Sentința civilă nr. 5199/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5199
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. S., judecător GREFIER: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta P. C. IP, cu sediul în Ip, jud. Sălaj, în contradictoriu cu intimata S. P. E. S. ȘIMLEU S. - PRIN ADMINISTRATOR L. L. , cu sediul în Ș. S.
, str. F., nr. 14, jud. Sălaj, având ca obiect cerere în anulare (OUG 119/2007)
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă reprezentantul reclamantei c.j. Filip M. și reprezentantul pârâtei av. Man Ovidiu, lipsă fiind reclamanta și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care :
Reprezentantul pârâtei av. Man Ovidiu depune la dosar procesul - verbal de recepție, pe care se obligă să îl comunice și cu reprezentantul reclamantei.
Reprezentantul reclamantei susține că nu dorește acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul înscrisurilor comunicate .
La solicitarea instanței, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind lămurită, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei c.j. Filip Marin, solicită instanței admiterea cererii în anulare așa cum a fost formulată și precizată, respectiv anularea Ordonanței civile nr. 1551/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj și să se constate netemeinicia și nelegalitatea soluției date de către instanța de fond.
De asemenea susține că prin precizarea la acțiune depusă la dosar au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei indicate în cererea de chemare în judecată, respectiv P. C. Ip, astfel cererea de emitere a ordonanței de plată s-a formulat în contradictoriu cu P. Comuni Ip, instituție care nu are capacitate de folosință, motiv pentru care soluția legală care trebuia pronunțată de către instanța de fond era aceea de respingere a cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință. Susține că potrivit art. 77 din Legea 215/2001 primăria constituie o structură funcțională iar conform art. 21 din același act normativ, doar comuna, orașul sau județul vor avea capacitate de folosință, niciodată primarul sau P. . Arată că a depus la dosar practică judiciară, respectiv Decizia Curții de A. C. prin care se menționează în mod expres că Primăria Salonta nu are capacitate juridică.
Cu privire la fondul cauzei, susține că, cererea creditoarei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, respectiv creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, acest lucru fiind
demonstrat și prin Decizia nr. 27/_ emisă de Camera de Conturi a Județului Sălaj, pe care a depus-o la dosar. A enumerat și prin precizarea la acțiune formulată că, în urma verificărilor efectuate asupra modului de executare a lucrărilor de către creditoarea SC P. E. SRL, s-au constatat numeroase abateri de la prevederile contractuale și anumite neregularități, respectiv alei pietonale executate din balast în loc de pavaj, stâlpii de iluminat montați sunt de dimensiuni mai mici, nu s-a plantat gard viu pe o distanță de 68 m liniari, nu s-au putut identifica plante perene, nu s-a prezentat factura pentru achiziție sistem de irigat automat, aceste neconformități au dus la neplata finanțării nerambursabile de către Administrația Fondului pentru Mediu, respectiv această lucrare de achiziție publică a fost realizată printr-un parteneriat al C. Ip cu Administrația Fondului pentru Mediu, parteneriat în care AFM avea obligația virării sumei de 89% din valoarea totală a contractului, dar aceasta nu a virat nici o sumă până la această dată, comuna și-a îndeplinit obligația de plată, iar prin aceste neconformități și trasându-se obligarea recuperării sumei de 43.345 lei de către Comuna Ip de la executantul lucrărilor, AFM nu mai virează aceste sume până la clarificarea acestor
lucruri constatate de către Camera de Conturi. Arată că se află într-o situație de drept comun și este necesar administrarea unor probe, considerând că în mod nelegal s-a uzat de procedura Ordonanței de plată.
Un alt motiv pentru care a înțeles să atace hotărârea instanței de fond, a fost acela că, deși au invocat și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, este faptul că nu Comuna Ip datorează suma, ci Administrația Fondului pentru Mediu, și au dovedit acest lucru și prin contractul de finanțare nr. 296 din_ încheiat cu AFM. Mai susține că societatea dânșilor nu a avut posibilitatea depunerii unei cereri de chemare în garanție și obligarea adevăratului debitor la plata sumelor datorate, tocmai acestei proceduri speciale ca nu permite introducerea în cauză a altor persoane.
