Decizia civilă nr. 284/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 284/2013
Ședința publică din data 29 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTO: D. D. JUDECĂTOR: N. K. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta SC C. B. SA, în contradictoriu cu intimatul P. I. A., împotriva sentinței civile nr. 1674/29
ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei, d-l consilier juridic Negruțiu Nina și reprezentantul intimatului, d-l avocat Militaru Sorin M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a depus la dosar timbre judiciare în valoare de 2,5 lei la data de 22 aprilie 2013.
De asemenea, se constată că intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 23 aprilie 2013.
Reprezentanții părților depun la dosar delegație, respectiv împuternicire avocațială.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei recurentei, care nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acestui înscris.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei susține recursul așa cum a fost formulat și în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a actelor de executare. Solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul acestuia, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 C.proc.civ. De asemenea, reprezentanta recurentei arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității contestației invocate de către intimată respingând-o la termenul de judecată din 22 ianuarie 2013 fără nicio motivare. Menționează că titlul executoriu în temeiul căruia este urmărit contestatorul constă în biletul la ordin emis la data de 23 aprilie 2008 de către SC Skyvision Estate SRL și avalizat de intimatul P. I. A., acest bilet la ordin fiind învestit cu formula executorie la data de 15 iunie 2012, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat. Reprezentanta recurentei consideră că, aplicând dispozițiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ., coroborate cu prevederile art. 62 și 63 din Legea nr. 58/1934, instanța de fond ar fi trebuit să admită excepția inadmisibilității contestației la executare și, pe cale de consecință, să respingă contestația ca inadmisibilă. Totodată, consideră că în mod greșit instanța de fond a admis excepția perimării și a dispus desființarea tuturor actelor de executare.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care o susține așa cum a fost formulată. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform chitanței anexate întâmpinării.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1674/29 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis contestația la executare formulată și precizată de contestatorul P. I. -A., în contradictoriu cu intimata SC C. B. SA, a constatat perimată de drept executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexandru I. și continuată în dosarul execuțional nr. 1097/2012 al BEJ Manchevici M., și în consecință, a anulat toate actele de executare silită din dosarul execuțional nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexandru I. și continuată în dosarul execuțional nr. 1097/2012 al BEJ Manchevici M., obligând-o pe intimată să plătească contestatorului suma de 8.199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de
16 ianuarie 2013 intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, prin raportare la prevederile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 58/1934, coroborate cu art. 399 alin. 3 C.proc.civ, având în vedere că titlu executoriu este reprezentat de un bilet la ordin, iar în ședința publică din data de 22 ianuarie 2013 prima instanță a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată.
A mai reținut că la data de 3 august 2011 intimata a adresat executorului bancar P. Alexandru I. o cerere de executare silită împotriva debitorului P. I.
A., în temeiul a două titluri executorii - biletul la ordin emis la data de 23 aprilie 2008 și scadent la data de 6 aprilie 2009 pentru suma de 1.283.042,54 lei avalizat de debitor și sentința civilă nr. 12610/2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pentru recuperarea sumei de 1.287.536 lei. Prin încheierea civilă nr. 9978/10 august 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, s-a dispus încuviințarea executării silite începute în dosarul execuțional nr. 51/2011 de către executorul bancar P. Alexandru I. în temeiul celor două titluri executorii de mai sus.
A mai reținut că în perioada 5 octombrie 2011 - 7 decembrie 2011, executorul bancar a solicitat instituțiilor publice informații privind bunurile deținute și veniturile realizate de către debitor.
La data de 21 iunie 2012, creditoarea-intimată a solicitat în cadrul dosarului execuțional de mai sus continuarea executării silite împotriva debitorului-contestator, astfel că la data de 2 iulie 2012 s-a întocmit procesul verbal prin care s-a constatat continuarea executării silite începute în dosarul execuțional nr. 51/2011 de către BEJ Manchevici M. în dosarul execuțional nr. 1097/2012. În acest din urmă dosar execuțional a fost emis procesul verbal din data de 2 iulie 2012 prin stabilirea debitului urmărit și cheltuielile de executare, iar la data de 9iulie 2012 a fost emisă către debitor o somație în vederea achitării acestui debit.
