Decizia civilă nr. 659/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 659/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP SA, împotriva sentinței civile nr. 7967/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 26._ privind și pe intimatul M. V., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor intimatului, d-nul avocat Hedesiu D. N., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.4 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a achitat taxele judiciare stabilite în sarcina sa, respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 356,5 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei. De asemenea, se constată că, la data de 05 decembrie 2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și înscrisuri de depus la dosar, T. ul acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul intimatei arată că, solicită respingerea recursului formulat de recurentă și păstrarea în totalitate a sentinței civile nr.7967/2013. Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. Cu privire la criticile aduse de către recurentă și învederate în recurs, reprezentantul intimatului menționează faptul că acestea vizează modul de calcul al despăgubirii datorate intimatului- reclamant M. V. . In motivele de recurs, recurenta a făcut referiri la normele cuprinse în Ordinul nr.14/2011 al CSA, care reglementează întinderea despăgubirilor ce se cuvin unei persoane păgubite, afirmând că stabilirea valorii despăgubirilor ar trebui să fie calculată după o metodă de calcul în regie proprie, adică în situația în care nu există factură/deviz de reparații, s-ar impune efectuarea unei expertize auto, solicitare respinsă de către instanța de fond. Ordinul 14/2011 CSA prevede două posibilități de stabilire, a despăgubirilor, respectiv solicitarea, de către păgubit, a despăgubirilor înainte de efectuarea reparațiilor sau solicitarea acestora după efectuarea reparațiilor.
Referitor la prima metodă, a învederat că prin aceasta se stabilește întinderea despăgubirii printr-un deviz de reparație întocmit de unitățile de specialitate. Avantajul acestei metode este că păgubitul nu este nevoit să suporte costurile de reparație a autovehiculului din propriu său patrimoniu, urmând ca ulterior să recupereze aceste sume de la societatea de asigurare,
iar dezavantajul constă în faptul că în cursul efectuării reparațiilor se mai pot descoperi unele repere avariate care nu au fost identificate până la momentul încasării despăgubirii, iar costurile suplimentare sunt suportate, în general de către păgubit.
Cu privire la a doua metodă, metoda la care a optat intimatul, reprezentantul intimatului arată că în acest caz întinderea despăgubirilor este stabilită prin factura emisă de unitatea de specialitate care a reparat autovehiculul. Avantajul acestei metode, pentru păgubit, este că prejudiciul suferit va fi integral acoperit de societatea de asigurare, iar dezavantajul este că păgubitul, după ce își repară autovehiculul, poate primi, din partea societății de asigurare, un refuz de plată a despăgubirii. Toate criticile recurentei sunt nefondate, astfel ca se impune respingerea recursului.
T. ul, în urma deliberării, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 7967/2013 pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâții SC A. R. A. V. SA și intervenientul forțat B. F., s- a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantului despăgubiri în sumă de 10,009,21 lei, 540,49 lei penalități, calculate de la data de_, până la data de_ și în continuare, până la achitarea efectivă, precum și suma de 2260,94 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că la data de_ reclamantul a adresat pârâtei cerere de plată a despăgubirilor pentru suma de 26.184, 21 lei, conform devizului AUDATEX nr. RA-0231130/_ (f.36), cerere depusă în dosarul de daună nr. 40161330. S-a atașat devizul AUDATEX menționat în cuprinsul cererii de despăgubire (f. 37-52).
Anterior, reclamantul a depus copia constatării amiabile a accidentului rutier ce a avut loc la data de_ în comuna Florești și care a avut ca persoană vinovată pe intervenientul forțat, Ban Florin (f.54). Acesta avea încheiată poliță RCA la societatea pârâtă.
Pârâta a încheiat la data de_ (f.55) nota de constatare a daunelor suferite de autovehiculul reclamantului, identificând 15 defecțiuni.
Reclamantul a adresat pârâtei invitația la conciliere directă pentru data de_ (f.8-10) iar la_ pârâta a virat în contul reclamantului suma de 16.175 lei (f.7).
Instanța a apreciat, în raport de documentele existente la dosarul de daună, că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, privind condițiile angajării răspunderii civile delictuale a societății pârâte, în calitate de asigurător al conducătorului auto vinovat de producerea prejudiciului reclamantului.
