Decizia civilă nr. 647/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 647/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții B. I., B. C. împotriva sentinței civile nr. 2621/_ pronunțată de judecătoria B. în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata SC. S. C. S., având ca obiect contestație la executare .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 13 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula eventuale concluzii scrise pentru termenul din 20 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi.
Deliberând constată că:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2621/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. _
, s-a respins ca fiind nefondată contestația la executare formulată de contestatorii B. I. și B. C.
, în contradictoriu cu intimata SC S. C. S., având ca obiect executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. 615/2010 al BEJ Manchevici Marin.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
Apreciază instanță de fond că important în analiza cercetării judecătorești a contestației vizează instituția sancțiunii perimării executării silite. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 389 al. 1 Cod procedură civilă, "dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei". Perimarea este așadar acea sancțiune procesuală ce operează de plin drept, odată cu împlinirea termenului de șase luni de la data ultimului act de urmărire, ducând astfel la desființarea tuturor actelor de executare. Pentru a împiedica producerea efectelor perimării, este necesar ca un act de executare să fie urmat de un alt act de urmărire, căci potrivit art.
49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "executarea silită și celelalte acte de executare_ se îndeplinesc la cerere _".
În cauză este relevant aspectul că până la data de_ în dosarul de executare a existat o corespondență între creditor și executor, concretizată în înscrisurile de la filele 168-173. Practic, urmare a cererii de suspendare a executării silite pentru o perioadă de 5 luni, s-a oprit procedura de executare până la data de_ .
La data de_ prin sentința civilă nr. 4726/2012 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă în parte contestația la executare, sens în care a fost anulat raportul de evaluare întocmit la data de_, sens în care, la data de_ - fila 178 dosar - creditoarea a formulat o cerere de stabilire a valorii proprietății imobiliare de către un expert judiciar.
Evident este aspectul că problema ce se impune a fi clarificată este momentul de la care începe să curgă dreptul de a cere continuarea executării silite. Nu este lipsit de relevanță, în acest sens, aspectul că în dosar nr._ instanța a fost chemată să se pronunțe asupra nulității absolute a contractului de cesiune care justifica calitatea procesuală activă a creditoarei în procedura
de executare. Ori, în considerarea celor mei sus expuse, este evident aspectul că nu se poate susține cu temei că poate interveni această sancțiune a perimării în condițiile speței pendinte.
Așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile art. 389 alin. (1) Cod procedură civilă prevăd că
"dacă creditorul a lăsat să tracă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei";, astfel că rezultă fără putință de tăgadă faptul că termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă se calculează de la data la care creditorul a formulat cererea de stăruire în executare și nu de la data de_, data publicației de vânzare anulate.
De asemenea, pentru a interveni perimarea executării silite este necesar să existe o culpă din partea creditorului în sensul că acesta a rămas inactiv și nu a mai continuat executarea silită, ori ce culpă poate fi reținută în sarcina intimatei în perioada_ -_ .
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 399 și urm. Cod procedură civilă, instanța a respins ca nefondată contestația la executare obiect a dosarului pendinte.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, contestatorii B. I. și B. C.
, solicitând admiterea recursului,modificarea sentinței atacate și în consecință admiterea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
In motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare pentru motivul că la 30.ll.20ll intimata ar fi formulat în fața executorului judecătoresc o cerere de suspendare a executării pentru o perioadă de 5 luni, ce a expirat la 3.02.20l2, pentru ca la 4.07.20l2 să formuleze o cerere de stabilire a valorii proprietății imobiliare de către un expert judiciar, drept pentru care termenul de 6 luni de perimare nu s-ar fi împlinit.
Hotărârea atacată în prezentul recurs este nelegală și netemeinică apreciază recurenții, fiind dată cu încălcarea prev.art. 304 pct.9 C.pr.civ., deoarece în speță sunt întrunite prevart.389 alin.l C.pr.civ., potrivit cărora, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, iar potrivit alin.2, în caz de suspendare termenul de perimare curge de la data încetării suspendării.
In mod greșit instanța de fond a reținut că la 30.ll.20ll s-a formulat de către creditoare o cerere de suspendare a executării silite, cerere ce ar fi suspendat cursul perimării, deoarece în reglementarea Codului de procedură civilă nu există instituția suspendării silite la cerere, ci doar în temeiul unei hotărâri judecătorești.
Or, în cauză nu s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească suspendarea executării, deoarece cererea proprie a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4726/20l2, iar cea formulată de către creditor în dosarul execuțional a rămas nesoluționată, executorul judecătoresc neîntocmind un proces verbal de suspendare a executării.
Mai arată recurenta că, prevederile Codului de procedură civilă privind perimarea sunt aplicabile și fazei executării silite. Astfel, potrivit art.250 C.pr.civilă, cursul perimării este suspendat în cazurile stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților, care trebuie să se manifeste pentru o perioadă de l an de la data suspendării. In materia executării silite termenul este diferit fiind unul special de 6 luni, perimare care operează de drept și care apreciază recurenții a operat de la 6.07.20ll și până la 8.ll.20l2 nemaifiind întocmite acte de executare. Cererea formulată de creditor la 4.07.20l2 nu are caracterul unei cereri de reluare a executării, deoarece prin acea cerere se solicită stabilirea unor valori ale proprietăților imobiliare aflate în curs de executare, nefiind un act de reluare a executării silite. Â
O astfel de cerere susțin recurenții nu face parte din categoria cererilor de executare, de continuare a executării silite sau de stăruință în continuarea executării, așa cum a statuat instanța supremă printr-o o decizie de îndrumare nr.5/l966, astfel că nu s-a realizat caracterul întreruptiv al cursului perimării de drept, astfel că se impune admiterea prezentului recurs, modificarea în întregime a hotărârii instanței de fond în sensul celor arătate.