În drept, prima instanță a reținut că, potrivit art. 389 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, însă în caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării, cu mențiunea că, dacă se
face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi, o noua somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută. Din coroborarea stării de fapt cu cea de drept, prima instanță a apreciat că executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexandru I. și continuată în dosarul execuțional nr. 1097/2012 al BEJ Manchevici M. s-a perimat de drept, ca urmare a împlinirii termenului de 6 luni de la data încuviințării executării silite împotriva debitorului, respectiv data de 10 august 2011 și până la data de 21 iunie 2012, când intimata a solicitat continuarea executării silite.
Prima instanță a mai reținut că perimarea de drept a executării silite începute în dosarul execuțional nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexandru I. și continuate în dosarul execuțional nr. 1097/2012 al BEJ Manchevici M. a intervenit chiar și în ipoteza în care s-ar lua în considerare și ultima adresă efectuată în vederea identificării bunurilor debitorului, respectiv data de 7 decembrie 2011, cu toate că aceste acte nu constituie acte de urmărire silită.
Prima instanță a considerat că cererea de continuare a executării silite nu întrunește condițiile unei noi cereri de executare silită în înțelesul art. 389 alin. 3 C.proc.civ., motiv pentru care aceasta nu este de natură a înlătura sancțiunea perimării de drept a executării silite, intervenite cel mai târziu la data de 7 iunie 2012. În acest sens, prima instanță a reținut că, în mod evident, a fost vorba de o continuare a executării silite, de vreme ce somația emisă în data de 9 iulie 2012 este prima somație emisă către debitor în vederea achitării debitului urmărit, și nicidecum o nouă somație, care ar semnifica eventual o nouă executare silită, cu toate că, intenția intimatei a fost una cât se poate de clară, în sensul continuării executării silite.
Prima instanță a concluzionat că, prin urmare, continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 1097/2012 de către BEJ Manchevici M. s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale, atâta timp cât, executarea silită începută la data de 29 iunie 2011 și încuviințată la data de 10 august 2011 era perimată de drept, astfel că intimata avea doar posibilitatea de a începe, eventual, o nouă executare silită. În consecință, reținând în speță incidența art. 389 C.proc.civ. și a motivelor expuse mai sus, prima instanță a admis contestația la executare, a constatat perimată de drept executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexandru I. și continuată în dosarul execuțional nr. 1097/2012 al BEJ Manchevici M., sens în care a anulat toate actele de executare silită din dosarul execuțional nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexandru I., continuată în dosarul execuțional nr. 1097/2012 al BEJ Manchevici M. . Potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. a obligat-o pe intimată să plătească contestatorului suma de 8.199 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta intimată SC C. B. SA solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, a arătat că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., respectiv prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ.
A arătat că Judecătoria Cluj-Napoca s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității contestației invocate de intimată, respingând-o la termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2013 fără a motiva aceasta.
A mai arătat că, având în vedere faptul că contestatorul P. I. A. nu și- a motivat cererea la data înregistrării acțiunii (17 iulie 2012), prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată din 16 octombrie 2012 a solicitat să i se pună în vedere contestatorului să comunice intimatei temeiurile de fapt și de
drept ale acțiunii, rezervându-și dreptul de a completa întâmpinarea cu apărări punctuale. Prin memoriul comunicat intimatei la 2 noiembrie 2012 împreuna cu citația pentru termenul din_ contestatorul P. I. A. și-a motivat acțiunea arătând că "executarea este nulă absolut, întrucât creanța este prescrisă";. Față de această susținere, intimata a formulat și comunicat instanței
"completări la întâmpinare";.
Abia pentru termenul de judecată din 22 ianuarie 2013 i s-a comunicat intimatei "precizarea contestației la executare";, când a completat întâmpinarea cu apărări punctuale, respectiv a invocat excepția inadmisibilității contestației. A arătat că titlul executoriu în temeiul căruia este urmărit contestatorul constă în biletul la ordin emis la data de 23 aprilie 2008 de către S.C. SKYVISION ES. SRL, în valoare de 1.283.042,54 lei și avalizat de P. I. A., învestit cu formula executorie la data de 15 iunie 2011, în baza încheierii civile nr. 10374/2011 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul civil nr._, iar încuviințarea executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 9978/din _
, de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
A mai arătat că contestația la executare de drept comun este o procedură jurisdicționala contencioasă din etapa executării silite prin care se atacă legalitatea actelor de executare întreprinse de executorul judecătoresc. Dispozițiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ. permit ca, pe această cale, să fie atacate și titluri executorii care nu sunt emise de instanțele judecătorești, dar cu condiția ca, în privința acestor titluri, legea să nu prevadă o altă cale de atac. În speță, Legea nr. 58/1934 privind cambia și biletul la ordin instituie, prin dispozițiile art. 62 - 63 o procedură specială de contestare, respectiv procedura opoziției la executare. Prin urmare, aplicând dispozițiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ., coroborate cu prevederile art. 62 - 63 din Legea nr. 58/1934, instanța de fond ar fi trebuit să admită excepția inadmisibilității contestației la executare și să respingă contestația, pe cale de consecință, ca inadmisibilă.
