Decizia civilă nr. 23/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâta SC E.
A. R. SA (F. SC A. SA), împotriva sentinței civile nr. 3385 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimații T. I. și SC E. A. R. SA-S. C., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3385 pronunțată la data de_ de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamantul T. în contradictoriu cu pârâta SC
E. A. R. SA în limitele rămase ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității și, în consecință a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 450.000 lei, din care 3388 lei, cu titlu de daune materiale și 446.612 lei, cu titlu de daune morale, precum și a penalităților de întârziere cuantum de 0,1% pentru fiecare zi, calculate începând cu data introducerii acțiunii, 20 aprilie 2011 și până la plata integrală a sumelor.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în cuantum de 8.060 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbre judiciare, onorariu expert și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 5 octombrie 2010, pe raza localității Bunești, direcția C. - Dej, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate 2 autoturisme, primul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamant și cel de al doilea marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ condus de d-l Rus D. Sorin.
Circumstanțele în care s-a produs evenimentul rutier sunt următoarele: autoturismul marca Dacia s-a angajat într-o depășire fără să se asigure și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul condus de reclamant, care circula regulamentar, iar în urma coliziunii a rezultat avarierea celor 2 autoturisme, vătămarea corporală gravă a reclamantului și decesul conducătorului auto Rus
D. Sorin.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1909/II/h/1 și suplimentul la acest raport (f.153-156 și 164-166) rezultă că, în conformitate cu biletul de
externare/scrisoare medicală a Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Octavian Fodor"; C. N., rezultă că reclamantul a fost internat în perioada_ -_ și respectiv_ -_ cu diagnosticul: Factură cavitate acetabulară stângă. Accident rutier. Luxație coxofemurală posterioară stângă. Pareză nerv sciatic stâng. TCC acut grad O. Hematom epicranian stâng. Plagă contuză genunghi drept suturată. Excoriații multiple. Epicriza: pacient internat cu diagnosticul de mai sus, se efectuează în urgență reducere luxație de șold stâng și imobilizare în extensie transosoasă. După o prealabilă pregătire preoperatorie se intervine chirurgical la_ și se practică reducerea deschisă a fracturii de sprânceană acetabulară și osteosinteză cu o placă și 7 șuruburi și un șurub independent. Postoperator evoluția locală generală a fost favorabilă cu vindecarea per primam a plăgii și scoaterea firelor la 14 zile. Se suprimă extensia la 3 săptămâni de la operație. Pentru pareza de nerv sciatic se efectuează consult neurologic și se instituie tratament de specialitate, cu evoluție lent favorabilă. Recomandări: de a nu călca pe piciorul operat până la 2 luni de la operație, gimnastică recuperatorie medicală progresivă, tratament anticoagulant, transfer la Clinica de Recuperare.
Ulterior, reclamantul a fost internat în spital în perioada_ -_, în perioada_ -_ ,_ -_, pentru consult și tratament, iar prin decizia medicală nr. A-1063/3 din_ eliberată de Comisia de expertiză medico legală de pe lângă Spitalul Militar de urgență "Constantin Papilian"; C. N. s-a reținut că reclamantul prezenta impotență funcțională gleznă și picior stâng, cicatrice postoperatorie cu 2 fistule la acest nivel prin care se evidențiază o secreție gălbuie. Hipotrofie musculară regiunea fesieră coapsa si glezna stângă. Pareză nerv sciatic popliteu extern stâng. Diagnostic clinic și funcțional: Osteită cronică secundară șold stâng. Neuropatie de nerv sciatic stâng posttraumatică. Aptitudinea pentru îndeplinirea obligațiilor militare - inapt pentru serviciul în poliție cu scoatere din evidență. Gradul de invaliditate II (doi).
