Decizia civilă nr. 220/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 220/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC C. B. SA în contradictoriu cu intimații P. (căs. C. ) O. și C. T., împotriva sentinței civile nr. 1305/23
ianuarie 2012, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj- Napoca, cauza având ca obiect, în primă instanță, contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, d-na Negruțiu Nina, consilier juridic, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a depune la dosar delegația de reprezentare.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta recurentei, d-na Negruțiu Nina, consilier juridic, cu delegația de reprezentare depusă la dosar la acest termen și reprezentanta intimaților, d-na avocat P. a P., în substituirea avocatului titular, d-l O. Podaru, cu împuternicire avocațială de substituire depusă la dosar la acest termen.
Instanța dispune detașarea înscrisurilor aflate la dosar la filele 20-26, dat fiind faptul că nu privesc acest dosar, urmând a fi depuse în dosarul corespunzător, respectiv în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., urmând a se renumerota filele dosarului începând cu fila 20.
Se comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării formulate de intimați, înregistrată la dosar în data de 27 noiembrie 2012.
Instanța acordă cuvântul reprezentantelor părților cu privire la cereri sau excepții.
Reprezentanta intimaților depune, în probațiune, un set de înscrisuri din care rezultă că s-a înființat o poprire pe contul personal al intimatei C. O. . De asemenea, depune o chitanță privind onorariul avocațial.
Instanța pune în vedere reprezentantei intimatei să comunice reprezentantei recurentei un exemplar din înscrisurilor pe care le-a depus în probațiune.
Reprezentanta intimatei arată că nu deține la acest moment încă un exemplar al înscrisurilor spre a fi comunicat arătând că, eventual, va efectua o copie pe care o va comunica reprezentantei recurentei. Menționează că înscrisurile se referă la același dosar execuțional și crede că partea adversă are cunoștință despre aceste înscrisuri.
Instanța pune în vedere reprezentantei intimaților faptul că aspectul invocat nu înlătură obligația acesteia de a comunica părții adverse înscrisurile pe care le depune la dosar. Prezintă spre vedere reprezentantei recurentei înscrisurile depuse în probațiune de către reprezentanta intimaților.
Reprezentantele părților precizează că nu au alte cereri de formulat. Instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare și revenirii asupra respingerii somației, având în vedere că instanța de fond a apreciat că somația respectivă asupra imobilului aflat în proprietatea codevălmașă a celor doi soți nu putea fi executată; or, astfel cum a arătat, recurenta nu a pornit executarea silită asupra imobilului constând în cele două garaje, executorul cunoștea faptul că înainte de a porni executarea silită trebuia să ceară partajarea celor două imobile. Precizează că somația emisă era o somație imobiliară. Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului cu exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxele judiciare de timbru achitate.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial pentru faza de recurs. Arată că au fost încălcate dispozițiile art. 33 din C.fam. potrivit cărora, mai întâi, trebuie urmărite bunurile personale ale debitorului. Așa cum a arătat, în anul acesta a fost începută urmărirea unui bun personal, adică s-a pus poprire pe contul personal al debitoarei C. O. . Prin urmare, nu au fost respectate dispozițiile privitoare la urmărirea silită a bunurilor personale, iar ulterior să se treacă la bunurile aflate în codevălmășie. Pe de altă parte, așa cum a arătat și reprezentanta părții adverse, reprezentanta intimaților menționează că este vorba despre o somație imobiliară, prin urmare nu se poate susține că nu s-a încercat urmărirea silită a unui bun aflat în proprietatea comună a soților.
T. ul rămâne în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr. 1305/23 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a admis contestația la executare formulată de către contestatorii C. O. (fostă P. O. ) și C. T., în contradictoriu cu intimata C.
