Decizia civilă nr. 208/2013. Cerere in baza OUG 116/2009
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelurile formulate de intervenientele B. I.
L. și SC S. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 1945/2013, pronunțată de T. specializat C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații
D. C. M., D. C. M. ȘI D. C. A., G. T., G. G., F.
K., S. W., S. J., OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, G. G.
, F. K. -D., S. W., S. J., T. V., F. A., G. ANA și SC
A. SA, având ca obiect Cereri în baza OUG 116/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintăp pentru intimata A. SA și intimații G. G., F. K., S. W., S. J., avocat gaziuc T.
, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 131 N. C. Pr. Civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemafiiind alte cereri de solicitat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimaților A. SA și intimații G. G., F. K. ,
S. W., S. J. solicită respingerea apelurilor conform argumentelor invocate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că cererile de intervenție sunt inadmisibile în maniera cum au foat formulate.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 1945 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C., au fost respinse cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții B. I. L., SC S. C. SA B.
, T. V., F. A. și G. ANA în contradictoriu cu intimata SC A. SA C.
-N. .
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta SC S. C. SA împotriva intimaților G. G., F. K. -D., S. W., S. J. și
G. T., reprezentați de avocat G. T., O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active.
A fost obligată intervenienta SC S. C. SA să le achite intimaților G.
G., F. K. -D., S. W., S. J. câte 500 euro echivalent în lei la data plății, la cursul practicat de BNR, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin raportare la disp. art.71din OUG nr.116/2009, în condițiile în care la cererile de înregistrare depuse la O. R. C. sunt formulate cereri de intervenție, legiuitorul a s6tatuat în sarcina directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal obligația de a transmite instanței întregul dosar cuprinzând cererea de înregistrare în registrul comerțului și cererea de intervenție precum și înscrisurile depuse în susținerea acestora, soluționarea cererilor făcându-se de instanță în condițiile prev. de art.49-56 C.pr.civ., respectiv în condițiile disp. art.62-66 NCPC.
Motivele avute în vedere de către intervenienta în interes propriu B. I.
L. titulară a cererii în baza căreia s-a solicitat respingerea solicitării de menționare la registrul comerțului a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC A. SA din data de 7 martie 2013, vizează aspecte care țin de legalitatea hotărârii, legalitate care se impune a fi analizată în condițiile reglementate de disp. art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, aceleași dispoziții fiind aplicabile și în ceea ce o privește pe intimata SC A. SA, chiar în condițiile în care persoana juridică este tranzacționată la bursă și adoptarea hotărârilor de către adunările generale se impune a se face cu luarea în considerare și a prevederilor cuprinse în Legea nr.297/2004.
Este reală împrejurarea invocată de către intervenientă conform căreia controlul legalității actelor sau faptelor se face prin intermediul instanței și nu a judecătorului delegat, însă verificarea acestei legalități nu impune decât verificarea îndeplinirii din punct de vedere formal de către hotărârea a cărei menționare se solicită a fi efectuată la registrul comerțului a dispozițiilor legale.
La soluționarea cererilor cu care instanța a fost învestită în temeiul disp. art.71din OUG nr.116/2009, analiza se impune a se face doar sub aspectul îndeplinirii condițiilor formale ale actelor ce se solicită a fi înregistrate la registrul comerțului, fără ca instanța să fie îndreptățită să analizeze fondul hotărârilor adoptate, o astfel de analiză impunându-se a fi efectuată în condițiile unui litigiu inițiat în temeiul disp. art.132 din Legea nr.31/1990 republicată, demers care până la data soluționării cererii nu a fost efectuat.
Analizând în aceste limite cererea formulată, instanța a apreciat că se impune a se verifica dacă cererea de menționare în registrul comerțului îndeplinește cerințele prevăzute de Ordinul nr. 2594/C/_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrului comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor.
Prin raportare la prev. art.183, din acest ordin, în registrul comerțului se înregistrează orice acte sau fapte de comerț prevăzute de lege, precum și modificările referitoare la acestea și ale mențiunilor înregistrate, în scopul asigurării opozabilității acestora și efectuării formalităților de publicitate conform legii.
Cererea formulată de SC A. SA de menționare/înregistrare în registrul comerțului a hotărârii adoptate de adunarea AGEA la data de_ s-a făcut tocmai în scopul de a asigura opozabilitatea acestei hotărâri, prin raportare și la disp. art.131 alin.4 din Legea nr.31/1990, conform cărora pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la ORC pentru a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României partea a IV-a.
Instanța a apreciat că doar prin raportare la aceste obligații prevăzute de lege se impune a fi analizată cererea de intervenție formulată de BROIADHURST
I. L. iar pretinsele aspecte de nelegalitate a hotărârii determinate de necunoașterea de către președintele consiliului de administrație a limbii române, de nerespectarea condițiilor de vot a acționarilor, nu pot fi analizate întrucât aceste aspecte vizează nelegalitatea hotărârii, care nu poate fi antamată în cadrul
unei cereri de intervenție formulată în condițiile prevăzute de art. 71 din OUG nr.116/2009.
În ceea ce privește motivele invocate în cererea de intervenție formulată de SC S. C. SA, instanța a reținut considerentele mai sus enunțate și, în plus, a statuat asupra faptului că menționarea ce s-a intenționat a se face la registrul comerțului de către intimată nu se circumscrie dispozițiilor prevăzute la Cap.3 Secțiunea a 2-a întrucât în speță nu este vorba de acele modificări ale actelor constitutive ale persoanei juridice prevăzute de art.112 din Normele metodologice la care s-a făcut referire anterior.