Recursul a fost legal timbrat conf. chitanței f.6 anulată la dosar și timbru judiciar aplicat.
Prin întâmpinare, intimatul SC S. C. S. a solicitat respingerea recursului, continuarea executării silite, cu cheltuieli de judecată în sarcina recurenților, arătând că acesta este nefondat și că în mod greșit recurenții susțin că în speță ar fi operat perimarea executării silite.
Arată intimații că pentru a interveni perimarea executării silite este necesar a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.248 - 254 C.pr.civ., și care vizează începerea urmăririi silite,
rămânerea activității de executare silită în nelucrare un timp mai mare de 6 luni datorită cuplei creditorului, ori în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții. Prin urmare, problema perimării executării se pune doar după declanșarea urmăririi silite, urmărire care începe prin emiterea primelor acte de executare silită, acestea fiind în speță somațiile nr.347 din l9.03.20l3. Sancțiunea perimării este condiționată de împlinirea termenului de 6 luni de la data ultimului act de executare, act de la care creditorul ar fi rămas inactiv și nu a mai continuat executarea, termen ce nu s-a împlinit pentru a interveni perimarea invocată.
Se solicită respingerea recursului cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Potrivit principiilor care guvernează materia executării silite, această activitate se pornește și se realizează la cererea și stăruința creditorului prin intermediul organelor de executare legal instituite.
Prin intermediul executării silite se trece din faza stabilirii dreptului subiectiv încălcat sau contestat în faza realizării depline a acestuia, iar perimarea executării silite apare ca o sancțiune aplicată creditorului urmăritor pentru dezinteresul acestuia în urgentarea activității de executare silită promovată.
Potrivit textului invocat art.389 C.pr.civ, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fie urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
In cazul suspendării executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării, iar dacă se face o nouă cerere de executare,acesta va începe prin emiterea unei noi somații la care nu se alătură titlul ce se execută.
Perimarea reprezintă, așadar, sancțiunea procesuală se operează deplin drept odată cu împlinirea termenului de 6 luni de la împlinirea ultimului act de executare silită și care conduce prin efecte la desființarea executării silite cu posibilitatea pentru creditor de a relua această activitate prin emiterea unor noi somații.
In ce privește prezenta cauză instanța de fond a reținut corect faptul că până la 30.ll.20ll, în dosarul de executare întocmit de executorul judecătoresc, a existat o corespondență între creditor și executor concretizată prin înscrisurile de la fila l68-l73.
La 26.04.20l2 prin sentința civilă nr. 4726/20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 6974/l90/20ll, a fost admisă în parte contestația la executare, a fost anulat raportul de evaluare întocmit la 27.05.20ll, astfel că la 4.07.20l2 creditoarea a formulat o cerere de stabilire a valorii proprietății imobiliare de către un expert judiciar.
De asemenea trebuie reținut aspectul în prezenta cauză că în dosarul nr. 6974/l90/20ll, instanța a fost chemată să se pronunțe asupra nulității absolute a contractului de cesiune, care justifică calitatea procesuală activă a creditorului din prezenta cauză în procedura de executare. In aceste condiții, nu se poate susține întemeiat intervenția sancțiunii perimării cât timp instanțele au soluționat litigiul vizând calitatea procesual activă a creditorului de a demara o asemenea procedură.
Doctrina de specialitate este în unanimă a aprecia că pentru a interveni perimarea executării silite este necesar să existe o culpă din partea creditorului în sensul ca acesta să rămân inactiv și să nu mai continue executarea silită, să nu stăruiască în continuarea ei, aspect ce nu poate fi reținut din dosarul execuțional atașat. O atare cerință deși nu este enunțată în mod expres de dispozițiile legale mai sus invocate, decurge din însăși rațiunea perimării, acea de a sancționa neglijența creditorului în realizarea creanței sale și prin urmare se întemeiază întotdeauna pe culpa acestuia.
Având în vedere aceste considerente, văzând probatoriul administrat în cauză, dosarul execuțional atașat, tribunalul găsește hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, atunci când a înlăturat motivele invocate de contestatori și care vizau perimarea executării silite, și în realizarea disp.art.399 și urm.C.pr.civ., a respins ca nefondată contestația la executare.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii B. I. și B. C., domiciliați în
B., B-dul B. nr.65, bl M 29, sc A, et.5, ap.2l, sector 2, cu domiciliul procesual ales în B.
, str.Alba I. nr.4, jud.B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.262l din 0l.04.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. l3l0l/190/2012.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
I. P. | I. | U. | V. C. | L. | C. | A. |
Red/dact PI/CR 2 ex Jud.fond.C. O. D.
| ← Decizia civilă nr. 284/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 209/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