B. SA și a anulat somația întocmită conform art. 497 C.proc.civ. de către executorul bancar P. Alexandru I. în dosarul de executare nr. 1/2011, instrumentat de Corpul Executorilor Bancari al C. B. SA, obligând intimata să plătească contestatorilor suma de 625,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5,3 lei reprezenta timbru judiciar, iar suma de 620 lei reprezenta onorariu avocat; a dispus restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru în sumă de 204 lei la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că împotriva contestatoarei C. O. (fostă P. O. ) a fost demarată executarea silită în dosarul de executare nr. 1/2011 instrumentat de Corpul Executorilor Bancari al C. B. SA, în temeiul titlurilor executorii constând în trei bilete la ordin: B.O. seria C. E3AA nr. 0041221 emis la data de 22 decembrie 2006, scadent la data de 16 august 2010, B.O. seria C. E3AA nr. 0041222 emis la data de 10 aprilie 2008, scadent la data de 16 august 2010 și B.O. seria C. E3AA nr. 0041220 emis la data de 24 octombrie 2007, scadent la data de 16 august 2010. Aceste bilete la ordin au fost emise de către SC ECART S. MENT SRL în favoarea creditoarei C. B. SA Sucursala C. -N., au fost avalizate de către contestatoarea C. O. pentru SC ECART S. MENT SRL și au fost învestite cu formula executorie.
Prima instanță a reținut că aceste bilete la ordin sunt titluri acauzale și, față de prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, contestatoarea C. O. nu poate invoca faptul că s-a demarat executarea silita împotriva sa, chiar daca
intimata s-a înscris la masa credală în cadrul procedurii de insolvență a SC ECART
S. MENT SRL.
Analizând motivele invocate de către contestatori în susținerea contestației la executare, prima instanță a apreciat că procesul-verbal de situație întocmit de către executorul bancar cuprinde mențiunile prevăzute de art. 496 C.proc.civ., astfel încât critica contestatorilor, sub acest aspect, este neîntemeiată. Faptul că somația de plată nu a fost înscrisă în cartea funciară nu constituie un motiv de nelegalitate a procedurii de executare silită, având în vedere scopul înscrierilor în cartea funciară, și anume acela de opozabilitate față de terți.
În schimb, prima instanță a apreciat întemeiate argumentele contestatorilor în privința nelegalității urmăririi silite a două bunuri - garajele nr. 3 și 4, situate în
C. -N., demisol, jud. C. - aflate în proprietatea comună devălmașă a soților contestatori. Potrivit art. 493 alin. 1 C.proc.civ., "creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora";.
Conform art. 33 din C.fam., în vigoare la data demarării executării silite și la data emiterii somației de plată contestate (28 septembrie 2011) "bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.
Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul sau personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.
În acest din urma caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii";.
A mai reținut că, în speță, executorul bancar a emis somația de plată din data de 28 septembrie 2011 în dosarul de executare nr. 1/2011, în care a menționat că, în caz de neplată, se va proceda la executarea silită a două imobile, și anume două garaje situate la subsol, cu nr. 3 și nr. 4, în suprafață utilă de 16 mp și 15 mp, înscrise în CF nr. 1. -C1-U125 C. -N., cu nr. top. 19804-C1- U160 și în CF nr. 1. -C1-U124 C. -N., cu nr. top. 19804-C1-U161. Or, din
analiza extraselor de carte funciara pentru informare aflate în copie la filele 10, 12- 13 din dosar a reținut că cele două garaje menționate mai sus sunt în proprietatea comună devălmașă a soților contestatori C. O. și C. T. .
Având in vedere prevederile art. 493 alin. 1 C.proc.civ. și cele ale art. 33 C.fam., prima instanță a observat că intimata creditoare trebuia mai întâi să urmărească bunurile proprii ale debitoarei contestatoare C. O., iar apoi, pentru acoperirea creanței, putea urmări și bunurile comune ale soților contestatori, însa numai după ce în prealabil ar fi cerut partajul acestora, ceea ce intimata nu a făcut. Intimata a urmărit două bunuri proprietate comună în devălmășie a soților contestatori fără să ceara partajarea acestor bunuri. Or, în acest fel, a reținut prima instanță, este afectat dreptul de proprietate al contestatorului C. T., care nu este debitor al intimatei creditoare.
Prima instanță a apreciat că nerespectarea de către intimata creditoare a prevederilor art. 493 alin. 1 C.proc.civ. și a celor ale art. 33 C.fam. atrage nulitatea absolută a somației de plată întocmite conform art. 497 C.proc.civ. de către executorul bancar P. Alexandru I. în dosarul de executare nr. 1/2011, instrumentat de Corpul Executorilor Bancari al C. B. SA, această concluzie desprinzându-se din caracterul imperativ al prevederilor legale menționate mai sus și din consecința pe care această somație o produce în privința contestatorului C.
