Decizia civilă nr. 396/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 396/2013
Ședința publică din data de 20 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR: D. E. L. JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S. P. DE A. D., M. ,
M. ȘI A., împotriva sentinței civile nr.9406/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
Cauza s-a judecat în fond la data de 6 iunie 2013, concluziile reprezentantului recurentei fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 13 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 20 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 9406/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta S. P. de A. D. ,
M., M. și A., în contradictoriu cu pârâta SC A. R. S. P. N. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că societatea reclamantă a achiziționat la data de_, contra sumei de 1.499,90 lei, un laptop marca Fujitsu Siemens Amilo Li3710, cu seria no. YL1R069567, așa cum reiese din factura fiscală seria ATX nr. 1808387/_ (f.4), obiectul fiind livrat prin curier rapid cumpărătorului, de către societatea pârâtă SC A. R.
P. N. .
Reclamanta susține faptul că în momentul recepției, a constatat că imaginea monitorului nu era foarte clară, după câteva zile aceasta se mișca iar ulterior aparatul nu a mai pornit deloc.
Potrivit art. 969 din vechiul Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 din același act normativ, aplicabil în speță, acestea trebuie executate cu bună credință. Totodată, art. 1020 cod civil stipulează că este subînțeleasă condiția rezolutorie în privința părții care nu și-a executat obligațiile, iar art. 1021 Cod civil instituie ca obligație în sarcina celui care alege să ceară desființarea convenției de a se adresa instanței de judecată.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, ce constă în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Pentru a fi admisibilă o cerere având ca obiect rezoluțiunea judiciară a unui contract, se impun, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la data achiziționării bunului de către societatea reclamantă, a fi întrunite concomitent și cumulativ trei condiții și anume: a) una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin; b) neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; c) debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
În lumina prevederilor art. 1169 din vechiul Cod civil, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte veridicitatea susținerilor sale, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În primul rând, deși în motivarea cererii introductive se precizează că pârâta a fost înștiințată despre neconformitatea produsului, solicitându-se repararea acestuia, reclamanta nu a depus la
dosar nici un înscris în susținerea celor arătate, în afară de convocarea la conciliere adresată societății pârâte la data de_ (f.26), la aproape 6 luni de la livrarea produsului către reclamantă. De asemenea, din probele administrate, nu rezultă că pârâta nu și-ar fi executat obligația asumată prin contractul încheiat - în formă simplificată - cu reclamanta, ori că o atare neexecutare i- ar fi imputabilă acesteia din urmă, raportat la concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în
cauză (f.51-55), cu privire la care nici una din părți nu a avut obiecțiuni.
Astfel, de remarcat este faptul că expertul tehnic concluzionează faptul că nu se poate identifica modul și nici momentul producerii incidentului care a dus la imposibilitatea utilizării aparatului achiziționat de reclamantă, posibilele cauze, dar și momentul producerii defecțiunii putând fi de la montaj, livrare, până la momentul raportării incidentului, care, conform înscrisurilor de la dosar este data de _ și nu data consemnată de expert la fila 55 din dosar.
Astfel, având în vedere că prin expertiza efectuată în cauză nu s-a putut concluziona în responsabilitatea cui cade defecțiunea semnalată, iar prin probele administrate, reclamanta nu a dovedit culpa societății pârâte pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, instanța, în baza textelor de lege indicate în considerentele expuse, a respins ca fiind nefondată acțiunea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SPA D., M., M. și A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, s-a arătat că sentința atacată este neîntemeiată, ținând cont de faptul că motivele pe care se sprijină sunt contradictorii și străine de natura pricinii, iar instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În data de_, recurenta a achiziționat, contra sumei de 1.499,90 lei, Laptopul Fujitsu Siemens AMILO Li3710 cu serial number YL1R069567, așa cum reiese din factura fiscală nr. 1808387 din_ .
Laptopul a fost livrat de SC AL TEX R. S., prin curier rapid la sediul recurentei.
In momentul în care l-a primit, a constatat faptul că imaginea nu era foarte clară, iar după câteva zile a constatat faptul ca imaginea laptopului "se mișca" și în final nu a mai pornit laptopul. A înștiințat atât vânzătorul cât și producătorul despre neconformitatea produsului și a solicitat să fie reparat, laptopul fiind în garanție. A fost refuzată, pe motiv că defecțiunea s-ar datora
culpei recurentei, fără a se putea dovedi această culpă.
Conform Legii și a Certificatului de Garanție termenul de garanție este de 1 ani de zile, iar pârâta avea obligația de a înlocui aparatul defect în maxim 15 zile de la data la care a adus la cunoștință neconformitatea.