Apoi, a constatat că, potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 și art. 44 din Ordinul CSA nr. 42/2011 reclamantul era îndreptățit să primească plata integrală a sumei solicitate. Astfel cum prevede art. 44, "stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule,
înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a
conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit";.
S-a observat că din dosarul de daună au rezultat împrejurările și cauzele producerii accidentului, respectiv actul de constatare amiabilă, care nu a fost contestat de pârâtă. Apoi, reclamantul a depus la dosarul de daună devizul estimativ, ce era întocmit de o societate care a aplicat costurile în sistem AUDATEX pentru repararea daunelor constatate în procesul verbal pe care chiar pârâta l-a întocmit. A fost, așadar, îndeplinită condiția legală, ca mărimea cuantumului pagubelor să se realizeze în situația în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
Prima instanță a apreciat că, în situația în care pârâta avea nemulțumiri în legătură cu întinderea prejudiciului avea obligația ca, potrivit art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011, să notifice păgubitul. Cum această notificare nu s-a realizat, s-a reținut că a achiesat cererii reclamantului și urma să achite contravaloarea prejudiciului.
Nu a putut fi primită apărarea pârâtei, aceea că reclamantul nu a depus facturi în dovedirea întinderii prejudiciului, deoarece legea nu obligă, așa cum anterior a reținut instanța, la a face dovada exclusiv cu facturi.
Pârâta a mai susținut că reclamantul nu a contestat cuantumul sumei virate la data de_, fapt ce echivalează cu o reparare integrală a prejudiciului. Această susținere nu a putut fi primită. Reclamantul a promovat prezenta acțiune la data de_, la mai puțin de 30 de zile de la data plății parțiale, solicitând, tocmai diferența neachitată de pârâtă, respectiv suma de 10.009,21 lei Instanța a apreciat că procedând astfel, reclamantul a realizat implicit și notificarea la care se referă art. 65 alin.3 din Ordinul CSA nr.14/2011 și deci nu s-a putut reține că a fost integral despăgubit.
În mod evident, reclamantul, alegând să efectueze reparația autovehiculului său în regie proprie a fost îndreptățit la plata sumei pretinse în cererea de despăgubire deoarece actele pe care le-a depus cuprind costurile reparațiilor pentru daunele constatate deja de pârâtă, costuri exprimate în sistem AUDATEX. Apoi, potrivit cererii înregistrate la societatea pârâtă la data de_, acesta din urmă avea obligația să o soluționeze în termen de 10 zile de la data depunerii ultimului document, cum prevede art. 36 alin.5 Ordinul CSA nr. 14/2011.
Întrucât pârâta nu a respectat termenul, iar plata a fost parțială, instanța a constatat întemeiată cererea reclamantului și a admis-o, obligând pârâta la plata sumei de 10.009,21 lei, cu titlu de despăgubiri materiale pentru evenimentul rutier din data de_ care a avut loc în comuna Florești.
Pentru nerespectarea termenului stabilit de art. 36 alin.5 Ordinul CSA nr. 14/2011 pârâta era în culpă și a fost obligată la plata de penalități de 0,02% pe zi de întârziere, calculate la diferența neachitată, începând cu data de_, până la achitarea integrală. Reclamantul a cuantificat suma de 540,49 lei pentru intervalul_ și data înregistrării acțiunii,_, solicitând și plata pentru viitor, până la achitarea efectivă.
În temeiul art. 247 C.pr.civ. a obligat pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 2.260,94 lei, reprezentând taxă timbru,
timbru judiciar și onorariu avocațial în cuantum de 1500 lei, achitat cu chitanța nr. 188 din_ și depusă la fila 64.
Împotriva acestei hotărâri, SC A. R. A. VIENNA INSURACE GROUP SA B. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței civile nr. 7967/2013 a Judecătoriei C. -N., si trimiterea cu rejudecare în vederea suplimentarii probelor prin efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
În motivare, recurenta a arătat că, prin sentința civila nr. 7957/2013, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului-intimat, obligând societatea recurentă la plata următoarelor sume, respectiv10.009,21 lei reprezentând despăgubiri, 540,49 lei reprezentând penalități și 2.260,94 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Recurenta a arătat că, în baza poliței de asigurare, si a avizării de daună, a deschis dosarul de daună nr. RA-_ 1330/152434 RCA. Reclamantul s-a prezentat la sediul societății recurentei unde a depus un deviz antecalcul în valoare de 26.184,21 lei, fără însă a depune o factură și chitanță pentru a i se putea achita contravaloarea reparațiilor, acesta completând o cerere de despăgubire prin care solicita suma mai sus amintita, în baza unui deviz estimativ, fără însă a prezenta documente justificative.
