Decizia civilă nr. 630/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 630/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta S. C. DE A.
E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 4528/_ pronunțate de e Judecătoria Turda în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul S. V., cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 28 noiembrie 2013, din partea recurentei, originalul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru (OP nr. 79818, f. 12) și timbru judiciar de 0,50 lei, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație, f.10.
T. ul, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
De asemenea, se constată că este primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de către recurentă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
T. ul, în baza înscrisurilor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 4528/2012 pronunțată în ședința publică din data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei T. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. V., s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. DE A. -R. E. SA în contradictoriu cu pârâtul S. V. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.
V., instanța de fond a reținut că, de fapt, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Reclamantul este cel care trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Reclamanta a chemat în judecată pârâtul S. V. în calitate de asigurat susținând că a încheiat cu acesta un contract de asigurare, în baza căruia s-a emis polița RCA seria RO/16/H16/DV nr. 0000305089 și actul adițional la această poliță de asigurare încheiat la data de_ . Pretențiile reclamantei împotriva pârâtului S.
V. se întemeiază pe dispozițiile art. 5 din actul adițional la polița RCA seria RO/16/H16/DV nr. 0000305089. Instanța de fond a reținut astfel că pentru ca pârâtul
V. să aibă calitate procesuală pasivă trebuie să aibă calitate de parte în contractul de asigurare și actul adițional la acest contract invocate de reclamantă și să- și fi dat consimțământul la încheierea acestora.
Instanța de fond a mai reținut faptul că autovehiculul Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ ce a făcut obiectul contractului de asigurare a fost proprietatea pârâtului, însă la data de_ a fost înstrăinat numitului Macskasi Bela, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată depus în copie la fila
116. Cu privire la acest contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată instanța a reținut că este translativ de proprietate, dreptul de proprietate asupra autovehiculului fiind transmis de la vânzătorul S. V. la cumpărătorul Macskasi Bela în momentul realizării acordului de voințe, potrivit principiului consensualismului, transferul dreptului de proprietate nefiind condiționat de efectuarea vreunei formalități, cum ar fi transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului la Administrația financiară, la Poliția rutieră sau la vreo altă instituție. Așadar, din momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare, respectiv de la data de_ proprietarul autovehiculului este numitul Macskasi Bela.
Referitor la polița de asigurare RCA și actul adițional pe care reclamanta își fundamentează pretențiile instanța reținând că au fost încheiate la data de_, dată la care proprietarul autovehiculului era numitul Macskasi Bela. Cu toate acestea pe polița RCA apare în calitate de proprietar pârâtul S. V., iar numitul Macskasi Bela apare doar în calitate de utilizator.
Pentru a lămuri aceste aspecte în cauză au fost audiați martorii Macskasi Bela, Țandea A. Luiza și Macskasi Lenuța. Din depozițiile acestora rezultă faptul că din momentul cumpărării autovehiculului numitul Macskasi Bela sau membrii familiei acestuia au fost cei care au încheiat contractele de asigurare civilă obligatorie și au achitat primele de asigurare. Potrivit depoziției martorei Țandea A. Luiza aceasta a fost cea care a încheiat contractul de asigurare cu reclamanta, fiind însoțită de către mama sa. Prezentându-i-se copia actului adițional martora a recunoscut semnătura de la rubrica asigurat ca fiind a mamei sale. De asemenea, martora Macskasi Lenuța a confirmat că ea a fost cea care a semnat la rubrica asigurat actul adițional încheiat la data de_ .
În consecință, din probele administrate instanța a reținut că pârâtul S. V. nu a participat la încheierea actului adițional la polița de asigurare RCA seria RO/16/H16/DV nr. 0000305089 încheiat la data de_, nu și-a dat consimțământul la încheierea acestuia, actul adițional nefiind semnat de acesta, ci de martora Macskasi Lenuța. În aceste condiții, instanța a reținut că pârâtul nu are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, astfel încât nu are nici calitate procesual pasivă în cauză, actul adițional invocat de reclamantă nefiind încheiat de acesta.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, a admis-o, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC E. ROMÂNIA A. -R.
