Decizia civilă nr. 83/2012. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 83/2012
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții L. E. reprezentantă a minorilor V. A. H., V. C. F. SI V. I. D. și pârâta SC E. R. A. R. SA, împotriva sentinței civile nr. 299 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea SC E. R. A. R. SA, la apelul declarat de reclamanți, prin care s-a solicitat respingerea apelului și judecarea cauzei în lipsă.
C. ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 3 alin. 2 C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din
C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.299 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat
C. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. E., invocată de pârâta S.C. E. R. A. R. S.A.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acordării de penalități la daunele morale, invocată de pârâta S.C. E. R. A. R. S.A.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții L. E., V.
A. H., V. C. F. și V. I. D., toți trei reprezentați de L. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. și cu intervenienții forțați Lăcătuș Codruța și Lăcătuș Rafael Călin și, în consecință:
A fost obligat asigurătorul S.C. E. R. A. R. S.A. la plata sumei de 330.000 de lei cu titlu de daune morale în favoarea reclamanților L.
E., V. A. H., V. C. F. și V. I. D. cu titlu de daune morale, din care 60.000 de lei pentru reclamanta L. E., iar câte 90.000 de lei pentru fiecare copil.
A fost obligat asigurătorul S.C. E. R. A. R. S.A. la plata sumei de 4122 de lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare în favoarea reclamantei L. E. .
A fost obligat asigurătorul pârât la plata prestațiilor periodice reprezentând 1/6 din venitul minim net garantat în favoarea fiecăruia dintre cei trei copii V.
A. H., V. C. F. și V. I. D. începând cu data de_ și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei majoratului de fiecare din aceștia.
A fost respins petitul privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta S.C. E. R. A. R. S.A.la plata sumei de 4.825 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei L. E. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în fapt, astfel cum rezultă din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de Lăcătuș ( fost L. ) Vălean dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca la data de 16 februarie 2012 în dosarul nr. 1692/P/2011, la data de_ pe DN1-E60 la KM 495+800 m pe raza comunei Gilău a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoutilitara cu nr de înmatriculare LMG-270 condusă de învinuitul Bencze Attila Laszlo și autoturismul marca Dacia Logan cu nr._ condusă de Lăcătuș( fost L. ) Vălean. Potrivit probatoriului administrat, pasagerii din autoturismul Dacia Logan se întorceau din Italia, majoritatea drumului conducând numitul V. Ionuț H., însă, la intrarea în localitatea Gilău a urcat la volan făptuitorul Lăcătuș Vălean care, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului nu avea permis de conducere eliberat în R. . Numitul Pușcaș I., pasager pe bancheta din spate în Logan, audiat fiind, a arătat că după aproximativ 150-200 m autoturismul condus de făptuitorul L. Vălean, care vorbea și la telefon, s-a îndreptat spre șanțul din partea dreaptă a sensului de mers Oradea-C. -N. . La reacția părții vătămate Pușcaș I., numitul V. Ionuț
H., pasager pe partea din dreapta față a apucat volanul autoturismului și, împreună cu făptuitorul L. Vălean au virat puternic în partea stângă, intrând pe contrasens în fața autoutilitarei conduse de Bencze Attila Laszlo. Deși, acesta din urmă a observat cum autoturismul Dacia Logan a ieșit de pe partea carosabilă
după care și-a schimbat brusc direcția, intrând pe sensul de mers al autoutilitarei, iar ulterior, acesta în încercarea de a evita coliziunea, conducătorul auto al autoutilitarei a frânat și a virat spre dreapta, cu toate acestea tamponarea celor două autovehicule nu a putut fi evitată. S-a mai reținut faptul că autoturismul Logan circula cu viteză mare.
În urma impactului a rezultat decesului numiților Lăcătuș Vălean și V. Ionuț H., respectiv vătămarea corporală a numiților Pușcaș I., B. n A., Berki S. Florin și Banyoi I. .
Pe de altă parte, autoturismul Logan cu nr. de înmatriculare_, aparținând S.C. KITY & O. TRANS S.R.L. a fost închiriat de numitul Lăcătuș Vălean potrivit contractului de închiriere nr. 4/_ din data de_ până în data de_, autoturismul fiind asigurat RCA la societatea de asigurări E.