Astfel, ca urmare a expertizei efectuate, medicul legist a concluzionat în sensul că, în urma accidentului rutier din 5 octombrie 2010, reclamantul a prezentat leziuni corporale constând în factură cavitate acedurală stângă. Luxație coxofemurală posterioară stângă. Pareză nerv sciatic stâng. TCC acut grad zero. Hematon epicranian stâng. Plagă contuză genunghi drept suturată și excoriații multiple, iar la data examinării, cu referire la leziunile referite s-a reținut că reclamantul se află în stare post fractură coxofemurală stângă. Pareză NSPE stângă secundară. Deficiență globală ușoară și incapacitate adaptativă 40%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
De asemenea, s-a precizat că incapacitatea adaptativă este generată de tulburări morfologice și funcționale diverse și exprimă limitele persoanei în efortul de a se adapta la mediul natural și social, exprimându-se procentual în cadrul unui sistem de cuantificare. Totodată s-a arătat că leziunile suferite în cadrul accidentului rutier din 5 octombrie 2010 reprezintă cauza stării actuale a reclamantului, leziunile putând necesita 110-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, însă vindecarea s-a produs cu constituirea de sechele morfo- funcționale cu caracter permanent care se încadrează în noțiunea de infirmitate.
În plus, în concluziile suplimentului raportului de expertiză, s-a mai precizat faptul că vindecarea oaselor și a nervilor s-a realizat cu constituirea de sechele cu caracter permanent și, în continuare, reclamantul va necesita controale periodice, tratament medicamentos și de recuperare, în conformitate cu indicațiile medicului specialist.
Raportat la starea de fapt anterior descrisă, tribunalul a reținut răspunderea civilă delictuală în condițiile art. 999 C.civ. a defunctului Rus D. Sorin și răspunderea pârâtei în temeiul art. 49-50, art. 54 alin. 2 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în speță nefiind contestate nici fapta ilicită, nici
existența prejudiciului și nici raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. De asemenea, în speță nu a fost contestat nici raportul contractual născut în baza contractului de asigurare de răspundere civilă RCA cu societatea de asigurări pârâtă.
De altfel, pe parcursul judecății, pârâta a și efectuat plata contravalorii autoturismului avariat în urma evenimentului rutier (f.54-56).
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de reclamant, tribunalul, reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 26 alin. 1 și art. 49 alin. 1 lit. a-f din Ordinul CSA nr. 5/2010, a avut în vedere următoarele:
Prin înscrisurile depuse la f. 17, 24-26, reclamantul a probat achiziționarea sistemului osteosinteză fractură de cortil, contravaloarea medicamentelor necesare și a investigațiilor medicale precum și contravaloarea deplasărilor efectuate, în valoare totală de 3.388 lei. Pentru această sumă, reclamantul este îndreptățit și la penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
În ceea ce privește veniturile salariale ale reclamantului, tribunalul reține faptul că reclamantul a fost pensionat prin decizia nr. 1. din funcția de agent șef principal de poliție (f.75), însă nu a solicitat nici o sumă de bani ca diferență
între salariul realizat anterior evenimentului rutier și pensia încasată.
Referitor la daunele morale solicitate de reclamant, tribunalul a avut în vedere faptul că aspectele care prezintă relevanță pentru stabilirea întinderii despăgubirii care a fost stabilită în sarcina pârâtei sunt cele de ordin medical, referitoare la urmările accidentului din 5 octombrie 2010 care au influențat viața reclamantului: suferințele acestuia (care vor determina sumele cuvenite cu titlu de pretium doloris), numărul și durata procedurilor medicale la care a fost supus reclamantul, incapacitatea adaptativă a reclamantului.
Pe lângă latura sa materială, în varianta îngrijirilor medicale (damnum emergens), a incapacității de muncă (lucrum cessans) prejudiciul corporal prezintă și un caracter moral, în speță cu următoarele variante: suferințe și dureri fizice (pretium doloris - prețul durerii), prejudiciu de agrement (în accepțiunea actuală - imposibilitatea de a avea o viață de calitate), prejudiciu estetic (pretium pulchritudinis), prejudiciul juvenil (pretium juventutis). Conform recomandării facute de Consiliul Europei și de C. ea Eur opeană a Drepturilo r Omului (Protocolul 11 al Conventiei Europene privind Drepturile Omului din 1994) dreptul la indemnizare este consacrat prin rezoluția nr. 75-7 a CE, care recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice,
insomnii, sentimentele de inferioritate, sau în caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc).
Din constatările medicale mai sus reproduse, tribunalul reține faptul că urmările accidentului au avut o gravitate deosebită pentru reclamant.
În primul rând, leziunile suferite au necesitat 110-120 zile de îngrijiri medicale, au necesitat multiple intervenții chirurgicale, cu consecințe cu caracter permanent asupra oaselor și nervilor, a unei eventuale infirmități, aspect care a necesitat și necesită în continuare un tratament.
