Decizia civilă nr. 211/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 211/2013
Ședința publică din data de 28 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR: D. E. L. JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. L. - PRIN P., împotriva sentinței civile nr.8140/2012 precum și împotriva încheierii din data de_ pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta-contestatoare - C.
L. - PRIN P. avocat B. C., pentru intimata - S.C. C. P. S., C.J. Trăistaru Ion. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată atașat la prezenta cauză dosarul nr._ al Judecătoriei B. . Reprezentantul recurentei și reprezentantul intimatei arată că nu mai au cereri de formulat.
Tribunalul, văzând că nu sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentei, avocat B. C., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, in sensul de a se casa sentința recurată și a se dispune trimiterea dosarului spre rejudecare, precum și a se dispune casarea și a încheierii de respingere a declarației de abținere și recuzare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, c.j. Trăistaru Ion, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată la dosar, arată că privitor la soluționarea declarației de abținere, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da; solicită a fi avute în vedere apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar în data de_ precum și precizarea din_ în dosarul de fond.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 8140/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. _
, a fost admisă excepția invocată din oficiu, de netimbrare a contestației la executare formulată de contestatorul C. L., prin primar, în contradictoriu cu SC C. Partner S., prin administrator judiciar Valesi Consult IPURL și în consecință a fost anulată cererea având obiect contestație la executare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de_ instanța a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a timbra cererea d echemare în judecată cu taxă de timbru de 194 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea 146/1997, cererile formulate de instituțiile publice sunt scutite de taxă de timbru doar când sunt referitoare la venituri publice. Dovada că obiectul cauzei constituie venit public se poate face cu un certificat eliberat de Ministerul Finanțelor Publice, în cauza de față contestatoarea, instituție publică nu a făcut această dovadă, obiectul cauzei neîncadrându-se în noțiunea de venituri, obiectul cauzei fiind contestație la executare privind executarea silită a instituției publice pentru nerespectarea obligației de plată de către instituția publică către o societate comercială ce i-a prestat servicii .
Prin citație i s-a adus la cunoștință contestatoarei să achite taxă judiciară de timbru de 194 lei și timbru judiciar de 1,5 lei(f. 200), contestatoarea prin persoana însărcinată cu primirea
corespondenței a semnat și ștampilat dovada de îndeplinire a procedurii de citare, astfel a luat la cunoștință în mod clar de stabilirea taxelor de timbru.
În data de_, după 22 zile de la primirea citației cu mențiunea de a plăti taxele de timbru, contestatoarea prin reprezentant a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei motivând că reprezentantul este în concediu legal de odihnă.
Susținerile contestatoarei cu privire la punerea în discuție a stabilirii taxei de timbru și cu privire la considerarea ca nelegală a stabilirii taxelor de timbru fără punere în discuție către părți nu pot fi primite pentru considerentele ce se succed. Taxele de timbru în conformitate cu art. 18 și 20 din legea 146/1997 se stabilesc de instanța de judecată și se plătesc anticipat. Textele de lege prevăd stabilirea taxei de timbru și nu hotărârea taxelor de timbru, astfel din interpretarea literară instanța reține că stabilirea nu implica o punere în discuție și pronunțare, cum ar implica termenul - hotărârea.
Prin achitarea anticipată a taxelor de timbru, se înțelege înainte de efectuarea serviciilor de către instanță, ori punerea în discuție a taxelor de timbru ar reprezenta un serviciu, astfel sintagma anticipat ar fi lipsită de scopul în care a fost stabilită.
Conform art. 17 alin. 2 din legea 146/1997 se prevede calea de atac împotriva modului de stabilire a taxelor de timbru, respectiv formularea unei cereri de examinare, în termen de trei zile de la data comunicării sumei datorate.