S.A. potrivit poliței de asigurare civilă auto RCA seria RO/16/H16/DV nr. 2000211148 având perioada de valabilitate pentru intervalul_ -_, așadar era în vigoare la data de_, data producerii accidentului rutier.
Potrivit art. 998-999 din Codul civil din 1864 orice faptă a omului are cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sa sau prin imprudența sa.
Deși Codul civil vechi nu le reglementează, doctrina și jurisprudența în mod unanim au stabilit drept condiții de angajare a răspunderii civile delictuale:
existența faptei ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Uciderea din culpă a unei persoane de către conducătorul auto care a încălcat regulile privind circulația rutieră este apreciată ca fiind săvârșită sub forma de vinovăție a culpei cu prevedere sau a imprudenței.
În ceea ce privește fapta ilicită, tribunalul a reținut că potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale menționate anterior rezultă cu certitudine existența faptei ilicite a conducătorului auto Lăcătuș Vălean care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, nu a fost atent la direcția pe care se deplasa autoturismul Logan, care a ieșit pe partea carosabilă și, în urma unei manevre bruște față de viteza mare cu care era condusă această mașină a pierdut controlul autoturismului, intrând pe contrasens și lovindu-se de autoutilitara cu nr. de înmatriculare LMG-270 condusă de Bencze Attila Laszlo. Fapta ilicită constă în provocarea decesului defunctului V. Ionuț H. .
În ceea ce privește prejudiciul, acesta constă în lipsirea familiei defunctului
V. Ionuț H., respectiv a concubinei acesteia L. E. și a copiilor acestora V. A. H., V. C. F. și V. I. D. de suportul moral și material al partenerului de viață, respectiv al tatălui reclamanților.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului.
Cu privire la cuantumul acestui prejudiciu, reclamanții au solicitat atât daune materiale, cât și daune morale.
Daunele materiale au fost solicitate pentru cheltuielile de înmormântare în cuantum de 4122 de lei, respectiv suma de 245 de lei pentru fiecare copil ca prestație periodică începând cu data de_ și până la împlinirea vârstei majoratului.
Din chitanțele depuse la dosar( filele 25-29) rezultă că reclamanții au suportat cheltuieli de înmormântare în cuantum de 4122 de lei, urmând a fi apreciate ca fiind parte a despăgubirii materiale.
În ceea ce privește prestațiile periodice solicitate de reclamanți, tribunalul a reținut pe de o parte faptul că, potrivit art. 998-999 cod civil autorul faptei ilicite poate fi obligat în mod neîndoielnic la plata despăgubirilor ori de câte ori prejudiciul constituie rezultatul încălcării unui drept subiectiv cum este fără nici un dubiu dreptul copilului de a fi întreținut de tatăl său în condițiile Codului familiei.
În ceea ce privește cuantumul acestui prejudiciu, tribunalul a reținut pe de o parte că pretențiile materiale constând în prestarea întreținerii au un caracter cert, prejudiciul având caracter actual pentru întreținerea neprestată din momentul decesului_ și până la momentul pronunțării hotărârii,_ și respectiv un caracter cert și viitor pentru întreținerea pe care cu certitudine copii defunctului V. Ionuț H. nu o vor mai primi până la momentul împlinirii vârstei de 18 ani.
Cuantumul prestației legale de întreținere este prevăzută de art. 94 alin. 3 din Codul familiei, în forma în vigoare la data de_ când întreținerea este datorată de părinte, aceasta se stabilește la o jumătate din câștigul său din muncă pentru trei sau mai mulți copii, respectiv la 1/6 din venitul realizat pentru fiecare dintre cei trei copii.
Cât privește întinderea prejudiciului, tribunalul reține că din depoziția martorei B. n Aamaria audiată la termenul din 10 decembrie 2012( fila 46) rezultă că V. Ionuț este cel care aducea venituri în familia sa, fără a se putea
stabili cu certitudine care este cuantumul acestui venit, fiind rezonabil a aprecia că acesta aducea familiei sale cel puțin venitul minim garantat pe economie.
Sub aspectul daunelor morale reclamanții au solicitat în mod global suma de
150.000 de euro în echivalent lei.
Daunele morale pretinse reprezintă echivalentul bănesc al suferinței de ordin afectiv cauzată concubinei, respectiv copiilor pentru pierderea partenerului de viață, respectiv a tatălui de către cei trei copii cu vârste de 5 ani, 6 ani și 9 ani.
