Decizia civilă nr. 204/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind recursul declarat de către recurenta SC B. E. S. împotriva sentinței civile nr. 13423 din data de_, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, privind și pe intimata SC A. S., având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurente, d-na avocat Anja Mărginean, în substituirea d-lui avocat Virgiliu Ghidra, cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată și reprezentantul intimatei, d-l avocat Godorogea D.
L. .
Reprezentanta recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul intimatei lasă solicitarea reprezentantei recurentei la aprecierea instanței.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat Anja Mărginean, în substituirea d-lui avocat Virgiliu Ghidra, cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată și reprezentantul intimatei, d-l avocat Godorogea D. L. .
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu recurenta SC B. E. S., care nu a fost citată la sediul procesual ales, însă acest viciu de procedură se acoperă prin prezența d-nei avocat Anja Mărginean.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1.298,60 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, având în vedere dispoziția instanței consemnată pe coperta dosarului, întrucât nu a fost citată partea cu această mențiune.
Față de taxa de timbru depusă la dosar, instanța va aprecia recursul ca fiind legal timbrat.
Reprezentantul intimatei susține că i s-a comunicat un exemplar din cererea de recurs, făcând demersuri adresate recurentei.
Nemaifiind excepții de invocat, cererii prealabile, cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului formulat, cu modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă, pe cale de excepție, iar pe fond, pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită recursul, cu consecința modificării în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată. În continuarea, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la faptul că factura în baza căruia și-a formulat pretențiile SC A. S., a fost emisă la data de_, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de_, termenul până la care putea fi în mod valabil introdusă, expirând la data de_, fiind incidente în cauză prevederile art.7 din Decretul 167/1958, care prevăd că prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar cu privire la susținerile intimatei, potrivit cărora prin plata parțială efectuată de către SC B. E. S. la data de_ s-ar fi întrerupt cursul prescripției, urmând ca de la această dată să curgă o nouă prescripție, întrucât ar fi echivalat cu o recunoaștere a dreptului, arată că această plată nu poate să echivaleze cu o recunoaștere a dreptului astfel cum a fost
invocată de către SC A. S. . De asemenea, arată că a contestat întinderea dreptului intimatei-reclamante raportat la neîndeplinirea obligațiilor întocmai cu prevederile contractuale, astfel că plata a fost realizată, raportat la prestațiile pe care le-a considerat efectuate de către reclamantă și corespunzătoare cu acestea, astfel că din moment ce factura a fost emisă la data de_, iar scadența plății a fost la 10 zile lucrătoare de la data emiterii, rezultă că la data de_ s-a născut dreptul la acțiune al intimatei- reclamante, acesta fiind și momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție, astfel considerând că excepția prescripției dreptului material la acțiune este fondată. În continuare, pe fond, arată că înțelege să se prevaleze de excepția de neexecutare a contractului, dată fiind executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce reveneau intimatei-reclamante potrivit contractului încheiat între părți, astfel, potrivit capitolului VIII din contract, intimata avea obligația de a elabora documentațiile respectând legislația și normele tehnice române, să răspundă de calitatea lucrărilor efectuate și să susțină lucrarea efectuată în fața comisiilor și organelor de avizare și autorizare, iar la momentul când recurenta a constatat neconformitatea documentației cu legislația în vigoare, a procedat la notificarea intimatei-reclamante în vederea găsirii unei soluții și a obținerii licențelor necesare aprobării proiectului, demers eșuat din cauza proiectării defectuoase și neconforme realizate de către proiectant, recurenta încercând vânzarea proiectului pus în discuție, însă această vânzare a eșuat din cauza faptului că intimata a fost incapabilă să furnizeze licențele necesare. În continuare, arată că afirmația recurentei a fost confirmată prin răspunsul la întrebarea nr.3 din interogatoriul luat reprezentantului legal al intimatei, care arată că proiectul a fost predat fără să fi fost însoțit de licențe și fără a fi autorizat, astfel că s-a confirmat de către reprezentantul intimatei faptul că proiectul ce făcea obiectul contractului a fost predat fără a fi însoțit de licențe și fără a fi autorizat, încălcându-se prevederile art.19.2 și 19.6 din contract, în mod evident se impune fie o reducere corespunzătoare a prestațiilor, fie obligarea intimatei reclamante la îndeplinirea obligațiilor asumate. De asemenea, arată că prin sentința instanței de fond s-a reținut faptul că obligarea recurentei SC B. E. S. la plata sumelor convenite cu titlu de contravaloare a proiectului, este de natură să conducă la un dezechilibru contractual, astfel că recurenta ar fi fost obligată să achite aceste prestații chiar dacă acestea nu îndeplinesc condițiile de calitate pe care părțile le-a convenit prin contract. De asemenea, solicită acordarea de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru judiciar și timbru judiciar și onorariul avocațial de la judecarea cauzei în primă instanță.