Decizia civilă nr. 657/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 657/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursurilor declarate de recurentele SC PERTRIPAV
C. S. și SC FRUNWALD CONNEX P. S., împotriva sentinței civile nr. 7134/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 15._, având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor recurentei SC PERTRIPAV C. S., d-na avocat M. na P., cu împuternicire avocațială depusă la fila 8 dosar, lipsă fiind recurenta SC FRUNWALD CONNEX P. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.4 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, la data de 6 decembrie 2013, recurenta SC PERTRIPAV C. S. a depus întâmpinare, împreună cu acte anexă. De asemenea, se constată că au fost achitate taxele judiciare stabilite în sarcina recurentei SC FRUNWALD CONNEX P. S., în cuantum de 375,16 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, astfel, ambele recursuri sunt legal timbrate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și înscrisuri de depus la dosar, T. ul acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentanta recurentei SC PERTRIPAV C. S. arată că își susține recursul astfel cum a fost formulat, solicitând casarea sentinței civile nr. 7134/_ și trimiterea dosarului spre rejudecare, în vederea completării probațiunii cu expertiza contabilă. Se învederează că, deși pe fondul cauzei s-a solicitat reținerea unui drept de creanță, acel drept nu fost reținut de către instanța de fond. Referitor la facturile emise în anul 2009 de către recurenta-reclamantă, reprezentanta recurentei SC PERTRIPAV C. S. învederează că aceste facturi au fost stornate în contabilitatea acesteia, potrivit art.63 din OMFP 3055/2009, facturi care au fost comunicate doar în copie, fără semnătura reprezentantului legal al recurentei- reclamante FRUNWALD CONNEX P. S., fiind parțial semnate de către lucrători ai acesteia. Referitor la contractul de vânzare-cumpărare care viza vânzarea unor produse, reprezentanta recurentei SC PERTRIPAV C. S. învederează că nu s-a menționat prețul stabilit de comun acord între părți, avizele de însoțire a produselor și facturilor fiscale fiind emise doar în copii, fără prezentarea unei balanțe de verificare și a unui bilanț contabil aferent perioadei reclamate, respectiv 2009, aceste produse trebuiau livrate în baza unor comenzi ferme, comenzi solicitate de către recurenta SC PERTRIPAV C. S. . Pentru a dovedi dreptul de creanță, din punct de vedere al actelor contabile, apreciază că se impune efectuarea unui raport de expertiză, deoarece numai un astfel de raport de expertiză ar conchide dacă există sau nu, un act generator de obligații în sarcina recurentei.
În ce privește recursul declarat de către recurenta-reclamantă SC FRUNWALD CONNEX P. S., reprezentanta recurentei SC PERTRIPAV C. S. arată că solicită respingerea acestui recurs.
T. ul, în urma deliberării, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 7134/2013 pronunțată la data de_ Judecătoria
C. N. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru pretențiile aferente facturilor nr. 85817/_ (5.102,72 lei) și nr. 85850/_ (3.827,04 lei), în cuantum de 8.929,76 lei, invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C. F. K. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S.C. P.
C. S.R.L., pentru pretențiile aferente facturilor nr. 85817/_ (5.102,72 lei) și nr. 85850/_ (3.827,04 lei), în cuantum de 8.929,76 lei, ca fiind prescrisă. De asemenea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C. F. K. P.
S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S.C. P. C. S.R.L, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 33.194,34 lei reprezentând contravaloare debit neachitat și 7.323,70 lei, dobânzi penalizatoare, aferente debitului principal, calculate până la data de _
, către reclamant și la plata sumei de 2.236,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.Totodată, s-a respins cererea reclamantului cu privire la restul sumei reprezentând cheltuieli de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar dispozițiile art. 3 din același act normativ stipulează termenul de prescripție ca fiind cel de 3 ani. S-a avut în vedere totodată că prescripția ca sancțiune de drept civil care operează împotriva pasivității creditorului stinge dreptul acestuia de a solicita intervenția forței coercitive a statului pentru realizarea dreptului său, determinând transformarea obligației civile perfecte a debitorului într- o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la executare pe cale silită.Conform mențiunilor de pe facturi rezultă că pentru factura fiscală nr. 85817/_, termenul de plată a sumei de 5.102,72 lei era data de_ . De asemenea, în ceea ce privește factura fiscală nr. 85850/_, termenul de plată a sumei de 3.827,04 lei era data de_ .
