Decizia civilă nr. 94/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 94/2013
Ședința publică din data de 14 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B. GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S.C. F. DS împotriva sentinței civile 889/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 31 ianuarie 2013 dată la instanța a reținut recursul în pronunțare, cu amânarea pronunțării din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 7 februarie 2013, respectiv pentru data de azi 14 februarie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 889/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC F. DS în contradictoriu cu intimata SC B. S. și a fost respinsă ca nefondată solicitarea intimatei privind obligarea contestatoarei la plata unei amenzi în baza art. 403 al. 2 C.pr.civ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Ordonanța nr. 8199/_ pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de SC B. S. în contradictoriu cu debitoarea SC F. DS și a fost obligată debitoarea la plata sumelor de 34.502,22 lei reprezentând debit neachitat conform facturilor fiscale depuse la dosar, de 9135,03 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului de 43278,11 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data de_, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei ordonanțe nu a fost exercitată calea de atac, astfel că a rămas definitivă și irevocabilă.
Prin încheierea nr. 141/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită în baza ordonanței sus menționate. Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată, la solicitarea intimatei creditoare SC B. S., s-a început executarea silită împotriva acesteia pentru recuperarea sumelor sus menționate, fiind întocmit dosarul execuțional nr. 12/ex/2012 de BEJ Buta D. Mirel.
A fost emisă somație către debitoare pentru achitarea debitului de 49.219,85 lei, reprezentând debit restant, penalități de întârziere, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Somația a fost comunicată debitoarei la data de_ .
La_ creditoarea a comunicat executorului judecătoresc o precizare a cererii de executare silită (f.21 dosar execuțional, f.19 dosar instanță), prin care a arătat că, având în vedere plățile parțiale efectuate de către debitoare, sumele ce fac obiectul executării silite sunt: 26.571,42 lei reprezentând debit restant, 9153,03 lei penalități de întârziere, 44 lei cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuielile de executare silită avansate de creditoare în dosarul execuțional.
Potrivit procesului verbal din_ întocmit de executorul judecătoresc, s-a procedat la distribuirea sumei de 19.285,57 lei recuperată în dosarul execuțional până la acea dată (de la terțul poprit Casa de Asigurări de Sănătate Bistrița Năsăud), creditoarei fiindu-i eliberată suma de 14.914,57 lei, din care 14.291,97 lei creanță (parțial), constatându-se că mai rămâne de recuperat
suma de 21.414,48 lei creanță, executarea silită urmând a se continua până la recuperarea integrală a sumei.
În contestația la executare formulată, contestatoarea SC F. DS a invocat lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței cuprins în facturile fiscale nr. 248476/_ și 275477/_, susținând că acestea nu se regăsesc în contabilitatea sa și nu sunt asumate, precum și faptul că a mai efectuat plăți anterior depunerii și soluționării ordonanței de plată și anterior deducerii spre executare a titlului executoriu.
Potrivit art. 14 din OUG 119/2007 "(1) Ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu. (2) Împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare";.
În speță, contestatoarea nu a uzat de calea de atac a cererii în anulare împotriva ordonanței care constituie titlul executoriu, unde ar fi avut posibilitatea să invoce aspectele de fond menționate în prezenta acțiune, aspecte care, raportat la prevederile imperative ale art. 14 al. 2 din OUG 119/2007, nu mai pot fi analizate în cadrul unei contestații la executare.
De altfel, aceleași aspecte de fond din prezenta contestație (inclusiv cele referitoare la cele două facturi) au fost invocate și în întâmpinarea formulată de debitoarea contestatoare în dosarul_ al Judecătoriei Târgu Mureș, astfel că au fost analizate de instanța care a pronunțat ordonanța de plată, ocazie cu care s-a constatat definitiv și irevocabil caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Astfel, existența și cuantumul debitului au fost stabilite în cadrul dosarului având ca obiect ordonanță de plată, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă. Totodată, plățile efectuate de debitoare nici nu au fost contestate de creditoarea intimată, în întâmpinare aceasta recunoscându-le, motiv pentru care a și înștiințat executorul judecătoresc cu privire la sumele ce fac obiectul executării silite ca urmare a plăților parțiale efectuate de debitoare (debitul restant fiind diminuat la suma de 26.571,42 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere, cheltuielile de judecată și cheltuielile de executare).
