Decizia civilă nr. 221/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 221/2013
Ședința publică din 03 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U. JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P. GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S. F. S., împotriva Sentinței civile nr. 1416/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, în contradictoriu cu intimat C. DE C. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă av. Gavril Săsărman cu împuternicire avocațială la f. 5 dosar și av. Moroșan N. pentru intimată cu împuternicire avocațială la f. 19 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul intimat recurentei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării fondului cauzei, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs reprezentând taxă timbru și onorariu avocațial potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Referă faptul că instanța de fond nu a stabilit valoarea investițiilor și a reparațiilor efectuate,valoarea acestora fiind de mai mult de 2500 euro cât reține instața de fond. Mai arată că pentru suma la plata căreia care societatea recurentă a fost obligată, de 15.656 lei, cu titlu de chirie restantă, nu a fost solicitată și nici nu s-a indicat pentru ce perioadă este datorată.
Reprezentanta petent intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. În susținere arată că instanța de fond a administrat probele propuse în condițiile legii. Totodată arată că motivele de recurs formulate de intimata recurentă nu sunt întemeiate, critica că instanța de fond a obligat-o pe aceasta să plătească o sumă nesolicitată nu este reală, prin Notele de ședință depuse la dosarul de fond petenta precizându-și pretențiile. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1416/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr. _
, s-a admis formulată de reclamanta C. de C. N. ,împotriva pârâtei SC F. SRL și în consecință a fost obligată pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 15656 lei reprezentând chirie restantă și suma de 2700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.10 din_ având ca obiect folosința spațiului format din 2 spații comerciale, două magazii, 2 beciuri 1 WC amplasat exterior, în suprafață de 160 mp și teren în suprafață de 850 mp.
Acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, cu începere de la data de_ până la data de_, cu posibilitatea prelungirii de comun acord.
Din clauzele contractuale rezultă că plata chiriei era de 100 de Euro pe lună și va fi reținută de chiriaș până la nivelul sumei de 4800 Euro în contul reparațiilor efectuate la imobil.
Din întregul material administrat în cauză, rezultă că acest spațiu a fost folosit de către societatea pârâtă până în prezent. Astfel martorul Sabo L. G. a arătat că inițial a funcționat acolo un magazin al domnului Zagrai, și care a făcut investiții la acest spațiu. Martorul pârâtei, Gavrilaș Arghil, a arătat că spațiul cooperativei de consum a fost folosit de firma domnului Zagrai, la rugămintea căruia asigură paza acestui spațiu. Martorul Manciu G. a arătat că acest spațiu este folosit în prezent de numitul Gavrilaș pentru a depozita laptele acolo, având acordul domnului Zagrai.
Susținerea pârâtei în sensul că asupra acestui spațiu s-ar fi încheiat contractul de închiriere din data de_, nu poate fi reținută, atât timp cât nu s-a făcut dovada rezilierii contractului nr. 10/_, care era în vigoare pe o perioadă de 5 ani. Mai mult acest contract invocat de pârâtă nu poartă ștampila Cooperativei de C. și are ca obiect un imobil cu o altă suprafață.
Având în vedere dispozițiile art. 969 Cod civil: "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";, instanța a constatat că pârâta datorează suma de 15656 lei reprezentând chirie restantă și în consecință va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând și culpa procesuală a pârâtei instanța a obligat pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2700 lei în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC F. SRL N., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefiind întemeiată, obligarea reclamatei intimate la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
In motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond prin hotărârea recurată a admis acțiunea și a obligat pe recurentă la plata sumei de l5.656 lei cu titlu de chirie restantă și suma de 2.700 lei cheltuieli de judecată, întemeindu-și hotărârea pe contractul de închiriere nr.l0 din_ încheiat pentru o durată de 5 ani, până la 2l martie 20ll, cu posibilitatea prelungirii valabilității acestuia, pentru o chirie lunară de l00 euro lunar.
Arată recurenta că, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanța de fond nu se pronunță în considerentele hotărârii cu privire la faptul că, potrivit contractului încheiat de părți, a efectuat o serie de reparații ce nu au fost în vedere la stabilirea sumei la care au fost obligați, deși se recunoaște de către reclamantă că s-au făcut reparații de cca 2500 euro și că după compensarea acestora s-a refuzat plata chiriei. Arată recurenta că din probele testimoniale administrate rezultă că certitudine că a efectuat mai multe reparații la imobilul închiriat conform clauzelor contractuale de natură acoperiș, zugrăveli, sobe de teracotă, uși și geamuri, etc, apreciate de martorul Chifa A. la 30.000 lei, situație în care, instanța de fond trebuia în virtutea rolului activ să dispună efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească valoarea acestor reparații și îmbunătățiri și apoi să procedeze la calcul chiriei pe care o datorează reclamantei pentru folosirea spațiului.
In ce privește subsidiarul recursului se arată că, așa cum s-a dovedit cu martorii audiați, reparațiile pe care le-a efectuat sunt superioare ca și valoare chiriei pretinse de către reclamanta intimată, astfel că apreciază că nu datorează nicio sumă de bani reclamantei, impunându-se respingerea ca nefondată a acțiunii.