Că este așa rezultă și din faptul că dispozițiile articolelor următoare din secțiunea invocată se referă la modificarea actelor constitutive ale societăților comerciale, a actelor de identificare a fondatorilor, a membrilor organelor de conducere, situație în care modificarea actului constitutiv se impune a se face în forma în care s-a încheiat și actul modificat, dispozițiile legale referindu-se la acea modificare a actelor constitutive pentru care este necesară depunerea actului prevăzut la art.115, respectiv a actului constitutiv actualizat în original.
Ori, în cazul în speță ceea ce se dorea a se menționa la registrul comerțului era doar hotărârea adoptată de adunarea generală, în scopul de a se asigura opozabilitatea acesteia față de terți și a se asigura formalitățile de publicitate, de la data publicării părțile interesate și respectiv acționarii fiind îndreptățiți să
formuleze acțiuni în justiție, în condițiile în care propriile interese le erau afectate prin adoptarea hotărârii menționate.
Modul de efectuare și evidențiere a acestor înregistrări este distinct de cel în care se înregistrează și evidențiază modificările actului constitutiv.
Prin raportare la disp. art.184, intimata a procedat la depunerea la ORC C. a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor, întrucât menționarea la registrul comerțului și publicarea acesteia era obligatorie, potrivit legii.
Pe cale de consecință, au fost înlăturate susținerile intervenientei în interes propriu conform cărora procedura de înregistrare a hotărârii AGEA este nelegală, această procedură nefiind necesar să urmeze condițiile obligatorii prevăzute de Cap.3, ci cele referitoare la Cap.5 din Normele metodologice.
În ceea ce privește susținerile intervenientei în sensul că mandatul acordat de adunarea generală domnului G. T. pentru a înregistra la ORC C. hotărârea nu viza și mandatul de a semna cererea pentru menționare acte, instanța a apreciat că se impun a fi înlăturate ca fiind nefondate, întrucât astfel cum rezultă din cuprinsul pct. 3 și 5 al hotărârii AGEA, validarea formală făcută de către adunarea generală la data de 7 martie 2013, consemnată în cuprinsul hotărârii, conduce și la validarea mandatului domnului G., consemnată în cuprinsul hotărârii, în sensul de a semna cererea pentru menționarea hotărârii în registrul comerțului.
Susținerile intervenientei privind lipsa acestui mandat sunt lipsite de temei juridic, în condițiile în care mandatul a fost acordat pentru a efectua toate formalitățile necesare înregistrării hotărârii AGEA la registrul comerțului și acest mandat a fost acordat în condițiile legale, îndeplinite cel puțin formal.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca nefondată cererea formulată de intervenienta în interes propriu SC S. C. SA, considerând că nu există motive de natura celor pe care instanța le poate analiza în condițiile prev. de art.71din OUG nr.116/2009, pentru a se refuza înscrierea hotărârii adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor SC A. SA din 7 martie 2013.
În ceea ce privește celelalte cereri de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții F. A., T. V. și G. ANA, considerentele avute în vedere în soluționarea și analizarea cererilor de intervenție de mai sus au
fost avute în vedere în cazul acestora, atâta timp cât nici unul dintre intervenienți nu a indicat care ar fi motivele pentru care s-ar impune a fi admisă cererea de intervenție și respinsă cererea de menționare/înregistrare la registrul comerțului a hotărârii adoptate de intimată.
În măsura în care intervenienții sunt nemulțumiți de măsurile adoptate prin hotărârea din 7 martie 2013 au deschisă calea prevăzută de disp. art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 actualizată și republicată, controlul de legalitate a hotărârii neputând fi făcut decât formal în condițiile prev. de art.71din OUG nr.116/2009, putând fi însă realizat în temeiul prevederilor legale anterioare.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenienta SC S.
C. SA împotriva intimaților G. G., F. K. -D., S. W., S.
J., G. T., OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI și O. R.
C. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active, dat fiind faptul că, pe de o parte, față de pârâții persoane fizice chemate în judecată în nume propriu nu se justifică formularea cererii în condițiile prev. de art.71din OUG nr.116/2009, soluționarea cererilor de agent gen făcându-se în contradictoriu cu intimata SC A. SA, iar pe de altă parte, întrucât față de ONRC și ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, atâta timp cât legea nu impune soluționarea în contradictoriu cu aceste instituții care au rolul doar de a proceda la efectuarea înregistrărilor și menționărilor în condițiile prevăzute de Legea nr.31/1990, Legea nr.26/1991 și OUG nr.116/2009, acestea nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
În baza disp. art.453 coroborate cu prev. art.452 NCPC, intervenienta SC S.
C. SA a fost obligată să le achite intimaților G. G., F. K. -D., S.
W., S. J., G. T., cheltuieli de judecată în cuantum de câte 500 euro, echivalent în lei la data plății la cursul practicat de BNR, reprezentând onorariu avocațial, fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intervenientele SC S. C. SA și B. I. L.
, solicitând admiterea apelului, admiterea cererii de intervenție și respingerea mențiunile referitoare la înregistrarea hotărârilor S.C.
S.A. adoptată în cadrul adunării generale a acționarilor din data de_ .
În motivarea apelului au arătat că în mod greșit instanța de a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui T. G. .
Din cuprinsul întâmpinării depuse de petente rezultă că aceasta este semnată de către dl T. G., administrator al societății. Potrivit legii societăților comerciale, calitatea de reprezentant a societății o are președintele consiliului de administrație.
Art. 143 . - (1) Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său.
