Decizia civilă nr. 10971/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 10971/2013
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: M. -I. I.
JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: EVA-T. V.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către pârâta C. PRIN D.
R. D. ȘI P. C. împotriva Sentinței civile nr. 5165 din 17 octombrie 2011 în dosarul_ a Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimata SC N. C. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta C. PRIN D. R. D. ȘI P. C. consilier juridic Lăpușan C. -M. cu împuternicire la dosar(f.42), iar pentru intimată se prezintă avocat Aurel Bujita cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f. 28).
Procedura este legal îndeplinită.
C. ea acordă cuvântul pe chestiuni prealabile.
Reprezentantul intimatei, în urma recalificării căii de atac supus judecății solicită verificarea dacă aceasta pricină a fost formulată în termenul legal al recursului.
Reprezentanta recurentei arată, că s-a formulat prezenta cale de atac în termenul legal al apelului, arătând că hotărârea atacată a fost dată cu drept de apel.
C. ea, în temeiul art. 287 ind.16 din OUG nr.34/2006 pune în discuție excepția de tardivitate a promovării recursului având în vedere că termenul legal de recurs este de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea acestei excepții, arătând că hotărârea atacată a fost dată cu drept de apel, astfel că deși a fost recalificată calea de atac, recurenta s-a încadrat corect în termenul legal al căii de atac din hotărârea atacată.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepție tardivității promovării recursului cu cheltuieli de judecată.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.165 din 17 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC N. C. SA C. -N., în contradictoriu cu pârâta C. SA - D. R. D. ȘI P. C. și în consecință, a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 175.256,52 lei preț neachitat, 1.673,46 lei dobândă comercială legală calculată până în data de_ cu dobânda comercială legală calculată la debitul principal, ulterior acestei date și până la achitarea lui precum și la plata sumei de 6.757,55 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de_ reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de execuție de lucrări nr.
3008 aferent investiției "Înlăturarea efectelor calamităților naturale din anul 2005
- pod pe DN 18 km 49+864, peste pârâtul Mara în localitatea Giulești"; și contractul de execuție lucrări nr. 3009 privind investiția "Înlăturarea efectelor calamităților naturale din anul 2005 - pod pe DN 18 km 53+288, peste pârâtul Mara în localitatea Berbești"; (f.12-31). Reclamanta a realizat lucrările contractate și a emis facturi către autoritatea contractantă, însă aceasta le-a plătit cu întârziere, fapt necontestat (filele 42-47). În urma finalizării lucrărilor la aceste două obiective, în data de_, au fost semnate, fără obiecțiuni, următoarele procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor: procesul-verbal nr. 20148/_ - pentru obiectivul pod pe DN18 km 53+288 la Berbești; procesul verbal nr. 20149/_ - pentru obiectivul pod pe DN18 km 49+864 la Giulești.
În data de_ s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 3009 cu autoritatea contractantă C. S. D. R. de D. și P. C., pentru
lucrarea: "Refacere și consolidare drum, drenare corp drum, refacere și înlocuire podețe pe DN1 km 470+280-470+420";. În data de_, reclamanta a emis factura seria NCF nr. 10436/_ pentru suma de 371.964,81 lei, scadentă la_, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă în baza contractului nr. 3009/_ la obiectivul "Refacere și consolidare drum, drenare corp comun, refacere și înlocuire podețe pe DN1 km 470+280-470+420";, pe care a trimis-o pârâtei prin adresa 1436/_, adresă care a fost înregistrată la CNANDR S.A- DRDP C. sub nr. 4941/_ (f.41).
Având în vedere aceste aspecte, este indiscutabil faptul că pârâta datorează sumele de bani solicitate. Faptul că ulterior s-ar fi descoperit (în urma unui control al Curții de Conturi) că o parte dintre lucrările efectuate ar fi fost plătite de două ori, e o problemă ce nu o privește pe reclamantă, ținând doar de raporturile dintre pârâtă și organele de stat. Chiar în întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că abaterea s-ar fi produs în urma analizei ofertei făcută de către reclamantă, de către comisia de evaluare a ofertei, deci chiar înainte de efectuarea lucrărilor. Prețul fiind convenit, lucrările efectuate și acceptate ca fiind corespuzătoare, reclamanta este îndreptățită să primească plata pentru munca sa. Art. 969 C.civ. prevede faptul că cele cuprinse într-un contract trebuie să aibă aceleași efecte precum legea. Deci, evaluarea greșită a valorii lucrărilor ce trebuia să fie executate, de către comisia de evaluare, anterior încheierii contractului, nu este o chestiune imputabilă reclamantei, contractul fiind încheiat pentru valoarea deja stabilită.
În primul rând, în însuși raportul de control (f.84-93), cei însărcinați de către pârâtă cu privire la verificarea calității și cantității lucrărilor efectuate, audiați fiind, au susținut că nu se poate vorbi de o plată dublă sau de vreo suprapunere de cantități, fiind vorba de cu totul alte materiale și tehnologii aplicate în procesul de realizare a lucrării. Deci, existența vreunei culpe sau erori a prepușilor pârâtei, nu a fost recunoscută nici în momentul în care li s-a spus exact despre ce anume este vorba, plata fiind făcută voluntar și în cunoștință de cauză, angajând-o pe însăși pârâta.
În al doilea rând, dovada faptului că ar fi fost achitate anumite articole de două ori, nu a fost făcută de către reclamantă, în speță nefiind făcute decât afirmații în acest sens. Chestiunea este una tehnică, asupra căreia nu ar fi fost lipsită de interes și cunoașterea părerii unui specialist în construcții.