Se poate constata din ansamblul materialului probator faptul că relația de concubinaj durează de cel puțin 10 ani de zile, având caracter stabil, fiind evident că reclamanta L. E. a fost afectată de pierderea partenerului său de viață cu care a trăit timp de 10 ani de zile. Nu se poate reduce noțiunea de victimă a decesului sub aspectul daunelor morale doar la categoria soților, soțiilor, deoarece orice relație de afecțiune de lungă durată și existența celor trei copii implică automat o viață de familie, chiar nelegitimată sub aspectul stării civile, și orice viață de familie trebuie ocrotită și apreciată prin acordarea despăgubirilor morale sub condiția și în limitele dovedirii relației de afecțiune.
Fără a circumstanția alte elemente ale vieții de familie de către reclamanți prin probele administrate și ținând cont de faptul că daunele morale au un caracter reparator, nicidecum o sursă de îmbogățire nejustificată a acestora, tribunalul apreciază ca fiind rezonabilă suma de 60.000 de lei cu titlu de daune morale pentru pierderea partenerului de viață în ceea ce o privește pe reclamanta
L. E. .
În ceea ce îi privește pe cei trei copii minori, tribunalul a avut în vedere vârsta acestora, vârstă la care cu toții au conștientizat prezența tatălui în viața de familie și, pe de altă parte, la care aceștia simt nevoia implicării tatălui, a legăturii de afecțiune și a exemplului patern în viața acestor copii, pierderea unui părinte fiind definitivă pentru aceștia, reprezintând cu certitudine un element de dezechilibru emoțional, considerente pentru care suma de 90.000 de lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei trei reclamanți este apreciată îndestulătoare de către instanță.
Legătura de cauzalitate se deduce în mod logic și rezonabil, fără a mai fi nevoie de administrarea altor mijloace de probă, fiind evident că imprudența la volan a numitului Lăcătuș Vălean care a condus la decesul lui V. Ionuț H. a fost însoțită de necesitatea suportării cheltuielilor de înmormântare, a lipsit cei trei copii minori de întreținerea pe care tatăl acestora le-a prestat-o în tot acest timp și, implicit, le-a cauzat suferința de ordin afectiv.
În ceea ce privește vinovăția defunctului Lăcătuș Vălean, aceasta a fost reținută de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și nu a fost răsturnată această teză probatorie de alte probe administrate.
Pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. a încercat a susține prin concluziile scrise că ar trebui reținută o culpă comună deoarece V. Ionuț H. a pus mâna pe volan în încercarea de redresare a mașinii care a ieșit parțial de pe partea carosabilă. O asemenea ipoteză a culpei comune nu poate fi reținută în lipsa unor declarații ale martorilor oculari care să modifice starea de fapt deja reținută, întrucât conducătorul auto Lăcătuș Vălean nu a fost atent la direcția pe care a imprimat-o mașinii, apoi a condus cu viteză mare și datorită neatenției a reușit să scoată autoturismul Logan de pe partea carosabilă, astfel încât singura manevră corectă care îi rămânea de făcut pasagerului aflat pe scaunul din dreapta șoferului a fost aceea de a remedia direcția, date față de care tribunalul nu va reține culpa comună în producerea accidentului rutier și subsecvent a urmării imediate: decesul lui V. Ionuț H. .
Revenind la răspunderea civilă a asigurătorului, tribunalul a reținut că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările
din R. despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L.
invocată de pârâta E. R. A. R. S.A., pârâta susține că reclamanta L. E. nu are calitatea de soție, deci nu se încadrează în noțiunea de membru al familiei în sensul Codului civil.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. Acest text nu condiționează acordarea despăgubirii de condiția prezenței acestor persoane aflate în întreținere în autoturism în momentul producerii accidentului, o asemenea ipoteză neavând nici o justificare din perspectiva rațiunii pentru care s-a instituit obligativitatea asigurării pentru răspundere civilă auto.
Din coroborarea art. 50 alin. 1 și 3 din Legea nr. 136/1995 instanța a reținut că atât timp cât sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, inclusiv persoana aflată în întreținerea defunctului, independent de calitatea sa de soție sau concubină poate să pretindă și să primească despăgubiri de la asigurător în temeiul răspunderii civile auto. Or, din probele administrate rezultă că reclamanta L. E. se ocupa de gospodărie și de creșterea celor trei copii de 5, 6 și 9 ani, iar defunctul V. Ionuț H. era cel care asigura venituri familiei sale. Față de aceste considerente, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. E. .