T., existând riscul să fie vândute la licitație publică două bunuri asupra cărora contestatorul C. T. are drept de proprietate comună devălmașă cu soția sa, fără însă ca acest contestator să fie debitor al intimatei creditoare C. B. SA.
În consecință, prima instanță a admis contestația la executare, apreciind-o întemeiată, astfel cum s-a arătat mai sus.
Prima instanță a observat că intimata C. B. SA se află în culpă procesuală, iar contestatorii C. O. (fostă P. O. ) și C. T. au solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. Văzând prevederile art. 274, alin. 1, C.proc.civ., prima instanță a obligat pe intimată să plătească contestatorilor suma de 625,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5,3 lei reprezintă timbrul judiciar, iar suma de 620 lei reprezintă onorariul avocatului. Văzând prevederile art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, prima instanță a dispus restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru în sumă de 204 lei (f. 8, 214 dosar fond), la data rămânerii irevocabile a hotărârii de față.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta C. B. SA, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației la executare și al exonerării băncii de plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., precizând că hotărârea pronunțată a fost lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. A apreciat că hotărârea este criticabilă având în vedere că, în mod greșit, Judecătoria Cluj- Napoca a admis contestația la executare și a anulat somația de plată întocmită de executorul bancar P. Alexandru în data de 28 septembrie 2011 conform art. 497 C.proc.civ. în dosarul execuțional nr. 1/2011 aplicând dispozițiile art. 493 C.proc.civ, coroborate cu cele ale art. 33 C.fam. (în vigoare la acea dată), deoarece, prin somația de plată corect întocmită, intimata P. O. a fost somată să plătească suma de 310.725,18 lei + 43.982,10 euro, iar în cazul în care nu urma să dea curs somației, urma a se proceda la executarea silită prin vânzare, potrivit art. 488-523 C.proc.civ., a imobilelor proprietatea debitoarei P.
, situate în C. -N. reprezentând 2 garaje situate la subsol cu nr. 3 și 4, în suprafață utilă de 16 mp și 15 mp înscrise în CF nr. 2. -C1-U125 C. -N. cu nr. top. 19804-C1-U160 și CF nr. 2. -C1-U124 C. -N. cu nr. top. 19804- C1-U161.
Recurenta a menționat faptul că, așa cum a arătat în cuprinsul
întâmpinării, prin încheierea 112591/30 septembrie 2011 și încheierea 112594/30 septembrie 2011, OCPI C. a respins cererea de înscriere în CF având ca obiect notarea somației de plată, cu motivarea că în CF este înscris dreptul de proprietate în favoarea intimatului C. T., căsătorit cu C. O. și din cuprinsul somației rezulta ca este somată la plată doar debitoarea P. O. .
A arătat că, în aceste împrejurări, dreptul de proprietate comună al contestatorului C. T. asupra bunurilor imobile menționate în somație nu a fost afectat, ea neîntreprinzând nicio măsură de executare asupra bunurilor proprietatea acestuia. A mai arătat că din cuprinsul somației rezultă clar că
"numai în cazul neachitării sumei menționate se va proceda la executarea silită prin vânzare, potrivit art. 488-523 C.proc.civ., a imobilelor proprietatea debitoarei";.
Recurenta a mai arătat că dispozițiile art. 493 C.proc.civ., invocate de contestatori și reținute de către instanța de fond, se regăsesc în cuprinsul art. 488-523 C.proc.civ., deci recurenta nu ar fi procedat la executarea efectivă până nu s-ar fi partajat bunurile, acesta fiind și motivul pentru care încheierea OCPI prin care s-a respins notarea somației în CF nu a fost atacată cu plângere de către ea, iar somația de plată nu a mai produs efecte.
A apreciat că executorul bancar a procedat în mod corect prin emiterea somației de plată, nefiind just ca aceasta să fie anulată, atâta vreme cât nu a afectat dreptul de proprietate al contestatorului C. T. asupra bunurilor
identificate în cuprinsul somației, cu certitudine executorul necontinuând executarea silită până la partajarea bunurilor proprietatea comună a soților.