Un alt factor relevant pentru stabilirea întinderii prejudiciului suferit de reclamant este reprezentat de modificarea nivelului calității vieții sale. Astfel cum rezultă din declarațiile coroborate ale martorilor CĂTINEAN I. (f.50) și ROȘCA COSMIN DACIAN (f.51), accidentul a cărui victimă a fost reclamantul a determinat schimbări profunde în comportamentul acestuia. Pe lângă imposibilitatea reclamantului de a mai desfășura activitatea de agent de poliție, accidentul a avut și urmări asupra moralului reclamantului.
Factorul cel mai relevant pentru aprecierea despăgubirilor cuvenite reclamantului este, însă, coeficientul de incapacitate adaptativă, 40%, care
exprimă gradul de tulburare morfologică și funcțională care apare în adaptarea individului la viața socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi.
Raportând acest factor la vârsta reclamantului la momentul producerii accidentului, 46 de ani, tribunalul a reținut că reclamantul a suferit toate urmările mai sus descrise, inclusiv incapacitatea adaptativă, pentru o perioadă de timp semnificativă, comparabilă cu vârsta prezentă a reclamantului.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că acordarea către reclamant a sumei de 446.612 lei, cu titlu de daune morale, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, apare ca fiind pe deplin justificată, atât prin raportare la suferințele deja trăite de reclamant, cât și prin raportare la dificultățile ulterioare pe care le va suporta reclamantul ca urmare a incapacității sale adaptative. Tribunalul a apreciat că, în speță, nu se impune defalcarea vreunor sume pentru fiecare tip de daună de ordin moral suferită de reclamant, deoarece niciunul dintre aceste prejudicii suferite de reclamant nu cunoaște criterii legale de evaluare, aprecierea instanței fiind suverană în această materie (desigur, cu corectivul principiului disponibilității în procesul civil). Desigur, tribunalul ar putea lua în considerare cantitatea de bunuri/servicii pe care reclamantul le-ar putea achiziționa cu această sumă, însă această comparație poate fi utilizată, în prezentul litigiu, doar pentru a se verifica în ce măsură compensația acordată nu ar reprezenta, în realitate o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului. Or, în speță, această sumă nu poate fi considerată ca depășind limitele unei juste compensații acordate reclamantului pentru suferințele sale și urmările accidentului, mai ales în considerarea faptului că reclamantul a fost victima acestui accident la o vârstă relativ tânără, 46 de ani, iar suma acordată urmează a compensa prejudiciile morale suferite de reclamant pentru o perioadă de timp comparabilă cu vârsta reclamantului.
În absența unor norme legale care să stabilească intervale sau plafoane precise de despăgubiri, tribunalul nu poate lua în considerare decât la nivel pur orientativ hotărârile altor instanțe în cazuri similare.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâta SC E. A. R. SA și va obliga pârâta să-i plătească reclamantului suma de 450.000 lei, din care 3388 lei, cu titlu de daune materiale și 446.612 lei, cu titlu de daune morale, precum și a penalităților de întârziere cuantum de 0,1% pentru fiecare zi, calculate începând cu data introducerii acțiunii, 20 aprilie 2011 și până la plata integrală a sumelor.
În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în cuantum de 8.060 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbre judiciare, onorariu expert și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC E. ROMÂNIA
A. R. S.A. prin care a solicitat
admiterea apelului astfel cum a fost formulat cu consecința diminuării daunelor morale acordate de prima instanță și respingerea în totalitate a capătului de cerere privind penalitățile de întârziere.
În motivare se arată că referitor la prejudiciul moral cauzat partii vatamate respectiv a reclamantului T. I., consideră ca acordarea unor daune morale ar putea fi indreptatita, insa cuantumul acestora este problema.
Faptul ca este in totala consonanta cu suferinta produsa acesteia prin nefericitul eveniment pe care il consideră greu de compensat chiar si pecuniar insa, de cele mai multe ori în asemenea cazuri granita dintre patrimonial si nepatrimomial este greu de perceput conducand adesea la hotarari arbitrare
cauzate de reprezentarea subiectiva si exagerata pe care partea vatamata o are asupra pagubei conducand astfel la impulsionarea acesteia in a-si exacerba suferinta reala ori imaginara in scopul sporirii sanselor de a fi despagubita.