In atare situație, recurenta, a efectuat un calcul în regie proprie, conform evaluării de daune efectuată împreună cu reclamantul si a achitat, în contul intimatului-reclamant suma de 16.175 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului.
S-a menționat faptul că, în nenumărate rânduri i s-a solicitat intimatului-reclamant să depună factura de reparații, însa acesta a refuzat.
În acest sens, recurenta a învederat faptul că instanța de fond, în mod nejustificat a obligat-o la plata sumei de 10,009,21 lei reprezentând despăgubiri, considerând că nu sunt necesare facturi de reparație, aspect absolut netemeinic și nelegal, deoarece, pentru a putea plăti despăgubirea aferentă în baza devizului depus de către intimatul-reclamant, acesta trebuia să efectueze și reparația efectivă a autoturismului și să depună factura aferentă pentru a se plăti direct service-ului plata reparațiilor.
De asemenea, s-a menționat că singura soluție, în care asigurătorul putea achita fără facturi era plata în regie proprie, situație în care, recurenta a achitat acestuia suma de 16.175 lei. Ori instanța, s-a rezumat doar la aplica dispozițiile art.44 din Ordinul RCA, în care se stabilesc documentele preliminare, care ar trebui să existe la dosarul de daună. Recurenta a învederat că, pentru a se stabili valoarea despăgubirilor în regie proprie, adică în situația în care nu există factură, aceasta a solicitat instanței efectuarea unei expertize tehnice auto, însă i s-a respins cererea, dat fiind faptul că nu era necesară și favorabilă reclamantului. S-a apreciat că este mai mult decât necesară efectuarea unei astfel de expertize în condițiile în care,mașina nu s-a reparat, nu s-au depus facturi de reparație, ci s-a depus doar un deviz efectuat de cățre un service-auto.
În acest sens, recurenta a arătat că instanța, prin rolul său activ, în temeiul art. 129 alin 5 C.proc.civ., avea îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală prin aflarea adevărului, în cauza. De asemenea, ea putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
In atare situație, s-a considerat că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și de asemenea a încălcat dreptul la apărare al societății recurente, precum și dreptul la un proces echitabil.
La data de 5 decembrie 2013, M. V., în calitate de intimat, a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta SC asigurare R.
V. SA, solicitând respingerea recursului ca nefundat și păstrarea în totalitate a sentinței atacate.
În motivare, intimatul a arătat că argumentele invocate de recurenta- reclamantă, cu privire la susținerea necesității administrării probei cu expertiza tehnică auto, sunt neîntemeiate deoarece, Ordinul nr. 14/2011 emis de CSA reglementează două modalități de soluționare a unei cereri de despăgubire pentru avariile produse unui autovehicul, respectiv modalitatea prin care păgubitul solicită achitarea despăgubirilor înainte de efectuarea reparațiilor autovehiculului și modalitatea prin care păgubitul solicită despăgubiri după efectuarea reparațiilor.
Referitor la prima modalitate, respectiv cea privitoare la faptul că păgubitul solicită achitarea despăgubirilor înainte de efectuarea reparațiilor autovehiculului, intimatul a învederat prevederile art. 50 alin.10 din Ordinul 14/2011 care prevede că întinderea despăgubirii se stabilește printr-un deviz de reparație întocmit de unitățile de specialitate.
Totodată, s-a arătat faptul că avantajul acestei metode este că păgubitul nu este nevoit să suporte costurile de reparație a autovehiculului din propriul său patrimoniu, urmând ca ulterior să recupereze aceste sume de la societatea de asigurare. Dezavantajul acestei metode este că, în cursul efectuării propriu zise a reparațiilor, se mai descoperă unele repere avariate care nu au fost identificate până la momentul încasării despăgubirii, iar costurile suplimentare sunt suportate, în general, de către păgubit.
Referitor la a doua modalitate, respectiv la faptul că păgubitul solicita despăgubiri după efectuarea reparațiilor, intimatul a învederat că în acest caz întinderea despăgubirilor este stabilită prin factura emisă de unitatea de specialitate care a reparat autovehiculul.