A mai arătat că legea nu prevede în mod imperativ data la care creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș trebuie să solicite partajarea bunurilor, conform art. 493 C.proc.civ. A apreciat că partajul poate fi solicitat și după emiterea somației de plată, dreptul de proprietate al coproprietarului sau codevălmașului fiind încălcat doar în situația în care s-ar proceda efectiv la vânzarea bunului aflat în coproprietate.
A solicitat judecarea recursului și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
În drept, a invocat art. 299, art. 304 pct. 9, art. 3041C.proc.civ. Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la 27 noiembrie 2012, intimații C. O. (fostă
) și C. T. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate.
Intimații au arătat faptul că recurenta critică hotărârea atacată prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., arătând că este lipsită de temei legal și că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în acest sens recurenta invocând că somația nu ar fi afectat exercițiul dreptului de proprietate al
intimatului, întrucât "cu certitudine executorul nu ar fi continuat executarea silită până la partajarea bunurilor proprietate comună a soților";.Intimații au arătat că această motivare nu doar că depășește limitele legale impuse de textele citate din Codul de procedură civilă, dar apare ca fiind și tendențioasă, în condițiile în care li se pretinde o stare de pasivitate față de un act care în mod evident este apt să afecteze dreptul de proprietate al intimatului C. T., stare bazată pe încrederea că executorul nu va proceda la continuarea executării.
Au învederat că potrivit art. 493 alin. 1 C.proc.civ. "creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceara mai întâi împărțeala acestora. În același sens au invocat și dispozițiile art. 353 C.civ.
"Bunurile comune [ale soților] nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unui dintre soți", decât după "urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor";, și în condițiile în care creditorul "cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale" (alin. 2).
Prin urmare, intimații au arătat că textele de lege mai sus invocate stabilesc, pe de o parte, ordinea de urmărire a bunurilor debitorului: mai întâi bunurile proprii ale debitorului și abia apoi bunurile comune, respectiv pe de altă parte stabilesc condițiile imperative în care se urmăresc bunurile comune: doar după ce se cere împărțeala acestora și devin proprii ale debitorului.
Intimații au învederat că niciuna dintre dispozițiile legale imperative nu a fost respectată în cazul de față. Imobilele la care se referă somația de plată atacată sunt bunuri comune ale intimaților, aspect ce rezultă din cuprinsul extraselor de carte funciară depuse la dosar.
Intimatul C. T. a arătat că nu a avut calitatea de debitor al intimatei, împotriva lui nu a existat titlu executoriu și nici acte de executare silită, așa cum rezultă inclusiv din somația de plată atacată. Această somație a fost îndreptată exclusiv împotriva intimatei P. O., titlurile executorii ce sunt avute în vedere pentru emiterea somației o vizează exclusiv pe intimata P. O., iar executarea silită a fost pornită exclusiv împotriva intimatei P. O. .
A învederat că executorul a trecut direct la executarea bunurilor comune ale intimaților, fără a încerca executarea bunurilor proprii ale debitoarei P. O. . Or, mai înainte de a ajunge la această etapă, executorul trebuia să identifice bunurile proprii ale pretinsei debitoare din dosarul execuțional menționat și să le
urmărească silit pe acelea, iar abia în măsura în care nu s-ar fi îndestulat, să treacă apoi la executarea bunurilor comune. În plus, mai înainte de a trece la executarea bunurilor comune, executorul trebuia să introducă o cerere de partaj, în temeiul art. 493 alin. 1 C.proc.civ. și art. 353 alin. 2 C.civ., cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la partaj.
Au apreciat că aceste formalități esențiale nu au fost îndeplinite, prin somația atacată fiind în mod grav afectat dreptul de proprietate al intimatului C. T., cu privire la care nu se justifică nici un temei pentru executarea silită. Executorul a cunoscut sau trebuia să cunoască împrejurarea că bunurile la care se referă somația de plată sunt bunuri comune ale soților, acest aspect fiind notat ca atare în cartea funciară pe care executorul pretinde că a consultat-o.
