Decizia civilă nr. 401/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.401/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul P. | C. | G. | în |
contradictoriu cu intimații SC S. C. S. și SC B. | C. | R. | SA, |
împotriva sentinței civile nr.25146/2012 pronunțate la data de 14 decembrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, contestației la executare.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul recurentului, d-l avocat R. N., cu împuternicirea avocațială depusă la dosar la fila 7 și reprezentanta intimatei SC B. C.
SA, d-na Eveline Terge, consilier juridic, cu delegația de reprezentare depusă la dosar la acest termen de judecată, lipsind reprezentantul intimatei SC S. C. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la data de 14 iunie 2013 a fost înregistrată la dosar, transmisă prin fax, o întâmpinare din partea intimatei SC S. C. S., într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în valoare de 10,05 lei.
Instanța constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta intimatei SC B. C. R. SA depune la dosar o întâmpinare înregistrată la registratura instanței în această zi.
Reprezentantul recurentului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul celor două întâmpinări și a-și preciza poziția procesuală raportat la acestea. Exclusiv cu titlu de practică judiciară, depune la dosar acte care atestă judecarea de către instanțele de către fond a alte două litigii absolut identice între părți, în baza altor contracte de împrumut încheiat între recurent și bancă, soluțiile pronunțate fiind de admitere a contestației recurentului și de anulare a încheierilor de încuviințare a executării silite, menționând că ambele soluții pronunțate de instanțele de fond nu sunt încă motivate. Arată că prin actele depuse încearcă să facă dovada existenței stării de fapt inițiale, a unui conținut absolut identic, atât a cererii de executare silită, cât și a contractelor de împrumut. Comunică reprezentantei intimatei SC B. C. R. SA, un exemplar al înscrisurilor depuse.
Față de cererea formulată de apărătorul recurentului, se lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentului, d-l avocat R. N. și reprezentanta intimatei SC B. C. R. SA, d-na
Eveline Terge, consilier juridic, lipsind reprezentantul intimatei SC S. C.
.
Instanța acordă cuvântul reprezentanților părților cu privire la alte cereri, excepții.
Reprezentantul recurentului arată că i s-a pus în vedere recurentului, prin citație, să precizeze și valoarea capătului de cerere vizând întoarcerea executării silite. Precizează că, astfel cum a arătat și în fața instanței de fond, nu s-a mai susținut acea cerere deoarece executarea silită s-a oprit, fie din inițiativa executorului judecătoresc, fie a creditoarei, respectiv s-a oprit la evaluarea și sechestrarea unor bunuri imobile, nu a continuat printr-o vânzare la executare silită, astfel că această cauză nu are o componentă patrimonială la acest moment. Raportat la solicitarea instanței de fond în sensul de a preciza valoarea capătului de cerere în discuție și să-l timbreze, a arătat că nu mai susține acest capăt de cerere.
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze dacă se referă la o renunțare la judecată.
Reprezentantul recurentei arată că nu este o renunțare la judecată. Consideră că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond ar fi trebuit anulat capătul de cerere în discuție atâta timp cât i s-a pus în vedere să-l timbreze și nu l-a fost timbrat.
Instanța învederează reprezentantului recurentului faptul că, pentru a exista posibilitatea anulării capătului de cerere, ar fi trebuit mai întâi indicată valoarea acestuia pentru ca instanța de fond să aibă posibilitatea calculării taxei de timbru.