Referitor la excepția perimării executării silite, invocată de contestator, a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că ultimul act de executare efectuat în ce-l privește pe contestator a fost efectuat la data de 21 iunie 2012, când intimata a solicitat continuarea executării silite, iar încuviințarea executării silite s-a făcut la data de 10 august 2011, apreciind că s-au scurs mai mult de 6 luni, situație ce determina perimarea executării silite. În realitate, executarea silită începută în dosarul de executare nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexendru a fost continuată ca urmare a desființării executorilor bancari prin Legea nr. 287/2011 în dosarul de executare nou nr. 1097/2012 al BEJ Manchevici M. . Or, executarea a fost continuă, îndeplinindu-se mai multe acte de executare, pe care le-a supus atenției primei instanțe, fără a fi luate în considerare. Fără a mai reveni cu o adresa de comunicare a actelor de executare întocmite ulterior, instanța de fond a admis excepția perimării și, pe cale de consecință, a dispus desființarea tuturor actelor de executare.
A mai arătat că, având în vedere că garantul avalist P. I. -A. a semnat atât contractul de credit, cât și biletul la ordin în speță, aceasta cunoaște că, prin avalul dat, a garantat rambursarea la scadență a sumei datorate de către SC SKYVISION ES. SRL și a înțeles ce obligații îi incumbă referitoare la achitarea creditului contractat de la C. B. SA, precum și de procedurile pe care le are la îndemână banca pentru a recupera creanța și accesoriile aferente acesteia - în urma declarării exigibilității creditului acordat ca urmare a neachitării obligațiilor de plată fată de bancă de către debitoare, respectiv valorificarea - pe calea executării silite - a tuturor bunurilor aduse în garanție, dar și a garanțiilor accesorii, inclusiv biletul la ordin în cauză.
A menționat faptul că aceasta decizie este incorectă și o prejudiciază în calitatea sa de creditor, cu atât mai mult cu cât a fost obligată la plata sumei de
8.199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care onorariu avocațial în valoare de 8.000 lei, situație în care, dacă într-adevăr ar fi perimată executarea silită, se pune în discuție reluarea executării silite, cu alte costuri, care vor fi recuperate tot pe seama debitorului.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind inadmisibilă, netemeinică și nelegală având în vedere faptul că recurenta a început executarea silită împotriva d-lui P. I. A. prin BEJ Manchevici M. în dosarul execuțional nou nr. 1097/2002 (dosar execuțional vechi nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexandru I. ), în baza următoarelor titluri executorii: BO emis la data de 23 aprilie 2008, fără protest, învestit cu formula executorie, emis de SC SKYVISION ES. SRL pentru suma de 1.283.042,54 lei, avalizat de P.
I. A. (administrator al SC SKYVISION ES. SRL) - garanție personală, cheltuieli de judecată datorate în baza sentinței civile nr. 12610/2010, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă și învestită cu formula executorie, în cuantum de 4.493,51 lei. Prin încheierea nr. 9978/10 august 2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj- Napoca a admis cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlurilor executorii mai sus arătate pentru suma de 1.283.042,54 lei. Cererea de executare silită formulată de bancă a fost supusă cenzurii instanței de executare, care a încuviințat executarea biletului la ordin. Astfel, inițial prin executorul bancar P. Alexandru I. în dosarul execuțional nr. 51/2011 și ulterior prin BEJ Manchevici
M. în dosarul execuțional nou nr. 1097/2002, creditoarea a procedat la recuperarea creanței sale pe calea executării silite. Măsurile de executare silită întreprinse au fost făcute cu respectarea dispozițiilor C.proc.civ., așa cum rezultă din dosarele execuționale, transmise la solicitarea instanței.