Intimații au mai arătat că recurentul pretinde că somația de plată nu ar fi trebuit anulată întrucât legea nu prevede imperativ data la care creditorii personali ai unuia dintre soți trebuie să ceară partajul bunurilor comune pe care înțeleg să le urmărească.
Au învederat că afirmația contravine dispozițiilor legale însele pe care și
recurentul le citează. Astfel, art. 493 alin. 1 C.proc.civ. prevede în mod clar faptul că creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau devălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala lor. Aceleași dispoziții sunt cuprinse și în art. 353 C.civ., care specifică imperativ interdicția de urmărire a bunurilor c omune ale soților de către creditorii personali ai unuia dintre soți, mai înainte de partaj. Or, somația de plată reglementată de art. 497 C.proc.civ. reprezintă un act de executare silită a bunurilor imobile, la fel ca și procesul verbal de situație
întocmit de către executorul judecătoresc. Astfel, intimații au menționat că s-au găsit la faza în care deja a fost declanșată procedura de urmărire silită a bunurilor comune, fără ca partajul să se fi cerut, în ciuda faptului că unul dintre coproprietari nu are calitatea de debitor a recurentului.
Intimații au mai arătat faptul că în mod corect a reținut prima instanță că
împrejurarea notării în cartea funciară a somației întocmite doar pentru cota intimatei C. O. nu aduce în legalitate actul de executare atacat, câtă vreme dreptul de proprietate comună în devălmășie nu conferă titularilor săi vreo cotă- parte determinată de proprietate.
Au mai arătat că somația de plată reprezintă un act de urmărire silită a bunurilor, iar emiterea acesteia este supusă condiției prealabile a partajului. În plus somația atacată a fost emisă mai înainte ca recurenta să încerce urmărirea silită a bunurilor personale a debitoarei, alegând direct varianta mai comodă a urmăririi bunurilor comune.
În ceea ce privește susținerea în sensul că partajul ar fi urmat să se realizeze la un moment ulterior, intimații au arătat că aceasta nu poate fi primită: partajul trebuie să preceadă urmărirea silită a bunurilor (chiar și în formele sale incipiente), iar cuvântul creditoarei în sensul că sigur executorul nu ar fi trecut la vânzarea bunurilor mai înainte de a fi solicitat partajul nu poate primi valoare juridică superioară consemnărilor din chiar cuprinsul actului de executare și nu pot avea nici măcar menirea de a liniști pe intimatul C. T., care și-a văzut pus în pericol dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, fără a avea calitatea de debitor.
Intimații au mai precizat faptul că nimic nu a împiedicat recurenta să
demareze și să realizeze procedura de partaj mai înainte de a începe executarea silită, cu atât mai mult cu cât aceștia s-au găsit în situația anulării unei a doua somații de plată emise în cadrul aceluiași dosar, cu privire la aceleași bunuri, pentru aceleași motive.
Având în vedere aceste împrejurări, intimații au solicitat să se respingă recursul și să se mențină hotărârea atacată așa cum a fost pronunțată.
Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe apreciind că este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, motive care se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele care se vor expune în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. 1 C.proc.civ., creditorii personali ai unui debitor, coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestora din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Din cuprinsul cărților funciare nr. 2. -C1-U125 C. -N. (în care este înscris imobilul nr. top. 19804-C1-U160) și nr. 2. -C1-U124 C. -N. (în care este înscris imobilul cu nr. top. 19804-C1-U161) rezultă că intimații din prezenta cauză sunt proprietari codevălmași ai imobilelor întabulate în aceste cărți funciare. Cu toate acestea însă, contrar dispozițiilor legale mai sus citate, recurenta SC C.
B. SA a procedat, prin intermediul executorului bancar P. ALEXADNRU, la executarea silită a bunurilor imobile mai sus arătate pentru o datorie personală a debitoarei C. O. (fostă P. O. ), proprietară codevălmașă asupra imobilelor mai sus arătate.