Reprezentantul recurentului arată că nu a indicat o valoare a capătului de cerere pentru că nu exista o valoare pentru care să solicite întoarcerea executării silite.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul cu privire la fondul recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că, în principal, a considerat că ar fi incidente în cauză dispozițiile art.312 alin.5 C.pr.civ. apreciind că instanța de fond, prin sentința pronunțată, nu a răspuns unui capăt de cerere, respectiv nu a tranșat problema motivelor pentru care a înțeles să respingă cererea principală de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite; a regăsit în cuprinsul sentinței doar o corectă relatare de către instanța de fond a aspectelor care au fost discutate între părți cu referire la admisibilitatea atacării pe calea contestației la executare a încheierii de încuviințare a executării silite, respingând excepția inadmisibilității invocată de către
intimate, dar nu a regăsit motivările pentru care instanța de fond a înlăturat susținerile părții pe care o reprezintă care vizau anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
În situația în care instanța va aprecia că motivul de recurs expus nu subzistă, în ceea ce privește al doilea motiv de recurs, reprezentantul recurentului arată că a apreciat că dacă instanța de fond s-a pronunțat și a respins atât cererea de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite cât și cererea de anulare a executării silite, a făcut-o cu greșita aplicare a legii. În ceea ce privește anularea cererii de încuviințare a executării silite, a arătat, în principal, faptul că, în mod greșit, judecătorul învestit cu procedura de încuviințare a executării silite a ignorat lipsurile în mod vădit evidente pe care le conținea cererea de executare silită; apreciază că
judecătorul învestit cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite
nu a avut nici măcar un minim de dovezi din care să rezulte cuantumul sumei pentru care se cere executarea silită; în speță, este vorba de un contract de credit în baza căruia s-a acordat un împrumut în sumă de
79.000 euro, iar executarea silită se poată pentru o sumă de 105.330,35 euro, iar referitor la acest aspect a apreciat că, în mod evident, cererea de executare silită este pentru o creanță care nu este certă și lichidă.
Pe de altă parte, reprezentantul recurentului consideră că, din conținutul contractului de împrumut, judecătorul învestit cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite ar fi putut să observe că caracterul de titlu executoriu al contractului de împrumut, pentru suma indicată de bancă, era condiționat de desfășurarea unei proceduri prealabile, obligatorie, însușită de bancă prin contract, procedură care viza notificarea anticipată a debitorului, cu referire la declararea scadenței anticipate a creditului, moment în care executarea silită putea să demareze. Observă faptul că toate înscrisurile la care s-a referit lipsesc din dosarul având ca obiect încuviințarea executării silită, modalitatea de calcul prin care banca a ajuns la concluzia că se poate solicita executarea silită pentru o sumă total diferită decât cea împrumutată lipsește, de asemenea.
Sub același aspect referitor la lipsa caracterului cert și exigibil al creanței pentru care se poartă executarea silită, reprezentantul recurentului arată că a criticat întreaga executare silită. Arată că nici până în acest moment nu se regăsește la dosar, iar banca nu considerat necesar să depună, o modalitate concretă de calcul din care să rezulte că suma pentru care se solicită executarea silită a fost în mod corect calculată de bancă și în mod corect este pusă în executare silită. Solicită să se observe modalitatea în care în contract este reglementată problema dobânzii care a fost calculată de bancă și solicitată împreună cu debitul neachitat. Astfel, arată că, potrivit contractului de împrumut, dobânda solicitată împrumutatului este variabilă în funcție de numărul de zile de întârziere înregistrate în plata ratelor contractuale. Subliniază că modalitatea de calcul la care a făcut referire nu se regăsește în dosar. Apreciază auxiliară discuția provocată în mod artificial de către bancă la momentul la care recurentul a solicitat să facă dovada notificării declarării scadenței anticipate a creditului, în ceea ce privește regularitatea acelei proceduri. Arată că nici până la acest moment nu se face dovada faptului că presupusa notificare, dincolo de lipsurile scripturale pe care recurentul le-a invocat, raportat la un act emanând de la un profesionist, nu a fost comunicată părții pe care o reprezintă; singura dovadă de comunicare a acelei presupuse dovezi de comunicare a notificării este un aviz de însoțire a mărfii, emis de către BCR, pentru o entitate parteneră care ar fi trebuit să ducă la poștă plicurile. Raportat la susținerile băncii din
întâmpinările formulate referitoare la dovada notificării împrumutatului cu privire la declararea scadenței anticipate a creditului, apreciază că banca trebuia să acționeze cu diligență, ca un profesionist în domeniu, atâta timp cât declararea scadenței anticipate a creditului și posibilitatea executării silite pentru întreaga sumă, dobânzi, speze de judecată, debit restant era condiționată de efectuarea notificării menționate, respectiv să aibă grijă în ceea ce privește regularitatea întocmirii procedurii și să-și păstreze toate înscrisurile necesare. Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului. Menționează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Reprezentanta intimatei SC B. C. R. SA solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. Solicită să se observe faptul că la fila 11 din sentința atacată instanța analizează și motivează considerentul care l-a avut în vedere în ceea ce privește