Pentru aceleași argumente inclusiv copii minori ai defunctului sunt îndreptățiți la primiri despăgubirii în temeiul poliței civile auto.
De altfel, o asemenea concluzie rezultă fără urmă de îndoială din reglementarea art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare.
Or, o asemenea reglementare reprezintă dreptul comun în materie de răspundere civilă a asigurătorului față de terțe persoane cât timp sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acordării de penalități la daunele morale întrucât legislația asigurărilor nu permite acordarea penalităților pentru daunele morale, ele se referă strict la daunele materiale, tribunalul reține că pentru a fi o veritabilă excepție de procedură, ar trebui ca reglementarea legală să fie categorică. De altfel, din dispozițiile art. 37 raportate la art. 36 din Ordinul CSA NR. 5/2010 în vigoare la data producerii accidentului, rezultă că penalitățile se aplică la suma pe care asigurătorul o avea de plătit în condițiile art. 36 alin. 1, fără a face vreo derogare în ce privește daunele morale Or, este evident că se pot acorda despăgubiri reprezentând daune morale atât de către asigurător, ca urmare a admiterii cererii de despăgubiri, cât și de către instanța de judecată.
Din această perspectiv, excepția inadmisibilității acordării de penalități la daunele morale, invocată de pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește fondul acțiunii, având în vedere faptul că au fost analizate deja condițiile antrenării răspunderii civile delictuale potrivit art. 998-999 Cod civil, tribunalul a antrenat răspunderea pârâtei E. R. A. R. S.A. în ceea ce privește daunele materiale pentru cheltuielile de înmormântare probate cu chitanțele justificative în cuantum de 4122 de lei, respectiv pentru dreptul la întreținere legală de care ar fi beneficiat cei trei copii minori dacă ar fi trăit tatăl acestora, potrivit dispozițiilor art. 94 C.fam. raportat la venitul minim garantat, în lipsa probării unui cuantum determinat al acestuia.
Tribunalul a reținut că deși prin art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA 5/2010 s-a prevăzut o restrângere a răspunderii civile a asigurătorului în cazul decesului, un asemenea act normativ cu forță juridică inferioară Legii nr. 136/1995 nu poate modifica legea, care a reglementat răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciile de care asigurații răspund( iar beneficiarul asigurării, deci asiguratul, este defunctul Lăcătuș Vălean, iar nu titularul poliței de asigurare S.C KITY&O. TRANS S.R.L.) față de terții păgubiți în urma accidentului rutier, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, or prin noțiunea de prejudiciu se înțelege atât prejudiciul moral, cât și prejudiciul material pentru lipsa întreținerii.
Față de aceste argumente, în temeiul art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 998-999 Cod civil tribunalul a admis în parte pretențiile reclamanților și va dispune obligarea asigurătorului S.C. E. R. A. R.
S.A. la plata sumei de 330.000 de lei cu titlu de daune morale în favoarea reclamanților L. E., V. A. H., V. C. F. și V. I. D. cu titlu de daune morale, din care 60.000 de lei pentru reclamanta L. E., iar câte 90.000 de lei pentru fiecare copil.
A obligat asigurătorul S.C. E. R. A. R. S.A. la plata sumei de 4.122 de lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare în favoarea reclamantei L.
E. .
A obligat asigurătorul la plata prestațiilor periodice reprezentând 1/6 din venitul minim net garantat în favoarea fiecăruia dintre cei trei copii V. A. H.
, V. C. F. și V. I. D. începând cu data de_ și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei majoratului de fiecare din aceștia.
Cât privește penalitățile de întârziere pretinse de reclamanți, tribunalul le-a respins ca neîntemeiate având în vedere că potrivit art. 36 alin. 1 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 termenul de la care asigurătorul poate fi obligat la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere curge în ipoteza stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească de la momentul la care asigurătorului i s-a comunicat hotărârea judecătoreasă definitivă, moment care nu s-a împlinit; pe de altă parte, reclamanții au solicitat plata penalităților din_ ; ca urmare, acest petit a fost respins ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 C.p.c. tribunalul a dispus obligarea pârâtei E. R.