Contestatoarea nu numai că nu a formulat o cerere de reexaminare, simpla afirmație din cererea de amânare de la fila 201, precum că măsura stabilirii taxelor de timbru fără punere în discuție ar fi nelegală, nu echivalează cu o cerere de reexaminare, neconținând o manifestare în acest sens ce ar trebui să conțină și motivele cererii. Simpla afirmație că după ce instanța ar stabili în ședință publică taxele de timbru, contestatoarea ar avea posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare reprezintă o conștientizare a dreptului oferit de lege de a formula cerere de reexaminare și nu formularea în concret a unei cereri de reexaminare.
Și în situația în care ar fi formulat o cerere de reexaminare, raportat la data de comunicare a obligației de plată a taxelor judiciare (f. 200-_ ) și formularea cererii de reexaminare (f. 201-_ ), cerere de reexaminare fiind formulată peste termenul de decădere de 3 zile, ar urma să fie respinsă ca tardiv formulată.
Termenul scurt de formulare a cererii de reexaminare își regăsește scopul în evitarea prelungirii duratei procesului sau fragmentarea lui prin formularea de cereri de reexaminare cât și stabilirea din faza incipientă a cadrului procesual cu achitarea taxelor de timbru aferente.
Deși contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a timbra cererea de chemare în judecată formulată cu taxă de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, aceasta nu a procedat în sensul solicitat.
Potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta C. L. - prin P. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare s-a arătat că prin contestația formulată, recurenta a chemat în judecată creditoarea SC C. P. S., reprezentată și prin administrator judiciar Valesi Consult IPURL, solicitând Judecătoriei B. anularea actelor de executare încheiate în cadrul dosarului nr.409/ex/20ii al BEJ Manchevici Marin, încetarea executării pentru suma de 49.583,90 lei, precum și suspendarea executării silite.
De asemenea, prin cererea formulată a arătat faptul că, acțiunea este scutită de taxa de timbru, timbru judiciar și cauțiune în conformitate cu prevederile art.7 din OG 22/2002.
După termenul din_ (al treilea termen de judecată) pe verso filei 198 apare înscrisă mențiunea: " T. -.23 august 2012, cu citare contestatorul cu mențiunea de a depune 194 lei taxă timbru judiciar, 1,5 lei timbru judiciar, 15.000 lei - cauțiune, în vederea soluționării cererii de suspendare." Sub acest text, apare o semnătură indescifrabilă.
La data de_ mandatarul recurentei formulează o cerere de amânare a judecării cauzei, prin care arată că pentru termenul din_ nu este prezent în localitate, aflându-se în concediu legal de odihnă. De asemenea, înțelege să împrocesueze în calitate de terț poprit și Trezoreria B.
- prin AFP B. și solicită efectuarea unei adrese terțului poprit, în sensul comunicării unor acte de executare.
La această cerere de amânare, este anexată o extindere de acțiune, precum și copie după contestația la executare.
Recurenta a arătat instanței faptul că, apreciază ca nelegală stabilirea de către instanța de judecată (între termene și fără a fi pusă în discuția contradictorie a părților) obligarea la plata unei taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și a unei cauțiuni.
La termenul de judecată din_, conform preambulului sentinței civile nr. 8140/2012 al Judecătoriei B., pe de o parte se arată că la apelul nominal făcut în ședință publică a fost prezent pentru contestatoare av.B. Emil C., pe de altă parte, se constată că s-a depus la dosarul cauzei cererea de amânare arătată anterior, însoțită de extinderea de acțiune.
Instanța respinge cererea de amânare, considerând că nu sunt motive temeinice pentru admiterea ei, și arată că respinge solicitarea privind stabilirea taxei de timbru în ședință publică, prin încheiere, "menținând stabilirea taxei de timbru prin rezoluția anterioară a instanței."
De asemenea, instanța "stabilește că pentru cererile evaluabile în bani se plătește cauțiune și nu taxă judiciară de timbru".
La acest termen, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii, iar prin sentința atacată admițând această excepție a dispus anularea cererii având ca obiect contestație la executare.