În cazul în care se aflau într-o situație de drept comun, uzau de posibilitatea formulării unei cereri de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, arătând totodată că Administrația Fondului pentru Mediu este adevărata debitoare a acestui contract și aceasta trebuie să vireze întreaga sumă către debitoare. Prin această imposibilitate de a introduce în cauză adevărata debitoare, se demonstrează faptul că reclamanta nu a creat cadrul procesual adecvat pentru obligarea adevăratei debitoare la plata sumelor datorate. Prin documentele depuse la dosar au dovedit că au achitat în întregime contribuția lor de plată, comuna nu poate fi obligată la plata acestor sume, deoarece nu a alocat bani din buget pentru plata acestei creanțe. Pentru toate aceste motive solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Reprezentantul pârâtei av. Man Ovidiu, solicită respingerea cererii în anulare ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a ordonanței instanței de fond, arătând că prin Precizarea la acțiune formulată de către reclamantă, s-au invocat trei argumente, respectiv lipsa capacității procesuale de folosință a debitoarei, suma care a pretins-o creditoarea ar fi datorată de Administrația Fondului pentru Mediu, și faptul că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei C. Ip, susține că inițial acțiunea a fost îndreptată împotriva Primăriei Ip, care nu are capacitate procesuală de folosință, dar ulterior s-a precizat această acțiune în primul cadru procesual, și s-a spus că se îndreaptă împotriva C. Ip, argumentul este și faptul că întâmpinarea depusă la dosar, este formulată de către Comuna Ip, dânșii s-au judecat cu
Comuna Ip, această chestiune fiind lămurită în primul ciclu procesual. Solicită respingerea excepției.
Cu cu privire la aspectul că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, susține că din înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată, rezultă că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, deoarece scriptul care reglementează raporturile dintre părți, este contractul de executare a lucrărilor, acest contract a intervenit între Comuna Ip, în calitate de beneficiar, și S. P. E. S., în calitate de executant, precizând că într-adevăr a existat un parteneriat între Comuna Ip și Administrația Fondului pentru Mediu, dar nu are nici o legătură cu contractul de executare, o parte din banii care trebuiau să fie încasați de către executantul S. P. E. SRL, trebuiau să provină de la Administrația Fondului pentru Mediu, dar dânșii nu au încheiat nici un contract cu AFM, doar cu Comuna Ip, care le-a și recepționat lucrarea. Mai arată că ulterior s-a efectuat un control de către Curtea de Conturi și s-au găsit neregularități, susține debitoarea, dar acest control nu le este opozabil și în al doilea rând inopozabilitatea nu poate crea consecințe pentru ei, nu îi obligă la plata acestor neregularități.
Cu privire la afirmația reclamantei că suma pretinsă de creditoare ar fi datorată de către Administrația Fondului pentru Mediu, susține că sigur că există acel contract de parteneriat sau de finanțare dintre Comuna Ip și Administrația Fondului pentru Mediu, dar acesta nu are nici o legătură cu raporturile dintre debitoare și creditoare. Pentru toate motivele expuse pe larg, solicită respingerea cererii.
Instanța pe baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin ordonanța civilă nr. 1551/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ s-a admis în parte cererea creditoarei SC P. E. SRL, cu sediul în Ș. S. și în baza art. 10 din O.U.G. 119/2007, a fost obligată debitoarea Comuna Ip prin primar Marcus Laszlo, cu sediul în loc. Ip, nr. 93, județul Sălaj ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei, sa plătească în favoarea creditoarei suma de 205.709 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a execuției lucrărilor pentru care s-au emis facturile nr. 22/_, nr. 24/_, nr. 25/_ .
Pe de altă, s-a respins capătul de cerere referitor la obligarea debitoarei la plata penalităților de 0,1% pe zi până la momentul plății integrale.
Pentru a se pronunța în acest fel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor O.U.G. 119/2007, procedura ordonanței de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale.
În sensul ordonanței de urgență, contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani.