respingerea anulării încheierii de încuviințare a executării silite. Arată că procedura încuviințării executării silite este o procedură sumară în care instanța nu analizează pe fond temeiurile contractuale, nu administrează expertize pentru a stabili exactitatea cuantumului creditului, ci stabilește doar dacă este vorba o creanță certă, lichidă și exigibilă a cărei valoare poate fi determinabilă, conform contractului de credit, cazul în speță. Precizează că
C. R. nu mai are calitatea de creditor față de contestatorul- recurent, existând depus la dosar contractul de cesiune de creanță. Conform dispozițiilor contractuale, respectiv pct.4.11 B. C. R. SA are dreptul să declarare, în 30 de zile de la data care împrumutatul nu și-a achitat rata și scadența, exigibilitatea creditului; în ceea ce privește prevederea contractuală menționată arată că nu există nici o altă dispoziție în cuprinsul contractului care să impună îndeplinirea altor formalități. Mai mult există dispozițiile 4.10, precum și 8.3 din contractul de credit, partea generală, anexa contractului de credit, în care, într-adevăr banca își asumă obligația de a notifica împrumutatul însă nerespectarea acestei obligații nu este sancționată. Împrumutatul, contestatorul din această cauză, ar fi trebuit să facă dovada existenței unei vătămări, ori atâta vreme cât contestatorul nu a mai binevoit, nici în cursul anului 2009, să achite nici o rată de credit sau de dobândă, consideră că nu se poate aprecia că a suferit o vătămare sau că nu știa că are de plătit aceste obligații contractuale. Mai mult, trecerea la restanțe și declararea exigibilității anticipate a acestui credit a fost făcută la un serviciu al datoriei de 231 de zile de întârziere la plata ratelor de credit. În ceea ce privește afirmația reprezentantului recurentului referitoare la imposibilitatea cuantificării dobânzii aplicate care variază în funcție de serviciul datoriei, arată că această cuantificare este foarte clară în cuprinsul contractului de credit; consideră că nu se poate susține că recurentul nu ar știut când trebuie să-și achite ratele, arătând că, până la un moment dat le-a achitat la termen. Apreciază că, până la urmă, discuția în fața instanței de recurs se referă la formalitatea și la modalitatea în care B. C. R. SA a înțeles să-și notifice împrumutatul. Solicită să se observe că există o notificare de declarare a exigibilității, anterioară momentului cesiunii de creanță, notificare care are un număr și specifică foarte clar nivelul datoriei; notificarea a fost transmisă, pe bază de borderou, existând ștampila poștei de predare; într-adevăr, arată că banca nu a fost în măsură să prezinte confirmarea de primire însă solicită să se observe, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului, nu se prevede obligativitatea comunicării cu confirmare de primire ci doar recomandat; predarea la poștă, recomandată, asigură doar urmărirea ajungerii la destinație într-o perioadă de 6 luni de la data predării, nu mai mult, ori apreciază că nu se poate susține că dovedirea predării la poștă și a comunicării notificării face dovada absenței ei, aceasta fiind susținerea recurentului, respectiv faptul că nu are nici o relevanță
juridică, nu are nici o putere juridică borderoul predat la poștă în care se specifică clar destinatarul notificării care coincide cu împrumutatul din prezenta cauză. Pentru toate considerentele expuse, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Instanța de fond a stabilit foarte clar și a întrebat contestatorul la acel moment dacă la data respectivă a contestat notificarea, ori arată că notificarea, cuantumul creditului și întreaga procedură execuțională este contestată doar într-un singur moment, respectiv acela în care se încearcă recuperarea creanțelor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantului recurentului apreciază că afirmațiile reprezentantei intimatei sunt contradictorii în sensul că s-a susținut că
creanța pentru care s-a demarat executarea silită este certă, lichidă și exigibilă, cu cosecința respingerii tuturor susținerilor recurentului, iar pe de altă parte reprezentanta intimatei a explicat, în mod incorect potrivit aprecierii sale, că procedura de încuviințare a executării silite este o procedură sumară în care execuroul verifică dacă creanța este determinabilă conform cotractului de împrumut. Consideră că nu poate să existe o procedură de încuviințare a executării silite, regulat administrată, care să încuviințeze executarea silită pentru o creață determinabilă, întrebându-se retoric cine să determine acea creanță atâta timp cât procedura de încuviințare a executării silite este una strict administrativă în relațiile dintre executorul judecătoresc și instanță. Cererea de executare silită a fost formulată de SC S. C. S. care este entitatea juridică căreia banca i-a cesionat și contractul de împrumut încheiat cu recurentul.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.25146/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. C. G., în contradictoriu cu
intimații SC S. C. S. și B. C. R. SA, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între contestatorul P. C. și intimata BCR SA a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2572/_ prin care i-a fost acordat un credit de nevoi personale în sumă de 79900 euro. Pentru garantarea rambursării fiind încheiat un contract de ipotecă autentificat sub nr. 2572/_ de către BNP B. M. na conform Încheierii nr. 3188/_ . Ipoteca a fost instituită asupra imobilului proprietatea contestatorului situat în C. -N., B- dul 21 Decembrie 1989 nr. 131-135, ap. 4, jud. C., înscris în CF nr. 1. cu nr. cad. 2038/1/S/IV.