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, considerând că este vădit neîntemeiat și formulat cu rea-credință. De asemenea, apreciază că instanța de fond în mod corect a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la plata pe care recurenta a făcut-o la data de_, problema contestării și întinderii acestui drept nefiind pusă decât în fața instanței judecătorești, ulterior formulării acțiunii de către intimată, astfel că plata de 3.500 lei are puterea unei recunoașteri vădite a pretențiilor intimatei și ca atare în conformitate cu prevederile art. 16 și art.17 din Legea nr.167/1958, această recunoaștere expresă având puterea de a întrerupe și de a porni un nou curs al prescripției. În continuare, în ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, arată că susținerile recurentei sunt nedovedite, fiind vorba de o rea-credință a acesteia, prin care refuză să își achite obligațiile scadente în baza contractului de prestări-servicii pe care le avea cu intimata. De asemenea, arată că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentanta recurentei solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise raportat la susținerile reprezentantului intimatei de la acest termen de judecată.
Reprezentatul intimatei solicită respingerea cererii reprezentantei recurentei, apreciind că nu a invocat motive noi, considerând că se încearcă tergiversarea soluționării cauzei.
Instanța apreciază că nu se impune amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.13423/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. E. S.R.L., având ca obiect pretenții, și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.033,64 lei, reprezentând debit datorat conform contractului de proiectare nr. 21/_ și facturii fiscale nr. 1. /_, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare, la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal restant, în cuantum de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadentei -_ - și până la data de_, precum și la plata către reclamantă a sumei de 2.602,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părțile litigante a intervenit contractul de proiectare nr. 21/_, in temeiul caruia reclamanta, in calitate de proiectant general, s-a obligat sa intocmeasca si sa puna la dispozitia paratei, in calitate de beneficiar, un proiect de arhitectura cu privire la ansamblul
"Cladire Birouri - Bistrita";, ce urma a fi realizat de reclamanta pe faze de proiectare, după cum urmează: certificat de urbanism, documentație avize și proiect pentru autorizația de construire. Conținutul proiectului cuprindea piese scrise și piese desenate. De asemenea, conform art. 7.2 din convenția părților, documentația necesară obținerii autorizației de construire trebuia întocmită în conformitate cu legislația în vigoare, iar predarea lucrării trebuia predată beneficiarului pe măsura finalizării fazelor proiectului, pe baza unor procese-verbale de predare-primire.
Potrivit art. 9 din contract, beneficiarului îi revenea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de proiectare, în cuantum de 4985 euro + TVA, iar în costul lucrărilor nu sunt cuprinse taxele pentru avize, acorduri și autorizații. Beneficiarul lucrării era ținut de obligația de a efectua plata la primirea documentației aferente fazei de proiectare și a facturii emise de proiectantul general pentru faza respectivă, în termen de 5 zile de la data emiterii facturilor.
În ceea ce privește scadenta obligației reclamantei - proiectant general -, în cap. VI "Termene de predare a fazelor de proiectare";, s-a fixat în sarcina reclamantei de a preda solutia preliminara pana la data de_, urmand ca beneficiarul sa își dea acceptul pe soluție până la data de_ . Soluția finală trebuia pusă la dispoziția beneficiarului cel mai târziu la data de_ .
De asemenea, potrivit cap. X art. 23 din același contract, în caz de nerespectare a termenelor de plată, reclamanta, în calitate de proiectant general, este îndreptățită să perceapă penalități de întârziere de 0,15% din valoarea facturii.
Instanța a mai avut în vedere și împrejurarea ca, in cuprinsul contractului de proiectare nr. 21/2007, alaturi de societatea parata, in calitate de beneficiar, figureaza si
S.C. RIMINI S.R.L.
