Decizia civilă nr. 560/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 560/R
Ședința publică din 24 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. I.
J. ecător A. C. O.
J. ecător S. O.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul I. DE P. AL J. C., cu sediul în C. -N., str. T., nr. 27, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 3968 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimații M. B. M., R. R. SIL., B. R. C. ,
P. G. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurentul solicită judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza lămurită și o reține în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3968 din_, Judecătoria Baia Mare a respins contestația la executare formulată de contestatorul I.P.J. C., în contradictoriu cu intimații: M. B. M. - prin Primar, R. R. S., B. R. C. și P. G.
I., toți cu domiciliul în B. M., jud. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea a fost formulată de contestatorul I.P.J. C. ca fiind contestație la executare, fiind întemeiată pe dispozițiile art.172 din Codul de procedură fiscală și vizează două aspecte, respectiv obligarea M. ui B. M. să pună în executare procesele verbale de contravenție-titluri executorii - PCL 0092964, CC nr. 8999531 și CC nr. 9000964 și obligarea intimaților R. R. S., B. R. C. și P. G. I. ,la plata sumelor menționate în procesele verbale de contravenție.
Potrivit art. 27 din O.G. 2 / 2001, "Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la
domiciliu sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.";
Astfel se reține că legiuitorul a înțeles să permită instituțiilor a căror agenți pot încheia procese-verbale de contravenție să comunice actele întocmite prin poștă, ori prin afișare. Acest mod de comunicare este aplicabil în situația în care persoana sancționată refuză se primească procesul-verbal întocmit sau nu este de față la întocmirea acestui act.
Contestatorul a procedat la comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, confirmare care s-a întors fără nici o mențiune. În această situație, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, procesul verbal de constatare contravențională trebuia afișat la domiciliul contravenientului.
Numai după îndeplinirea procedurii de comunicare a procesului verbal în conformitate cu dispozițiile legale, se poate proceda la executare silită, dovada comunicării trebuind să fie comunicația organului de executare împreună cu procesul-verbal ce urmează a fi pus în executare.
Se reține că procesul-verbal de contravenție devine titlu executoriu la expirarea termenului de 15 zile termen în care se poate formula plângerea contravențională. Așadar doar la momentul la care sunt îndeplinite atât condiția de comunicare a procesului-verbal de contravenție și condiția expirării termenului de 15 zile de la comunicare termen în care nu a fost formulată plângere contravențională, procesul- verbal de contravenție devine titlu executoriu (art. 37 din OG 2/2001).
În prezenta cauză se reține că procesele-verbale depuse la dosar nu constituie titluri executorii, astfel că nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 141 din O G 92 / 2003, instanța va respinge solicitarea de a obliga M. B. M. să pună în executare sancțiunea amenzii aplicate prin procesele verbale.
În privința solicitării de a obliga intimații R. R. S., B. R. C. și
P. I. la plata sumelor arătate în procesele verbale de contravenție, instanța constată că nu există nici un temei legal pentru a dispune astfel.
Faptul că persoanele arătate mai sus au fost sancționate contravențional, însă din anumite motive nu se poate executa sancțiunea contravențională principală nu poate duce la concluzia că instanța poate în cadrul contestației la executare formulate să aplice din nou sancțiunea pecuniară menționată în procesul-verbal atacat.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul I. de P. al J.
C., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată cu consecința obligării M. ui B. M. să pună în executare titlurile executorii PCL 0092964, CC nr. 8999531 și CC nr. 9000964 iar pe pârâții-intimați
R. R. S., B. R. C. și P. G. I. să plătească amenzile stabilite prin procesele verbale de contravenție.
Recurentul a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii, motivând că a ales să comunice procesele verbale prin poștă, iar formularele de confirmare de primire care poartă numărul de înregistrare al oficiului poștal și cu care procesele verbale au fost transmise către contravenienți, în termenul de o lună de la data încheierii acestora, dovedește faptul că instituția recurentă și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, însă destinatarii nu s-au
prezentat la oficiul poștal pentru a-și ridica recomandatele, fapt ce le este imputabile în exclusivitate iar acest aspect nu determină vicierea procedurii de comunicare.
Faptul că, deși avizați și reavizați, contravenienții nu s-au prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței recomandate, expirând astfel termenul de păstrare a corespondenței, nu ne poate fi imputat și, totodată, nu poate constitui un motiv pentru nepunerea în executare a titlurilor executorii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în ultima perioadă s-a constatat că în mod frecvent contravenienții, deși se prezintă la oficiile poștale în urma avizării, refuză ridicarea corespondenței expediate de inspectoratele de poliție în plicuri personalizate, cu antetul instituției, întrucât cunosc în mod evident conținutul acesteia, respectiv faptul că le sunt comunicate procese verbale de contravenție pe care au refuzat să le semneze în momentul întocmirii sau care le-au fost întocmite în lipsă.
De altfel și instanțele de judecată au constatat că obligația privind comunicarea procesului verbal către petent a fost îndeplinită în momentul expedierii procesului verbal și nu în acela în care contravenientul intră în posesia acestuia, aspect care reiese din interpretarea dispozițiilor O.G. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Recurentul a mai arătat că apreciază ca inadmisibil ca procesele verbale în discuție, devenite titluri executorii, să fie restituite cu toate că instituția și-a îndeplinit obligațiile legale și în contextul în care contravenienții care ar urma să fie executați silit au posibilitatea de a formula contestație la executare prin care să invoce, eventual, excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale.
În drept a invocat art. 304 pct.9, Cod Procedură Civilă, art.39 aliniat 3 și 4 din
O.G. 2 / 2001, precum și dispozițiile art. 177 din OG nr.92 / 2003, privind Codul de procedură fiscală.
Prin întâmpinare, M. B. M., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate care este legală și temeinică.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate în recursul care a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301 Cod Procedură Civilă și sub toate aspectele în conformitate cu art.304 indice 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul reține următoarele:
Este incontestabil faptul că procesele verbale de contravenție nu au fost comunicate contravenienților cu respectarea dispozițiilor art.27 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, astfel că acestea nu sunt titluri executorii apte de executare, în sensul art.37, împrejurare reținută corect de prima instanță.
Referitor la obligarea intimaților R. R. S., B. R. C. și P. G.
I. la plata amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator, judecătoria a stabilit riguros că nu există temei legal pentru a putea dispune în acest mod, respectiv să aplice din nou sancțiunile pecuniare menționate în procesele verbale.
Din perspectiva considerentelor expuse, tribunalul constată că prima instanță a analizat corespunzător probele și actele depuse la dosar, precum și normele legale aplicabile cauzei, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală.
În contextul celor menționate criticile recurentului nu pot constitui motive de nelegalitate în sensul reglementat de art.304 punct.9, text de lege invocat expres de recurent și cum nici tribunalul n-a constatat prezența unor astfel de motive de natură să determine casarea sau modificarea sentinței, pe care să le invoce din oficiu în temeiul art. 304 indice 1, recursul va fi respins ca nefondat, ținând cont de prevederile art.312 aliniat 1, Cod Procedură Civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I. DE P. AL J. C., cu sediul în C. -N., str. T., nr. 27, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 3968 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud.
, pe care o menține. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
Președinte, J. ecător, J. ecător,
V. I. C. O. S. O.
G. ier,
H.
Red. I.V./_
Tehnored.T.F.-_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND P. M. B.
| ← Decizia civilă nr. 409/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 436/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