Prin cererea de executare silită imobiliară înregistrată de intimata SC S.
S. împotriva contestatorului la data de_ sub nr. de dosar execuțional nr. 1094/2011 al S. M. și A., aceasta a solicitat declanșarea executării silite până la recuperarea sumelor datorate intimatei și calculate conform contractului de credit nr. 2572/_ și garantat cu o ipotecă asupra imobilelor proprietatea contestatorului potrivit contractului de ipotecă nr. 2572/_ autentificat.
În baza titlurilor executorii menționate, S. M. și A. a formulat cerere de încuviințare a executării silite, cerere admisă prin încheierea civilă nr. 14254/CC/2011 a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr._ .
În desfășurarea executării silite, au fost emise de către executorul judecătoresc două somații, una la data de_ și cealaltă la data de_, prin care contestatorul a fost somat pentru achitarea sumei de 1. ,8 EURO reprezentând contravaloare împrumut și dobânzi calculate până la data de_ și dobânzi calculate în continuare, plus 10347,45 lei onorariu și cheltuieli de executare plus 2448,72 lei TVA aferent onorariului și cheltuielilor de executare.
Prin Încheierea nr. 40914 pronunțată în dosarul nr. 40914/_ de către OCPI C. -N., ce-a dea doua somație a fost notată în cartea funciară a imobilului 2. -C1-U1 (nr. vechi 1. ).
A fost întocmit procesul verbal privind cheltuieli de executare, precum și un proces verbal de situație.
Prin adresa nr. 13337980/_ contestatorului i-a fost notificată încheierea contractului de cesiune de creanță nr. 977/_ între către
intimata BCR SA și intimata SC S. C. S., prin care B. a cedat către intimata SC S. C. S. creanța deținută de cea dintâi în baza Contractului de credit nr. 2572/_ .
Contractul de cesiune de creanță a fost înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 16921/_ .
În drept, potrivit art.399 C.pr.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În speță, cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea încheierii de încuviințare silită, instanța a reținut că un prim motiv de nulitate a executării silite invocat de contestator este dat de lipsa caracterului exigibil al creanței având în vedere că nu a fost niciodată notificat cu privire la faptul că înregistrează restanțe la plata creditului, astfel că declararea exigibilității întregului credit s-a făcut în mod nelegal de către bancă și ca atare, încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 379 alin. (1) și ale art. 3731alin. (4) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv în ciuda împrejurării că suma pentru care s-a solicitat executarea silită nu era exigibilă.
Față de aceste apărări, instanța a reținut faptul că procedura de încuviințare a executării silite are un puternic caracter necontencios, în cadrul căreia nu se poate analiza cererea creditoarei decât în mod formal, fără a fi admisibila analiza, din oficiu, a incidenței unor norme juridice de interes privat, doar debitorul având o astfel de îndrituire, de regulă pe calea contestației la executare, ceea ce de altfel s-a și invocat de către contestator prin prezenta acțiune.
Așadar, contrar celor susținute de intimați, încheierea de încuviințare a executării silite poate fi contestată pe calea procedurii contestației la executare, motiv pentru care respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite.
Pe fondul susținerilor, cu privire la caracterul exigibil al creanței, contestatorul susține că nu au fost îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute în condițiile generale, și anume: nerambursarea la termenele stabilite a ratelor de credit datorate (art. 4.10 din Contractul de credit) și trecerea unui termen de 30 de zile de la scadență (art. 4.11 din Contractul de credit); notificarea în scris a împrumutatului, în termen de 15 zile de la scadență, cu privire la nerespectarea obligațiilor de plată și a consecințelor ce decurg din contractul de împrumut (art. 8.3 coroborat cu art. 8.1 și art. 4.10 din Contractul de împrumut); acordarea - prin notificarea de la punctul anterior - a unui termen în vederea achitării restanțelor (art. 8.3. din Contractul de împrumut); neachitarea restanțelor în termenul acordat (art. 8.3. din Contractul de împrumut).