Deși contestatoarea a invocat în prezenta acțiune ca temei de drept art. 10 al. 1, 2 din OG 5/2001 (care dă posibilitatea debitorului care nu a formulat cerere în anulare, să invoce apărări de fond împotriva titlului executoriu în cadrul contestației la executare), acesta nu poate fi avut în vedere întrucât titlul executoriu, în speță Ordonanța nr. 8199/_ pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr._, a fost pronunțată în baza OUG 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, și nu în baza OG 5/2001 privind procedura somației de plată.
În ce privește plățile pretins efectuate de către debitoare după comunicarea către instanță a dosarului execuțional (așa cum a arătat reprezentantul contestatoarei la termenul din_ ), nu s-a indicat de contestatoare cuantumul acestor sume, iar intimata a arătat în întâmpinare că nu înțelege a le contesta, ci dimpotrivă, le recunoaște. Oricum, plățile efectuate pe parcursul executării silite nu pot constitui motiv pentru anularea formelor de executare, acestea urmând a fi avute în vedere în dosarul execuțional la calcularea debitului rămas de achitat.
Deși s-a solicitat anularea titlului executoriu și a tuturor formelor și actelor de executare silită, nu s-au invocat motive care să justifice o astfel de solicitare, petenta contestând doar caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, susținere care a fost analizată anterior.
Prin urmare, examinând actele depuse la dosarul execuțional, și având în vedere considerentele de mai sus, precum și faptul că nu s-a invocat nici un motiv de anulare a actelor de executare, s-a constatat că actele de executare silită efectuate sunt temeinice și legale, astfel că a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată.
În ce privește solicitarea intimatei referitoare la obligarea contestatoarei la plata unei amenzi pentru încercarea, cu rea credință, a tergiversării punerii în executare a titlului executoriu, raportat la prevederile art. 404 al. 2 C.pr.civ., urmează a se reține că nu s-a făcut dovada exercitării cu rea credință a prezentei contestații. Contestatoarea a promovat prezenta acțiune uzând de o cale procedurală prevăzută de lege, astfel că, neputând fi reținută o rea credință din partea acesteia, nu poate fi obligată la plata unei amenzi.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC F. DS, solicitând admiterea recursului, anularea titlului executoriu Ordonanța nr. 8199/2011 pronunțată de
Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr._, anularea tuturor formelor de executare silită cuprinse în cadrul dosarului de executare nr. 12/ex/2012 al BEJ D. Mirel și suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 12/ex/2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei pricini.
Prin somația comunicata S.C. B. S.R.L. prin executor judecătoresc solicita achitarea sumei de 49.219,85 lei reprezentând debit restant astfel: - 34.502,22 lei debit restant potrivit Ordonanței de plata nr._ ,03 lei penalități de întârziere, 44 lei cheltuieli de judecată, 4.470, 60 lei cheltuieli de executare și 1068,00 lei TVA.
Recurenta susține că și-a îndeplinit obligațiile contractual asumate și a achitat până în prezent obligațiile de plată aferente contractului. Se reiterează, de asemenea ca, raportându-se la pretențiile deduse judecații, ca facturile fiscale scadente în anul 2010, FF 248476/_ scadentă în_ în valoare de 2142.00 și respectiv FF nr. 275477/ 0_ scadentă în_ în valoare de
2677.5 lei nu le regăsește în contabilitatea sa nefiind astfel emise în conformitate cu contractul cadru și neasumate de recurentă. Efectul este desigur, lipsa caracterului cert și exigibil al creanței cuprinsă în cele două facturi și ca atare imposibilitatea imputării obligației de plată în cauză. Mai mult, privitor la aceste facturi fiscale, au fost în mod netemeinic calculate și impuse penalități de întârziere, astfel cum reiese din calculul atașat acțiunii, în sumă totală de 1652,56 lei, penalități ce nu îi sunt imputabile nicidecum, astfel cum nu îi este imputabilă nici creanța conținută în facturile menționate.
Fără a putea fi exhaustivi, în lipsa unei expertize de specialitate care să determine existența și cuantumul soldului debitor al recurentei se învederează o altă neregularitate, constând în aceea a dovezii caracterului cert al creanței și asumării acesteia de către S.C. F. DSR.L. se învederează astfel că recurenta a efectuat plăți atât anterior depunerii și soluționării ordonanței de plată cât și anterior deducerii spre executare silită a titlului executoriu, plăți ce nu au fost scăzute din cuantumul debitului restant și al penalităților. Consecința acestui aspect este desigur neregularitatea demersului de executare din perspectiva prevederilor codului de procedură civilă creanța executată silit nefiind datorată la momentul emiterii somației din data de_ .