În ceea ce privește susținerea contestatorului privind nulitatea actelor de executare, determinată de necomunicarea somației cambiale, ca o condiție prealabilă punerii în executare a biletului la ordin, a arătat că potrivit pct. 320 lit. g din Norma BNR nr. 6/1994, executarea începe printr-o somație adresată unuia dintre obligații cambiali (prevederile referitoare la cambie fiind aplicabile și biletului la ordin), somația efectuându-se conform regulilor de procedură în materia executării silite. Somația de plată emisă de executorul bancar la data de 9 iulie 2012 cuprinde transcrierea titlului executoriu, așa cum a arătat și în susținerea excepției inadmisibilității contestației la executare. Astfel, potrivit somației, titlul executoriu în temeiul căruia este urmărit contestatorul consta în biletul la ordin emis la data de 23 aprilie 2008 de către SC SKYVISION ES. SRL, mai sus arătat, avalizat de intimat, refuzat la plată, învestit cu formula executorie de Judecătoria Cluj-Napoca, instanță care a și încuviințat executarea titlului. Prin urmare, somația cambială îmbracă forma somației impuse de dispozițiile procedurale în materie de executare silită, respectiv pe cele ale art. 387 alin. 1 C.proc.civ. Prin urmare, atât banca, în calitate de creditor, cât și executorul judecătoresc au respectat dispozițiile legale referitoare la urmărirea silită a contestatorului.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
În drept, a invocat art. 302, art. 304 pct. 8 și 9; art. 304 alin. 1 lit. a
C.proc.civ., art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la 23 aprilie 2013, intimatul P. I. -A. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta SC C. B. SA în contra sentinței civile nr. 1674/2013 a Judecătoriei C. -N. și menținerea
acesteia ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în sarcina recurentei (onorariul avocațial), în calea de atac.
Referitor la respingerea excepției inadmisibilității, a arătat că această critică nu este doar neîntemeiată, ci și falsă. Astfel, recurenta susține că prima instanță nu ar fi motivat respingerea excepției de inadmisibilitate. Din lectura încheierii pronunțate în 22 ianuarie 2013 reiese că "instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității... având în vedere că motivele invocate de contestator nu se referă la apărări de fond privind titlul executoriu";. Așadar, prima instanță și-a argumentat punctul de vedere nu exhaustiv, e drept, însă cu totul suficient. A apreciat că motivul respectiv este în continuare valabil și infirmă alegațiile din recurs: acțiunea nu reprezintă o opoziție la executare (în sensul avut în vedere de legislația specială, la momentul introducerii contestației la executare) întrucât nu conține critici circumscrise titlului executoriu, ci doar procedurii execuționale. Ca atare, a apreciat că prima instanță a procedat în mod corect la respingerea excepției.
Referitor la argumentele pentru care prima instanță a admis excepția de perimare a executării silite, a arătat că instanța de fond a reținut că, de la data la care executarea silită a fost încuviințată de instanță (10 august 2011) și până la data la care intimata a solicitat continuarea executării silite (21 iunie 2012) a trecut un interval mai mare de șase luni. Mai mult decât atât, instanța a reținut că perimarea a intervenit chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că termenul de început al cursului perimării este data de efectuare a ultimei adrese de către executorul bancar (către ITM C. ), respectiv 7 decembrie 2011, cu toate că acea adresă nu reprezintă propriu-zis un act de executare (această din urmă opinie fiind corectă, din punctul de vedere al intimatului, dacă se ține seama de dispozițiile art. 388 din vechiul C.proc.civ. și ale art. 2 alin. 2, art. 55 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, republicată în 20 octombrie 2011).
Așadar, a arătat intimatul, prima instanță nu a constatat că perimarea ar fi intervenit ulterior continuării executării silite, ci era intervenită deja la data cererii de continuare a executării silite. În mod evident, constatarea perimării are efect atât asupra actelor de executare întocmite anterior termenului de perimare, cât și a celor dresate ulterior, textul art. 389 alin. 1 din vechiul C.proc.civ. referindu-se la desființarea executării.
În ceea ce privește referirea la contractul de credit a arătat că aceasta este cu totul neavenită. Ceea ce s-a pus în executare silită nu a fost contractul de credit, ci biletul la ordin, iar instanța de executare a încuviințat (la data de 10 august 2011) executarea acestui titlu, nu a contractului de credit.