Din actele existente în dosarul execuțional nr. 1094/2011 al S. M. și A., reiese că prin Adresa nr. 4153383/_, B. a notificat
împrumutatul la adresa menționată în Contract despre neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor din Contractul de credit și că înregistrează un debit restant în valoare de 7.137,9 Euro, reprezentând sold restant, dobânzi, creanțe atașate și comisioane și că, în situația neachitării debitului, întreaga creanța datorată în baza Contractului de credit se va declara exigibilă, se va pierde dreptul de rambursare conform graficului agreat și întreg soldul datorat se va declara scadent anticipat.
Instanța a reținut că la momentul solicitării debitului, creanța contestatorului era deja exigibilă fiind îndeplinite condițiile menționate mai sus,
față de nemanifestarea disponibilității de a achita debitul restant, motiv pentru care intimata a considerat în mod corect exigibilitatea creanței datorate de contestator.
Cu privire la al doilea motiv de nulitate a executării invocat în sensul că intimata S.C. S. C. S.R.L nu deține calitate procesuală activă de a formula cererea de executare silită, instanța a reținut că Contractul de credit bancar constituie, potrivit art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, titlu executoriu. Potrivit art. 372 C.pr.civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu. Potrivit art. 374 ind. 1 C.pr.civ., înscrisurile cărora legea le recunoaște caracter executoriu sunt puse în executare fără investire cu formulă executorie.
În dosarul execuțional nr. 1094/2011 s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2572/_ și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2572/_ de către BNP B. M. na conform Încheierii nr. 3188/_, contracte intervenite între contestator și intimata BCR SA, pentru recuperarea unui debit de 1. ,8 EUR și a dobânzilor și a cheltuielilor de executare aferente până la achitarea integrală a debitului.
Din coroborarea textelor legale enunțate mai sus rezulta ca, în mod indubitabil, în cauza sunt aplicabile prevederile art. 374 ind. 1 Cod procedura civila, contractul intervenit între contestator și intimatul BCR SA fiind susceptibil de executare silita fără a fi obligatorie si nici măcar necesara parcurgerea prealabila a procedurii de învestire cu formula executorie a respectivului act juridic, încheierea de încuviințare a executării silite fiind așadar dată în condițiile legii.
Cu privire la legitimarea procesuală activă a SC S. C. S., instanța a reținut că aceasta este justificată în baza unor acte juridice succesive, respectiv contractul de cesiune de creanță nr. 977/_ încheiat între cele două intimate, filele 74 și urm.
Contractul de cesiune de creanță a fost înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 16921/_, potrivit dovezilor atașate la dosar, fiind transmisa calitatea de creditoare a persoanei împrumutate.
Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanță se încheie valabil prin simplul acord de voință al părților. Consimțământul debitorului cedat nu se cere deoarece nu este parte în contractul de cesiune. Cu toate ca cesiunea de creanță își produce efectele între cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fata de terți, trebuie îndeplinite anumite formalității de publicitate. publicitatea cesiunii poate fi făcută în doua feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor.
Prin notificarea către debitor a cesiunii se aduce la cunoștința debitorului persoana noului creditor si clauzele esențiale ale contractului de cesiune.
Între părti, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanță din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite așa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-si natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garanțiile ei.
Fata de terți, cesiunea de creanță produce efecte în sensul ca le este opozabila numai din momentul îndeplinirii cerințelor de publicitate care constau în notificarea facută debitorului sau acceptarea cesiunii de către debitor prin înscris autentic.
Practic, întrucât este considerat a fi un terț fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1393 C.civ., chiar daca se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea fata de debitorul cedat începe să-și producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabila, si anume de la data notificării făcuta prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătură privată. Astfel, debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului, conform art. 1395 C.civ.
Toate precizările de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanță de către debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar si a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanșata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care si-a asumat-o fata de creditorul inițial.
În alta ordine de idei, din interpretarea sistematica si literala a prevederilor art.1, art.2 lit. a si art.29 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, cesiunile drepturilor de creanță îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, în cauza, fiind realizată această formalitate, potrivit precizărilor de mai sus.
