Decizia civilă nr. 290/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 290/2013
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E. GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă T. A. ANA, împotriva Sentinței civile nr. 807/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, și în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC B. SS, având ca obiect pretenții .
Recursul a fost reținut în pronunțare la data de_, concluziile reprezentantei părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 807/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea civilă precizată de creditoarea SC B. SS, în contradictoriu cu debitoarea T. A. ANA, a fost obligată debitoarea T. A. Ana să plătească creditoarei SC B.
SS suma de 15.815,5 lei, cu titlu de preț neachitat al materialelor achiziționate. S-au respins ca nefondate restul pretențiilor creditoarei și cererea de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere de 3 % pe zi de întârziere, de la data scadenței prețului și până la data plății efective. A fost obligată debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 44 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de_ între creditoarea SC B. SS și debitoarea T. A. Ana s-a încheiat o convenție-angajament de plată, prin care creditoarea s-a obligat să livreze mărfuri debitoarei T. A. Ana urmând ca acesta din urmă să achite prețul mărfurilor achiziționate, până la data de_ .
Întrucât, creditoarea pretinde că prețul mărfurilor livrate nu a fost achitat de către debitoare, a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune pentru obligarea acesteia la plata prețului restant.
Creditoarea nu a făcut convocarea la conciliere directă a debitoarei T. A. Ana, potrivit art. 720 indice 1 C. pr. civ., însă se apreciază că încercarea de conciliere a fost realizată în cadrul procedurii somației de plată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. .
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că la data de_, debitoarea a semnat un angajament de plată pe formular tipizat dar necompletat cu suma ce urma se fie achitată cu titlu de preț, suma reprezentând contravaloare mărfurilor ce urmau să fie achiziționate ulterior și al cărui total nu se cunoștea încă la data semnării actului.
Prin convenția-angajament de plată, astfel încheiată s-a prevăzut clauza penală ce stabilește penalități de întârziere de 3% pe zi de întârziere pentru neplata la termen a sumei reprezentând contravaloarea mărfurilor.
Instanța a reținut ca justificată apărarea debitoarei în sensul că a semnat angajamentul de plată pe formular tipizat, în alb și s-a făcut dovada că suma de 23.168 lei înscrisă la art. 1 din convenție a fost completată ulterior încheierii actului din data de_, așa cum rezultă din întreg probatoriu administrat în cauză.
Astfel, din declarațiilor martorilor audiați (fila 31, 32, 38-39 și 69) dar mai ales din înscrisurile depuse, respectiv fila de registru creditoarei și bonurile fiscale emise de acesta (fila 23 și
37) rezultă că debitoarea a achiziționat în data de_ mărfuri în valoare de 6.412 lei din care a achitat la această dată suma de 1.000 lei, rămânând un rest de preț de 5.412 lei.
Așa cum rezultă din bonul fiscal emis, față de înscrierea din registru, debitoarea a mai achitat la data de_ suma de 1.000 lei din prețul restant, iar la data de_ a achiziționat și alte mărfuri de la creditoare (prelungitor în sumă de 31 lei, cabină de duș în sumă de 1.600 lei și polistiren în sumă de 1.698 lei) ajungând ca la această data de_ debitul cu titlu de preț restant al mărfurilor cumpărate să fie în sumă de 7.574 lei.
La data de_ debitoarea a mai achitat suma de 650 lei, așa cum rezultă din bonul fiscal în deplină concordanță cu înscrierea din registrul creditorului, astfel că a rămas un preț restant de 6.824 lei la care s-a adăugat valoarea materialelor cumpărate în continuare până la data de_, (Rig, vată, teacă, WC, chiuvetă, bazin hidrofor, polistiren, ondulin etc), dată la care reclamanta avea de încasat de la pârâtă suma de 17.062 lei. La această sumă s-a mai adăugat și valoarea altor mărfuri cumpărate (obiecte sanitare - 50 lei, ondulin - 280 lei și ciment+lavabil +sanitare-899 lei), suma totală cu titlu de preț restant, recunoscută de către debitoarea T. A. Ana (prin semnare în registru în dreptul sumei) fiind de 18.752 lei la data de_ .