A apreciat că sentința este, într-adevăr, viciată, din punctul său de vedere, nu referitor la soluție, desigur, ci la motivele de drept care trebuiau să stea la baza ei. A arătat că el nu putea, neavând interes judiciar, să formuleze recurs pentru a corecta greșelile din motivare (această opțiune neexistând în condițiile vechii legislații procesuale, așa cum există acum, conform art. 461 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă). A apreciat că soluția corectă era - în măsura în care instanța ar fi reținut efectuarea unor acte de executare anterior datei de 21 iunie 2012 - anularea executării pentru motivul absenței somației, dispozițiile art. 387 și 391 C.proc.civ. nelăsând dubii de interpretare.
A apreciat că este important ca și instanța de recurs să observe că, deși executarea silită a fost încuviințată la cererea executorului bancar P. Alexandru I. în data de 10 august 2011, în dosarul execuțional inițial (nr. 51/2011) nu a fost emisă niciodată somația de executare.
A mai precizat că pe lângă biletul la ordin avalizat de el, titlu executoriu în acest dosar, mai există sentința civilă nr. 12610/6 octombrie 2010 a Judecătoriei
C. -N., prin care a fost obligat la plata sumei de 4493,51 lei cheltuieli de
judecată în favoarea recurentei, însă existența a două titluri executorii diferite ca natură juridică nu schimbă cu nimic situația juridică a speței, criticile din acțiune referindu-se la neregularități ale procedurii execuționale. În data de 30 martie 2011 a fost pronunțată sentința civilă nr. 5249/2011 a Judecătoriei C. -N. (existentă la dosar), prin care s-a constatat perimarea de drept a unei execuții silite anterioare pornită de recurentă în contra sa. Puterea de lucru judecat a acestei sentințe irevocabile îl obligă să concluzioneze că la data_ nu existau în contra sa acte de executare silite valabile. Ca atare, valabilitatea oricărei execuții trebuie analizată prin raportare la date ulterioare - ceea ce în mod corect s-a întâmplat în speță.
A mai arătat că cronologia elementelor cauzei nu este foarte complexă: a avalizat, în data de 23 aprilie 2008, un bilet la ordin, în favoarea unei societăți din
C. -N. . Scadența biletului la ordin era 6 aprilie 2009. În data de 6 octombrie 2010 a fost pronunțată sentința civilă nr. 12610/2010 a Judecătoriei C. -N., prin care a fost obligat la plata sumei de 4493,51 lei cheltuieli de judecată în favoarea C. . În data de 30 martie 2011 a fost pronunțată sentința civilă nr. 5249/2011 a Judecătoriei C. -N., prin care s-a constatat perimarea de drept a unei executări silite anterioare pornită de C. B. SA în contra sa. Ulterior C. B. SA a formulat o nouă cerere de executare silită a biletului la ordin și a sentinței nr. 12610/2010 (învestită și ea), executare încuviințată de instanță prin încheierea nr. 9978/10 august 2011, pronunțată în dosarul nr._ . în cadrul acestei executări silite, executorul bancar P. Alexandru I. nu a emis și nici nu a comunicat vreodată debitorului somația de executare. Creditoarea a formulat o cerere de continuare a executării silite la executorul judecătoresc Manchevici M., datată 21 iunie 2012 (f. 183-184). (A învederat că deși instanța de fond a reținut pentru această cerere data de 21 iunie 2012, iar această dată nu influențează soluția, ea este greșită, în opinia sa, data corectă în sens procedural fiind data înregistrării la executorul judecătoresc, respectiv 25 iunie 2012, (f. 184, dosar fond), neavând relevanță data pe care partea o trece într-un act procedural, ci data înregistrării la organul de executare silită). În aceste condiții, a apreciat evidentă intervenirea perimării, în intervalul 7 decembrie 2011 - 25 iunie 2012 neîntocmindu-se absolut niciun act execuțional.