Față de toate cele menționate, instanța de fond a arătat că nu se poate reține pertinența susținerilor contestatorului cu privire la lipsa calității procesuale active a intimatei SC S. C. S. de a formula cerere de executare silită.
Cu privire la al treilea motiv de nulitate, nelegalitatea somațiilor pentru nerespectarea de către executor să treacă termenul de o zi de la data comunicării Somațiilor, ci a procedat concomitent și la efectuarea altor acte de executare silită, instanța reține că somația împreună cu titlul executoriu și procesul verbal de situație și de cheltuieli a fost comunicat contestatorului la data de_, în timp ce somația imobiliară a fost notată în Cartea Funciară la data de_, motiv pentru care instanța nu a reținut aceste apărări.
Instanța de fond a constatat că somațiile de plată emise în baza art. 387 și 497 C. proc. civ, și comunicate contestatorului la adresa din Contractul de credit respectă toate condițiile cerute de lege pentru încheierea lor valabilă, iar contestatorul nu poate invoca și dovedi nicio vătămare ce i-ar fi fost cauzată pentru comunicarea acestora la aceeași dată. De asemenea, instanța a apreciat că orice pretinsă vătămare ar fi putut fi probată numai în situația în care acesta ar fi făcut plata întregului debitul datorat în termenul menționat în somații, iar executarea silită ar fi continuat fără a ține cont de plățile efectuate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, având în vedere că contestatorul este în culpă procesuală, iar intimata SC S. C. S. nu a depus dovada efectuării acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul
P. C. G., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond,
iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare, anulării încheierii de încuviințare a executării silite sau a executării silite însăși.
În motivarea recursului recurentul a arătat că prin contestația la executare formulata si completata prin notele de ședința din data_, in esența a solicitat anularea încheierii de incuviintare a executării silite având in vedere ca nu erau indeplinite condițiile generale de admisibilitate ale acesteia si anume caracterul de titlu executoriu al Contractului de imprumut, caracterul cert, lichid si exigibil al creanței solicitata sa fie executata silit, astfel fiind incidente dispozițiile art.372 si art.3731 alin. (4) pct. 3 din Codul de procedura civila; anularea executării silite insasi având in vedere ca aceasta se desfășoară pentru o creanța care nu este certa, lichida si exigibila, astfel fiind incidente dispozițiile art.379 alin. (1) din Codul de procedura civila.
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu a soluționat motivele de nulitate a încheierii de incuviintare a executării silite cat si executării silite insasi, invocate de recurent prin prisma lipsei caracterului cert al creanței de care se prevalează reclamanta. Astfel, așa cum s-a arătat in fata instanței de fond, in conformitate cu inscrisurile existente in dosarul executional si respectiv in dosarul de incuviintare a executării silite, executarea silita a fost solicitata pentru suma de 103.536, 8 EUR reprezentând imprumut si dobânzi (la care se adăugau si cheltuielile de executare) deși prin Contractul de credit nr.2572 (titlul executoriu de care se prevalează intimata) suma împrumutata a fost de 79.900 EUR. Cu toate acestea, deși creditoarea era obligata sa dovedească in concret modul de calcul prin care s-a ajuns la suma pentru care a inceput executarea silita, deci implicit caracterul cert al acesteia, din niciunul din documentele de care se prevalează creditoarea in dosarul executional: Contract de credit, Contract de ipoteca, Contract de cesiune de creanța, nu rezulta modul in care a fost calculate suma datorata, data la care s-a declarat exigibil creditul, suma restanta la data declarării exigibilității, care era intarzierea la plata înregistrata la acea data, care dintre procentele de dobânda prevăzute in Contract au fost aplicate si pe ce perioada.
In lipsa acestor date si informații ce trebuiau sa fie aduse de către creditoare recurentul a considerat ca nu se verifica modalitatea de calcul folosita de creditoare pentru a determina suma pentru care s-a demarat executarea silita si, ca atare, creanta in valoare de 103.536,8 EUR nu are un caracter cert.