In conformitate cu prevederile art. 399 al. 3 din Codul de pr. Civ. se pot invoca in cadrul contestației la executare și apărări de fond împotriva titlului executoriu. Raportat la acest temei de drept consideră sentința atacată ca fiind vădit nelegală și acordată cu aplicarea greșită a legii. Este de esența demersului judecătoresc că odată investit cu soluționarea unei cereri, hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, fiind o obligație a judecătorului pricinii să demonstreze, în scris, de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte pentru ce motiv a găsit bună o probă și nesinceră alta, de ce a aplicat o normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, toate acestea fiind esențiale si astfel cum a decis în unanimitate doctrina de specialitate si jurisprudența.
In prezenta pricina instanța de fond a înțeles în mod netemeinic să respingă integral cererile în probațiune formulate făcând astfel imposibilă dovedirea temeiniciei susținerilor formulate cu consecința emiterii unei hotărâri dată cu aplicarea greșită a legii.
In drept, s-au invocat disp. art. 399 si urmat, din Codul de pr. civ.
Intimata SC B. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției netimbrării recursului formulat și a tardivității acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, respingerea capătului de cerere privind anularea titlului executoriu ca fiind inadmisibil, respingerea capătului de cerere privind anularea formelor de executare, aceasta fiind îndeplinite de executorul judecătoresc cu respectarea întocmai a prevederilor legale aplicabile, respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării silite pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege in ce privește cauțiunea și temeinicia unei astfel de măsuri, amendarea recurentei - debitoare pentru introducerea unei cereri vădit netemeinice in conformitate cu prevederile art. 404 alin. 2 Cod procedură civilă.
În motivare s-a arătat că raportat la situația de fapt, instanța de fond in mod corect a reținut faptul ca prin contestația la executare debitoarea invoca apărări de fond față de o hotărâre definitivă și irevocabilă (constând intr-o Ordonanța de plata - 119/2007) pronunțată de o instanță judecătoreasca.
Admiterea unor apărări de fond asupra unor hotărâri judecătorești definitivă și irevocabile ar fi însemnat atingerea autorității de lucru judecat a respectivei hotărâri, lucru care nu este posibil atât
din punct de vedere a prevederilor art. 14 alin. 2 teza 2 din OUG 119/2007, cât și din punct de vedere a prevederilor art. 399 alin. 3 raportat la prevederile art. 163 si urm. Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 166 Cod procedură civilă.
În mod evident recurenta a reținut eminamente eronat, faptul că prin intermediul unei contestații la executare se pot invoca apărări de fond asupra unei hotărâri definitive și irevocabile ce este emis de o instanță judecătorească, articolul 399 alin. 3 fiind exprimat în sens exact contrar acestei interpretări. Desigur în acest caz fiind incidente și prevederile art. 14 alin. 2 teza 2 din OUG 119/2007.
In continuare, instanța de fond a constat faptul că celelalte cereri ale debitoarei SC F. D.
sunt nefondate, raportat la probatoriul propus de aceasta și dosarul de executare depus de BEJ Buta D. Mirel.
Văzând și motivarea în fapt a recurentei, se pare că în continuare debitoarea invocă apărări de fond cu privire la titlu executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, aceasta neinvocând nici un argument cu privire la nelegalitatea sentinței recurate, în conformitate cu prevederile art. 304 si urm. Cod procedură civilă.
Intimata mai susține că toate plățile efectuate de debitoarea SC F. DS au fost luate în considerare în cadrul executării silite, dovada fiind dosarul de executare depus la dosarul cauzei.
În drept s-au invocat disp. art. 14 si urm. din OUG 119/2007, art. 399 și urm. art. 304 si urm.
Cod procedură civilă.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Analizând susținerea recurentei care, chiar dacă nu indică expres temeiul de drept, este evident că vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., potrivit cu care hotărârile care nu cuprind motivele pe care se sprijină sau care cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii, tribunalul constată că ipoteza legală a textului de lege menționat nu este întrunită.
Astfel, se impune în prealabil a se preciza că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de conținut, realizarea unei analize sintetice asupra stării de fapt și a normelor de drept incidente reprezentând un imperativ al unei redactări clare, precise și necontradictorii, ceea ce s-a realizat în cauză.