E. S.A solicitând admiterea recursului in principal, casarea hotărârii instanței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea reluării judecații cu privire la fondul cauzei, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata din recurs.
În motivare recurenta a arătat că pentru transmiterea dreptului de proprietate si opozabilitatea transmiterii dreptului de proprietate sunt necesare mai multe proceduri de înregistrare și, respectiv, radierea autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ .
Așadar, recurenta arată faptul ca pana in 1992, radierea din circulație de pe numele vânzătorului și înscrierea pe numele dobânditorului la organele de poliție și organele financiare se putea face numai pe baza de înscris autentic. In prezent, radierea si înmatricularea in circulație a autovehiculelor de către organele de politie si financiare se face (in condițiile prevăzute de HG nr. 610/1992 privind cartea de indentitate a vehiculului si Instrucțiunile ministerului de interne, finanțelor si transporturilor nr._ de aplicare a HG nr. 610/1992) pe baza contractului de tip vanzare-cumparare incheiat la organele de politie. Având in vedere prevederile HG nr. 610/1992, rezulta fara putința
de tagada faptul ca, deși-contractul este unul consensual, pentru opozabilitatea transmiterii dreptului de proprietate, vânzătorul trebuie sa procedeze la radierea autoturismului vândut, iar cumpărătorul trebuie sa procedeze la inmatricularea autoturismului pe numele sau, facand opozabila fata de terți vânzarea perfectata. Mai mult decât atât, normele legale oferă si un remediu procedural in cazul in care părțile contractului nu isi indeplinesc obligațiile de radiere, respectiv, de inmatriculare, si anume acela al unei acțiuni in constatarea dreptului de proprietate, urmând ca radierea- inamtricualarea sa se facă pe baza de hotărâre judecătoreasca.
Fata de aceste aspecte, recurenta arată că instanța de recurs trebuie să constate faptul că pârâtul din prezenta cauza nu a procedat la radierea din circulație si de la administrația finanțelor publice a autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de inmatriculare_, nici noul cumpărător nu a formulat vreo acțiune in constatarea dreptului de proprietate, motiv pentru care atât in ceea ce o privește pe recurentă in calitate de asigurători, dar si in ceea ce privește autoritățile competente, autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de inmatriculare_ este proprietatea paratului Scuturdean V.
.
Paratul nu isi poate invoca propria culpa pentru a nu răspunde fata de recurentă, atâta timp cat cunoștea foarte clar ca orice persoana căreia i-a predat actele autoturismului cu nr. de înmatriculare_ poate încheia o polița RCA pe numele acestuia, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. În același sens sunt și prevederile art. 29 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010 in conformitate cu care "in cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care exista o asigurare obligatorie RCA valabila, aceasta asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii calității de titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către noul proprietar, de unde rezultă fără putință de tăgadă faptul ca fata de ea, in calitate de asigurător RCA, contractul de vânzare-cumpărare depus de către parat nu este opozabil, titularul înmatriculării fiind in continuare paratul.
Faptul ca polița a fost semnata de o alta persoana nu prezintă importanta juridica fata de recurentă întrucât polița RCA urmează în tot autoturismul asupra căruia a fost făcută și nu persoana care a încheiat-o sau a semnat-o. Cum autoturismul este încă în proprietatea paratului Scuturdean V., automat pentru prejudiciile produse din pricina neexecutării culpabile a contractului de asigurare răspunde tocmai pârâtul. Dacă pârâtul consideră că persoanele care au încheiat polița RCA in cauza sunt vinovate de producerea acestui prejudiciu în patrimoniul său, putea lesne formula o cerere de chemare în garanție.
Intimatul S. V., deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304, 3041și 312 C.p.c., T. ul reține următoarele
:
În fapt, astfel cum rezultă din constatarea amiabilă de accident aflată la fila 38 a dosarului Judecătoriei C. -Napoca, la data de_ conducătorul auto Tandea A., aflată la volanul autoturismului Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ circulând pe strada Lotus a intrat pe contrasens și a avariat autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, cauzându-i un prejudiciu care a necesitat reparații în valoare de 6274,69 de lei, vinovată de producerea accidentului fiind Tandea A. . Autoturismul Dacia cu nr._ a fost asigurat la societatea de asigurare E. S.A. conform poliței de asigurare seria RO/16/H16/DV nr. 0305089 încheiată la data de_ având valabilitate pentru intervalul_ -_ .