În ceea ce privește motivele care justifica modificarea hotărârii in sensul admiterii Contestației la executare si al anularii încheierii de incuviintare a executării silite sau a executării silite insasi, recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond este pronunțata cu greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 969, ale art. 983, ale art. 982 din Codul civil si ale art. 3731 alin. (4) pct. 3, art. 379 alin. (1) din Codul de procedura civila, in mod greșit apreciindu-se atât ca executarea silita a fost corect incuviintata, cat si ca executarea silita se poarta pentru creanța ce indepliniste condițiile generale de admisibilitate. Instanța de fond in mod greșit a respins cererea de anulare a încheierii de incuviintare a executării silite concluzionând ca creanța reprezentând intregul credit, dobânzile si comisioanele pe care le datora in baza Contractului de credit era exigibila la data de_ 1, data demarării executării silite de către creditoarea S. C.
.
Pentru a concluziona astfel, instanța a reținut ca BCR ar fi indeplinit corect procedura de declarare a exigibilității anticipate a creditului, reglementata de parti in cuprinsul Condițiilor generale (parte integranta din
Contractul de credit) in art. 4.10. coroborat cu art. 8.3. si art. 12, situație in care Contractul de imprumut a dobândit calitatea de titlu executoriu pentru toate sumele menționate la aliniatul precedent.
Aspectele reținute sunt greșite, instanța de fond a ignorant dispoziții clare din Contractul de imprumut, potrivit cărora declararea exigibilității anticipate a intregului credit si a dobânzilor aferente, era condiționată de indeplinirea cumulativa de către BCR / împrumutat a 4 (patru) cerințe, care nu au fost indeplinite in totalitate in prezenta speța, respectiv nerambursarea la termenele stabilite a ratelor de credit și trecerea unui termen de 30 de zile de la scadență, notificarea împrumutatului în scris prin scrisoare recomandată în termen de 15 zile de la scadență cu privire la nerespectarea obligațiilor de plată și a consecințelor ce decurg din contractul de împrumut, acordarea în favoarea împrumutatului prin notificare, a unui termen în vederea achitării restanțelor, neachitarea restanțelor în termenul acordat.
In mod greșit s-a apreciat ca BCR a indeplinit a doua cerința mentionata, in sensul de a notifica in scris imprumutatul, conform prevederilor contractuale, in termen de 15 zile de la scadenta, cu privire la nerespectarea obligațiilor de plata si a consecințelor ce decurg din contractul de imprumut prin presupusa comunicare a înscrisului intitulat Notificarea nr. 4153383/_ .
Cu referire al acest inscris, instanța a ignorant susținerile recurentului, in condițiile in care notificarea nu cuprinde datele de identificare ale emitentului actului, nu este semnata si nici stampilata de emitent, nu poarta număr de inregistrare (deși potrivit art. 12 din Condițiile generale, acesta era obligatoriu).
Nu s-a dovedit in concret daca si la ce data aceasta a si fost comunicata recurentului, in condițiile in care la dosarul cauzei creditoarea nu a depus vreo confirmare de primire a inscrisului, ci doar un Aviz de insotire a mărfii. Avizul de insotire a mărfii din_ emis de către S.C. TIPO DIRECT S.R.L. (un terț fata de realatia contractuala de împrumut) către cumpărătorul Posta R., de care se prevalează intimata in dovedirea comunicării către subsemnatul a Notificării nr. 4153383/_ nu poate face dovada trimiterii scrisorii recomandate cu confirmare de primire către imprumutat in condițiile in care are ca si obiect, "BCR- Workout Somații Trimteri cu confirmare de primire- 635 de bucati".
Recurentul a arătat că faptul că BCR a ignorat in intregime aceasta procedura, obligatorie de altfel, o dovedește si faptul că potrivit Contractului de cesiune de creanța, BCR a cesionat in favoarea S. C. creanța ce o deținea impotriva recurentului, calculata la data "Cut-Off, adică_ (art. 2.1., definițiile din art. 1- "Creanțe Cedate", "Data Cut-Off", poziția 734 din Anexa 1, toate din Contractul de cesiune incheiat intre BCR si S. C. ). Astfel, in opinia partilor Contractului de cesiune, creanța reprezentând intregul credit contractat de recurent si accesoriile aferente, era deja considerata exigibila la data de_, in ciuda faptului ca, prin respectiva Notificare (presupus expediata conform susținerilor creditoarei cel mai devreme in ziua de_ - data Avizului de insotire a mărfii de care se prevalează creditoarea) a fost acordat un termen de plata al sumelor restante de maxim 7 zile calendaristice, care se împlinea la data de_ .