Împrejurarea că somația imobiliară nu a fost notată în cărțile funciare ale imobilului în conformitate cu Legea nr. 7/1996 nu prezintă nici o relevanță, întrucât notarea somației în CF nu reprezintă o formalitate ad validitatem, a cărei neîndeplinire să atragă nulitatea somației, ci o formalitate de publicitate a somației
imobiliare, de aducere a existenței acesteia la cunoștința eventualilor terți interesați să dobândească vreun drept asupra imobilelor în cauză. Somația imobiliară întocmită în condițiile art. 497 C.proc.civ. este un act de executare susceptibil a fi contestat pe calea contestației la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 399 C.proc.civ. Faptul că somația de plată întemeiată pe dispozițiile art. 497 C.proc.civ, este un act de executare rezultă fără echivoc, atât din cuprinsul reglementării, cât și din faptul că această dispoziție legală a fost inserată de către legiuitor în capitolul "Urmărirea silită asupra bunurilor imobile"; în secțiunea "Formalitățile premergătoare vânzării la licitație";.
Concluzionând, contrar susținerilor recurentei, tribunalul reține faptul că scopul întocmirii somației întemeiate pe dispozițiile art. 497 C.proc.civ., nu este doar acela de a fi notată în CF pentru a încunoștința terțele persoane că imobilul este urmărit de creditor, ci este o formalitate prevăzută de lege, premergătoare vânzării la licitație a bunului imobil, care se întocmește ulterior întocmirii procesului verbal de situație. În plus, tribunalul reține și incidența dispozițiilor art.
497 alin. 4 C.proc.civ., potrivit cărora drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară, nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor și adjudecatarului, afară de cazurile expres prevăzute de lege, sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-au declarat de acord cu acel act, din economia cărora rezultă fără echivoc faptul că scopul notării somației nu este doar acela de a încunoștința terțele persoane ci și acela de a indisponibiliza efectiv bunul și de a lipsit de efecte orice notare a vreunui drept real asupra imobilului. Faptul că în prezenta speță creditoarea recurentă nu a obținut notarea somației în CF lipsește somația respectivă de efecte juridice doar în ceea ce îi privește pe terții care se puteau baza pe cuprinsul cărții funciare, însă susținerea recurentei în sensul că
întocmirea somației imobiliare respective neurmată de notarea ei în CF nu afectează drepturile coproprietarului devălmaș C. T. nu poate fi primită de către tribunal, deoarece față de coproprietarul devălmaș C. T., care a luat cunoștință de somația imobiliară din actele dosarului de executare, somația imobiliară își produce efectul de indisponibilizare prevăzut de art. 497 alin. 4 C.proc.civ., împiedicându-l să-și valorifice dreptul său de proprietate comună.
În mod similar, tribunalul nu poate primi nici susținerea recurentei în sensul că obligația sa de a solicita partajul bunurilor comune nu este afectată de un termen. Astfel cum rezultă neechivoc din art. 493 alin. 1 C.proc.civ., urmărirea silită a unor bunuri proprietate comună trebuie să fie precedată de urmărirea silită a tuturor bunurilor urmăribile proprietatea personală a debitorului și de soluționarea irevocabilă a cererii de partaj a bunurilor comune. Or, emiterea somației imobiliare atacate reprezintă un act de executare silită a unor bunuri comune, care în speță nu a fost precedat de urmărirea silită a tuturor bunurilor urmăribile proprietatea personală a debitorului și de soluționarea irevocabilă a cererii de partaj a bunurilor comune, fapt care atrage nelegalitatea sa prin prisma art. 399 alin. 2 C.proc.civ., ca urmare a nerespectării dispozițiilor imperative ale art. 493 alin. 1 C.proc.civ.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC C. B. SA în contradictoriu cu intimații P. (căsătorită C. ) O. și C. T., împotriva sentinței civile nr. 1305/23 ianuarie 2012 pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a recurentei, care a demarat nefondat prezentul demers de control judiciar, tribunalul o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților, în cuantum de 310 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E | C I D E : | ||
Respinge, ca nefondat, recursul | declarat de recurenta SC C. | B. | SA în |
contradictoriu cu intimații P. (căs. C. ) O. și C. T., împotriva sentinței civile nr. 1305/23 ianuarie 2012 pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților, în cuantum de 310 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. F. | M. D. D. | C. P. |
În CM, semnează președintele instanței
Thred./FIM/AA/2 ex./_ / Judecător fond: d-na R. C. R. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 209/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 5/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