In executarea obligațiilor contractuale, reclamanta a emis la plata pe seama paratei factura fiscala, aflata la fila 9 a dosarului cauzei, pentru suma de 21.533,64 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor de proiectare prestate de reclamanta in favoarea paratei si in temeiul contractului de proiectare nr. 21/2007. Conform alegatiilor reclamantei, necombatute in plan procesual de societatea parata, aceasta din urma a efectuat o plata partiala in cuantum de 3.500 lei din valoarea facturii fiscale, ramanand de achitat un debit de 18.033,64 lei. Reclamanta a argumentat in sensul ca societatea parata nu a achitat, in mod nejustificat, contravaloarea facturii fiscale nr. 1. /_ .
În apărare, pârâta s-a prevalat de excepția neexecutării corespunzătoare a contractului de către reclamantă, argumentând ca aceasta din urmă nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația asumată pe teren contractual, întrucât proiectul de arhitectura realizat și predat pârâtei cuprinde o serie de erori și nu este conform legislației în vigoare. Astfel, parata a fost în imposibilitate de a implementa proiectul de arhitectură, respectiv realizarea ansamblului "Clădire de birouri - Bistrita, Calea Moldovei nr. 17";.
Insa, o astfel de aparare este de neprimit fata de mentiunile inscrise in factura fiscala depusa in probatiune la dosarul cauzei, precum si procesul-verbal de predare- primire a documentatiei de proiectare nr. 006/_ . Potrivit acestui proces-verbal,
lucrarea de proiectare a fost predata catre parata in data de_, iar ulterior parata a emis pe seama reclamantei recomandarea privind calitatea serviciilor de proiectare prestate, cu calificativul "foarte bun";.
In vederea combaterii demersului procesual al reclamantei, parata a sustinut ca a fost in imposibilitate de a implementa proiectul de arhitectura potrivit scopului pentru care a fost intocmit (realizarea obiectivului - ansamblul de birouri) si nu a obtinut o finantare din fonduri europene, cererea acesteia fiind respinsa din lipsa licentelor AUTOCAD, care nu existau si nu i-au fost comunicate. Mai mult, proiectul nu a fost autorizat.
Însă, piesele probatorii ale dosarului confirmă îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de către societatea reclamantă, cu obligația corelativă pentru pârâtă de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, conform contractului de închiriere nr. 21/2007. Factura fiscală de care se prevalează reclamanta, deși nu a fost acceptată expres la plată de către pârâtă prin semnare si stampilare, aceasta a fost emisa la plata pe seama paratei de reclamanta si in executarea contractului de proiectare asumat de parata prin semnatura/stampila. Executarea corespunzătoare a obligației reclamantei este atestata, in plan probator, si de informațiile furnizate de Primăria Municipiului Bistrita, care a comunicat instantei, potrivit adresei nr. 18827/_, ca, la solicitarea
S.C. RIMINI S.R.L., reprezentata prin dl. Riti L. Alin, si S.C. B. E. S.R.L., a fost emisa autorizatia de construire nr. 68/5716/_, avand ca obiect "construire cladire cu destinatia de sediu firma, spatii comerciale si birouri, in regim de inaltime P+2E+Er, in mun. Bistrita, str. Calea Moldovei, nr. 17";, iar documentatia tehnica aferenta AC nr. 68/5716 din_ a fost intocmita de reclamanta S.C. A. S.R.L. Beneficiari ai documentatiei tehnice, piese scrise si desenate - proiectul nr. 21/2007, depusa la Primaria Mun. Bistrita, sunt S.C. B. E. S.R.L. si S.C. RIMINI S.R.L., autorizatia de construire eliberandu-se doar proprietarului terenului, si anume S.C. RIMINI S.R.L., aceasta fiind unica titulara a dreptului de proprietate asupra terenului.
Referitor la caracterul exigibil al creanței reclamantei, instanța a reținut că, prin textul art. 20.4 din contract, părțile au stabilit scadența obligației de plata a paratei ca fiind de 5 zile de la data emiterii fiecărei facturi fiscale. In cuprinsul facturii fiscale in litigiu, scadenta de plata a fost fixata in termen de 10 zile de la data emiterii facturii (_
), respectiv data de_ . Prin urmare, parata nu se poate sustrage raspunderii contractuale, in contextul in care reclamanta a probat comunicarea facturii, iar termenul de plata curge de la data emiterii facturii fiscale in discutie.