A. R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în cuantum de 4825 lei potrivit chitanței de la fila 79.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții L. E. reprezentantă a minorilor V. A. H., V. C. F. SI V. I. D. și pârâta SC E. R. A. R. S.A.
Reclamanta L. eugenia în nume personal și ca și reprezentant al minorilor a formulat apel împotriva sentinței în ceea ce privește soluția pronunțată la petitul vizând obligarea intimatei pârâte la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data depunerii acțiunii, 9 martie 2012 și până la plata efectivă.
Apelanta a învederat că interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art.35-38 nu este corectă întrucât a ignorat împrejurarea că a fost depusă o
cerere de despăgubiri și o avizare de daune iar pârâta nu a răspuns la cererea de despăgubiri, nu a formulat o ofertă de despăgubire în termen și nu a notificat motivele pentru care nu a aprobat pretențiile, nu a comunicat documentele necesare și nu a soluționat cererea de despăgubiri.
Pârâta SC E. R. A. R. S.A. prin apelul declarat a înțeles să critice hotărârea în ceea ce privește cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță arătând că trebuie luate în calcul o serie de criterii așa cum prevăd disp. art.53 din Legea nr.136/1995 și a evidențiat că în raport de prev. art.49 din Ordinul CSA nr.5/2010 prevalență nu trebuie să primească jurisprudența și a comunicat instanței criteriile evidențiate în ghidul de soluționare a daunelor morale publicat în 2012 pe site-ul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.
Ghidul prevede o despăgubire medie calculată în funcție de relația persoanei prejudiciate cu persoana decedată la o medie de 52.000 lei pentru soț /soție și de aproximativ 51.000 lei pentru un copil minor.
Apelanta pârâtă mai evidențiază că prima instanță nu a ținut cont de circumstanțele în care s-a comis accidentul întrucât tocmai intervenția victimei a fost cea care a accentuat starea de pericol.
În ceea ce privește obligația la plata periodică în favoarea minorilor,
invocând prevederile Codului familiei, apelanta a învederat că nu s-a făcut dovada prestației realizată de defunctul părinte astfel că a fost determinat în mod greșit cuantumul acesteia și de asemenea prin expresia "încetarea stării de nevoie"; nu a fost determinată în timp durata pentru care pârâta este obligată la plata acestor sume.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 C.pr.civ. C. ea reține următoarele
:
Reclamanta L. E., personal si reprezentanta a minorilor V. A. H.
, V. C. F. si V. I. D. prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2012 a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R.
A. R. S.A. prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 640.035 lei, echivalent a 15.000 Euro cu titlu de daune nepatrimoniale pentru restrângerea posibilităților de viata familiala si sociale, la plata sumei de 4.122 lei reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu ocazia înmormântării, la plata sumei de 245 lei/lună pentru fiecare minor ca prestație periodică începând cu data de_ și până la împlinirea majoratului, la plata penalităților în cuantum de 0,1 % zi calculată pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de_ și pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de_, orele 6,00 în localitatea Gilau,județul C. pe DN-1, E-60 la km 495+800, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate două autoturisme, primul marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, în care se aflau soțul reclamantei V. IONUT H. si numiții PUSCAS I., BERKI S., BOBEAN ANA M., in localitatea Gilau, a adormit la volan, a părăsit partea carosabila spre dreapta direcției sale de delăsare, unde a circulat cu rotile din aceeași parte prin șanțul existent, la limita părții carosabile după care . imediat ce a ieșit din sant, a pierdut controlul autoturismului, si a intrat in derapaj necontrolat combinat cu răsucire spre stânga, a pătruns pe contrasens, unde cu partea laterala dreapta a intrat in impact frontal cu autoutilitara inmatriculată in Ungaria.
În urma accidentului a rezultat decesul numitului Lacatus Valean- conducătorul autoturismului- si decesul soțului reclamantei V. IONUT -H. - pasager din dreapta acestuia precum si vătămarea corporală gravă a celorlalți ocupanți ai autoturismului Dacia Brek și avarierea celor două autovehicule.
În Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din_ pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. I692/P/2012 se arată că vinovat de producerea accidentului, a uciderii din culpă a soțului reclamantei V. lonut H. și de vătămarea corporală grava a celorlalte persoane- B. n A., Bereki S., Bonyoi I. - este făptuitorul decedat Lacatus Valean, iar în temeiul art. 228 alin.4 raportat la art. 10 lit.g C.proc.pen. s-a dispus neîneperea urmăririi penale ca urmare a decesului făptuitorului.
Reclamanta mai arată că făptuitorul decedat Lacatus Vatean conducea autoturismul Dacia Brek cu număr de înmatriculare_, în urma închirierii acestuia de la S.C.KITY@O. TRANS SRL.
Autoturismul_ avea încheiată polița de asigurare civilă auto RCA la
S.C. E. R. A. R. S.A, cu seria RO/16/H16/DV numărul 2000211148.
Cu privire la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că temeiul de drept al cererii de chemare în judecata îl constituia art. 998- 999 C.civ.din 1864, Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurăriior nr. 5/2010, art. 19 C.proc.pen, art.720 indice 1 C.pro.civ.
Potrivii Legii nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din R., asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule (prejudicii ale bunurilor, integității corporale sau vieții unor terțe persoane).
Art. 1 indice 1 din Legea nr. 136/1995 prevede că persoana păgubită este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii riscului asigurat printr-un contrac! de asigurare de răspundere civilă.
Dispozițiile legii se completează cu cele cuprinse în norme emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la data accidentului fiind în vigoare Ordinul nr. 5/2010.
Art.24 (2 b) din Ordin prevede că pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2010, la nivelul de cel puțin 2.500.000 Euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieții valutare la data producerii accidentului.
Art. 26 alin.1 din Ordin prevede că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului, produs prin intermediul vehicului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fără a depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA in condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acorda despăgubiri, in formă băneasca pentru vătămări corporale sau deces inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
În art. 49 se prevede că la stabilirea despăgubirilor, în caz de vătămare corporala sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: in caz de vătămare corporală diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită, de eventualele cheltuieli prăjuite de accident, daunele morale in conformitate cu legislația și jurisprudența din R. .
Art. 19 C.proc.pen. prevede că persoan vătămata care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune.
Reclamanta mai arată că în temeiul prevederilor Ordinului a înaintat Avizarea de daună și Cererea de despăgubire, prin scrisoare recomandata.
La data de 14 decembrie 2012 reclamanții au formulat o extindere de acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenineți
forțați, moștenitori ai defunctului Lăcătuș Vălean, vinovat de producerea accidentului din data de_ a numiților Lăcătuș Codruța și Lăcătuș Rafael Călin.
Apelul declarat de pârâta SC E. R. A. R. S.A. a vizat determinarea cuantumului despăgubirilor de către prima instanță iar examinarea probatoriului administrat și a motivelor de apel invocate în aceste limite relevă următoarele:
Determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să aibă un efect compensatoriu astfel că nu se poate realiza așa cum dorește apelanta prețuirea valorii nepatrimoniale lezate deoarece dreptul la viață și sănătate sunt inestimabile și incontestabile, criterii însuțite de către toate instituțiile implicate și evidențiate ca atare în ghidul la care aceasta face trimitere.
Literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă, a reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia, în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii.
Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doză mai mică sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanța si consecințele acesteia pentru persoana vătămată, iar aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic astfel că susținerile apelantei din această perspectivă vor fi înlăturate reținând că suprimarea fizică a unui membru al familiei, respectiv persoana care asigura întreținerea minorilor sub aspect material dar și ocrotirea fizică, psihică și educarea acestora .
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "prețului" suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate, ceea ce prima instanță a realizat în mod corect în raport de funcția îndeplinită de victima accidentului în familie.
Elementele evidențiate infirmă susținerile apelantei referitoare la acordarea unor daune disproporționate întrucât trimiterea la practica judiciară în abstract nu este în măsură să releve o greșită determinare a cuantumului daunelor morale ce apar ca justificate în concret pentru considerentele reținute anterior, iar acordarea unui cuantum de 60.000 de lei în raport de media națională de 51.000 de lei nu reprezintă o determinare eronată ci reflectă tocmai încadrarea în marjele maximale și minimale care au determinat obținerea mediei.