Se solicită a se constata ca repararea integrala a prejudiciului nu poate avea decit un caracter aproximativ, insa sumele acordate cu acest titlu nu trebuie sa reprezinte nici masuri excesive pentru autorul pagubei (inculpatul si implicit asiguratorul) si nici venituri nejustificate pentru persoana lezată.
Suferintele psihice determinate de accident, indreptateste partea civila la acordarea daunelor morale, nu insa si la cuantumul acordat deja de instanta de fond (450.000 RON ).
In ceea ce privește cuantumul exagerat al pretențiilor acordate de catre instanta de fond 45.000} RON se solicită să se constate că se află în fața unei acordari de despagubiri exagerate, ce excede cu mult practica judiciara in materie iar admiterea acestora intr-un asemenea cuantum provoace un de echilibru sub forma unei imbogatiri fara justa cauza.
Cu privire la penalitatile acordate pentru daunele morale, solicită a se avea in vedere urmatoarele:
In conformitate cu prevederile doctrinei dreptului, dauna morala reprezinta "orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane". Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial.
Din definitia data in doctrina dreptului ,daune morale nu sunt susceptibile de evaluare baneasca.
Conform arte 49 din Ordinul 5/2010 (aplicabilla data producerii accidentului ), daune morale pot fi acordate in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.
Prin Hotararea Civila nr. 3385/2012, data de catre TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. in data de_ in dosarul procesual_, subscris a a fost obligata la plata penalitatilor de intarziere pentru sumele platite cu intarziere in conformitate cu arte 37 din Ordinul 5/2010.
Consideră ca in speta de fata au fost aplicate in mod eronat prevederile art.
37 din Ordinul 5/2010 deoarece aceste penalitati, in cuantum de 0,1 %, prevazute de catre arte mentionat mai sus, pot fi aplicate doar sumelor ce reprezinta contravaloarea despagubirilor ce pot fi evaluate material.
Potrivit art. 36 din Ordinul CSA 5/2010, despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotar are judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca.
Potrivit art. 37 din Ordinul CSA 5/2010, daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1
%, calculata pentru fiecare zi de intarziere.
Asadar, din art. 36 desprindem ideea ca despagubirea trebuie platita de asiguratorul RCA in maxim 10 zile de la data depunerii facturii prin care a fost cuantificata DAUNA MATERIALA (contravaloarea reparatiei masinii persoanei pagubite) sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoareasca definitiva cu privire la despagubirea pe care trebuie sa o plateasca.
Se solicită a se observa ca nu se aflam in niciunul din cazurile in care se pot acorda penalitati de intarziere, nefiind vorba nici de hotarare judecatoreasca definitiva si nici de depunerea unor facturi care sa stabileasca daunele materiale constand in repararea autoturismului pagubit.
Ca si sanctiune a nerespectarii termenului de 10 zile vine in completarea art. 36,art.37 care lamureste faptul ca daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, se aplica o penalizare de 0,1 %/zi de intarziere.
Acordarea penalitatilor de intarziere nu numai ca sunt nefondate, ci sunt chiar Inadmisibile intrucat nu se pot acorda penalitati de intarziere la daune morale deoarece nu exista temei legal sub acest aspect, iar pe de alta parte este evident ca perioada pentru care au fost calculate si acordate de instanta de fond data de introducerea a actiunii in instanta_ este inadmisibila deoarece creanta nu era certa lichida si exigibila iar dreptul la despagubire pentru prejudiciul moral incercat de reclamant se naste chiar in temeiul hotararii instantei de judecata si nu inainte.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 C.pr.civ. C. ea reține următoarele:
R
eclamantul T. I. prin cererea înregistrată la 20 aprilie și ulterior precizată a chemat în judecată pârâtele SC E. ROMÂNIA A. R. SA și SC E. ROMÂNIA A. R. - S. C., solicitând obligarea acestora la suma de 450.000 lei, cu titlu de daune materiale și morale, din care suma de 3388 lei,cu titlu de daune materiale și suma de 4. lei, cu titlu de daune morale, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % zi, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că în fapt, în data de_, pe raza localității Bunești, dinspre C. spre Dej, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate 2 autoturisme, primul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamant și cel de al doilea marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ condus de d-l Rus D. Sorin. Circumstanțele în care s-a produs evenimentul rutier sunt următoarele: autoturismul marca Dacia s-a angajat într-o depășire fără să se asigure și a intrat în coliziune frontală cu cel de al doilea autoturism, condus de reclamant, care circula regulamentar, iar în urma coliziunii a rezultat avarierea celor 2 autoturisme, vătămarea corporală gravă a reclamantului și decesul conducătorului auto Rus D. Sorin.