În al treilea rând, asupra chestiunii prescripției dreptului de a solicita restituirea plăților făcute în plus, este indiscutabil faptul că acest termen de prescripție este de trei ani, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 91 C.pr.fisc. Acest text de lege se aplică doar creanțelor pe care statul le are față de contribuabili și nu raporturilor comerciale dintre două societăți sau dintre o societate și o regie autonomă. Prevederile art. 19.7 din contractele încheiate
dintre părți ce prevede faptul că sumele încasate în plus se vor recupera prin deducere din facturile ulterioare chiar și din alte contracte în derulare, nu contravin prevedrilor art. 1, al. 3 din Decretul nr. 167/1958. Prevederea contractuală se referă doar la modul cum vor fi recuperate acele sume, bineînțeles, în condițiile în care nu a intervenit termenul de prescripție. Cum sumele de bani pentru obiectivele Giurgești și Berbești au fost achitate în anul 2007, este evident că a intervenit și termenul de prescripție în care se putea cere restituirea plății făcute în plus. Faptul că doar în data de 29 martie 2011 Curtea de Conturi a României a descoperit eroarea, este o chestiune care le privește pe aceasta și pe pârâtă, nimeni neoprindu-le să facă verificările necesare mai repede, în termenul de prescripție, destul de generos dealtfel.
Întrucât în mod nelegal pârâta a compensat parțial factura nr. 10436/28 februarie aferentă lucrărilor făcute contractului 3009/2010, în valoare de 371.964,81 lei, lucrare efectuată în întregime și al cărei preț nu a fost contestat, în temeiul art. 969 C.civ. și conform prevederilor contractuale, va fi obligată să plătească reclamatei suma de 175.256,52 lei preț neachitat, 1.673,46 lei dobândă comercială legală calculată până în data de_ (data introducerii acțiunii conform calcului aflat la fila 131 din dosar) cu dobânda comercială legală calculată la debitul principal ulterior acestei date și până la achitarea lui. În materie comercială, dobânzile curg de drept, de la data scadenței, în speță aceasta fiind 5 martie 2011 (60 de zile de la confirmarea primirii facturii, conform art. 18.2 din contract).
Fiind căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată dovedite ca fiind făcute, constând în sumele de 552,55 lei taxă judiciară de timbru, cinci lei, timbru judiciar și 6.200 lei, onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, pârâta C. S. prin D. R. DE D. ȘI
P. C. a declarat apel, recalificat ca recurs
de C. ea de Apel C. prin încheierea din_, solicitând admiterea acestuia.
În motivare, recurenta a adus critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii instanței de fond, imputând instanței faptul că aceasta în mod greșit, nesocotind clauzele contractelor intervenite între părți, a apreciat că datorează sumele de bani solicitate de reclamantă,
De asemenea s-a învederat că instanța de fond a ignorat concluziile controlului efectuat de C. ea de Conturi care a descoperit că o parte dintre lucrările aferente contractelor nr. 3008 și 3009 din 2006 s-au achitat de două ori, considerând că acest aspect nu are importanță, privind doar raporturile care s-au născut între pârâtă și C. ea de Conturi.
Reclamanta S.C. N. C. S. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat din perspectiva excepției tardivității formulării căii de atac, C. ea reține următoarele
:
Contractul de execuție lucrări nr. 3009 din_ pe care reclamanta SC
N. C. SA și-a întemeiat pretențiile estimate la 175.256,52 lei a fost încheiat ca urmare a parcurgerii unei proceduri de achiziție publică, în baza OUG nr. 34/2006.
Conform art. 286 în forma în vigoare la momentul, care este inclus în Secțiunea a 9-a, intitulată "Soluționarea litigiilor in instanță", a OUG nr. 34/2006, act normativ pe care reclamanta și-a întemeiat demersul "1^1) Procesele și cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în
circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător...".
Or, din aceeași secțiune face parte și art. 287^16. Aliniatul 1 al acestui articol stipulează că: "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare."
Ca atare, prin raportare la acest text imperativ, cu caracter derogator față de procedura aplicabilă litigiilor de drept comun date în competența de soluționare a secțiilor comerciale ale tribunalelor, nu se poate susține cu temei că sentința pronunțată, prin care au fost validate pretențiile reclamantei derivând din modul în care reclamanta a înțeles să-și aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din contractul nr. 3009 din_, încheiat ca urmare a derulării unei proceduri de achiziție publică, în baza OUG nr. 34/2006, ar fi susceptibilă de a fi atacată în termenul general de recurs de 15 zile, disp. art. 301 Cod procedură civilă nefiind aplicabile în cauză.
Așa fiind, în ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului, se ia act de prev. art. 287 indice 16 alin. 1 din OUG nr. 34/2006, care statuează
imperativ în sensul în care termenul de exercitare a căii de atac este de 5 zile de la comunicare.
Or, după cum rezultă din dovada de la dosarul de fond, motivarea sentinței i-a fost comunicată pârâtei CNADNR- D. R. D. și P. C. la data _
. Conform art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă, termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Termenul de recurs prev. de art. 287 indice 16 alin. 1 din OUG nr. 34/2006, forma în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, de 5 zile de la data comunicării, calculat potrivit art. 101 C.pr.civ., a expirat la data de_ .
Drept urmare, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate, recursul pârâtei va fi respins ca tardiv, menținându-se în întregime sentința atacată, înregistrarea lui la data de_ fiind făcută cu depășirea termenului defipt de lege și cu ignorarea principiului legalității căilor de atac.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei S.C. N. C. S. C. -N. suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția tardivității formulării recursului.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta CNADNR SA prin D. R. DE D. ȘI P. C. împotriva sentinței civile nr. 5.165 din 17 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. N. C. S. C. -N. suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | I. | I. | M. | H. C. I. |
GREFIER EVA T. V.
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I.Păcurar.
| ← Decizia civilă nr. 657/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 2213/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