În speță întâmpinarea depusă de petentă este semnată de o persoană care nu deține calitatea de președinte al consiliului de administrație și, în consecință, nu are capacitatea necesară reprezentării în mod valabil a societății, instanța reținând în motivarea sentinței că societatea este reprezentată de consiliul de administrație, fără a lua în considerare prevederea clară, subliniată, că reprezentarea se face prin președintele CA și nu de orice administrator.
Instanța reține că s-a depus la dosar împuternicire avocațială, care face dovada calității de reprezentant, deși această împuternicire nu este semnată de clientul reprezentat și nu a fost însoțită de contractul de asistență juridică în temeiul căruia a fost emisă respectiva împuternicire.
Instanța a cenzurat nejustificat obligația sa de a se pronunța asupra legalității actelor.
Așa după cum a arătat, procedura de înregistrare nu este un simplu act administrativ, ea este supusă obligatoriu unui control de legalitate. Legea nu distinge asupra limitelor controlului de legalitate, astfel încât susținerea instanței că se poate pronunța doar asupra legalității formale a actelor depuse, înseamnă să respingă de facto cererea ca inadmisibilă.
Art. 37. — alin (1) "Controlul legalității actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerțului se exercită de justiție printr-un judecător delegat";.
Controlul de legalitate nu este cenzurat nici prin dispozițiile OUG 116/2009, care prevăd ca în cazul în care cererile de înregistrare și documentele depuse în susținerea acestora nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege ... cererile de înregistrare urmează a fi respinse, fără a limita nicidecum competența de analiză și soluționare ce revine instanței.
Scopul societății, ca și al tuturor acționarilor săi, este acela ca în registrul comerțului să nu fie înregistrate și apoi publicate în Monitorul Oficial, hotărâri care încalcă normele legale, iar societatea petentă ar trebui, cu atât mai mult, să solicite examinarea sub toate aspectele de legalitate a respectivei hotărâri.
În mod greșit instanța de a respins motivul invocat referitor la semnarea hotărârilor A.G.A. de o persoană care cunoaște și înțelege limba română.
În primul rând considerăm că această condiție este una de formă și, potrivit celor afirmate de instanță, aceasta trebuia să se pronunțe asupra temeiniciei sale.
Pentru exprimarea corectă a acordului de voință în vederea producerii efectelor juridice ale hotărârilor adoptate este necesar ca persoanele semnatare să cunoască și să înțeleagă conținutul actelor juridice pe care le semnează.
În cazul hotărârilor adoptate în adunarea generală extraordinară a acționarilor din data de_, acestea au fost semnate în limba română de către dl G. G., cetățean austriac, fără ca acesta să aibă cunoștințe minime de limba română și să poată confirma astfel, conținutul actelor semnate. În aceste condiții lipsa exprimării valabile a consimțământului persoanei semnatare, atrage după sine nevaliditatea actelor semnate, adică hotărârea adunării și procesul verbal.
Hotărârile de reducere și majorare a capitalului social adoptate de AGA sunt nelegale deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Conform textului de lege menționat "(2) Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentația.
Întrucât acționarii Herz Armaturen Ges.m.b.H., TRIDELTA HEAL BETEILIGUNGSGESELLSCHAFT SA LUXEMBURG și ERSTE BANK nu aveau
procura de reprezentare validă pentru AGA din 06/_, rezultă că voturile acestor acționari au fost luate în considerare incorect la stabilirea prezenței și voiului în adunare, iar majoritatea de două treimi din drepturile de vot necesară nu a fost atinsă, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor adoptate. Mai mult, întrucât companiile Herz Armaturen Ges.m.b.H., TRIDELTA HEAL BETEILIGUNGSGESELLSCHAFT SA LUXEMBOURG și ERSTE BANK se află în
situația prevăzută de art 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, operează de drept suspendarea drepturilor de vot ale respectivelor persoane, care acționează în mod concertat și care dețin împreuna mai mult de 33% din
drepturile de vot ale" societății, în conformitate cu art. 203 al. (2) din Legea pieței de capital.
Art. 203- (1) O persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresata tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri.
(2) Până la derularea ofertei publice menționate la alin. (I), drepturile aferente valorilor mobiliare depășind pragul de 33% din drepturile Ide vot asupra emitentului sunt suspendate, iar respectivul acționar și persoanele cu care acesta acționează în mod concertat nu mai pot achiziționa, prin alte operațiuni, acțiuni ale aceluiași emitent.
Așa după cum rezultă din votul acționarilor exprimat în ședința AGA și consemnat pe buletinele de vot, au votat împotrivă acționari ce reprezintă peste 18% din capitalul social și, prin raportare la votul exprimat în favoarea majorării, limitat legal 1a 33%, acest fapt conduce ia infirmarea aprobării date, întrucât nu a fost atins pragul necesar de 2/3 din voturile exprimate.
Perioada de preferință pentru acțiunile fost stabilită cu încălcarea normelor emise în cadrul majorării de capital social a legale imperative privitoare la procedura exercitare a dreptului de subscriere a noilor acțiuni.
Adunarea generală a decis ca perioada de exercitare a dreptului de preferință să fie între_ -_, deși dispozițiile legale care reglementează procedura majorării capitalului social prevede ca intervalul de timp aferent preemțiunii curge de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Art. 216 alin. 2 teza a II-a. "În toate situațiile, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferință nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale, respectiv a deciziei consiliului de administrație/directoratului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a";.
Scopul instituirii acestei prevederi legale imperative a fost protejarea tuturor acționarilor societății prin informarea lor corectă asupra perioadei în care își pot exercita dreptul conferit de lege, publicarea hotărârii de majorare în Monitorul Oficial având rolul de a asigura înștiințarea acționarilor.