Examinând actele depuse de creditoare în justificarea pretențiilor sale, instanța reține că între societatea creditoare SC P. E. SRL și debitoarea Comuna Ip, prin primar a intervenit contractul de execuție lucrări nr. 2445/12 septembrie 2011 pentru executarea lucrării "Înființare parc în localitatea Zăuan, Conac Visky Comuna Ip, jud. Sălaj";.
În baza acestui contract creditoarea a efectuat lucrările aferente pentru care a emis facturile depuse la dosar filele 6, 7, 8, respectiv: factura fiscală nr. 22 din 17 octombrie 2011 în valoare de 322.216,19 lei, factura nr. 24 din _
în valoare de 247.620,35 lei, factura fiscală nr. 25 din_ în valoare de 480,72 lei.
Aceste facturi au fost acceptate de către debitoare prin semnătura reprezentantului său. Valoarea însumată a acestor lucrări este de 570.317,26 lei din care creditoarea a arătat că a rămas nerecuperată suma de 205.709 lei. Acest aspect este recunoscut de către debitoare în întâmpinarea depusă la dosar, în care se arată faptul că diferența de 205.709 lei ar fi trebuit virată de Administrația Fondului pentru Mediu, în baza contractului pentru finanțare nerambursabilă încheiat în data de 01 iunie 2011, depus în copie la dosar filele 69-77.
Instanța constată astfel că, debitoarea recunoaște valoarea neachitată din facturile emise de societatea creditoare, respectiv suma de 205.709 lei, solicitată de aceasta în primul petit al acțiunii.
Creanța societății creditoare astfel determinată în temeiul facturilor acceptate de debitoare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin.1 din OUG 119/2007, fiind certă, lichidă, exigibilă și reprezentând o obligație de plată a unei sume de bani ce rezultă dintr-un contract de execuție lucrări încheiat cu o autoritate contractantă.
Astfel cum s-a menționat anterior, debitoarea - pârâtă nu a contestat faptul că datorează suma solicitată de creditoare, invocând în justificarea neachitării faptul că Administrația Fondului pentru Mediu nu și-a respectat obligația asumată prin contractul pentru finanțare nerambursabilă. Instanța apreciază că apărarea pârâtei nu poate fi avută în vedere pentru a justifica neîndeplinirea obligației de plată a lucrărilor asumată prin contractul încheiat cu SC P. E. SRL.Așa cum a învederat reprezentantul creditoarei cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri, Administrația Fondului pentru Mediu nu a fost parte în contractul de execuție lucrări pe care SC P. E. SRL l-a încheiat cu Comuna Ip prin primar, iar plata lucrărilor nu a fost condiționată de virarea banilor de către AFM. Modul în care se derulează contractul de finanțare nerambursabilă între Comuna Ip prin primar și Administrația Fondului pentru Mediu este colateral executării contractului intervenit între SC P. E. SRL și debitoare care și-a asumat plata lucrărilor respective.
Față de cele de mai sus, instanța constată că reclamanta - creditoare SC
E. SRL și-a îndeplinit obligația de a dovedi existența creanței, care este certă lichidă și exigibilă, iar debitoarea nu a făcut dovada plății contravalorii lucrărilor, care rezultă din facturile acceptate de reprezentantul său, fiind îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței de plată.
Referitor la solicitarea de obligare a debitoarei la plata penalităților de 0,1%/zi întârziere, instanța constată că la dosarul cauzei a fost depusă copia contractului de execuție lucrări, încheiat în data de 12 septembrie 2011, în conținutul căruia nu a fost stipulat modul de calcul al penalităților în cazul întârzierii la plată. La punctul 12.2 din contract (fila 31) se stipulează
următoarele:"; în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligația de a plăti ca penalități o sumă echivalentă cu % din plata neefectuată pe fiecare zi de întârziere
";. Nefiind determinat în contract modul de calcul al penalităților
instanța nu poate da curs cererii creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităților în procentul solicitat.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 10 alin.1 și 3 din O.U.G. 119/2007 instanța a ordonat debitoarei să achite creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei suma de 205.709 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a execuției lucrărilor pentru care s-au emis facturile nr. 22/_, nr. 24/_, nr. 25/_ și a respins capătul de cerere
referitor la obligarea debitoarei la plata penalităților de 0,1% pe zi până la momentul plății integrale.