A mai precizat că prima instanță a considerat că actele de executare săvârșite de executorul judecătoresc Manchevici reprezintă o continuare a executării silite începute de executorul bancar (executorul Manchevici M. a întocmit la data de 2 iulie 2012, ora 10:00, un proces-verbal prin care a constatat continuarea de către dânsul a execuției silite pornită sub nr. 51/2011). A arătat că nu are motive pentru a considera greșită această optică, odată ce, în baza principiului disponibilității, creditoarea nu a cerut o nouă executare silită, ci doar continuarea celei vechi. În acest context a arătat că continuarea executării este prevăzută în art. 5 al Legii nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare. Acest text se referă însă la executările "în curs";, ca atare, în mod logic, pot fi continuate doar acele executări silite valabile și neperimate. Cu alte cuvinte, nu se pot valida retroactiv, prin continuarea executării silite, executări silite care erau anterior nule sau în privința cărora intervenise perimarea.
A concluzionat în sensul că, în speță, creditoarea era obligată să ceară continuarea executării silite înainte de intervenirea perimării executării silite inițiale (apreciind că un alt punct de vedere nu poate fi primit, căci ar deschide calea arbitrariului) - ceea ce, evident, nu s-a întâmplat.
Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.
Analizând hotărârea atacată și încheierea pronunțată de prima instanță prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Inadmisibilitatea nu reprezintă o excepție propriu-zisă, ci reprezintă un fine de neprimire a cererii care presupune faptul că titularului unei cereri nu îi este deschisă calea procedurală de care s-a prevalat prin cerere pentru valorificarea dreptului său subiectiv. Desigur, incidența sau neincidența acestui fine de neprimire reprezintă o chestiune pe care instanța este chemată să o tranșeze, astfel cum a și procedat prima instanță în ședința din 22 ianuarie 2013, când a respins "excepția inadmisibilității"; având în vedere că motivele invocate de contestator nu se referă la apărări de fond privind titlul executoriu.
În pofida caracterului sumar al argumentării, tribunalul reține că soluția primei instanțe în ceea ce privește pretinsa inadmisibilitate este corectă, respectiv este legală și este motivată conform art. 261, alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. din 1865, prima instanță referindu-se în mod neechivoc la inadmisibilitatea invocării în cadrul contestației a vreunor apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac (art. 399 alin. 3 C.proc.civ. din 1865) și reținând, de asemenea în mod legal și temeinic, că contestatorul nu a invocat argumente de fond împotriva titlului executoriu, ci argumente împotriva executării silite înseși, care sunt supuse întotdeauna cenzurii judecătorului învestit cu contestația la executare, indiferent de natura titlului executoriu.
Pe fond, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 5, alin. 1 din Legea nr. 287/2011, executările silite privind titluri executorii aparținând instituțiilor de credit (…), aflate în curs la data intrării în vigoare a dispozițiilor prezentei legi, pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silită. Cu toate acestea, creditorul, instituție bancară sau instituție financiară nebancară, poate solicita continuarea executării acestor titluri executorii de către executorul judecătoresc competent potrivit legii, iar potrivit dispozițiilor alin. 3-4 ale
aceluiași articol, în cazurile prevăzute la alin. 1 dosarele de executare aflate în curs de soluționare se predau de către instituțiile de credit (…) executorilor judecătorești competenți, potrivit legii, să continue executarea silită, actele de executare îndeplinite anterior, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămânând valabile.
Legea nr. 287/2011, desființând instituția executorilor bancari, a reglementat două ipoteze tranzitorii, ambele la dispoziția creditorilor urmăritori instituții financiare bancare și nebancare: continuarea executării silite în curs, până la finalizarea ei, de către executorul bancar inițial sesizat cu cererea de executare silită și, respectiv, continuarea executării silite de către un executor judecătoresc competent, căruia creditorul instituție financiară bancară sau nebancară urma să îi predea întregul dosar execuțional.
Instituția continuării executării silite de un alt organ de executare nu este reglementată de Codul de procedură civilă, care permite schimbarea organului de executare la inițiativa creditorului doar prin renunțarea la executarea silită inițială și demararea unei noi executări silite a aceluiași titlu executoriu.
Desigur, în această din urmă ipoteză, a renunțării la executarea silită inițială, noua executare silită reprezintă o etapă procesuală distinctă, care nu păstrează nicio legătură cu termenele executării silite inițiale din perspectiva perimării. Mai mult, singurul act juridic (în accepțiunea sa materială, instrumentum) care se transmite de către creditorul urmăritor celui de al doilea organ de executare este titlul executoriu, dosarul de executare inițial constituit rămânând la organul de executare inițial sesizat. În același sens, tribunalul are
în vedere că renunțarea la executarea silită inițială și demararea unei noi executări silite este disponibilă oricărui creditor urmăritor, pe când continuarea executării silite este o instituție juridică rezervată creditorilor instituții financiare bancare sau nebancare, care aveau corpuri de executori proprii.