În consecință, rezultă că dreptul la acțiune al reclamantului pentru suma aferentă facturilor mai sus-indicate, datorată cu titlu de debit, s-a născut la scadența debitului. S. dența facturii fiscale nr. 85817/_ era în data de_, iar scadența facturii fiscale nr. 85850/_ era în data de_ . Rezultă că termenul de prescripție de 3 ani pentru acest debit, s-a împlinit în data de_ (factura fiscală nr. 85817/_ ) respectiv_ (factura fiscală nr. 85850/_ ). Instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamantul nu a dovedit intervenirea vreunei cauze de întrerupere (art. 16 din Decretul nr. 167/1958) sau de suspendare (art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958) care să zădărnicească acțiunea prescripției extinctive.Independența creanței având ca obiect dobânzile legale, față de creanța principală are însă numai caracter relativ: "odată cu stingere dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesoriile"; (art. 1 alin. 2 din Decretul nr.167/1958). Astfel, în situația în care creanța principală s-a stins prin prescripție deoarece acțiunea nu a fost intentată în cadrul termenului de trei ani de la scadență, pe cale accesorie se stinge și dreptul la dobânzile datorate pentru perioada până la stingerea datoriei principale, chiar dacă pentru aceste dobânzi nu s-a împlinit încă termenul de prescripție - cuantum dobânzi aferente celor două facturi 1.725,49 lei (987,16 lei pentru factura fiscală nr. 85817/_ și
738,33 lei pentru factura fiscală nr. 85850/_ ).
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente facturilor nr. 85817/_ (5.102,72 lei) și nr. 85850/_ (3.827,04 lei), în cuantum de 8.929,76 lei, și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C. F. K. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S.C. P. C. S.R.L., pentru pretențiile aferente facturilor nr. 85817/_ (5.102,72 lei) și nr. 85850/_ (3.827,04 lei), în cuantum de 8.929,76 lei, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că între reclamantul S.C. F. K.
P. S.R.L. și pârâtul S.C. P. C. S.R.L. au existat raporturi comerciale, existând un contract scris cu privire la conținutul raporturilor juridice dintre părți, respectiv contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei (f. 18-23).
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare, mai sus-indicat, reclamantul a livrat pârâtului diverse produse, așa cum rezultă avizele de însoțire a mărfii (f. 27, 29, 33, 35, 37, 41), fiind emise în acest sens mai multe facturi fiscale, în cuantum de 33.194,34 lei (f. 26, 28, 30-32, 34, 36, 38-40).Analizând cuprinsul facturilor fiscale s-a constatat faptul că produsele livrate sunt individualizate în specie și cantitate, conform listei de prețuri depusă la dosarul cauzei (f. 161-176).De asemenea, s- a reținut că reclamantul a comunicat pârâtului facturile fiscale împreună cu avizele de însoțire a mărfii, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire (f. 139).
Primirea produselor indicat în cuprinsul facturilor anexate cererii a fost confirmată de pârât și în cuprinsul răspunsului la interogator, respectiv răspunsul la întrebarea nr. 2 unde se arată că inițial produsele au fost livrate societății, fără avize de însoțire și fără facturi, dar imediat marfa a fost preluată și vândută societății Vialin Invest S.R.L. și răspunsul la întrebarea nr. 3 în cursul lunii decembrie 2009, reprezentantul societății numitul M. el Plesa, a expediat prin postă facturile în copie. Aceste facturi se găsesc și acum tot în copie în contabilitatea reclamantei (f. 179-180).
Instanța de fond a reținut că pârâtul, la primirea produselor livrate nu a contestat neconcordanța livrării cu cuprinsul facturilor fiscale, sub aspectul prețului, cantității sau a calității, astfel că apărările acestuia nu sunt susținute de niciun element probator.Pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale mai sus-menționate în cuantum de 33.194,34 lei (conform situație facturi neachitate - f. 7). Prin adresa din data de_ (f. 11-17), reclamantul l-a convocat pe pârât la conciliere dar acesta nu s-a prezentat. Potrivit art. 109 alin. 2 C.proc.civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata. Procedura concilierii prealabile, reglementată de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, este incidentă în cauzele între profesioniști evaluabile în bani, desfășurându- se potrivit dispozițiilor alin. 2-5 ale acestui text de lege. Din materialul probator administrat, instanța a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada respectării cerințelor impuse de dispozițiile art. 7201si urm. C.proc.civ., în condițiile incidenței art. 56 C.com., care conferă caracter comercial litigiului și față de obiectul cererii introductive care vizează pretenții evaluabile în bani.