Mai mult, deși legea instituie o singură perioadă de exercitare a dreptului de preemțiune, adunarea a decis, la propunerea administratorilor, introducerea unei noi perioade de subscriere, însoțită de o inovație proprie, respectiv alocarea acțiunilor după metoda "primul venit - primul servit";.
S-a decis astfel că: "în etapa a doua, acțiunile apelantelor în timpul perioadei de exercitare a dreptului de preemțiune specificat la aliniatul precedent, se vor redistribui acționarilor înregistrați la data de înregistrare_ după metoda "primul venit - primul servit"; și vor putea fi subscrise într-o perioadă de 5 zile de la expirarea primei etape de subscriere, adică_ -_ ";.
Hotărârea de majorare a capitalului social adoptată de AGA este nelegală deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 15 alin. (10) și (11), art. 30, precum și ale 7 alin. 11din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
Hotărârea A.G.A. prin care s-a decis mărirea capitalului social încalcă prevederile art. 15 alin. (10) și (11) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, act normativ aplicabil tuturor societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
Societatea A. S.A. în calitate de emitent de valori mobiliare se află sub imperiul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și sub autoritatea entității administrative cu puteri de supraveghere și reglementare a societăților
tranzacționate pe o piață reglementată: Comisia N. ă a Valorilor Mobiliare. În executarea atribuții de reglementare în domeniu conferite de legislația pieței de capital Comisia N. ă a Valorilor Mobiliare a adoptat Regulamentul nr. 1 din 2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare. Potrivit art. 15 alin. (10) din regulament oferirea spre subscriere către acționarii existenți în cadrul dreptului de preferință a unor acțiuni emise în vederea majorării capitalului social se realizează în baza unui prospect/prospect proporțional.
Hotărârea adunării generale din_ încalcă această prevedere, subscrierea acțiunilor fiind efectuată potrivit legii generale a societăților comerciale și nu în conformitate cu legea specială, aplicabilă pieței de capital.
Regulamentul 1/2006 art. 15 alin. (10) Oferirea către acționarii existenți în cadrul dreptului de preferință a unor acțiuni emise în vederea majorării capitalului social se realizează în baza unui prospect/prospect proporționat în conformitate cu art. 26a din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 în ceea ce privește formatul și conținutul prospectului, i ale prospectului de bază, ale rezumatului și ale condițiilor finale și în ceea ce privește cerințele de publicitate, cu modificările și completările ulterioare.
(11) Dispozițiile referitoare la prospect se vor aplica în mod corespunzător și în cazul prospectelor proporționate prevăzute la art. 26a-26c din Regulamentul (CE) nr. 809/2004.
Hotărârea A.G.A. prin care s-a decis mărirea capitalului social încalcă și prevederile art. 7 alin. (11) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.
Potrivit dispozițiilor enunțate subscrierea de acțiuni în cadrul exercitării dreptului de preferință trebuie să îndeplinească două condiții:
perioada în care se pot subscrie acțiuni în cadrul exercitării dreptului de preferință nu este mai mică de o lună de la data stabilită în anunțul și prospectul/prospectul proporționat de ofertă,
data de începere a perioadei de subscriere" trebuie să fie ulterioară datei de publicare a hotărârii AGEA sau a CA/directoratului în Monitorul Oficial al României.
Regulamentul 1/2006 art. 7 alin. (11) Perioada în bare se pot subscrie acțiuni în cadrul exercitării dreptului de preferință nu este mai mică de o lună de la data stabilită în anunțul și prospectul/prospectul proporțional de ofertă, dată Ulterioară datei de publicare a hotărârii AGEA sau a CA/directoratului în Monitorul Oficial al României. Prevederile art. 30 se aplică corespunzător și în cazul oferirii de acțiuni în vedenia exercitării dreptului de preferință.
Hotărârea A.GA. prin care s-a decis mărirea capitalului social încalcă și prevederile art. 30 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.
Adunarea generală a decis ca: "În etapa a doua acțiunile nesubscrise în timpul perioadei de exercitare a dreptului de preemțiune specificat la aliniatul precedent, se vor redistribui acționarilor înregistrați la data de înregistrare_ după metoda "primul venit - primul servit"; și vor putea fi subscrise într-o perioadă de 5 zile de la expirarea primei etape de subscriere, adică or dintr-o clasă care nu este admisă deja la urmează să fie admise pentru prima dată la zile
lucrătoare de la data publicării anunțului_ -_, deși subscrierea acțiuni tranzacționare pe o piață reglementată, dar care tranzacționare pot fi inițiate după cel puțin două prevăzut la art. 5 alin. (2).
Regulamentul 1/2006 Art. 30. - (1) Ofertele publice de vânzare care au drept criteriu de alocare «primul venit-primul servit», precum și ofertele publice de vânzare de acțiuni dintr-o clasă care nu este admisă deja la tranzacționare pe o piață reglementată, dar care urmează să fie admise pentru prima dată la tranzacționare pot fi inițiate după cel puțin două zile lucrătoare de la data publicării anunțului prevăzut la art. 5 alin. (2).
Regulamentul 1/2006 Art. 5 alin. (2) După aprobarea prospectului, respectiv a documentului de ofertă de către C.N. V.M., ofertantul face cunoscut^ oferta prin publicarea unui anunț de ofertă. Anunțul se publică cu respectarea Legii nr. 297/^004 și a prezentului regulament și, în cazul ofertelor publice de vânzare, și cu respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește informațiile conținute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar. în cazul ofertelor publice de cumpărare/preluare, anunțul de ofertă se publică cel puțin într-un cotidian de circulație națională și conține cel puțin informațiile prevăzute în anexa nr. 24.