In consecinta, ansamblul probator al cauzei confirma sustinerile reclamantei, iar in raport de dispozitiile art. 969, 970 C.civ. anterior, art. 43, 46 C.com., instanta a admis actiunea formulata si a dispus obligarea paratei la plata in favoarea reclamantei a sumei de 18.033,64 lei, reprezentând debit datorat conform contractului de proiectare nr. 21/_ și facturii fiscale nr. 1. /_, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare.
Prin actiunea introductiva de instanta, reclamanta a solicitat si obligarea paratei la plata sumei de 31.621,45 lei, reprezentand penalitati contractuale de intarziere, in cuantum de 0,15% pe fiecare zi de intarziere si calculate de la data scadentei de plata a facturii fiscale (_ ) si pana la data de_ .
Având în vedere caracterul de comercialitate al raportului juridic intervenit între părți, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt incidente prevederile art. 43 C.com., în conformitate cu care "datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile";.
În cazul întârzierii în executarea unei obligații bănești, debitorul datorează dobânzi, daune interese moratorii, care sunt menite să sancționeze debitorul pentru încălcarea obligației și, totodată, să repare prejudiciul suferit de creditoare prin întârzierea la executarea obligației. Întrucât evaluarea prejudiciului cauzat prin întârziere în executarea unei obligații bănești este dificil de realizat, această operațiune este făcută de legiuitor, prin stabilirea dobânzii legale. Legea prezumă că lipsa de folosință a sumei de bani produce creditoarei un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii legale calculată pe durata întârzierii în executare. În consecință, reclamanta nu trebuie să facă dovada unui prejudiciu. Desigur, părțile, în virtutea principiului autonomiei de voință, al libertății contractuale, au posibilitatea să stabilească prin contract cuantumul daunelor
interese moratorii, ipoteză care este valabilă în speța de față, întrucât părțile au înțeles, potrivit art. 23 din conventia partilor, să fixeze anticipat cuantumul penalităților de întârziere in cuantum de 0,15% pentru fiecare zi de intarziere raportate la debitul principal restant, calculate de la scadenta de plata (stabilita la 10 zile de la data emiterii facturii) si pana la achitarea integrala a debitelor pecuniare restante.
Regula stabilită de art. 43 C.com. este diferită de cea consacrată de art. 1088 C.civ., ce reprezintă dreptul comun și care stabilește că dobânzile sunt datorate din ziua cererii de chemare în judecată.
Deci, în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă ( dies interpellat pro hominem ). Instanța a reținut că dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadență, chiar dacă nu au fost stabilite prin contract scris între părți.
Prin urmare, instanta a retinut ca este intemeiat si capatul de cerere accesoriu avand ca obiect obligarea paratei la plata penalitatilor de intarziere, astfel ca, vazand si principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, va dispune obligarea societatii parate la plata in favoarea reclamantei a penalitatilor de intarziere aferente debitului principal restant, in cuantum de 0,15% pentru fiecare zi de intarziere, calculate de la data scadentei -_ - si pana la data de_ .
Vazand si dispozitiile art. 274 C.proc.civ. si retinand culpa procesuala a paratei, instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata catre reclamanta a sumei de 2602,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform inscrisurilor justificative existente la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC B. E.
S., solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă, pe cale de excepție, iar pe fond ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în fapt, a încheiat, în calitate de beneficiar cu intimata SC A. S., în calitate de proiectant, contractul de proiectare nr. 21/2007 din data de_ . Potrivit prevederilor acestui contract, proiectantul se obliga la realizarea proiectul de arhitectura pentru "Clădire Birouri - Bistrița", pe diferite faze ale proiectului, asumându-și totodată obligații privind calitatea lucrărilor efectuate și susținerea acestora în fața comisiilor, organelor de avizare și autorizare. Cu toate acestea, deși nu a dat curs obligațiilor contractuale, SC A. S. a formulat cerere de chemare în judecată prin care solicita obligarea recurentei la plata debitului în valoare de 18.033,64 lei, precum și penalitățile aferente, în vederea achitării facturii fiscale nr. 75004/_ .