S- a mai reținut că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.Având în vedere că, în speța de față, reclamantul a făcut dovada executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța a reținut că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații. Pârâtul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care a avut ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Prin urmare, s- a constatat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, astfel că, văzând și dispozițiile art. 969 alin. (1) C.civ. a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 33.194,34 lei reprezentând debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța de fond a reținut că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile art. 43 C.com., potrivit cărora "datoriile comerciale lichide și plătibile în
bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile";. Așadar, în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, pârâtul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă. În consecință, dobânzile legale curg de la data scadenței obligației.
S-a constatat că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume: obligația pârâtului constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii penalizatoare calculate pe durata întârzierii în executare potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în cuantum de 7.323,70 lei (conform calcul dobândă - f. 7), către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC P. C. S. solicitând admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 7134/_ si trimiterea dosarului spre rejudecare, in vederea completării probatiunii cu expertiza contabila sau rejudecand pe fond, modificarea in totalitate a sentinței civile nr. 7134/_ si pe fond, respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata, pe fond si in recurs.
În motivele de recurs, recurenta a arătat că hotărârea instanței in fond este netemeinica, fiind inlaturata expertiza contabila, proba pertinenta si utila cauzei, litigiul purtandu-se doar intre profesioniști, iar instanța trebuia sa admită proba cu expertiza contabila si nu sa fie lamurita doar prin interogatoriul administrat părtilor, fara prestare de jurământ. Recurenta își argumentează necesitatea efectuării unui raport de expertiza contabila, avand in vedere contractual de vanzare-cumparare, fara data de când produce efecte juridice, lipsind valoarea bunurilor care urmau a fi vândute, fara comenzi ferme, anexele cu prețul de vânzare, precum si avizele de insotire a mărfii si a facturilor fiscal, toate fiind emise doar in copii, fara prezentarea unei balanțe de verificare si a unui bilanț contabil aferent perioadei reclamate, respective 2009.
Potrivit Legii contabilității, Legea nr. 82/1991, instanța avea obligația sa verifice daca contractul de vanzare-cumparare a fost inregistrat in Registrul societății reclamantei, document ce generează obligația de a justifica plata pretinsa prin facturi- sunt incidente si prevederile disciplinei financiare. Reclamanta susține, fara a depune probele ca, in baza acestui contract precum si a comenzilor primate de la parata, dovada ca facturile emise in 2009 de către furnizorul SC F. K. P.
S. in valoare de 38.297,06 lei au fost stornate in contabilitatea recurentei, potrivit art.63 din OMFP 3055/2009, intrucat facturile in copie au fost inregistrate eronat, nefiind insotite de avize de expediere a marfii si pe de alta parte nu au semnătura de primire a beneficiarului. Materialele facturate de recurentă aferente aceleiași lucrări, au fost facturate si de către SC VIALIN S. factura nr. 88909/_ si achitate de aceasta prin banca in luna ianuarie si februarie 2010. Materialele facturate de către SC VIALIN S., adică 33.600 buc Behaton 20/16,5/8 gri, sunt aceleași materiale facturate către SC P. C., deoarece insumand materialele din facturi rezulta
33.040 buc. Behaton 20/16,5/8 gri si 560 Behaton 20/16,5/8 roșu, in total 33.600 buc. Materialele facturate către SC VIALIN S. de către SC F. K. P. S., au fost utilizate de către SC P. pentru lucrarea de amenajare curte conform contractului 90/_, a facturii 134/_ si anexei la factura din care rezulta ca lucrarea a fost doar de amenajare curte, suprafața fiind de 965 mp (965 mp x 35 buc Behaton/mp - 33.775 buc. Behaton) Valoarea lucrării executate de către subscrisa la SC VIALIN S. este de 17.045 lei plus TVA Fata de argumentele arătate si insotite de actele contabile ale societății recurente, rezulta necesitatea verificării documentelor contabile, cu consecința ca pretențiile materiale ale reclamantei sunt total nefondate si nedatorate, potrivit documentelor anexate.