Prin urmare, chiar înscrierea din registrul creditoarei contrazice mențiunile de la art. 1 din înscrisul - angajament de plată, în sensul că la data de_ pârâta a cumpărat și primit de la vânzător mărfuri în valoare de 23.168 lei. În realitate, în baza convenției mai sus indicate, pârâta a achiziționat pe parcursul lunilor iunie-august 2009, mărfuri în valoare totală de 21.402 lei din care a achitat suma de 2.650 lei, conform bonurilor de casă și înscrierilor din registrul creditoarei.
Conținutul înscrierii din registrul creditoarei se coroborează și cu declarațiile martorilor Săsărman Grigore ( fila 32) și Costin Carol Marcel (fila 38) persoane care au încărcat și transportat marfa achiziționată de către pârâtă, la domiciliul acesteia și care au cunoscut împrejurarea că debitoarea nu a achitat integral contravaloarea mărfurilor achiziționate.
Relevantă este declarația martorul Costin Carol Marcel care a explicat care este procedeul pe care reclamanta îl uzează atunci când un client cumpără mărfuri în rate, așa cum a fost și cazul pârâtei T. A. Ana, respectiv clientul indică mărfurile pe care dorește să le cumpere și acestea se scriu de mână în caiet în fața clientului, în dublu exemplar, un exemplar rămâne în caiet semnat de către client, iar celălalt exemplar se înmânează clientului.
Instanța a mai reținut că din prețul restant în sumă de 18.752 lei, așa cum figurează în registrul creditoarei, pârâta a achitat ulterior, la data de_, suma de 700 EUR, potrivit înscrisului de la fila 48, împrejurare de altfel recunoscută și de către creditoare, astfel că scăzând și suma de 2.936,5 lei echivalentul sumei de 700 EUR la data de_, rămâne o suma restantă de 15.815,5 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor cumpărate și neachitate integral, de către pârâtă, până în prezent.
În ce privește celelalte sume pe care debitoarea pretinde că le-a achitat reclamantei cu titlu de preț al materialelor cumpărate, pe parcursul anului 2010, instanța va constată că nu s-a făcut dovada achitării lor, neputându-se reține în acest sens declarația martorei Gavrilas Ana (fila 31) care a afirmat că a văzut-o personal pe pârâtă când a înmânat reprezentantului SC B. SS suma de
5.400 lei, în lipsa cel puțin a unui început de dovadă scrisă care să ateste această împrejurare.
În consecință, față de considerentele expuse și în baza art. 969 vechiul cod civil (aplicabil la data încheierii convenției dintre părți), instanța a admis în parte acțiunea precizată de către creditoarea SC B. SS și a obligat debitoarea la plata sumei de 15.815,5 lei cu titlu de preț restant al mărfurilor achiziționate.
În ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către creditoare, în baza art. 2 din convenția părților - angajamentul de plată, se constată că au fost solicitate penalități de întârziere de 3% / zi de întârziere calculate pentru suma de 23.168 lei, ori această obligația nu și-a asumat-o pârâta la data semnării convenție_, suma de 23.168 lei cu titlu de contravaloare a mărfurilor cumpărate și livrate pârâtei, fiind inserată ulterior în angajamentul de plată și nedovedită integral în prezenta cauză.
Pentru aceste motive instanța a respins capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere de 3 % pe zi de întârziere calculate de la data scadenței prețului și până la data plății efective.
Văzând si dispozițiile art.274 C. pr. civ. față de soluția ce s-a pronunțat a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 44 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta T. A. Ana,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea sa la plata sumei de 23168 lei "cu titlu preț neachitat conform angajamentului de plată încheiat la data de_ .
Prin precizarea de acțiune din data de 31 mai 2012 reclamanta și-a restrâns pretențiile inițiale la suma de 20.231,5 lei ca urmare a recunoașterii unei plăți efectuate în cuantum de 700 euro în echivalent.