După cum se poate observa din actele depuse chiar de intimata-reclamantă, reiese foarte clar că factura în baza căreia aceasta și-a formulat pretențiile este emisă cu data de O_ . Ori, cererea de chemare în judecată este înregistrată cu data de_ . În răspunsul la întâmpinare formulat de către intimata-reclamanta, aceasta arată că acțiunea ar fi fost trimisă prin poștă la data de_, însă chiar dacă se ia în considerare această dată, în continuare acțiunea este prescrisă, întrucât termenul până la care aceasta putea fi în mod valid introdusă expirase la data de_ .
Totodată SC A. S. susține faptul că la data de_ recurenta a efectuat o plată parțială, acesta fiind și motivul pentru care termenul de prescripție ar fi început să curgă la această dată, iar acțiunea formulată de aceștia fiind trimisă prin poștă la data de_ ar fi fost trimisă în termen.
Referitor la susținerile potrivit cărora prin plata parțiala efectuată la data de_ s-ar fi întrerupt cursul prescripției, urmând ca de la această dată să curgă o nouă prescripție (întrucât ar echivala cu o recunoaștere a dreptului), recurenta a arătat că sub nici o formă această plată nu poate echivala cu recunoașterea dreptului, așa cum acesta este invocat de către societatea intimată-reclamantă. Aceasta deoarece recurenta a contestat întinderea dreptului intimatei raportat la neîndeplinirea obligațiilor întocmai cu prevederile contractuale. Așadar, într-adevăr recurenta a realizat o plată, însă o plată pe care aceasta a considerat-o corespunzătoare cu prestația intimatei, prestație neconformă cu obligațiile asumate prin contract, ori acest lucru în mod cert nu poate echivala cu o recunoaștere a dreptului așa cum acesta este invocat prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, chiar instanța de fond, care de altfel a și dat câștig de cauză reclamanților, arată în cuprinsul considerentelor faptul că "pârâta nu se poate sustrage răspunderii contractuale, în contextul în care reclamanta a probat comunicarea facturii, iar termenul de plată curge de la data emiterii facturii fiscale în discuție". Așadar, din moment ce factura a fost emisă la data de_ iar scadența de plată a fost fixată la 10 zile lucrătoare de la data emiterii, rezultă că la data de_ (data scadenței) s-a născut dreptul la acțiune al intimatei-reclamante, acesta fiind si momentul la care a început să curgă termenul de prescripție, astfel că s-a împlinit pe data de_ .
Pe de altă parte, recurenta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, în cuprinsul sentinței atacate nefăcându-se referire deloc asupra acesteia. Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că, față de pretențiile intimatei-reclamante, înțelege să se prevaleze de excepția de neexecutare a contractului, dată fiind executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce-i reveneau potrivit contractului încheiat. Conform cap. VIII din contractul mai sus amintit, intimata avea următoarele obligații pe care nu le-a îndeplinit până în acest moment: art. 19.2 "să elaboreze documentațiile respectând legislația și normele tehnice române; art. 19.3 "să răspundă de calitatea lucrărilor efectuate"; art. 19.6 "să susțină lucrarea întocmită în fața comisiilor, organelor de avizare și autorizare". Astfel, recurenta a constatat neconformitatea documentației cu legislația în vigoare. La momentul acestei constatări recurenta a procedat la notificarea intimatei-reclamante în vederea găsirii unei soluții și obținerea licențelor necesare aprobării proiectului, demers eșuat din cauza proiectării defectuoase și neconforme realizate de proiectant.
Mai mult, recurenta a încercat vânzarea proiectului pus în discuție. Acest demers a eșuat, grație faptului că intimata-reclamanta a fost incapabilă să furnizeze licențele necesare, dovedind astfel că în acest contract culpa exclusivă aparține acesteia, imposibilitatea implementării proiectului lor fiind independentă de partenerul contractual.
Afirmația recurentei a fost confirmată prin răspunsul la întrebarea nr.3 din interogatoriul luat reprezentantului legal al intimatei, care arată că proiectul a fost predat fără a fi însoțit de licențe șl fără a fi autorizat.
Așadar, câtă vreme însuși reprezentantul intimatei a confirmat faptul că proiectul ce a făcut obiectul contractului a fost predat fără a fi însoțit de licențe si fără a fi autorizat, încălcându-se astfel obligațiile prevăzute la art. 19.2 și 19.6 din Contract, în mod evident se impune fie o reducere corespunzătoare a prestațiilor, fie obligarea intimatei-reclamante la îndeplinirea obligațiilor asumate.