Critica apelantei referitoare la împrejurarea că prima instanță a reținut dispozițiile referitoare la obligația ce revine părinților nu poate fi primită întrucât subsecvent invocării prevederilor art.94 din Codul familiei substituirea asiguratorului în obligațiile ce-i reveneau titularului obligației s-a realizat în mod corect prin raportare la venitul minim garantat, prima instanță reținând contrar celor evidențiate de apelantă că nu a fost probat un cuantum al prestației .
Termenul până la care urmează a fi executată prestația este cel stabilit tot de reglementările vizând dreptul familiei distincțiile stabilite de legiuitor cu privire la momentul încetării obligației părintelui fiindu-i opozabile și pârâtului instanța stabilind că în ipoteza în care nu intervine un astfel de moment
executarea obligației va curge până al momentul majoratului minorilor moment la care încetează si obligația părintelui, cu excepțiile instituite de lege.
Apelul formulat de pârâtă apare în consecință ca fiind nefundat prima instanță realizând o corectă determinare a stării de fapt și a culpei tuturor persoanelor implicate în producerea accidentului astfel că în baza disp. art.296 C.pr.civ. apelul pârâtei urmează a fi respins
Referitor la apelul reclamantei C. ea reține că despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii si cuantificării daunei, solicitat in scris de către asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotar are judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească,potrivit art. 36 din Ordinul CSA 5/2010,
Dacă asiguratorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau si le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenita, care se plăteste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1 %, calculata pentru fiecare zi de întarziere Potrivit art. 37 din Ordinul CSA 5/2010 .
Apelanta pârâtă susține că despăgubirea trebuie plătită de asiguratorul RCA in maxim 10 zile de la data depunerii facturii prin care a fost cuantificată DAUNA MATERIALA (contravaloarea reparatiei masinii persoanei pagubite) sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoarească definitiva cu privire la despagubirea pe care trebuie sa o plateasca.
Contrar celor reținute de prima instanță, C. ea reține că interpretarea acesteia nu poate fi primită întrucât în textul legal invocat nu face nici o distincție între daunele materiale și cele morale iar unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face .
Stabilirea a două momente diferite de la care curg penalitățile nu poate determina stabilirea unor termene diferite pentru daunele morale și materiale .
Un argument suplimentar în susținerea tezei unicității momentului de la care curg penalitățile atât pentru daunele morale cât și materiale este referitor la împrejurarea că prin raportare la prevederile art. 49 din Ordinul CSA 5/2010 distincția din perspectiva momentului nu se impune .
Textul invocat reglementează maniera de determinare a despăgubirilor de către asigurător și include atât daunele materiale cât și daunele moare statuând în sensul că acestea vor fi stabilite în conformitate cu legislația și jurisprudența din R. .
Astfel C. ea reține că momentul stabilit de prima instanță pentru curgerea penalităților nu este corect determinat, legiuitorul secundar stabilind, chiar dacă două termene un moment identic pentru daunele materiale și cele morale .
Apelul reclamantei apare în consecință ca fondat iar al pârâtei ca nefundat, prima instanță realizând o corectă determinare a stării de fapt și o riguroasă aplicare a prevederilor legale incidente, cu excepția prevederilor art. 36 din Ordinul CSA nr 5/2010.
Pentru aceste considerente în baza art 296 C pr civ., C. ea va respinge apelul pârâtei SC E. R. A. R. Sași va admite apelul declarat de reclamanții L. E. reprezentantă a minorilor V. A. H., V. C. F. SI V. I. D. împotriva sentinței civile nr. 299 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de la data introducerii acțiunii_ și până la plata efectivă și va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul pârâtei SC E. R. A. R. S.A. cu sediul în comuna V. Ș. B. N. nr.10, Global City Business Parc, Clădirea 023, etj.4, jud. Ilfov cu sediul procesual ales la A. M. - Cabinet de avocat, C. -N. str. O. G. nr.1 ap.8, jud. C. .
Admite apelul declarat de reclamanții L. E. reprezentantă a minorilor
V. A. H., V. C. F. SI V. I. D. cu domiciliul în localitatea Bonțida sat Răscruci nr.418, cu domiciliul ales la Cabinet avocat A. S. în C.
-N. str. 21 D. 1989 nr.104, bl.L1, ap.1, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 299 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat
C. pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de la data introducerii acțiunii_ și până la plata efectivă.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
A. | M. C. | M. | S. | V. D. |
Red.A.M.C./S.M.D. 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 492/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 657/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