În acest sens, atât doctrina, cât și jurisprudența au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părțile le invocă în susținerea uneia și aceleiași cereri. Mai mult, această abordare cu privire la conținutul hotărârii judecătorești este reflectată și în practica CEDO, sens în care tribunalul face trimitere la statuările acestei curți în cauza Buzescu împotriva României: "deși art. 6 alin. 1 din Convenție obligă instanțele să își motiveze hotărârile, nu poate fi interpretat în sensul impunerii unui răspuns detaliat pentru fiecare argument. Întinderea obligației de a motiva poate varia în funcție de natura hotărârii și trebuie stabilită în lumina circumstanțelor cauzei.";
Or, în cauză, temeinic și complet a analizat instanța fondului apărările formulate în cuprinsul contestației la executare, hotărârea atacată îndeplinind exigențele impuse de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Totodată, tribunalul constată că instanța de fond a realizat o corectă interpretare și calificare a obiectului cererii deduse judecății, decelând temeiurile de drept incidente, pe care le-a aplicat corespunzător.
În acest sens, tribunalul reține că, utilizând argumentul de interpretare "per a contrario";, prevederile art. 399 alin. 3 C.pr.civ. se opun invocării în contestația la executare a unui titlu executor reprezentat de o hotărâre judecătorească (cum este cazul în speță), a unor apărări de fond, rațiunea textului de lege fiind acela de a nu se aduce atingere puterii de lucru judecat cu care este investită hotărârea judecătorească irevocabilă.
Este real că în cadrul contestației la executare în ipoteza mai sus descrisă este admisibilă invocarea unor împrejurări care tind la a dovedi stingerea debitului ce face obiectul executării silite, însă aceste împrejurări trebuie să fie ulterioare pronunțării hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu (cum ar fi plata creanței, compensația, remiterea de datorie ori alte moduri legale de stingere a obligației), împrejurări de natură a împiedica executarea silită.
Principiul mai sus evocat își găsește reflectare legală și în cadrul procedurii ordonanței de plată reglementată de OUG nr. 119/2007, act normativ în temeiul căruia a fost emisă de către Tribunalul Târgu Mureș, în dosar nr._, Ordonanța nr. 8199/2011 ce constituie titlul executoriu supus executării silite.
Astfel, în mod judicios prima instanță a apreciat că, în condițiile art. 14 alin. 1 și 2 din OUG nr. 119/2007, apărările de fond cu privire la titlul executoriu (contestatoarea recurentă formulând în mod expres și un capăt de cerere care vizează anularea titlului executoriu - ordonanță de plată) nu pot fi primite și analizate în cauză, același argument de drept legitimând și dispoziția primei instanțe de respingere a probei de expertiză contabilă, probă care, având în vedere teza susținută de contestatoare și obiectivele acesteia, tinde la valorificarea unor apărări de fond.
Or, potrivit art. 14 din OUG nr. 119/2007 (act normativ în vigoare la data formulării contestației la executare), ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu, împotriva executării silite a acesteia debitorul putând formula contestație la executare, potrivit dreptului comun, însă în cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare.
Întemeiat a subliniat prima instanță și distincția care operează în privința regimului juridic al contestației la executare între ipoteza prevăzută de OUG nr. 119/2007 (incidentă speței) și cea reglementată de OG nr. 5/2001 privind procedura emiterii somației de plată.
O dezlegare corectă a dat instanța fondului cu privire la invocarea de către contestatoare a efectuării unor plăți după comunicarea către instanță a dosarului execuțional, aspectul subliniat de instanță având deplină relevanță în sensul în care, pe de o parte, deși nu s-a indicat de contestatoare cuantumul acestor sume, intimata a arătat în întâmpinare că nu înțelege a le contesta, ci dimpotrivă, le recunoaște, iar pe de altă parte, plățile efectuate pe parcursul executării silite nu pot constitui motiv pentru anularea formelor de executare, demarate în mod legal, acestea urmând a fi avute în vedere în dosarul execuțional la calcularea debitului rămas de achitat.
Prin urmare, susținerile recurentei cu privire la inexistența unei creanțe care să întrunească în mod cumulativ caracteristicile de a fi certă lichidă și exigibilă, nu se fondează, iar actele de executare silită demarate în dosarul execuțional nr. 12/ex/2012 al BEJ Buta D. Mirel nu sunt afectate de cauze de nelegalitate.
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC F. DS, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 3041 Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta S.C. F. DS, cu sediul în loc. B., str. P.
, nr. 103C, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile 889/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
M. A. P.
D.
E.
L.
L.
T. B.
GREFIER,
D. M.
Red/dact: MAP/HVA_ /44ex
Jud. fond:C. K L
| ← Decizia civilă nr. 556/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 633/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