Prin întâmpinare, reclamanta C. de C. N. solicită respingerea recursului declarat de către pârâtă cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu sunt reale susținerile acesteia ,deoarece la termenul de judecată din 2 iunie 20ll reclamanta prin notele de ședință și-a majorat cuantumul pretențiilor solicitate prin acțiunea introductivă la l5.656 lei, nepronunțând un plus petit.
Cu privire la pretinsele îmbunătățiri, pârâta nu și-a formulat niciun fel de pretenții cu privire la acestea, având obligația de a-și formula o acțiune reconvențională, motiv pentru care instanța nu s-a putut pronunța asupra existenței și întinderii valorice a acestor îmbunătățiri. In ce privește expertiza în construcții, invocată de recurentă, urmează a se observa că în fața instanței de fond nu a fost solicitată această probă de către reprezentații pârâtei recurente, neputându-se aduce critici pe această cale, instanța nefiind investită cu un astfel de capăt de cerere.
Se mai arată că, pe rolul Judecătoriei N. se află înregistrat dosar nr.l352/265/20l2 având obiect revendicare și în care pârâta recurentă din prezenta cază a solicitat plata sumei de 50.000 lei ce reprezintă îmbunătățiri pretinse efectuate în spațiu din litigiu.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Instanța de fond a fost investită cu o cerere formulată de Coop.de C. N., ulterior precizată, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei SC F. SRL la plata unor sume ce reprezintă chirie restantă, cu cheltuieli de judecată.
In temeiul probatoriului ce s-a administrat, a contractului de închiriere încheiat de părți, a probatoriului testimonial ce s-a administrat, instanța a admis acțiunea în temeiul art.969 C.civ, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de l5.656 lei reprezentând chirie restantă precum și cheltuieli de judecată în sumă de 2.700 lei.
Pârâta SC F. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive, susținând că nu datorează reclamantei suma pretinsă de către aceasta, dar nu a formulat o acțiune reconvențională, prin care să solicite obligarea reclamantei la plata unor sume pe care le pretinde, rezultate din pretinsele îmbunătățiri și reparații aduse spațiului închiriat. Aceasta fiind limita de investire a instanței, nu se poate reproșa acesteia faptul că nu a analizat pretențiile pârâtei, în condițiile lipsei acțiunii reconvenționale, faptul că nu a solicitat din oficiu efectuarea unei expertize în construcții pentru a se constata certitudinea și valoarea reparațiilor pe care le-a efectuat. O asemenea cerere a fost formulată pentru prima dată în recurs, cerere ce nu poate fi admisă, urmând ca eventualele pretenții pe care pârâta recurentă le are față de reclamanta intimată cu privire la îmbunătățirile efectuate spațiului închiriat, să poată primi o soluționare legale, fie pe calea unei acțiuni separate fie în cadrul dosarului nr. l352/265/20l2, în care se soluționează acțiunea în
revendicare promovată de reclamanta intimata din prezenta cauză.
Sunt considerente pentru care, petitul principal al recursului, respectiv casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pentru suplimentarea cu probatoriul expertizei tehnice privind îmbunătățirile aduse spațiului închiriat nu pot fi primite, urmând a fi respinse ca atare.
Nici motivul invocat privind precizarea acțiunii introductive nu este întemeiat, deoarece față de acțiunea înregistrată la instanța de fond, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei recurente la plata sumei de l3.000 lei reprezentând chirie restantă, prin scriptul intitulat note de ședință, aceasta își majorează câtimea pretențiilor la suma de l5.656 lei, sumă considerată justificată de către instanța de fond, care a admis acțiunea cu privire la această sumă.
In schimb, se constată că în ceea ce privește obligațiile instanței de fond cu privire la calculul sumelor ce reprezintă taxă judiciară de timbru aferentă acțiunii în pretenții formulate, instanța de fond nu s-a preocupat cu ocazia majorării câtimei pretenției de către reclamantă să pună în vedere acestea necesitatea achitării sumei de l59 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă acțiunii precizate.
Sub acest aspect, tribunalul ca și instanță de control judiciar, analizând hotărârea instanței de fond sub toate aspectele în temeiul art.304/l C.pr.civ, va dispune prin prezenta hotărâre ca reclamanta intimată C. de C. N. să achite cu titlu de diferență taxă judiciară de timbru datorată la fond, de l59 lei, la unitatea de Trezorerie în raza căreia își are sediul fiscal.
Față de considerentele mai sus arătate, se constată că recursul declarat de pârâta SC F. SRL N. se dovedește a fi neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.3l2 C.pr.civ., iar în temeiul art.274 C.pr.civ, recurenta va fi obligată să plătească intimatei Coop.de C. N. suma de l.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC F. SRL N., cu sediul în N., str.I. M. nr. l, jud.Bistrița-N., împotriva sentinței civile nr.l4l6 din 20.06.20l2 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._ .
In temeiul art.20 alin.5 din L.l46/l997, obligă pe intimata reclamantă C. de C.
N., cu sediul în N., str.P. nr.43, jud.BN, să plătească diferență taxă judiciară de timbru datorată la fond în sumă de l59 lei la Trezoreria în raza căreia își are sediul fiscal.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei C. de C. N. suma de l.300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 aprilie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. U. | V. | C. | I. P. L. | C. | A. |
Red/dact PI/CR 2 ex/ 23.04.20l3
Jud.fond. C. M.
| ← Încheierea civilă nr. 2155/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 349/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