A.G.A. a hotărât ca acțiunile emise vor putea fi subscrise într-o perioadă de 5 zile de la expirarea primei etape de subscriere, adică_ - 3004.2013, în contradicție cu dispozițiile actului normativ care impune ca subscrierea să poate fi efectuată după cel puțin două zile lucrătoare de la data publicării anunțului prevăzut la art. 5 alin. (2).
Pentru nerespectarea legii Comisia N. ă a Valorilor Mobiliare a cerut reluarea procedurii de majorare și a sancționat de mai multe ori președintele consiliului de administrație al A. S.A. Astfel, prin Ordonanța nr. 76 din 28 martie 2013J, s-a dispus reluarea procedurii de majorare a C. ului social cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Prin Decizia A 112 din data de_ Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare (rezultată prin transformarea C.N.V.M.) a atenționat consiliului de administrație al A. S.A. să dispună de urgență măsurile corespunzătoare astfel încât în AGA să se adopte o hotărâre legală.
Prin Decizia A 112 din data de_ Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare a decis sancționarea cu suma de 100.000 lei a președintelui consiliului de administrație al A. S.A. pentru nerespectarea adresei și Ordonanței CNVM prin care i se solicita încadrarea în cerințele legii a majorării capitalului social.
În drept au invocat dispozițiile art. 7 alin. 11OUG 116/2009, art. 115 și 216 Legea nr. 31/1990, art. 15 alin. (10) și (11), art. 30 din regulamentul CNVM 1/2006.
Prin întâmpinările înregistrate intimații S.C. A. S.A. C. -N. și
G., F. K. -D., S. W., S. J., G. T.
au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate cu obligarea apelantelor la cheltuieli de judecată în apel.
În motivare arată că așa cum a arătat și la instanța de fond, în data de_ la S.C. A. S.A. C. -N. a avut loc adunarea generală extraordinară a acționarilor cu ordinea de zi publicată în Monitorul Oficial, ziarul financiar Bursa și ziarul Ziua de C. .
La adunarea generală au participat un număr de 16 acționari care dețineau 73,25 % din totalul capitalului social, adunarea generală fiind legal constituită, aflându-se la a doua convocare. în conformitate cu prevederile actului constitutiv al societății, la a doua convocare adunarea generală extraordinară este legal constituită, dacă sunt prezenți mai mult de 50%+l din acționarii societății.
După constatarea îndeplinirii condițiilor cerute de legislația în vigoare, adunarea generală a trecut la aprobarea punctelor aflate pe ordinea de zi, având în vedere că niciunul dintre acționari nu a adresat societății întrebări anterior adunării generale, așa cum prevede Legea nr. 297/2004 și cum s-a stabilit în convocatorul publicat.
După aprobarea punctelor aflate pe ordinea de zi, s-a redactat hotărârea, s- a semnat și s-a depus la Registrul C. C. pentru a fi menționată și publicată în Monitorul Oficial al României.
Această obligație este stabilită în sarcina societății prin prevederile Art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu toate modificările și completările ulterioare.
Apelantele au formulat cerere de intervenție la ORC și au blocat publicarea hotărârii în MO. Cererile de intervenție au fost soluționate de Tribunalul Comercial Cluj în sensul respingerii acestora, soluție pe care o apreciem legală în totalitate.
Prin apelurile declarate, se critică că instanța de fond nu a soluționat corect excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui G. T., arătând că în relația cu terții societatea este reprezentată de Președintele Consiliului de Administrație, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel, arătând în continuare că deși în instanță s-a depus împuternicire avocațială, aceasta nu este semnată de client și că nu s-a depus contractul de asistență juridică. Apelantele neglijează în această situație prevederile Legii nr. 51/1995 referitoare la exercitarea profesiei de avocat, care stabilește foarte clar modul cum avocații prestează activitatea pentru clienți și care este modalitatea de semnare a contractelor și a împuternicirilor avocațiale.
Susține că este doar o rea voință manifestată din partea apelantelor în ceea ce privește invocarea acestei excepții.
În ceea ce privește cenzurarea legalității actelor de către instanța de fond, arată că apelantele fac o confuzie, instanța de fond trebuia să cenzureze doar legalitatea măsurii de menționare sau nu a hotărârii AGEA la ORC și publicarea acesteia în MO pentru a fi opozabilă terților. Controlul legalității se face atunci
când se înregistrează actele și faptele la ORC și nu atunci când se menționează aceasta la ORC pentru a fi opozabile terților și pentru a putea fi contestate ulterior. înregistrarea sau menționarea actelor și faptelor la ORC sunt două chestiuni total diferite reglementate de Legea nr. 26/1990 și OG nr. 116/2009, iar apelantele au abuzat de o prevedere menționată în cel de al doilea act normativ, în speță, prevederile Art. 73 din ordonanță.
Referitor la semnarea hotărârilor de către o persoană care nu cunoaște limba română, am arătat că atât dezbaterile de la ședința AGEA cât și procesul- verbal dar și hotărârea AGEA au fost traduse înainte de semnare de o persoană cu studii de specialitate, iar acest aspect, nu are nici o legătură cu legalitatea sau nelegalitatea măsurii de înregistrare a hotărârii la ORC ci cu valabilitatea sau nevalabilitatea acestei hotărâri, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de
intervenție și a unei acțiuni în anulare a hotărârii.
Deși celelalte motive ale apelului țin de o eventuală cale de atac specifică acțiunii în anulare a hotărârilor AGEA se va referi și la aceste apărări invocate de către apelante.