Cu toate că a solicitat lămuriri privitoare la defecțiune, răspunsurile producătorului nu au fost în măsură să o lămurească, iar laptopul nu a fost reparat, recurenta fiind prejudiciată deoarece a achiziționat un produs care nu a corespuns din punct de vedere calitativ și a fost impropriu pentru a fi folosit.
A încercat și soluționarea situației pe baza printr-o conciliere, în temeiul art. 720 indice 1 C.Pr.Civ, dar la data stabilită pentru conciliere nu s-a prezentat nici un reprezentant al pârâtei.
In situația de față sunt întrunite toate condițiile admiterii acțiunii in rezoluțiune, respectiv: una din părți să nu-și fi executat obligațiile sale (pârâta a livrat un produs care nu a corespuns din punct de vedere calitativ), neexecutarea este imputabilă debitorului obligației respective; debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege; prin punerea în întârziere creditorul dovedește refuzul de executare al debitorului. Pârâta a fost pusă în întârziere în momentul în care a fost convocată la conciliere.
Instanța de fond a respins acțiunea considerând că nu rezultă că SC A. R. S. nu și-ar fi executat obligația ori că o atare neexecutare i-ar fi imputabilă acesteia raportat la concluziile Raportului de expertiză întocmit în cauza de expert.
Din Raportul de expertiză reiese cu certitudine faptul că ecranul LCD al calculatorului nu a suferit un accident mecanic (lovituri, zgârieturi etc), astfel că nu se poate reține în sarcina recurentei vreo culpă.
Faptul că nu s-a putut determina momentul producerii accidentului tehnic, nu are relevanță din moment ce a dovedit că a folosit aparatul în mod corespunzător și fără a-i produce lovituri sau alte acțiuni mecanice.
De altfel, expertul menționează că defecțiunea poate fi de la montaj, livrare și până în momentul raportării defecțiunii. In aceste condiții, SC A. R. S. trebuia să dovedească că defecțiunile nu îi sunt imputabile, respectiv de la montaj, livrare etc.
Se consideră că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele administrate și pe cale de consecință, în mod neîntemeiat a respins acțiunea formulată.
In drept, s-au invocat prevederile art. 304 (7), (8) si (9) C.Pr.Civ.
Intimata SC A. R. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe probatoriul administrat în cauză.
După cum se poate constata din raportul de expertiză efectuat, nu s-a putut stabili momentul apariției defecțiunii iar recurenta-reclamantă nu a putut prezenta alte probe în susținerea acțiunii prin care să dovedească culpa intimatei cât și existența condițiilor impuse de lege pentru rezoluțiunea contractului.
Pe cale de consecință, instanța a respins acțiunea motivat de faptul că "prin expertiza efectuată în cauză nu s-a putut concluziona în responsabilitatea cui cade defecțiunea semnalată iar prin probele administrate, reclamanta nu a dovedit culpa societății parate pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale".
Condițiile ce se cer îndeplinite pentru rezolutiunea judiciară a unui contract sunt: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile sale neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere
Se consideră că recurenta-reclamanta nu a prezentat probe certe, pertinente prin care să dovedească întrunirea acestor condiții.
Deși în petitul cererii de chemare în judecată recurenta reclamanta precizează " am înștiințat atât vânzătorul cât și producătorul despre neconformitatea produsului și a solicitat să fie reparat am fost refuzați", nu există niciun înscris atașat la dosarul cauzei în susținere.
O altă afirmație nesusținută și nedovedita a reclamantei este "In momentul în care I-am primit, am constatat faptul ca imaginea nu este foarte clara" .
Având în vedere faptul că produsul a fost livrat prin curier reclamanta putea să sesizeze și să specifice acest aspect "constatat" pe documentul de livrare a produsului sau să refuze primirea acestuia.
Deși, potrivit dispozițiilor Art. 1169. Din Vechiul Cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta nu a reușit să prezinte probe pertinente și concludente în susținerea pretențiilor sale.
În ceea ce privește motivele invocate de recurenta reclamanta pentru promovarea recursului, consideră că acestea nu se verifică în prezenta cauză deoarece hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină cât și probele pe care este întemeiată opinia.
Instanța de fond a interpretat corect actul dedus judecații și anume faptul că este vorba despre o rezolutiune a unui contract iar hotărârea pronunțată este argumentată din punct de vedere legal.