In concluzie, probele administrate in cauza (sau mai bine spus, lipsa probelor din care sa reiasă comunicarea Notificării) ar fi trebuit sa conducă instanța la concluzia corecta, ca recurentul nu a fost notificat cu privire la
restantele pe care le inregistrează si cu privire la iminenta declarării scadentei anticipate a creditului, cu respectarea dispozițiilor contractuale.
Întrucât voința partilor a fost de a condiționa exigibilitatea creanței constând in intregul credit si accesoriile aferente de indeplinirea procedurii prevăzute de art. 4.10. coroborat cu art. 8.3. si art. 12 din Condițiile generale, instanța de fond trebuia sa concluzioneze ca creanța pentru care s- a demarat executarea silita nu este exigibila si sa dispună fie anularea încheierii de incuviintare a executării silite fie a insasi executării silite pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3731alin. (4) pct. 3, art. 379 alin. (1) din Codul de procedura civila.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., instanța reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de către recurentul P. C. G. vizează încheierea de încuviințare a executării silite, recurentul solicitând anularea acesteia, în temeiul disp. art. 372 și art. 3731alin.4 pct. 3 C.pr.civ.
Însă cu privire la acest motiv, tribunalul reține că dispozițiile Codului de procedură civilă care reglementează contestația la executare, respectiv art. 399 alin.21C.pr.civ., reglementează doar posibilitatea anulării încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, iar aceste dispoziții fiind de excepție și de strictă interpretare, nu pot fi aplicate prin similitudine și în privința încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, însă aceasta nu-și va mai putea produce efectele, întrucât, așa cum se va arăta în cele ce urmează, titularul cererii de executare silită, respectiv intimata SC S. C.
S., nu este în posesia unui titlu executoriu.
Astfel, contractul de credit bancar pentru persoane fizice, în temeiul căruia a fost declanșată executarea silită s-a încheiat între SC B. C. R. SA și recurentul P. C. G., iar creanța rezultată din acest act, a fost cesionată intimatei SC S. C. S., prin contractul de cesiune de creanțe nr. J977/_ (f.74-78 dosarul Judecătoriei C. N. ).
Cât privește cesiunea, tribunalul reține că aceasta reprezintă operațiunea prin care creditorul cedent transmite cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanța unei alte persoane, numită cesionar care devine astfel creditor în locul său, însă, ceea ce se transmite este dreptul de creanță care nu se confundă cu titlul executoriu, acesta din urmă neputând fi transmis prin cesiune de creanță. De altfel, dispozițiile art. 120 din OUG nr.199/2006, potrivit cărora contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, sunt lipsite de orice echivoc și conferă caracterul de titlu executoriu doar acelor contracte care sunt încheiate de o instituție de credit.
Desigur, cesiunea de creanța are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, aceasta fiind transmisă cu toate accesoriile și garanțiile ei, însă titlul executoriu constituit în baza legii și în considerarea persoanei, în speță a instituției financiare, nu poate fi transmis în temeiul contractului de cesiune, nefiind nici un accesoriu al dreptului de creanță și nici o garanție.
Concluzionând, tribunalul reține că în speță nu se pune problema unei cesiuni de contract pentru ca cesionarul, în speță intimata SC S. C. S. să preia inclusiv valoarea executorie a acestuia, ci doar o cesiune de creanță în temeiul căreia cesionarul a preluat doar dreptul de a solicita restituirea împrumutului de la debitor, fără însă a se putea bucura și de forța executorie a contractului de împrumut bancar.
Referitor la motivele invocate cu privire la certitudinea creanței, tribunalul consideră că este inutil să le analizeze, în condițiile în care a constatat faptul că intimata SC S. C. S., titulara cererii de executare silită, nu deține un titlu executoriu în nume propriu, care să-i confere dreptul inițierii executării silite.
În concluzie, tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurentul P. C.
G. în contradictoriu cu intimații SC S. C. S. și SC B. C. R. SA, împotriva sentinței civile nr.25146/2012 pronunțate la data de 14 decembrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. C. G., cu consecința anulării executării silite înseși și va menține în rest hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul P. C. | G. | în | ||
contradictoriu cu intimații SC S. C. S. și SC B. | C. | R. | SA, |
împotriva sentinței civile nr.25146/2012 pronunțate la data de 14 decembrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. C. G., cu consecința anulării executării silite înseși.
Menține în rest hotărârea atacată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. F. | M. D. D. | C. P. |
Red.2.ex. NK/LU/_
Judecător fond: C. S. N. Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 96/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 564/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