In ce privește susținerea instanței de fond ca procedura prealabila prevăzuta de art. 720 C.pr.civ, s-a realizat, recurenta arată faptul ca s-a aflat intr-o eroare indusa de către reclamanta: in aceeași perioada când a fost invitată la conciliere, intre recurentă si reclamanta era in plina desfășurare, pe dreptul comun, un litigiu in pretenții (acelasi contract si aceleași facturi in copii) aflat pe rolul Judecătoriei C.
-N., dosarul nr._ . Instanța din acel dosar, a pus in vedere ca pana la termenul din_, reclamanta sa facă dovada invitației la conciliere, comunicarea actelor care generează pretențiile, procesul verbal de la conciliere. Eroarea a fost indusa de către reclamanta, aceasta neprecizand faptul ca invitația la conciliere directa nu are nicio legătura cu dispoziția instanței in dos,_ .
Împotriva aceleeși hotărâri a declarat recurs și reclamanta S.C. F. K. P. S.R.L., solicitând modificarea parțială a hotărârii atacate în sensul obligării intimatei pârâte și la plata sumei de 8.929,76 lei reprezentând cuantumul facturilor nr.85817/_ - 5.102,72 lei - si nr.85850/_ - 3.827,04 lei și obligarea intimatei pârâte și la plata sumei de 1.725,49 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru facturile neachitate, cu cheltuieli de judecată. Apoi, instanța de fond a admis doar în parte acțiunea formulată de ea în sensul obligării intimatei pârâte la plata sumei de 33.194,34 lei reprezentând debit neachitat și la plata sumei de 7.323,70 lei reprezentând dobândă penalizatoare aferentă debitului principal, calculate până la data de_ . De asemenea, intimata pârâtă a fost obligată și la plata sumei de 2.236,72 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A arătat recurenta că instanța de fond a respins acțiunea sa în ceea ce privește obligarea intimatei pârâte la plata contravalorii facturilor nr.85817/_ în cuantum de 5.102,72 lei și a facturii nr.85850/_ în cuantum de 3.827,04 lei, întrucât a apreciat că acestea sunt prescrise.Astfel cum a arătat și în fața instanței de fond, se poate lesne observa la dosarul cauzei faptul că notificarea formulată în temeiul art.7201Cod procedură civilă a fost redactată și trimisă intimatei pârâte în data de_ iar convocarea a fost fixată pentru data de_ ora 12.00. Cea mai veche factură neachitată și pe care o invocă, este din data de_, respectiv factura cu nr.85817.
Dacă se are în vedere termenul general de prescripție de 3 ani stabilit de prevederile Decretului 167/1958, atunci s-ar putea discuta de prescripția dreptului material la acțiune, însă nu poate să nu remarce din nou eroarea în care se află intimata pârâta, faptul că în cazul de față sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 7201alin.11 Cod proc. civ. care stabilește că termenul de prescripție supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei. Este vorba de o normă procedurală specială, imperativă, de imediată aplicare si care prevede o situație specială de suspendare pe lângă cele prevăzute in Decretul 167/1958. Acțiunea introdusă se încadrează în limitele de prescripție stabilite atât de normele generale cât și de cele speciale cu trimitere la materia litigiilor dintre profesioniști.