Împotriva acestei ordonanțe debitorul Comuna Ip prin primar Marcus Laszlo, a formulat in temeiul art. 13 din OUG nr.119/2007, prezenta cerere înanulare
, în contradictoriu cu creditorul SC P. E. SRL solicitând anularea Ordonanței civile nr.1551/_, pronunțata de Tribunalul Sălaj in dosarul nr._, invocând următoarele motive:
În primul rând, fata de soluția pronunțata de instanța de fond, care a obligat Comuna Ip la plata unor sume de bani, se invocă excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a debitoarei indicate in cererea de chemare in judecata si anume " P. C. IP". Astfel cererea de emitere a ordonanței de plata s-a formulat in contradictoriu cu P. C. Ip, instituție care nu are capacitate de folosința, motiv pentru care soluția legală care trebuia pronunțată de către instanța de fond era aceea de respingere a cererii ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință, astfel că în mod greșit instanța de fond a emis ordonanța de plata fata de Comuna Ip.
În cazul in care instanta va intelege sa respingă excepția invocata la pct.1 din prezenta precizare, se susține că raportat la procedura specială a ordonanței de plata prevăzută de OUG nr. 119/2007, cererea creditoarei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.2 alin.l din OUG nr. 119/2007, respectiv nu ne aflam in prezenta unei creanțe certe, lichide si exigibile.
Acest lucru este demonstrat de un act oficial emis după data depunerii cererii de chemare in judecata, si anume Decizia nr.27/_ emisa de Camera de Conturi a Județului Salaj, care la pct.16 constata o serie de abateri referitoare la lucrările executate in baza Contractului de execuție lucrări nr.2445/_ încheiat cu creditoarea intimata.
În urma verificărilor efectuate asupra modului de executare a lucrărilor de către creditoarea SC P. Exini SRL s-au constatat următoarele: alei pietonale executate din balast in loc de pavaj cu pavele de piatra pe strat de nisip, stâlpii de iluminat montați sunt de dimensiuni mai mici decât cei decontați, nu s-a plantat gard viu pe o distanta de 68 metri liniari, nu s-au putut identifica plantele perene, s-a prezentat factura pentru achiziție sistem de irigat automat, insa acesta nu a fost trecut in situațiile de lucrări.
Pentru aceste neconformități si lucrări neexecutate s-a estimat o valoare aproximativa a plăților nelegale efectuate pana la aceasta data către creditoare in valoare de 43.345 lei, trasându-se măsura recuperării acestei sume de la creditoare.
În aceste condiții, nu se mai poate vorbi despre o creanța certa, lichida si exigibila, chiar daca in aparenta aceasta ar rezulta din facturile însușite de către debitoare. Verificarea exacta a lucrărilor executate si valoarea finala a lucrărilor executate precum si a celor neexecutate nu se poate face decât in cadrul unui litigiu de drept comun, unde aspectele sesizate de către Camera de Conturi, vor putea fi verificate in baza unor probe specifice procedurii de drept comun.
In caz contrar s-ar ajunge la situația in care Comuna a achitat toate sumele prevăzute in contract, deși in realitate nu s-au executat toate lucrările prevăzute in situațiile de lucrări, iar o parte dintre lucrări s-au executat in mod necorespunzător.
Însuși Administrația Fondului pentru Mediu, instituție care a cofinațat aceasta lucrare si care trebuie sa vireze comunei suma care face obiectul acestui litigiu, face referire la o serie de modificări ale soluției tehnice intervenite pe parcursul executării proiectului, modificări care fac imposibila
"deocamdată"; plata sumelor pentru lucrările executate.
Un alt motiv pentru care se consideră ca cererea de emitere a ordonanței de plata a fost admisa in mod nelegal, se refera la faptul ca suma de 205.709 lei este datorata de către Administrația Fondului Pentru Mediu, si nu de către instituția reclamantă din bugetul local, acest lucru reieșind din motivarea si actele depuse in probațiune la dosarul cauzei.