Sentința instanței de fond, prin care recurenta a fost totuși obligată la plata sumei convenite cu titlu de contravaloare a proiectului, este de natură să conducă la un dezechilibru contractual, astfel încât recurenta ar fi obligată să achite aceste prestații, cu toate că acestea nu întrunesc condițiile de calitate convenite prin contract.
Cu alte cuvinte, instanța ar trece peste dispozițiile art. 969 C.Civ. care consacră forța obligatorie a contractului, atât între părțile contractante, dar și față de terțe persoane, creându-i recurentei o situație de inferioritate, prin încălcarea drepturilor consacrate prin contract, corelative obligațiilor intimatei.
Din moment ce sunt întrunite toate condițiile necesare pentru a putea fi invocată cu succes excepția de neexecutare a contractului, adică obligațiile reciproce își au temeiul în același contract (contractului de proiectare nr. 21/2007 din data de_ ), există o neexecutare culpabilă din partea intimatei (drept dovadă stând imposibilitatea înstrăinării proiectului și recunoașterea lipsei avizelor și licenței de către reprezentatul intimatei în întrebarea 3 a interogatoriului), neexecutarea nu se datorează faptei recurentei, întrucât și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract (mai exact a pus la dispoziția proiectantului cele necesare pentru întocmirea proiectului în bune condiții), intervine suspendarea efectelor forței obligatorii a contractului, astfel că în aceste condiții este de neimaginat cum poate interveni obligarea la plată a recurentei.
Astfel, recurenta solicită instanței să aibă în vedere acest mijloc de apărare, mai ales având în vedere și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce statuează faptul că: "Neexecutarea contractului, întemeiată pe principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor contractuale, nu este nici o excepție de procedură propriu- zisă și nici o excepție de fond, în sensul legii, ci doar un mijloc de apărare pe care o parte,
de regulă, pârâtul, îl poate invoca și asupra căruia instanța se pronunță pe baza probelor administrate în cauză".
Având în vedere faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției invocată de recurentă, iar pe fondul cauzei, deși din proba interogatoriului intimatei-reclamantă reieșea faptul că lucrarea a fost predată fără a fi însoțită de licențe și fără a fi autorizată (în condițiile în care aceste obligații erau expres asumate prin contract), nu a reținut în mod greșit excepția de neexecutare a contractului.
Rezultă astfel că sentința a fast emisă în condiții de nelegalitate, cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care se impune admiterea recursului și în consecință modificarea în întregime a hotărârii atacate.
În drept au fost invocate prevederile art. 3041, art. 304 pct. 9 din Cpc, art. 969
C.Civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în
considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
În fapt, între intimata SC A. S., în calitate de proiectant general și recurenta SC B. E. S., în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul de proiectare nr. 21/2007 din data de_ având ca obiect întocmirea proiectului de arhitectură pentru obiectivul ˝Clădire Birouri - Bistrița˝.
În urma întocmirii și predării proiectului de arhitectură proiectantul ARHICONS
S. a emis factura fiscală nr. 1. din_ pentru suma de 21.533,64 de lei, având scadența stabilită pentru data de 16 mai 2008( potrivit art. 20.5 din contract termenul de plată a fost stabilit de părți la 5 zile de la data emiterii facturii).
La data de 29 iulie 2008 recurenta B. E. S. a efectuat o plată parțială de 3500 de lei în contul facturii fiscale nr. 1. din_ .
În aceste condiții în mod corect a respins prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta recurentă prin întâmpinare și consemnată în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2012. Față de actele existente la dosar, plata parțială efectuată de debitoarea recurentă valorează recunoaștere a datoriei, care, la rândul ei, reprezintă cauză legală de întrerupere a cursului prescripției extinctive, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Instanța de recurs nu poate reține alegațiile recurentei potrivit căreia aceasta a contestat întinderea dreptului intimatei-reclamante raportat la neîndeplinirea obligațiilor întocmai cu prevederile contractuale întrucât reprezintă doar apărări de circumstanță, recurenta nefăcând decât afirmații nedovedite de probe concludente, astfel încât nu pot fi luate în considerare.