Intimata SC P. C. S., prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de recurenta SC FRUWALD K. P. S., a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că recurenta reclamantă nu poate invoca propria pasivitate in contracararea efectului prescripției extinctive, ci trebuia sa ia toate masurile pentru convocarea părtii adverse in asemenea condiții incat sa fie respectate deopotrivă termenele cuprinse in alin. 3 si 5 ale art. 720 ind 1 C.pr.civ si termenul de prescripție. Nu s-a dovedit intervenirea vreunei cauze de intrerupere -art. 16 din Decretul nr. 167/1958- sau de suspendare -art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958, care sa zădărnicească acțiunea presciptiei extinctive. De altfel, instanța de fond a reținut ca fiind prescris dreptul la acțiune, aferente facturilor 85817/_ - 5.102,72 lei si nr. 85850/_ -3.827,04 lei, cu consecința aplicării prev art. 1 al. 2 din decretul nr. 167/1958, astfel că recursul trebuie respins.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta SC PERTRIPAV C. S., tribunalul reține că primul motiv de recurs care vizează aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor legale, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., este vădit nefondat urmând să fie respins. În acest sens, tribunalul observă că cererea privind efectuarea unei expertize contabile a fost solicitată de către reclamanta SC FRUNWALD CONNNEX P. S., nu de către pârâta recurentă, această cerere nefiind însușită de către recurentă în cursul cercetării judecătorești. Mai mult, la
termenul de judecată din data de_, reprezentanta recurentei pârâte a declarat că nu are cereri în probațiune, astfel că instanța de fond, în conformitate cu art. 129 alin. 6 C.pr.civ., considerându-se lămurită, a declarat închise dezbaterile asupra fondului cauzei. Prin urmare, recurenta nu poate invoca în fața instanței de recurs omisiunea de a solicita administrarea unei probe în fața instanței de fond.
În ceea ce privește facturile fiscale contestate de către recurenta SC PERTRIPAV C. S., facturi emise de către reclamanta intimată SC FRUNWALD CONNNEX P. S. în anul 2009, tribunalul reține că susținerile recurentei sunt nefondate, fiind contrazise de însăși recurentă. Astfel, deși s-a afirmat că aceste facturi nu au fost comunicate niciodată recurentei și că nici marfa menționată în aceste facturi nu a fost recepționată de recurentă, în nota contabilă nr. 185/_ emisă de recurenta SC PERTRIPAV C. S. se arată faptul că aceste facturi au fost primite în cursul lunii decembrie 2009 și că au fost totuși înregistrate în contabilitate (f. 181 dosarul instanței de fond). Însă, acest înscris emană de la recurentă și este ulterior înregistrării litigiului dedus judecății, astfel că mențiunile referitoare la faptul că nu a fost primită marfa și nici avizele de însoțire sunt apreciate ca fiind constituite pro causa în măsura în care nu pot fi coroborate cu alte probe administrate.
Intimata reclamantă a dovedit, de altfel, că a comunicat aceste facturi și avizele de însoțire pârâtei recurente (. 134-139 dosarul instanței de fond). Înscrisul aflat la fila 194 din același dosar emis de către SC VIALIN INVEST S. nu probează susținerile recurentei dat fiind faptul că, pe de o parte, este emis abia la data de _
, iar pe de altă parte a fost emis la cererea recurentei anterior menționate în condițiile în care nu s-a dovedit că reclamanta intimată SC FRUNWALD CONNNEX
P. S. ar fi stornat facturile imputate recurentei sau că ar fi solicitat societății SC VIALIN INVEST S. să emită un astfel de înscris. În acest înscris însă se menționează faptul că recurenta a folosit cele 33.6000 buc Behaton 20/16,5/8 gri pentru lucrările pe care le-a executat în lunile iunie, iulie 2009, adică în lunile imediat ulterioare emiterii facturilor invocate de către reclamanta intimată. De altfel, recurenta a recunoscut că a folosit aceste materiale pentru amenajarea curții în conformitate cu contractul nr. 90/_ . Or, cu atât mai mult par ca vădit nefondate susținerile recurentei în sensul că materialele au fost depozitate abuziv de către partea adversă în incinta sa, fără a fi comandate și fără a fi recepționate.
Sunt nefondate și criticile referitoare la lipsa procedurii concilierii directe, excepția prematurității fijnd temeinic și legal soluționată de instanța fondului pe baza dovezilor aflate la filele 8,9,10,42 și 87 din dosarul primei instanțe.
În plus, tribunalul reține că îndeplinirea procedurii prealabile fără a se respecta întocmai condițiile prevăzute de art. art. 720 indice 1 C.pr.civ, nu poate avea ca și consecință respingerea cererii ab initio , ca inadmisibilă. În acest sens, tribunalul reține că lipsa procedurii prealabile este o excepție relativă (nu poate fi invocată decât de pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii). Fiind o excepție relativă, pârâtul, este ținut să dovedească vătămarea care i se produce prin nerespectarea condițiilor formale prescrise de art. 720 indice 1 C.pr.civ.. Or, chiar dacă s-ar fi probat lipsa procedurii concilierii directe, în cauză recurenta nu a dovedit existența vreunei vătămări produse.