Referitor motivul de nelegalitate a cererii de mențiuni prin care se arată că hotărârea adoptată ar încălca prevederile Art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, credem că reclamantele sunt în necunoaștere de cauză și de rea credință.
În adunarea generală, după exprimarea voturilor s-a anunțat de fiecare dată rezultatul votului, iar la un simplu calcul se putea aprecia că prevederile legale au fost respectate. Astfel, conform listei de prezență, ia adunarea generală au fost prezenți un număr de 16 acționari, care dețineau un număr de 29.298.749 acțiuni reprezentând 73,25% din capitalul social, iar hotărârea la care fac referire reclamantele de reducere și majorare a capitalului social au fost adoptată cu 21.880.803 voturi, reprezentând 54,7% din totalul capitalului social,
respectiv cu 74,68% din capitalul social prezent în adunarea generală. Doar la un calcul simplu matematic rezultă că în exprimarea acestei apărări, apelantele sunt de rea-credință și încearcă inducerea în eroare a instanței de judecată.
Două treimi din capitalul social prezent în adunarea generală ar însemna 66,66% din acest capital, ori adunarea generală a aprobat propunerea înaintată de Consiliul de Administrație cu 74,68%, ceea ce duce clar la concluzia că susținerile reclamantelor sunt nefondate.
Nu este reală susținerea reclamantelor că acționarii Herz Armaturen V. Ges.m.b.H, Tridelta Heal Beteiligungsgesllschaft SA și Erste Bank se află în situația prevăzută de Art. 203 din Legea nr. 297/2004. Această susținere este o nouă aberație susținută de reclamante, toate cele trei societății au acționari diferiți și nu au nici o legătură una cu cealaltă, iar o susținere făcută în instanță trebuie și demonstrată cu acte.
Un alt motiv de nelegalitate a cererii de mențiuni se referă la nerespectarea în hotărârea AGEA a prevederilor Art. 216 alin. 2, teza II-a din Legea nr. 31/1990, pentru că nu s-a indicat actul normativ căruia îi aparține acest text.
Arată că și în această situație, apelantele doresc să inducă în eroare instanța de judecată, în primul rând că prin demersul său, chiar acestea au
împiedicat respectarea acestui text de lege, pentru că în cazul în care hotărârea ar fi fost menționată la Registrul C., aceasta ar fi fost publicată în Monitorul Oficial în termen maxim de 10 zile de la menționare, adică cel mai târziu în data de_ și termenul stabilit în textul invocat de reclamante ar fi fost respectat cu strictețe, dar există o altă problemă pentru care apărările apelantelor nu sunt fondate.
Intimata este o societate pe acțiuni, ale cărei acțiuni se tranzacționează pe o piață reglementată, adică la Bursa de Valori B., iar îndeplinirea cerințelor de convocare și ținere a adunărilor generale ale acționarilor este monitorizată de BVB și CNVM. Având în vedere că acțiunile societății sunt tranzacționale pe o piață reglementată, subscrisei îi sunt aplicabile reglementările speciale ale acestei piețe. În aceste condiții, îi sunt aplicabile prevederile speciale ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capitaluri, iar la Art. 238 din acest act normativ sunt stabilite niște condiții clare referitoare la modul de stabilire a drepturilor acționarilor de către adunarea generală a acționarilor și care sunt derogatorii de la prevederile Legii 31/1990.
Nici susținerile apelantelor referitor la nesocotirea de către societate a prevederilor Art. 7 și 15 din Regulamantul Nr. 1/2006 al CNVM și a prevederilor Art. 183 alin. 2 din Legea nr. 297/2004 precum și prevederile Art. 213 din Legea nr. 31/1990, nu pot fi luate în considerare., având în vedere că sunt apărări noi care nu au fost invocate 1a fondul cauzei, dar în același timp și pentru faptul că acestea sunt pure invenții. în primul rând că Art. 26 din Regulamentul CE 809/2004 la care face referire reclamanta, nu prevede obligativitatea întocmirii unui prospect/prospect proporționat de ofertă ci stabilește conținutul minim al unui prospect/prospect proporțional, iar reclamanta prin această modalitate de formulare a motivului de anulare a hotărârii dorește încă o dată să dezinformeze instanța și nu să dea explicații corecte și complete.
Față de acest motiv, mai arată că acțiunea de reducere și majorare de capital social la subscrisa se încadrează în următoarele prevederi legale: Art. 15324 și Art. 10 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu prevederile Art. 138 alin. 1 lit. A pct. 4 din Legea nr. 297/2004, și Art. 15 alin. 3 pct. 1 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 așa cum a fost acesta modificat prin Regulamentul nr. 10/2012 în ceea ce privește legislația națională și Art. 4 alin. 1 lit. A din Directivelor CE 2003/71/CE completată prin directive CE nr. 2010/73/EU, 2004/109/CE și 2007/36/CE în ceea ce privește legislația
comunitară. De mai precizat și faptul că în legislația comunitară nu este prevăzută obligația emitenților de a întocmi prospect/prospect proporționat de ofertă în cazul majorării capitalului social doar prin exercitarea dreptului de preferință a acționarilor ci, prevede obligativitatea emiterii unui asemenea act doar în situația în care adunarea generală hotărăște că acționarii pot să tranzacționeze dreptul de preferință în cadrul termenului de exercitare a dreptului de preferință pentru majorarea de capital social.
Odată cu aderarea României la UE s-a stabilit prin tratatul de aderare că în cazul în care între legislația națională și cea comunitară există diferențe de reglementări, se aplică cu prioritate legislația comunitară, ceea ce adunarea generală de la intimată a decis să se întâmple.