In drept, s-au invocat prevederile art. 115-118 din Vechiul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041Cod procedură civilă,
tribunalul reține următoarele:
Prima instanță și-a fundamentat soluția respingerii acțiunii reclamantei pe faptul nedovedirii în cauză a întrunirii cumulative a condițiilor legale decelate de conținutul prevederilor art. 1020, 1021 coroborate cu cele ale art. 969 și 970 din Codul civil din 1864 pentru rezoluțiunea convențiilor.
În prealabil analizei asupra statuărilor instanței de fond, tribunalul apreciază necesar a se realiza următoarele precizări cu privire la normele legale incidente speței.
Astfel, așa cum rezultă din certificatul de garanție depus de reclamanta recurentă și aflat la fila 5 dosar fond, vânzării-cumpărării în formă simplificată intervenită între aceasta și pârâta intimată SC A. R. S. la data de_ și având ca obiect bunul mobil "Laptop Fujitsu FSC LI
3710 în valoare de 1.499,90 lei, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiilor asociate acestora, ale Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului și ale OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.
Contrar opiniei exprimate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării formulate în cadrul judecării cauzei în primă instanță, raportului juridic dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile actelor normative sus evidențiate, aspect ce rezultă nu doar din împrejurarea că în certificatul de garanție completat de însăși pârâtă se prevede în mod expres incidența acestora, dar și din definiția termenului de consumator, reclamanta întrunind această calitate în condițiile art. 2 lit. a teza ultimă din Legea nr. 449/2003 - "grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în cadrul contractelor care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale";.
Așadar, în cauză se impune a se sublinia faptul că pentru protecția consumatorilor a fost instituit, prin normele legale sus menționate, un nou cadru juridic al asigurării calității produselor pe care aceștia le dobândesc în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.
În acest sens, de remarcat sunt prevederile de principiu ale art. 12 din OG nr. 21/1992:
"1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor și serviciilor obținute, precum și despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficiențelor constatate în cadrul termenului de garanție sau de valabilitate";.
Totodată, potrivit art. 13 din aceeași ordonanță, "(1) Remedierea deficiențelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanție sau de valabilitate și care nu sunt imputabile consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a luat la cunoștință de deficiențele respective.
În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alin. (1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.";
Art. 5 din Legea nr. 449/2003 instituie în sarcina vânzătorului obligația de a livra consumatorului produse care sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare, în alin. 2 al aceluiași text de lege considerându-se că produsele îndeplinesc condițiile de conformitate dacă:
corespund descrierii făcute de vânzător și au aceleași calități ca și produsele pe care vânzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau model;
corespund oricărui scop specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vânzătorului și acceptat de acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de același tip;
fiind de același tip, prezintă parametri de calitate și performanțe normale, la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului și declarațiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.
În continuare, stabilind responsabilitatea vânzătorului pentru orice lipsă a conformității existentă la momentul când au fost livrate produsele (art. 9 din lege), legiuitorul a prevăzut în art. 10 că "în cazul lipsei conformității, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului să i se aducă produsul la conformitate, fără plată, prin reparare sau înlocuire, conform art. 11, sau să beneficieze de reducerea corespunzătoare a prețului ori de rezoluțiunea contractului privind acest produs, în condițiile art. 13 și 14";.
Or, ipoteza în cauză este cea prevăzută de art. 13 lit. a, în sensul îndreptățirii consumatorului de a solicita rezoluțiunea contractului dacă nu beneficiază nici de repararea, nici de înlocuirea produsului.
Certificatul de garanție al produsului cumpărat de reclamantă reproduce o serie de prevederi ale Legii nr. 449/2003, în sensul în care termenul de garanție pe perioada căruia se angajează răspunderea vânzătorului pentru lipsa de conformitate este de 2 ani, calculat de la livrarea produsului (art. 16 din lege), consumatorul având obligația de a informa vânzătorul despre lipsa de conformitate în termen de două luni de la data la care a constatat-o (art. 17 din lege).
În privința îndeplinirii acestei din urmă obligații, instanța de fond a constatat că notificarea vânzătorului s-a realizat doar la data de_, prin intermediul convocării la conciliere, la aproape 6 luni de la livrarea produsului către reclamantă.
Această constatare corespunde stării de fapt rezultate din probele cu înscrisuri administrate în fața primei instanțe, însă în faza procesuală a recursului, uzând de prevederile art. 305 C.pr.civ.,
recurenta a solicitat administrarea probei cu noi înscrisuri, probă încuviințată de instanță, astfel încât, tribunalul constată că în cauză s-a probat de către aceasta faptul încunoștințării, la data de _
, deci în interiorul termenului de 2 luni la care face trimitere art. 17 din Legea nr. 449/2003, a producătorului bunului (f. 18 dosar recurs), acesta beneficiind, conform mențiunilor certificatului de garanție, și de o garanție comercială din partea acestuia, garanție cunoscută de pârâta vânzătoare semnatară a acestui certificat.