De asemenea, s-a mai învederat că avantajul acestei metode, pentru păgubit, este că prejudiciul suferit va fi integral acoperit de societatea de asigurare, iar dezavantajul este că, păgubitul după ce își repară autovehiculul, poate primi din partea societății de asigurare un refuz de plată a despăgubirii. In astfel de situații, păgubitul este pus într-o situație dificilă întrucât trebuie să achite unității service care a efectuat reparațiile, costurile acestora înainte de a fi soluționat litigiul sau cu societatea de asigurare.
Prin urmare, s-a arătat că în situațiile unor daune ale autovehiculelor care presupun costuri ridicate de reparație, foarte multe persoane păgubite optează pentru prima modalitate de soluționare a unei cereri de despăgubire, aceasta fiind și opțiunea intimatului care, în temeiul art. 50 alin. 10 din Ordinul 14/2011, emis de CSA, a solicitat despăgubiri de la recurenta-pârâtă, înainte de efectuarea reparațiilor autovehiculului.
În acest sens, s-a precizat că, art.50 alin.10 prevede că, " în cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul preturile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi si materiale";.
In acest scop, pentru cuantificarea despăgubirii care i se cuvenea, intimatul a depus la dosarul de daună devizul de reparație emis de unitatea service SC Tacoma Serv SRL, care cuprindea reperele constatate de angajații
recurentei-pârâte ca fiind avariate în evenimentul rutier din data de_ . Costul de reparație al acestor avarii a fost stabilit la suma de 26.184.21 lei.
Astfel, s-a arătat că, în urma convocării la conciliere directă, recurenta-pârâtă i-a făcut intimatului, la data de_, o plată parțiala în cuantum de 16.175 lei. Nefiind mulțumit cu această sumă, la data de _
, recurentul a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca cererea de chemare în judecata care a făcut obiectul prezentului dosar.
Totodată, intimatul a învederat că, prin interogatoriul administrat în fata instanței de fond, recurenta-pârâtă, nu a contestat faptul că devizul de reparație întocmit de către unitatea service SC Tacoma Serv SRL cuprindea doar costurile de reparație a avariilor rezultate în urma evenimentului rutier din data de_ . De asemenea nu s-a contestat prețurile pieselor și a manoperei luate în calcul prin acest deviz de reparație.
S-a arătat că ceea ce a susținut recurenta-pârâtă, fără o argumentație juridică a fost că, cuantumul despăgubirii ce se cuvenea intimatului nu trebuia să conțină nici TVA-ul cuprins în prețul pieselor avariate și nici manopera aferentă schimbării acestora. Astfel, acest aspect, în opinia recurentei, trebuia stabilit printr-o expertiză tehnica auto.
Intimatul a arătat că interpretarea legii este de competenta instanței de judecată și nu a expertului judiciar. Astfel, Ordinul 14/2011 emis de CSA, nu prevede ca în situația unei cereri de plată a despăgubii înainte de efectuarea reparației, păgubitului să nu i se acorde sumele ce reprezintă TVA-ul aferent pieselor avariate și nici contravaloarea manoperei.
Intimatul a menționat că prejudiciul suferit de către o persoană, ca urmare a avarierii unui autovehicul, este egal cu costurile de reparație pentru aducerea acestuia în starea sa inițială, pentru aceasta trebuia să achiziționeze piese al căror preț cuprinde TVA, și de asemenea era necesară o manoperă care se evalua la preturile practicate de unitățile de specialitate.
De asemenea, s-a arătat că recurenta-pârâtă a solicitat modificarea sentinței civile nr. 7967/2013, în sensul respingerii cererii de chemare în judecata formulată de intimat, pe motiv că ulterior efectuării plății parțiale în cuantum de 16.175 lei, acesta nu a făcut, în termen de 30 zile, opoziție la aceea sumă acordată.
Referitor la această susținere a recurentei, intimatul a învederat că este neîntemeiata.
Astfel, recurenta-pârâtă i-a achitat intimatului suma mai sus menționata la data de_, iar la data de_, deci înainte de împlinirea termenului invocat, intimatul a înregistrat cererea de chemare în judecată având ca obiect prezentul dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin recursul formulat recurenta a solicitat casarea hotărârii pronunțate de prima instanță, invocându-se că pentru soluționarea fondului litigiului se impunea administrarea probei cu expertiza tehnică, probă care a fost respinsă de către instanța de judecată.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. V. a avut ca obiect plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat autoturismului nu nr. de înmatriculare_, pretențiile formulate fiind solicitate de la pârâta care avea calitatea de asigurătoare de răspundere civilă a persoanei vinovate de producerea accidentului.