Așadar, reclamanta a investit instanța cu o cerere de obligare a recurentei la plata unei sume de bani( inițial 23168 Iei ulterior,cuantumul precizat la 20231,5 lei) pe care ar fi efectuat-o până la data de_, conform acelui angajament de plată. Pentru această sumă a și plătit taxa de timbru.
Insa în ciuda acestora, instanța de fond l-a obligat sa plătească o sumă de bani care excede obiectului cauzei, pentru care nu s-a plătiți taxa de timbru, pronunțând un plus petit.
Astfel, instanța de fond îl obliga să plătească contravaloarea unor materiale pe care le-a achiziționat după data de_, respectiv: materiale achiziționate in data de_ "(prelungitor in suma de 31,cabina de dus in suma de 1600 si polistiren in suma de 1698)" ;
"valoarea materialelor cumpărate în continuare până la data de_ ;
la această sumă s-a mai adăugat li valoarea altor mărfuri cumpărate, suma totala cu titlu de preț restant, recunoscută de debitoarea Tahas A. (prin semnare in registru in dreptul sumei) fiind de 18.752 lei la data de_ "."
Aceste susțineri cuprinse în pagina 3 din hotărâre sunt întărite de către instanța de fond in penultimul paragraf din aceasta pagina unde se reține că "în realitate, în baza convenției mai sus indicate, pârâta a achiziționat pe parcursul lunilor iunie-august 2009, mărfuri în valoare totală de
21.402 lei din care a achitat suma de 2650 lei ".
Pe de altă parte, din ansamblul probelor testimoniale administrate in cauză, instanța își întemeiază hotărârea în exclusivitate pe declarațiile martorilor S. Grigore și Costin Marcel, ambii angajați ai reclamantei situație în care mărturiile acestora ar trebui luate sub rezerva tocmai datorită subiectivismului prezumat.
Instanța ignoră însă această împrejurare, precum și aceea că martorul Costin Marcel nu a putut face dovada că cele declarate de el se referă la pârâtă, pe de o parte nu știa cum o cheamă și nu a fost prezent în instanță pentru a o putea identifica, iar pe de altă parte în localitatea T. existau mai multe persoane în situația pârâtei cărora le transportase produsele cumpărate de la reclamanta. Acest martor este cel care declara că a transportat marfa la casa pârâtei însă nu deține nicio dovadă în acest sens; în ipoteza în care nu a livrat produsele menționate către pârâtă - lucru posibil-este evident că are tot interesul să declare orice pentru a fi acoperit.
Reclamanta nu a făcut dovada că i-a vândut marfa pentru care acum solicită suma pretinsă. Această reclamantă fiind o societate comercială trebuie să funcționeze după reguli fiscale în sensul să emită facturi, chiar și proforme, avize de însoțire a mărfii, etc., iar nu să uzeze doar de depozițiile propriilor angajați ca și cum ar vinde "la piața".
Instanța înlătura declarația martorei Gavrilas Ana pe motiv că nu există început de dovadă scrisă pentru suma pe care aceasta martora a declarat că pârâta a achitat-o reclamantei. In speță nu este aplicabil acest text de lege, cu atât mai mult cu cât și reclamanta a fost de acord cu administrarea de martori pentru aceasta teza probatorie, ci art. 1183 si urm. Vechiul Cod civil. Chiar instanța reține că angajamentul de plată nu face dovada obligației pârâtei întrucât a fost semnat "în alb" și "completat ulterior încheierii actului din data de_ ".
In aceste condiții în care angajamentul de plată nu este luat în considerare, în care nu există o listă necontestată a produselor pretins a fi cumpărate de către pârâtă, nici un preț al acestor produse, nu putea accepta nici din acest punct de vedere hotărârea instanței pe care o consideră încă o dată nelegală și netemeinică.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozițiilor legale incidente.