Potrivit depozițiilor martorilor audiați în primă instanță Macskasi Bela, Tandea A. și Macskasi Lenuta la_, data producerii evenimentului rutier autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ era proprietatea numitului Macskasi Bela, aspect care reiese și din contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată recunoscut de semnatarii săi, care atestă că la data de 04 decembrie 2008 a operat transferul dreptului de proprietate. Fiind vorba despre un bun mobil transferul dreptului de proprietate nu este condiționat decât de acordul părților, iar nu de o formă specială.
În mod corect a fost reținut de recurentă faptul că față de terții acestui contract de vânzare-cumpărare, proprietarul autoturismului Dacia cu nr._ rămâne numitul S.
V., cel care figurează și în certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Cu toate acestea societatea de asigurare E. SA a avut cunoștință de faptul că actualul proprietar al autoturismului Dacia nu mai este S. V., ci Macskasi Bela, dar, cu toate acestea a încheiat un contract civil, de drept privat în cunoștință de cauză pe numele unei persoane care nu a înțeles a se obliga în raportul contractual cu recurenta. Din acest punct de vedere, recurenta se află într-o gravă eroare juridică încheind contracte pe numele unor terți care nu și-au exprimat consimțământul în acest sens.
Buna-credință este unul din fundamentele de bază ale dreptului care îmbracă norme de conviețuire socială transformate în drepturi și obligații juridice. Una dintre aceste norme, invocată de altfel de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs, statuează în sensul că nici unei persoane nu îi este îngăduit a se prevala de propria turpitudine pentru a obține în justiție protecția drepturilor sale subiective civile( nemo auditur propriam turpitudinem allegans). Or, recurenta, astfel cum reiese din depoziția martorei Macskasi Lenuta care a arătat că ˝reprezentanții societății reclamante i-au spus că doar în această modalitate se poate încheia polița de asigurare˝, ceea ce denotă refuzul acestora de a încheia contractul de asigurare pe numele celui care se obligă, a cunoscut faptul că intimatul nu mai este proprietar al autoturismului Dacia la data de_, chiar dacă operațiunile de transcriere nu au fost realizate.
Potrivit art. 29 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010, invocat de recurentă în motivele de recurs, în cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii calității de titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către noul proprietar. În cazul în care noul
proprie tar deț ine o asigurare oblig ator ie RC A pe numele său, ace as ta v a f i considerată
valab ilă ch iar dacă nu s -a efectuat procedura de înmatriculare/înregis trare pe numele său.
Astfel, raportat la teza finală a textului de lege menționat mai sus, T. ul reține că însuși legiuitorul prevede legalitatea și opozabilitatea unei polițe de asigurare încheiate de noul proprietar al autoturismului, chiar în situația în care nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/înregistrare pe numele său. Ca urmare, recurenta căreia i s-a adus la cunoștință transferul dreptului de proprietate, avea obligația de a încheia noua poliță de asigurare cu actualul proprietar al autovehiculului cu nr._ . Procedând în sens contrar, recurenta a încheiat un contract de asigurare pentru răspundere civilă auto cu un terț, în speță cu intimatul S. V., care nu și-a exprimat consimțământul în acest sens, încălcând în mod grav și fără un temei legal principiul disponibilității în asumarea actelor juridice civile.
Pentru toate aceste motive, T. ul constată că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. V., iar motivele de recurs invocate de societatea de asigurare sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 304 raportat la art. 312 C.p.c. T. ul va respinge recursul declarat de recurenta SC E. R. IA A. R. E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 4528/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC E. R. IA A. R.
E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 4528/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | pt. JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
D. | H. M. | C. | B. C. C. | N. | N. |
În Ccc, Preș. Trib. Sp. C.
Red. DH/tehnored. LU 2 ex/_
Jud. fond A. Lucia Pușcașu
| ← Sentința civilă nr. 1152/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 497/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