Continuarea
executării silite presupune însă, astfel cum rezultă din chiar denumirea acestei instituții juridice, existența unei executări silite valabile din punct de vedere procedural, cu acte de executare valabile la momentul schimbării organului de executare, care continuă prin noi acte de executare efectuate de organul de executare subsecvent, motiv pentru care întreg dosarul de executare (și nu doar titlul executoriu) este transmis organului de executare subsecvent de către creditoarea urmăritoare (exclusiv) instituție financiară bancară sau nebancară.
În acest context special, tribunalul are în vedere faptul că la data de 29 iunie 2011, creditoarea recurentă a sesizat corpul propriilor săi executori bancari pentru a demara executarea silită a celor două titluri executorii: biletul la ordin emis la data de 23 aprilie 2008 și scadent la data de 6 aprilie 2009 pentru suma de 1.283.042,54 lei, avalizat de debitor și sentința civilă nr. 12610/2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ . După încuviințarea executării silite la 10 august 2011, executorul bancar a emis o serie de adrese către diverse instituții publice, în vederea identificării bunurilor debitorului intimat. Aceste demersuri nu reprezintă însă acte de executare în sensul C.proc.civ., deoarece nu aveau ca finalitate directă realizarea creanței creditoarei C. B. SA, ci erau simple demersuri de informare, pentru acte de executare silite viitoare. De altfel, deși în Codul de procedura civila nu este prevăzută in terminis o definiție a noțiunii de "act de executare";, sfera conținutului acestei noțiuni poate fi stabilită prin raportare la dispozițiile art.
C.proc.civ., conform cărora "Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale";. Or, legea procedurală civilă nu impune încheierea de procese verbale pentru demersurile de informare ale executorului judecătoresc.
Prin cererea înregistrată la BEJ MANCHEVICI M. la 25 iunie 2012, creditoarea C. B. SA a solicitat continuarea executării silite începute de către executorul bancar P. ALEXANDRU I., uzând, astfel, de opțiunea continuării executării silite începute în dosarul executorului bancar nr. 51/2011.
Or, în condițiile în care a existat o singură executare silită, iar între încuviințarea executării silite la 10 august 2011 și cererea de continuare a executării silite formulată de creditoarea urmăritoare recurentă în data de 25 iunie 2012 s-a scurs un interval de timp mai mare de 6 luni înăuntrul căruia niciunul dintre executori nu a efectuat acte de urmărire, în conformitate cu art.
alin. 1 C.proc.civ. executarea silită în discuție s-a perimat, iar prima instanță a hotărât în mod legal și temeinic anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 51/2011 al executorului bancar P. Alexandru
I. și continuată în dosarul execuțional nr. 1097/2012 al BEJ Manchevici M. .
T. ul reține incidența în cauză a art. 391 C.proc.civ. care sancționează cu nulitatea expresă actele de executare, necondiționată de dovedirea de către intimatul contestator a vreunei vătămări, conform art. 399 alin. 2 C.proc.civ.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 312, alin. 1, teza a II-a C.proc.civ., coroborat cu art. 1169 C.civ. din 1864 și art. 129 alin. 1 C.proc.civ. va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC C. B. SA, în contradictoriu cu intimatul P. I. A., împotriva sentinței civile nr. 1674/29 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și culpa procesuală a recurentei, care a demarat nefondat prezentul demers de control judiciar, tribunalul o va obliga pe recurenta SC C. B. SA să plătească intimatului P.
I. A. suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC C. B. SA, în contradictoriu cu intimatul P. I. A., împotriva sentinței civile nr. 1674/29 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta SC C. B. SA să plătească intimatului P. I. A. suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
F. M. | D. | D. | N. | K. A. V. În CM, semnează | Transferată la altă instanță |
președintele instanței | semnează primul grefier |
Red.2.ex. | ||
FIM/AA/_ | ||
Judecător fond: d-na Ș. | B. | T. an |
Judecătoria Cluj-Napoca |
| ← Decizia civilă nr. 483/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 647/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