Pe lângă aceste aspecte, pentru informarea instanței de judecată, arată că prin Regulamentul nr. 10/2012 reclamanta a dispus transpunerea în legislația națională a unor reglementări comunitare, dar deși această transpunere trebuie făcută prin preluare strictă a normelor legale comunitare în legislația națională, reclamanta a decis să extindă puțin aceste norme, probabil pentru a satisface interesele clientelei sale. Deși în legislația comunitară nu există stabilită obligația emitenților de a emite prospecte de oferte în cazul majorării capitalului prin exercitarea dreptului de preferință a acționarilor sau întocmirea acestor prospecte doar de către societății autorizate de autoritatea de supraveghere a pieței de capital, adică de reclamantă, prin transpunerea în legislația națională a normelor comunitare, reclamanta a impus și aceste reguli în legislația națională.
Apreciază că demersul juridic al apelantelor este făcut cu rea credință și cu încălcarea prevederilor Art. 136 din Legea nr. 31/1990 și nu se încadrează nici în prevederile Art. 12 alin. 1 C.pr.civ și vă solicităm respectuos să aplicați în acest sens prevederile Art. 12 alin. 2 C.pr.civ coroborat cu prevederile Art. 187 alin. 1 pct 1 C.pr.civ..
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, C. ea reține următoarele:
Dat fiind că ambele apeluri sunt identice ca structură, formă și motivare,
C. ea urmează a le analiza împreună și prin considerente comune fiecărui motiv de apel. De altfel și apărările invocate de părți pe calea întâmpinării deși sunt formulate prin acte procedurale distincte ele sunt identice ca și conținut. C. ea mai reține în context că intervenienții intimați Trața V. și F. A. prin întâmpinările depuse la dosar (f. 74-83) practic își exprimă nemulțumirea față de fondul actelor adoptate de intimata SC A. SA C. -N. aspecte care nu pot fi analizate în prezenta fază procesuală, nefiind formulate procedural pe calea prevăzută de lege și cu atât mai mult că nu țin de fondul cauzei și limitele specifice de judecată ale acestui litigiu. Același tartament va fi aplicat și față de scriptul depus la dosar de către intervenienta G. Ana (f. 84).
În primul rând, apelantele critică sentința pe considerentul că s-a respins în mod greșit excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a domnului T. G. în raport de întâmpinările depuse în cauză.
Apelantele se plâng de faptul că societatea nu poate fi reprezentată în raporturile cu terții decât de către persoanele prevăzute expres la art. 1432alin. 1 din Legea societăților nr. 31/1990, respectiv consiliul de administrație prin președintele acestuia.
C. ea observă că atât în întâmpinarea formulată de intimata SC A. SA (f. 185-189 vol. I dos. primă instanță) cât și în aceea formulată de membri consiliului de administrație (f. 255-259 vol. I dos. primă instanță) s-a menționat expres că aceste acte de procedură se exercită prin intermediul domnului G. T. ca avocat conform împuternicirii avocațiale atașate.
Împuternicirile avocațiale sunt colaționate la dosarul primei instanțe și sunt emise în baza contactului de asistență juridică nr. 01 din_ (împuternicirea avocațială nr. 01/_ ), nr. 88/_ (împuternicirea avocațială nr. 88/_ ), 89/_ (împuternicirea avocațială nr. 89/_ ), 90/_ (împuternicirea avocațială nr. 90/_ ), 91/_ (împuternicirea avocațială nr. 91/_ ) și au ca obiect redactare și susținere întâmpinare în dos. nr._ (f. 285-289 vol. I dos. primă instanță).
În speță se pune problema reprezentării convenționale a părților în fața instanței judecătorești.
Și este așa, deoarece conform art. 83 alin. 1 din codul de procedură civilă în fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate către avocat sau alt mandatar iar conform art. 84 alin. 1 din același cod, persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.
Conform art. 85 alin. 3 din același cod, împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.
Astfel, avocatul se legitimează cu împuternicirea avocațială, emisă pe baza contractului de asistență juridică încheiat în formă scrisă, cu clientul său. În cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura sa va fi certificată potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și funcționarea profesiei de avocat, republicată.
Conform practici judiciare pertinente (I., secția comercială, decizia nr. 2258 din 31 martie 2005) în conformitate cu anexa II din Statutul profesiei de avocat, împuternicirea avocațială trebuie să aibă număr și să rezulte din cuprinsul său numărul și data contractului de asistență juridică în temeiul căruia a fost emisă și numai în prezența unor asemenea mențiuni nu este necesară semnătura celui reprezentat, altfel mandatul avocatului nu este valabil. Cercetând înscrisurile depuse în probațiune se reține că îndeplinesc cu prisosință toate condițiile prevăzute de lege, încât orice altă alegație cu privire la nelegalitatea acestora ori la greșita soluționare de către prima instanță a excepției
invocate de apelante este fără fundament factual și legal.
Așa fiind această critică urmează să fie evaluată ca nefondată.
Cu referire la cea de a doua critică, C. ea reține că apelantele reproșează instanței că a refuzat să se pronunțe asupra legalității actelor, mai precis asupra celor care se înregistrează ori menționează în registrul comerțului.