Probatoriul administrat a relevat că așa cum a reținut și Comisia de expertiză medico legală de pe lângă Spitalul Militar de urgență "Constantin Papilian"; C. N. reclamantul prezenta impotență funcțională gleznă și picior stâng, cicatrice postoperatorie cu 2 fistule la acest nivel prin care se evidențiază o secreție gălbuie. Hipotrofie musculară regiunea fesieră coapsa si glezna stângă. Pareză nerv sciatic popliteu extern stâng. Diagnostic clinic și funcțional: Osteită cronică secundară șold stâng. Neuropatie de nerv sciatic stâng posttraumatică.
Consecința diagnosticului astfel determinat a fost aceea a declarării reclamantului ca inapt pentru serviciul în poliție cu scoatere din evidență. Gradul de invaliditate II (doi).
Expertiza efectuată de, medicul legist a concluzionat în sensul că, în urma accidentului rutier din 5 octombrie 2010, reclamantul a prezentat leziuni corporale constând în factură cavitate acedurală stângă. Luxație coxofemurală posterioară stângă. Pareză nerv sciatic stâng. TCC acut grad zero. Hematon epicranian stâng. Plagă contuză genunghi drept suturată și excoriații multiple, iar la data examinării, cu referire la leziunile referite s-a reținut că reclamantul se află în stare post fractură coxofemurală stângă. Pareză NSPE stângă secundară. Deficiență globală ușoară și incapacitate adaptativă 40%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
Importantă în determinarea cuantumului desăgubirilor apreciate ca juste este împrejurarea că incapacitatea adaptativă este generată de tulburări morfologice și funcționale diverse și exprimă limitele persoanei în efortul de a se adapta la mediul natural și social, exprimându-se procentual în cadrul unui sistem de cuantificare.
Leziunile suferite reprezintă cauza stării actuale a reclamantului, leziunile putând necesita 110-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, însă vindecarea s-a produs cu constituirea de sechele morfo-funcționale cu caracter permanent care se încadrează în noțiunea de infirmitate.
Vindecarea oaselor și a nervilor s-a realizat cu constituirea de sechele cu caracter permanent și, în continuare, reclamantul va necesita controale periodice, tratament medicamentos și de recuperare, în conformitate cu indicațiile medicului specialist.
Starea de fapt astfel relevată trebuie analizată prin raportare la
împrejurarea că prejudiciile nepatrimoniale denumite și daune morale sau prejudicii extrapatrimoniale sau nepecuniare, reprezintă acele consecințe dăunătoare cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale, între care dreptul la sănătate, garantat constituțional .
Determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să aibă un efect compensatoriu astfel că nu se poate realiza așa cum dorește apelanta prețuirea valorii nepatrimoniale lezate deoarece dreptul la viață și sănătate sunt inestimabile și incontestabile.
Regula este că pentru stabilirea daunelor morale se vor avea în vedere următoarele criterii: tipul și gravitatea vătămării, intensitatea, durata și tipul durerilor, durata afectării stării de sănătate, precum și neplăcerile asociate acestora.
Prima instanță areținut în ceea ce îl privește pe reclamant ca prim factor leziunile suferite au necesitat 110-120 zile de îngrijiri medicale, au necesitat multiple intervenții chirurgicale, cu consecințe cu caracter permanent asupra oaselor și nervilor, a unei eventuale infirmități, aspect care a necesitat și necesită în continuare un tratament.
Pe lângă daunele morale acordate pentru suferința fizică, acestea se acordă și pentru suferința psihică iar judecătorul fondului a reținut coeficientul de incapacitate adaptativă, 40%, care exprimă gradul de tulburare morfologică și
funcțională care apare în adaptarea individului la viața socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi, care este ridicat în privința reclamantului .