Se apreciază sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele aspecte:
A invocat în cerere faptul că, recurenta este scutită de plata taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și cauțiune, avându-se în vedere prevederile art.7 din OG nr.22/2002 R ("cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice in cadrul procedurii de executare silita a creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar si a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.") Nici la depunerea acțiunii si nici la primul termen de judecata, subscrisa nu am fost obligata la plata vreunei taxe de timbru, timbru judiciar sau a cauțiunii aferenta petitului de suspendare a executării silite.
Abia odată cu citația de la fila 200/dosar, i s-a pus in vedere să achite o taxă în cuantum de 194 lei, un timbru judiciar în valoare de 1,5 lei și o cauțiune în valoare de 15.000 lei. Astfel cum rezultă din actele dosarului, la niciun termen de judecata nu s-a pus în discuția părților obligația de a achita aceste sume, judecătorul a stabilit după termenul din_ (in camera de consiliu) aceasta obligație, dispunând prin textul de pe verso-ului filei 198 acest lucru.
Pentru termenul din_, se consideră că în mod nejustificat instanța a respins cererea de amânare, apreciind ca nu sunt întrunite condițiile art.156 (i)/Cpc, pe de alta parte instanța "a uitat" complet de extinderea de acțiune prin care solicita improcesuarea terțului poprit, deși la primul termen de judecată i s-a pus în vedere să precizeze dacă înțelege să improcesueze și această parte.
Prin această măsură, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, soluționând cauza, fără ca toate părțile să fie legal citate.
Se consideră că prin respingerea cererii de amânare, a fost încălcat și dreptul la apărare, consacrat de art.24 din Constituția României în condițiile în care pe de o parte, nu s-a formulat și nu s-a acordat vreun termen pentru apărare în această cauză, iar pe de altă parte, prin faptul că mandatarul a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță la data de_, aflat în concediu legal de odihnă, situație în care nu și-a putut exprima în vreun fel, poziția privind excepția invocată din oficiu abia la acest termen.
Se precizează faptul că această excepție a fost soluționată în aceeași zi,_, fără ca, măcar instanța să facă aplicarea art.156 alin.2 Cod proc.civ, în sensul amânării pronunțării, în vedere depunerii de concluzii scrise.
Se apreciază că măsura dispusă de judecător prin care a stabilit obligarea la plata unor sume reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și cauțiune între termenele de judecată este nelegală și neîntemeiată pe niciun text de lege și încalcă prevederile art.129 alin(4)/Cpc. Pe de altă parte instanța nu a avut în vedere susținerile prin care arăta că în temeiul art.7 din OG 22/2002 este scutită de aceste sume, obiectul cauzei deduse judecații încadrându-se la aceste reglementari
speciale. Susținerile din motivarea sentinței cum că, stabilirea taxei de timbru nu implică o punere în discuție și pronunțare, raportat la interpretarea art.18 si 20 din legea taxelor de timbru consideră că sunt greșite, instanța încălcând flagrant art.129(4)/Cpc, cu atât mai mult cu cât nu ne aflăm la momentul înregistrării acțiunii și nici chiar la primul termen de judecată.
Se mai arată faptul că cererea a avut ca și obiect și petitul privind suspendarea executării silite, cerere care de asemenea nu a fost soluționată de instanță, în niciun fel.
În același preambul al sentinței atacate, referitor la timbrarea sau nu a cererii de suspendare, se arată că "instanța stabilește că pentru cererile evaluabile în bani, se plătește cauțiune, și nu taxă judiciară de timbru."
Prin prezentul recurs, înțelege să conteste în temeiul art.29 alin.2 Cod proc.civ. și încheierea din data de_, prin care a fost respinsă atât cererea de abținere formulată de către dl. judecător
B. M. A., cât și cererea de recuzare.
Se apreciază că cererea de recuzare este întemeiata, pe de-o parte date fiind argumentele prezentate, pe de altă parte dat fiind modul în care judecătorul a înțeles să formuleze cererea de abținere.