În acest sens debitoarea Comuna Ip avea posibilitatea formulării unei cereri de chemare in garanție in conformitate cu prevederile art.60 din vechiul Cod de procedura civila împotriva Administrației Fondului pentru Mediu, cerere care insa este admisibila doar in situația unui litigiu de drept comun, nu si in cazul unei cereri de emitere a ordonanței de plata. Si acest aspect al imposibilității creării cadrului procesual adecvat atragerii la răspundere a adevăratului debitor, ne conduce la ideea ca cererea reclamantei se impune a fi respinsa ca inadmisibila acestei proceduri.
Asupra cererii în anulare de față, instanța reține următoarele
:
În ce privește excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a debitoarei indicate in cererea de chemare in judecata si anume "P. C. IP", tribunalul reține că acest motiv este invocat de debitor pentru prima dată, pe calea cererii în anulare și este în realitate un motiv pur formal, atâta vreme cât se subînțelege că este vorba de debitoarea "COMUNA IP";, ca unitate administrariv-teritorială, cu personalitate juridică, reprezentată prin PRIMAR și nu de P. comunei Ip, care este de fapt aparatul tehnic de lucru al primarului. O astfel de confuzie terminologică se datorează - ca de altfel în foarte multe alte cazuri - chiar Instituției Primarului, care înțelege să emită, din necunoaștere sau în mod intenționat, diferite acte administrative și/sau adrese, fie cu antetul "COMUNA"; fie cu antetul "P. C. ";, întucât PRIMARUL este reprezentantul legal al ambelor instituții cu personalitate juridică. De asemenea, pe frontispiciul clădirilor unităților administrativ teritoriale se menționează aproape fără excepție "P. ….";, și nu
"COMUNA….."; sau "INSTITUȚIA PRIMARULUI";, creindu-se în percepția publică o eroare instituțională comună, astfel că invocarea lipsei capacitații procesuale de folosința a uneia sau alteia dintre aceste instituții de drept administrativ, din punct de vedere al personalității juridice, este, în opinia instanței, o simplă speculație pentru evitarea fondului cauzei dedusă judecății și care, în mod rezonabil, nu trebuie a fi însușită de instanță. În speță, prima instanță trecând în dispozitivul ordonanței "COMUNA IP";, în loc de "P. C. IP", nu a făcut decât să înlăture o tocamai astfel de confuzie vădită și acceptată
inițial de către instituția debitoare, reprezentată PRIMAR, pentru a putea specula ulterior această inadvertanță terminologică, fie pe calea cererii în anulare fie cu ocazia trecerii la executare a ordonanței de plată.
Referitor la celelalte motive de nelegalitate învocate de debitor, tribunalul constată că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a acestora și a dat o interpretare corectă a stării de fapt dedusă judecății, raportat la cadrul procesual dedus judecății. Desigur că raporturile juridice la care se referă debitorul petent, pot forma obiectul unei alte judecăți, în răspundere contractuală, pe calea deptului comun, întrucât ordonanța de plată emisă în temeiul dispozițiilor O.U.G. 119/2007, nu are autoritate de lucru judecat sub aceste aspecte, însă la acest moment, obligația de plată asumată de debitorul Comuna Ip prin primar Marcus Laszlo,, prin semnătură, reprezintă o
obligație certă lichidă și exigibilă, pentru creditorul SC P. E. SRL., așa cum bine a stabilit și prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de debitorul Comuna Ip prin primar Marcus Laszlo, cu sediul în loc. Ip, nr. 93, județul Sălaj în contradictoriu cu creditorul SC P. E. SRL, cu sediul în Ș. S.
, str.F. nr.14 jud.Sălaj, împotriva ordonanței civile nr.1551 din data de 25 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ .
și în baza art. 10 din O.U.G. 119/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ . Președinte, Grefier,
M. SA L.
Red. M.S./_ / 4 ex.
Dact. A.L./_
Com. 2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 185/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 | Decizia civilă nr. 2808/2013. Cerere reexaminare ajutor public... → |
|---|