Se impune a se menționa că prin instituirea procedurii prealabile s-a urmărit degrevarea instanțelor de judecată, ținându-se cont de Recomandarea nr. 86 (12) a Comitetului Miniștrilor din statele membre UE cu privire la măsurile de prevenire și reducere a volumului de lucrări la instanțe.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că sunt nefondate criticile recurentei SC PERTRIPAV C. S., în baza art. 312 alin. 1 teza II C.pr.civ., urmează a fi respins recursul declarat de recurenta sentinței civile nr. 7134/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta SC FRUNWALD CONNNEX
P. S., tribunalul reține că acesta este fondat, în baza in baza art. 312 alin. 2 si 3 C.pr.civ., urmând să fie admis cu consecința modificării hotărârii recurate.
Așa cum s-a reținut în cele ce preced, reclamanta recurentă a dovedit faptul că a convocat pârâta intimată la conciliere directă, notificarea trimisă fiind primită
de aceasta din urmă la data de_, data întâlnirii fiind stabilită pentru_ . Cea mai veche factură invocată de recurentă ca nefiind achitată de către intimata este factura nr. 85.815/_ . În conformitate cu art. 720 indice 1 alin. 1 indice 1 C.pr.civ., termenul de prescripție se suspendă pe durata procedurii medierii sau concilierii, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea acestor proceduri.
Or, având în vedere că acțiunea a fost trimisă de către recurenta reclamantă, prin poștă, la data de_, că pe durata cuprinsă între data de_ și_ a fost suspendat cursul prescripției, cea mai veche factură fiscală fiind scadentă la data de_, rezultă că termenul de prescripție de trei ani prevăzut de Decr. nr. 167/1958 nu era împlinit la data la care a fost sesizată instanța. Prin urmare, prima înstanță a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile derivate din pretențiile facturile fiscale nr. 85817/_ și nr. 85850/_ în valoare totală de 8.929,76 lei.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 2 si 3 C.pr.civ., apreciind ca in cauza este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurenta SC FRUNWALD CONNNEX P.
S. împotriva sentinței civile nr. 7134/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC FRUNWALD CONNNEX
P. S., excepție invocată de către pârâta SC PERTRIPAV C. S. și va obliga pârâta SC PERTRIPAV C. S. sa-i plătească reclamantei SC FRUNWALD CONNNEX P. S. și suma de 8.929,76 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor neachitate conform facturilor fiscale nr. 85817/_ și nr. 85850/_
, precum și suma de 1.725,49 lei cu titlu de dobândă penalizatoare aferentă debitului rezultat din cele doua facturi anterior menționate.
În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâta SC PERTRIPAV C. S. sa-i plătească reclamantei SC FRUNWALD CONNNEX P. S. și suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, sumă ce reprezintă taxe judiciare aferente pretențiilor respinse de instanța de fond, precum și suma de 378,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, cheltuieli constând în taxe judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de recurenta SC PERTRIPAV C.
în contradictoriu cu intimata SC FRUNWALD CONNNEX P. S. împotriva sentinței civile nr. 7134/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Admite recursul declarat de recurenta SC FRUNWALD CONNNEX P. S. in contradictoriu cu intimata SC PERTRIPAV C. S. împotriva sentinței civile nr. 7134/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N. pe care o modifică în sensul că:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC FRUNWALD CONNNEX P. S., excepție invocată de către pârâta SC PERTRIPAV C. S. .
Obligă pârâta SC PERTRIPAV C. S. sa-i plătească reclamantei SC FRUNWALD CONNNEX P. S. și suma de 8.929,76 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor neachitate conform facturilor fiscale nr. 85817/_ și nr. 85850/_, precum și suma de 1.725,49 lei cu titlu de dobândă penalizatoare aferentă debitului rezultat din cele doua facturi anterior menționate.
Obligă pârâta SC PERTRIPAV C. S. sa-i plătească reclamantei SC FRUNWALD CONNNEX P. S. și suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă intimata să-i plătească recurentei suma de 378,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
E. B.
I.
P.
S.
I.
GREFIER,
E. A.
Red./E.B./2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 83/2012. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 10971/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