În acest sens, în încheierea din_ se arată că "președintele completului de judecată având în vedere că și-a exprimat punctul de vedere în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ și între dosarul 2965 și 2611 există similarități de natură că părțile să intuiască soluția ce va fi pronunțată, în temeiul art.25/Cpc declară în ședință publică că, se abține de la judecarea prezentei cauze".
Se consideră că, inclusiv prin declarația de abținere dată în acest dosar, judecătorul s-a antepronunțat mai mult decât evident în ceea ce privește soluția ce urmează a fi dată în cauză.
În drept s-au invocat disp. art.304 pct.5,7, art.304 ind.i, art.312, art.29 alin.2 Cod proc.civ.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinarea recurs, însă prin concluziile orale ale reprezentantului acesteia, consemnate în practicaua prezentei hotărâri, a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.3041Cod procedură civilă hotărârea atacată
atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele, reține
următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii pronunțate în data de_
de Judecătoria Bistrița în dosarul cu nr. de mai sus (f. 198 dosar fond), tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică, nefiind dat nici un motiv de casare sau de modificare a acesteia.
Astfel, în mod corect s-a reținut de către instanță, în soluționarea cererii de abținere formulată de domnul judecător B. M. A. și a cererii de recuzare a domnului judecător, formulată de contestatoarea C. L. prin primar, că nu sunt incidente prevederilor art. 27 pct. 7 C.pr.civilă, în contextul în care, deși între obiectul prezentului dosar și cel al dosarului nr._ (în care domnul judecător s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării) există similitudini evidente, iar părțile litigiului sunt identice, actele de executare silită și titlurile executorii în baza cărora s-au demarat cele două executări silite contestate în cadrul celor două dosare menționate sunt diferite, astfel încât, nu este întrunită exigența impusă de ipoteza legală a art. 27 pct. 7 C.pr.civilă, ca pronunțarea să se realizeze în însăși pricina în care se invocă incidentul procedural, textul legal nefăcând trimitere la cauze asemănătoare ori identice.
Or, potrivit principiului de interpretare "ubi lex non distinguit, nie nos distinguere debemus";, unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă, sens în care, tribunalul va respinge, ca nefundat, recursul declarat împotriva încheierii pronunțate în ședința publică din _
, menținând-o în totalitate.
În privința recursului declarat împotriva sentința civilă nr. 814/2012
, tribunalul apreciază că acesta se fondează pentru următoarele considerente:
În soluționarea excepției netimbrării contestației la executare, invocate din oficiu, instanța de fond s-a întemeiat pe prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, reținând faptul că, în cauză, contestatoarea nu a făcut dovada, prin certificat emis de Ministerul Finanțelor Publice, că obiectul cauzei vizează venituri publice în sensul normei legale menționate.
Tribunalul constată că sunt corecte susținerile recurentei în sensul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 7 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit cu care "cererile, indiferent de natura lor, formulate
de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune";.
Această dispoziție legală era în vigoare și la momentul investirii instanței de fond cu judecarea contestației la executare formulată de recurenta din prezenta cauză, fiind introdusă conținutul OG nr. 22/2002 prin art. IV pct. 2 din Legea nr. 92/2011, astfel încât, interpretând greșit prevederile legale incidente, instanța de fond a apreciat, în mod eronat, că nu ar fi scutită contestatoarea de plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii.
Prin urmare, tribunalul constată că în cauză este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și cum instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 5 C.pr.civ., va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 814/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra fondului litigiului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. L. împotriva încheierii pronunțate în data de_ de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Admite recursul declarat de recurenta C. L. , cu sediul în L. str. C., nr. 161, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 814/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
A. P. M. | D. | E. | L. | I. P. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact: MAP/HVA_ /4 ex.
Jud. fond:B. M.A
| ← Decizia civilă nr. 436/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 290/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