Motivul de casare invocat de recurentă și prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc. civilă, nu poate fi reținut în cauză. Recurenta a invocat că instanța de fond ar fi acordat mai mult decât a solicitat reclamanta, obligând-o la plata materialelor achiziționate în perioada iunie-august 2009, deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea sa la plata sumei de 23168 lei "cu titlu preț neachitat conform angajamentului de plată încheiat la data de_ ";, pretenții restrânse ulterior la suma de 20.231,5 lei, ca urmare a recunoașterii unei plăți efectuate în cuantum de 700 euro în echivalent. Recurenta apreciază că reclamanta a investit instanța cu o cerere de obligare a recurentei la plata unei sume de bani( inițial 23168 lei, ulterior cuantumul precizat fiind de 20231,5 lei) pe care ar fi efectuat-o până la data de_, conform acelui angajament de plată.
Tribunalul reține că, prin acțiunea înregistrată la prima instanță, reclamanta a solicitat suma de "… 23.168 lei, cu titlu de preț neachitat la materialele care au fost livrate pârâtei, precum și a penalităților de întârziere de 3% pe zi, calculate de la data scadenței prețului și până la data plății efective";, invocând, într-adevăr, în motivarea acțiunii, angajamentul de plată încheiat la data de _
.
Așa cum a reținut și instanța de fond, la data de_ recurenta a semnat un angajament de plată pe formular tipizat, dar necompletat, cu suma ce urma să fie achitată cu titlu de preț, sumă reprezentând contravaloarea mărfurilor ce urmau să fie achiziționate ulterior și al cărui total nu se cunoștea încă la data semnării actului, făcându-se dovada că suma de 23.168 lei înscrisă la art. 1 din convenție a fost completată ulterior încheierii actului din data de_, așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză.
Astfel, din declarațiilor martorilor audiați (fila 31, 32, 38-39 și 69- dosar fond) coroborate cu înscrisurile depuse, respectiv fila de registru a creditoarei și bonurile fiscale emise de acesta (fila 13, 23 și 37) rezultă că recurenta a achiziționat în data de_ mărfuri în valoare de 6.412 lei. La data de_, recurenta a mai achiziționat și alte mărfuri de la intimată (prelungitor în sumă de 31 lei, cabină de duș în sumă de 1.600 lei și polistiren în sumă de 1.698 lei), la care s-a adăugat valoarea materialelor cumpărate în continuare până la data de_, (Rig, vată, teacă, WC, chiuvetă, bazin hidrofor, polistiren, ondulin, obiecte sanitare - 50 lei, ondulin - 280 lei și ciment+lavabil +sanitare- 899 lei, etc).
În consecință, recurenta a achiziționat de la intimată materiale în valoare totală de 23.168 lei din care a achitat următoarele sume: suma de 1.000 lei la data încheierii convenției; suma de 1.000 lei la data de_ ; suma de 650 lei la data de_, iar suma de 700 euro ( 2.936,5 lei ) la data de_, rămânând un rest de plată de 17.581,5 lei.
Tribunalul apreciază că suma completată ulterior de reclamantă în cuprinsul angajamentului de plată reprezintă contravaloarea tuturor materialelor achiziționate de recurentă, prima instanță fiind investită cu acest obiect material, astfel că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Este real că, în mod greșit, prima instanță a înlăturat declarația martorei Gavrilas Ana pe motiv că nu există început de dovadă scrisă pentru suma pe care această martora a declarat că pârâta a achitat-o reclamantei, deoarece acest aspect trebuia analizat cu ocazia încuviințării probei testimoniale, iar în situația reținerii lui nu trebuia încuviințată proba cu martori. În speță, însă, părțile au fost de acord cu administrarea probei testimoniale pentru a dovedi relațiile dintre acestea.
Însă, declarația acestei martore nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză (respectiv cu declarațiile celorlalți martori- S. Grigore și Costin Marcel și cu înscrisurile depuse la dosar), probe ce susțin soluția primei instanțe și ce relevă starea de fapt mai sus redată.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
Având în vedere dispozițiile art. 274 raportat la art. 298 și art.316 Cod proc. civilă, tribunalul va respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta recurenta-pârâtă T. A. ANA, domiciliată în loc. T., str. P., nr. 185C, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 807/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ .
Respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
B. L. T. | M. | A. P. | L. D. E. M. | D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /2ex
Jud. fond: C. SO
| ← Sentința civilă nr. 7478/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 396/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