În stabilirea situației de fapt, prima instanță a reținut în mod corect faptul că la data de_ reclamantul a adresat pârâtei o cerere de plată a
despăgubirilor pentru suma de 26.184, 21 lei, conform devizului AUDATEX nr. RA-0231130/_ . T. ul reține că, prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, pârâta nu a contestat avariile autoturismului, iar din răspunsul la interogatoriu administrat pârâtei rezultă că evaluarea făcută de pârâtă nu conține TVA și manoperă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta recurentă a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică, obiectivele solicitate urmărind stabilirea daunelor autoturismului și stabilirea contravalorii reparațiilor autoturismului în sistem de regie proprie.
La termenul de judecată din data de_, prima instanță a respins cererea în probațiune formulată de către pârâtă, apreciind-o ca fiind neconcludentă și inutilă soluționării cauzei. S-a reținut că reclamantul nu a înțeles să conteste evaluarea de daune făcută de pârâtă prin aplicarea sistemului regie proprie, astfel încât administrarea probei solicitate nu era necesară.
Analizând primul motiv de recurs prin prisma dispozițiilor art. 3041c.pr.civ., tribunalul reține că acesta este neîntemeiat. Administrarea probei cu expertiza tehnică pentru stabilirea daunelor autoturismului și stabilirea contravalorii reparațiilor autoturismului în sistem de regie proprie nu era utilă soluționării litigiului, raportat la pozițiile procesuale exprimate de părți în cauză. Pârâta nu a contestat prin întâmpinarea formulată avariile autoturismului menționate în devizul de reparații pe care reclamantul a înțeles să-l invoce pentru a-și dovedi pretențiile, după cum nici reclamantul nu a înțeles să conteste modalitatea în care pârâta a evaluat aceste avarii aplicând sistemul regie proprie. Starea de fapt nefiind contestată sub aceste aspecte, prima instanță era ținută doar să stabilească care dintre modalitățile de evaluare a despăgubirilor invocate de părți se încadrează în dispozițiile legale.
Recurenta a înțeles să critice soluția primei instanțe sub aspectul temeiniciei și în ceea ce privește modalitatea în care au fost stabilite despăgubirile acordate.
ul reține că prima instanță a reținut în mod legal și temeinic incidența în cauză a dispozițiilor art.44 din Ordinul CSA nr. 14/2011. Susținerea recurentei conform căreia stabilirea despăgubirilor nu se poate face numai pe baza unui deviz de calcul al reparațiilor este nefondată și contrazisă și de dispozițiile art. 50 alin. 10 din Ordinul CSA nr. 14/2011. Conform acestei prevederi legale în cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi
și materiale. Devizul de calcul al reparațiilor folosit ca probă de către reclamant poate sta la baza calculării despăgubirilor, evaluarea fiind efectuată de o unitate de specialitate.
Prima instanță a analizat în mod temeinic și incidența în cauză a dispozițiilor art. 65 alin. 3 din Ordinul nr. 14/2011. Reclamantul a înțeles să contestate modalitatea în care societatea de asigurare a efectuat plata despăgubirilor în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, formulând în acest interval de timp cererea de chemare în judecată având ca obiect diferența de despăgubiri care nu au fost acoperite prin plata realizată. T. ul apreciază că formularea acestei cereri de chemare în judecată acoperă cerința legii și reprezintă o notificare a asigurătorului cu privire la obiecțiile sale. Legea nu
instituie o anumită formă a notificării, formularea unei cereri de chemare în judecată fiind de natură a aduce la cunoștința asigurătorului și a solicita, în același timp, despăgubirile pretinse.
Pentru considerentele reținute, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și, având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta SC BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP S.A.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurenta SC BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP S.A. in contradictoriu cu intimatul M. V. împotriva sentinței civile nr. 7967/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr. 26._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
E. B.
I. P.
S.
I.
GREFIER,
-E. A.
Judecător fond: C. M. C. Judecătoria Cluj-Napoca
Red.SI/AA 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 349/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 591/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