Totodată, potrivit art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. Însă, după întrerupere, începe să curgă o nouă prescripție. Așadar, din data de 27 iulie 2008 termenul de prescripție general de 3 ani reglementat de art. 3 alin. 1 se împlinește în data de 29 iulie 2011. Or, reclamanta SC A. S. a introdus acțiunea în pretenții în ultima zi a termenului, respectiv la data de_, potrivit plicului aflat la fila 17 a dosarului de fond, deci înainte de a fi operat prescripția extinctivă.
În consecință, tribunalul va respinge ca neîntemeiat acest prim motiv de recurs privind soluția pronunțată de judecătorie relativ la excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând totodată faptul că recurenta a invocat cu rea-credință faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției invocate prin întâmpinare de pârâta recurentă.
În continuare, deși recurenta invocă excepția de neexecutare a contractului dată fiind executarea necorespunzătoare a contractului de către proiectant, nereguli pe care recurenta susține că le-a constatat cu prilejul încercării de a obține o finanțare din fonduri europene, aceste apărări nu sunt justificate cu înscrisuri relevante de către recurentă.
Astfel cum reiese din răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriul administrat recurentei în fața Judecătoriei C. -N., după finalizarea proiectului, recurenta a încercat obținerea unei finanțări din fonduri europene, cererea fiind respinsă din lipsa licențelor AUTOCAD care nu existau și nu au fost comunicate. Astfel, proiectul nu era autorizat.
Așadar, recurenta a încercat să obțină eligibilitatea proiectului pentru obținerea unei finanțări din fonduri europene ulterior finalizării lucrării de proiectare, așadar invocând termeni și condiții pe care recurenta în calitate de beneficiar a lucrării de proiectare nu l-a inserat în cuprinsul contractului nr. 21/2007. În plus, un asemenea răspuns negativ nici nu a fost probat de recurentă, astfel încât afirmațiile sale nu pot fi luate în considerarea în analizarea excepției de neexecutare a contractului din partea proiectantului intimat.
Deși recurenta a depus la dosar înscrisul intitulat plângere penală, aceasta vizează un alt contract decât cel aflat în litigiu, iar procesul-verbal de inspecție aflat la fila
41 nu este relevant, întrucât privește faza de execuție a lucrărilor și nu se poate determina exclusiv din cuprinsul său dacă se poate reține o culpă a proiectantului sau a executantului pentru neregularitățile acolo constatate.
Pe de altă parte, cu ocazia predării proiectului, beneficiarul recurent a eliberat intimatei un certificat având calificativul ˝foarte bun˝, fila 12 din dosarul de fond, ceea ce denotă faptul că aceasta a fost mulțumită de lucrările întocmite de proiectant, contrar celor susținute în fața T. ului.
Totodată, potrivit răspunsului Primăriei municipiului Bistrița nr. 18827 din data de 15 martie 2012, fila 75 din dosarul judecătoriei, la solicitarea SC B. E. S. și SC RIMINI S. a fost emisă autorizația de construire nr. 68/5716 din_ având ca obiect construire clădire având ca obiect sediu firmă în municipiul Bistrița, documentația fiind întocmită de SC A. S., astfel încât rezultă cu prisosință îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor contractuale din partea proiectantului.
Față de toate aceste dovezi existente la dosarul cauzei, recurenta nu a probat afirmațiile sale privind neîndeplinirea obligațiilor contractuale din partea proiectantului aferente contractului nr. 21/2007, deși, potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil( aplicabil în cauza dedusă judecății potrivit art. 230 alin. 1 lit. a din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil) sarcina probei îi revenea în mod direct recurentei, astfel încât tribunalul urmează a constata că în mod legal și temeinic prima instanță a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâtei recurente la plata debitului principal în cuantum de 18.033,64 de lei și penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere de la scadență la data de_ .
În consecință, în temeiul art. 304, 3041 raportat la art. 312 C.p.c. tribunalul va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta SC B. E. S. împotriva sentinței civile nr. 13423 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC B. E. S. împotriva sentinței civile nr. 13423 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
C. | C. D. | H. | M. C. B. | T. | B. |
Red.DH/MM 2 ex./_
Judecător fond: G. -R. F. -Hîngan
| ← Decizia civilă nr. 497/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 203/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