Or, în condițiile în care, deși din răspunsul formulat de producător (f. 14 dosar recurs), rezultă că acesta a deschis cazul de service vizând bunul cumpărat de reclamantă, în fapt, acesta nu a fost nici reparat, nici înlocuit, tribunalul apreciază că obligația legală de înștiințare cu privire la existența neconformității a fost îndeplinită valabil de către reclamantă.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 16 din Legea nr. 296/2004, act normativ deopotrivă aplicabil raportului juridic născut între cele două părți pin vânzarea bunului, face trimitere la obligația vânzătorului de a compensa consumatorul în mod corespunzător în situația în care, în perioada rezonabilă de timp stabilită de comun acord între vânzător și consumator, produsul identificat cu defecte nu este înlocuit sau reparat de producători și /sau distribuitori.
De altfel, art. 15 din Legea nr. 449/2003, reglementând acțiunea în regres, prevede că "dacă vânzătorul este răspunzător față de consumator pentru lipsa de conformitate rezultată dintr-o acțiune sau dintr-o omisiune a producătorului ori a unui operator economic din același lanț contractual, vânzătorul are dreptul de a se îndrepta împotriva celui responsabil de lipsa de conformitate, în condițiile legii";.
A mai reținut instanța de fond că, în raport de concluziile expertului tehnic desemnat în cauză, reclamanta, căreia îi incumbă sarcina probei conform art. 1169 din Cod civil din 1864, nu ar fi probat că pârâta SC A. R. S. nu și-ar fi executat obligația ori că o atare neexecutare i-ar fi imputabilă acesteia.
Contrar celor reținute în considerentele sentinței atacate, tribunalul constată că în cauză se verifică teza executării necorespunzătoare a obligațiilor vânzătoarei pârâte prin acea că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, existența neconformităților este certă.
Aspectul asupra căruia expertul nu a fost în măsură a concluziona este acela legat de imputabilitatea acestor neconformități și momentul survenirii lor.
Numai că prevederile art. 18 din Legea nr. 449/2003 instituie o prezumție relativă în favoarea consumatorului, stipulând că "până la proba contrară, lipsa de conformitate apărută în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepția cazurilor în care prezumția este incompatibilă cu natura produsului sau a lipsei de conformitate";.
În atare condiții, pârâtei intimate îi revenea în cauză obligația de a face proba contrară, aptă a răsturna prezumția existenței neconformității bunului în momentul livrării acestuia.
Or, cum o atare dovadă nu a fost produsă în cauză, în lumina prevederilor legale invocate de tribunal în cele ce precedă, acțiunea reclamantei apare ca fiind fondată, astfel încât, constatând o aplicare necorespunzătoare a prevederilor legale incidente cauzei în soluționarea acesteia de către instanța de fond, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să admită recursul declarat de recurentă, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul că, admițând acțiunea civilă formulată de reclamantă, va dispune rezoluțiunea convenției de vânzare cumpărare încheiată între părți, având ca obiect Laptopul Fujitsu Siemens-model LAPL 3710MRFTSE, serie nr. ZL1R069567, achiziționat în baza facturii fiscale seria ATX nr.1808387/_, precum și repunerea părților în situația anterioară.
Totodată, având în vedere criteriul culpei procesuale, tribunalul va obliga intimata, în temeiul prev. art. 274 C.pr.civ., rap. la art. 316 C.pr.civ., cu trimitere la art. 298 C.pr.civ., să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 334 lei efectuate la fond și 65 lei în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta S. P. de A. D., M., M. și A.
, cu sediul în B., str. A. I., nr.8, et.I, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr.9406/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și,în consecință:
modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamanta SCPADMMA în contradictoriu cu intimata SC A. R. S. , cu sediul în P. N., str. G. D.
, nr.15, bl. T1, jud. N. :
dispune rezoluțiunea convenției de vânzare cumpărare încheiată între părți, având ca obiect laptopul Fujitsu Siemens-model LAPL 3710MRFTSE, serie nr. ZL1R069567, achiziționat în baza facturii fiscale seria ATX nr.1808387/_, precum și repunerea părților în situația anterioară.
Obligă intimata SC A. R. S. să plătească recurentei cheltuieli de judecată 334 lei efectuate la fond și 65 lei în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. P. M.
D.
E.
L.
I.
P.
GREFIER,
D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex Jud. fond:BV
| ← Decizia civilă nr. 600/2013. Rezoluțiune contract | Sentința civilă nr. 123/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