Așa cum a reținut corect prima instanță, raportat la evoluția legislativă, controlul legalității actelor și faptelor ce fac obiectul înregistrării în registrul comerțului este de competența instanței și nu a judecătorului delegat această din urmă instituție nemaiavând corespondent în realitatea juridică. Cu toate acestea, controlul de legalitate nu impune decât verificarea îndeplinirii din punct de vedere formal a hotărârii AGEA care se solicită a fi menționată, fără ca instanța să fie îndreptățită ca pe calea angajată de părți, art. 71din OUG nr. 116/2009, chiar dacă procedura are caracter contencios, să analizeze în substanță actul supus înregistrării. A admite o atare interpretare ar însemna ca instanța care soluționează cererea de intervenție conform procedurii menționate anterior să paralizeze eficacitatea căii specifice prin care se poate angaja o procedură de verificare a legalității de substanță a unei atari hotărâri (art. 132 din Legea nr. 31/1990).
Astfel, prima instanță s-a investit corect cu verificarea doar din punct de vedere formal și prin prisma normelor procedura instituite de Ordinul nr. 2594/C/_, ajungând astfel la o concluzie corectă și anume că actul
deliberativului societății s-a cerut a fi menționat în registru doar în scop de opozabilitate față de terți pentru a se îndeplini exigențele legale în acest sens.
Scopul menționării hotărârii AGEA a fost de a conferi eficacitate acestui act în raporturile cu terți. Într-o atare situație nu se impune o cenzură de legalitate c specifică cererilor de înregistrare acte și fapte care impun o oarecare verificare sub aspectul legalității formale și de substanță a acestora.
Din această perspectivă nici această critică nu poate fi primită ca fondată.
În ceea ce privește critica privind respingerea greșită a aspectului invocat referitor la semnarea hotărârilor AGA de o persoană care nu cunoștea limba română, se impune a se constata că atât dezbaterile de la ședința AGEA cât și procesul-verbal au fost traduse înainte de semnare de o persoană cu studii de specialitate ceea ce înlătură din discuție posibila nelegalitatea formală a actului din perspectiva formării valabile a consimțământului.
Mai mult, o atare chestiune nici nu face obiect de analiză în litigiul de față, deoarece cerința valabilității consimțământului într-un act juridic civil este un aspect de fond, fiind conform art. 1179 alin. 1 din Codul civil o condiție de fond, generală a actului juridic. Or o atare analiză în substanță poate fi antamată numai pe calea prevăzută la art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Celelalte critici cu referire la nerespectarea art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, privind condițiile legale de formare a cvorumului de vot și cele referitoare la stabilirea perioadei de preferință pentru acțiunile emise în cadrul majorării de capital cu trimitere la art. 216 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 precum și cele referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. 10 și 11, art. 30 și art. 7 alin. 11din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 excedează analiza cererii de depunere acte, examinarea lor putându-se face exclusiv pe calea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990 așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel fiind, analiza în substanță a acestora apare a fi de prisos în prezenta procedură.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă C. ea urmează a respinge ca nefondate ambele apeluri cu consecința păstrării în întregime a sentinței atacate.
Cât privește cererea de sancționare a conduitei procesuale a apelantelor,
C. ea are în vedere că legea procesual civilă incidentă sancționează în art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a) cu amendă judiciară de la 100 la 1000 lei introducerea cu re credință a unor cereri vădit netemeinice, inclusiv exercitarea căilor legale de atac.
Aplicarea unei atari sancțiuni are la bază culpa procesuală, determinată de săvârșirea unei abateri privind încălcarea obligațiilor privind procesul civil sancțiunea având scopul de a preveni o acumulare de cauze pe rolul instanțelor
judecătorești și pentru a se asigura buna administrare a justiției, aspecte care injoncționează cu dreptul de acces la instanță.
Apelul este calea de atac ordinară, devolutivă, prin care instanța este chemată să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești pronunțate de prima instanță. În timp ce calea de atac ordinară a apelului poate fi exercitată de orice parte și pentru orice motiv, căile de atac extraordinare pot fi exercitate numai în condițiile și pentru motivele prevăzute de lege.
Astfel fiind, analiza introducerii cu rea credință a căii de atac a apelului este mai puțin riguroasă ca și în cazul promovării căilor de atac extraordinare.
Din cele ce precedă, s-ar putea conchide că un apel este introdus cu rea credință când este vădit neîntemeiat atunci când nu conține nici un motiv, când este formulat cu încălcarea scopului pentru care legea a recunoscut această cale de atac paralizând efectul executoriu al sentinței atacate cauzând astfel prejudicii părții care a câștigat procesul.
Or, din economia celor două demersuri procedurale ale apelantelor nu se poate întrevedea acest caracter, nefiind dat nici un element cert și convingător pentru a califica ca vădit ilicită conduita acestora.
Așa fiind, C. ea va respinge cererea intimaților de a aplica apelantelor amenda judiciară pentru exercitarea apelului cu rea credință.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, C. ea nu este în măsură să o satisfacă, deși premisa admiterii acesteia este îndeplinită.
Astfel conform art. 452 C.pr. civ. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Ținând seama că în speță o atare probă nu s-a făcut cererea nu poate fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de apelantele SC S. C. SA cu sediul în B.
, Bd. Dacia nr. 20, clădirea R. O., etaj IV, sector 1, J/40/41707/1996 CUI RO 8450590 și B. I. L. cu sediul procesual ales în B., Bd. Pierre de C. nr. 3-5, O. C., etaj I, tronson 1, sector 2, înregistrată în registrul companiilor din Nicosia cu nr. 81692, împotriva sentinței civile nr. 1945 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C., pe care o menține în întregime.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
R. -R. D. | L. | U. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. C. C.
| ← Încheierea civilă nr. 3588/2013. Cerere reexaminare ajutor... | Încheierea civilă nr. 3253/2013. Cerere in baza OUG 116/2009 → |
|---|