Printre condițiile acordării daunelor morale se numără, printre altele, neplăceri cauzate de reducerea capacității de muncă sau de incapacitatea de muncă și această cerință fiind prezentă reclamantul fiind declarat ca inapt iar pentru serviciul în poliție cu scoatere din evidență, gradul de invaliditate II (doi). împrejurare care relevă că nu mai poate continua cariera aleasă cu consecințe asupra percepției reclamantului cu privire la perspectivele de reorientare profesională .
În cazul unei dizabilități permanente, persoanei vătămate i se va plăti o compensație și pentru faptul că aceasta nu mai poate participa la viața socială la fel ca înainte de producerea accidentului iar reclamantul a dobândit în urma accidentului o astfel de dizabilitate care îl impiedică să continue cariera .
Integritatea corporală este garantată conform dreptului constituțional, iar vătămarea corporală în sine trebuie despăgubită iar pierderea sănătății și a
bunăstării include și pagubă rămasă persoanei vătămate după compensarea cheltuielilor de reabilitare și a pierderii veniturilor.
Literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă, s-a reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia, în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii.
Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doză mai mică sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanța si consecințele acesteia pentru persoana vătămată, iar aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic astfel că susținerile apelantei din această perspectivă vor fi înlăturate .
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "prețului" suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.
Tribunalul a apreciat corect la determinarea cuantumului daunelor morale prin raportare la ce a pierdut reclamantul pe plan psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normală, liniștită si fericita pentru acesta în momentul respectiv, dar și în viitor, în societatea respectivă.
Elementele evidențiate infirmă susținerile apelantei referitoare la acordarea unor daune disproporționate întrucât trimiterea la practica judiciară în abstract nu este în măsură să releve o greșită determinare a cuantumului daunelor morale ce apar ca justificate în concret pentru considerentele reținute anterior .
Despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii si cuantificării daunei, solicitat in scris de către asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotar are judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească,potrivit art. 36 din Ordinul CSA 5/2010,
Dacă asiguratorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau si le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenita, care se plăteste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1 %, calculata pentru fiecare zi de întarziere Potrivit art. 37 din Ordinul CSA 5/2010 .
Apelanta susține că despăgubirea trebuie plătită de asiguratorul RCA in maxim 10 zile de la data depunerii facturii prin care a fost cuantificata DAUNA MATERIALA (contravaloarea reparatiei masinii persoanei pagubite) sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoareasca definitiva cu privire la despagubirea pe care trebuie sa o plateasca.
Contrar celor susținute de apelantă C. ea reține că interpretarea acesteia nu poate fi primită întrucât în textul legal invocat nu face nici o distincție între daunele materiale și cele morale iar unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face .
Stabilirea a două momente diferite de la care curg penalitățile nu poate determina stabilirea unor termene diferite pentru daunele morale și materiale .
Un argument suplimentar în susținerea tezei unicității momentului de la care curg penalitățile atât pentru daunele morale cât și materiale este cel invocat de reclamantul intimat referitor la împrejurarea că prin raportare la prevederile art 49 din din Ordinul CSA 5/2010 distincția din perspectiva momentului nu se impune .
Textul invocat de reclamant reglementează maniera de determinare a despăgubirilor de către asigurător și include atât daunele materiale cât și daunele moare statuând în sensul că acestea vor fi stabilite în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
Astfel C. ea reține că momentul stabilit de prima instanță pentru curgerea penalităților este corect determinat legiuitorul secundar stabilind, chiar dacă două momente un moment identic pentru daunele materiale și cele morale .
Apelul apare în consecință ca nefondat, prima instanță realizând o corectă determinare a stării de fapt și o riguroasă aplicare a prevederilor legale incidente astfel că în baza art 296 C pr civ, C. ea va respinge apelul declarat de pârâta SC
E. A. R. SA, împotriva sentinței civile nr. 3385 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o păstra în întregime.
Potrivit art 274 C pr civ, fiind partea care a căzut în pretenții va fi obligată apelanta să plătească intimatului T. I. suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta SC E. A. R. SA cu sediul în
V. Ș. B. N. nr.10, jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 3385 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatului T. I. cu domiciliul ales în C. -
N. B-dul 21 D. 1989 nr.104, ap.1, jud. C. suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
C. | P. A. | M. | C. | V. D. |
Red.A.M.C./S.M.D.
4 ex./_ Jud.fond.N. Koșa
| ← Încheierea civilă nr. 768/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 42/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
