Decizia civilă nr. 231/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
cod operator 4204
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 231/R
Ședința publică din 01 Martie 2013
I. anța constituită din:
PREȘEDINTE V. F.
J. ecător N. B.
J. ecător V. P.
G. ier M. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC D.
, cu sediul în B. M., str. G. C., nr. 9/62, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1948 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC T. T. I. S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, în urma deliberării s- a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1948/24 februarie 2012 a Judecătoriei B. M. s-a admis cererea formulată de reclamanta SC T. T. I. S., cu sediul în B. M.
, str. T. nr. 8, jud. M. în contradictoriu cu pârâta SC DS, cu sediul în B. M., str. G. C. nr. 9/62, jud. M., a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 11.672 lei reprezentând debit restant, cu dobânda legală aferentă calculată de la data scadenței facturii neachitate până la plata efectivă a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 2.311,32 lei, cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că în baza relațiilor comerciale dintre părți reclamanta a livrat pârâtei o centrală termică Vaillant, un boiler apă caldă Vaillant și accesorii în valoare totală de 11.672 lei, sens în care a emis factura fiscală nr. 7020160/_ - în valoare de 11.672 lei (f.8).
Reclamanta a dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale împotriva pârâtei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, factura fiind semnată de numitul Corui M., în condițiile în care societatea pârâtă e condusă de numita Corui M. A. .
De asemenea, martorul B. Gheorghe a afirmat faptul că centrala Vaillant, ce a făcut obiectul facturii fiscale nr. 7020160/_ în valoare de 11.672 lei (întocmită pe numele societății pârâte), a fost predată numitului Corui M. .
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Raportat la aceste prevederi legale și ținând seama de probatoriul administrat, instanța urmează a admite cererea formulată de reclamantă, pe care a găsit-o întemeiată.
Fiind în culpă procesuală pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor făcute cu procesul de reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat (art. 274 Cod procedură civilă).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC DS solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că factura emisă de intimata nu poartă ștampila unității recurente și este semnată de către Corui M., persoana care, așa cum s-a făcut dovada prin actele depuse la dosarul cauzei, nu are nicio calitate în societatea DS . Faptul că semnata facturii este soț al administratorului recurentei nu îi conferă acestuia nicio posibilitate de a angaja contractual SC DS, aceasta fiind o persoană juridică de sine stătătoare care își poate asuma valabil obligații numai prin organele de conducere.
anța omite un alt element esențial evidențiat de declarația martorului audiat în cauză. Acest martor învederează să microcentrala ce se susține că a făcut obiectul convenției dintre părți a fost livrată și montată undeva în zona parcului, în condițiile în care societatea recurentă își are sediul pe strada G.
C. . Așadar nu s-a făcut nici măcar dovada ca microcentrala ar fi fost livrată recurentei, martorul propus de intimată neevidențiând în declarația sa nici un element care să permită instanței de fond să concluzioneze în sensul că s-a încheiat o convenție, de către SC D. prin reprezentanții săi legali, privind achiziționarea microcentralei. I. anța, raportat la probatoriul administrat nu putea reține incidența dispozițiilor art. 969 cod civil ca temei al admiterii acțiunii.
În lipsa asumării obligației de plată a prețului prin semnarea facturii de către o persoană îndreptățită să angajeze valabil societatea, fără a se face dovada că a existat o convenție între cele două societăți în sensul achiziționării microcentralei de către recurenta în lipsa chiar a dovezii ca bunul a fost predat
recurentei, SC DS nu putea fi obligată la plata contravalorii microcentralei.
În drept s-a invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la filele 14,15 intimata SC T. T. I. S. a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința primei instanțe este temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Prima instanță, coroborând probele administrate în cauză, a concluzionat în mod corect că între părți a intervenit raportul juridic pretins de către reclamantă.
Între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de bunuri mobile, pentru încheierea valabilă a căruia legea nu prevede forma scrisă, fiind aplicabil principiul consensualismului.
Pentru a se naște raportul juridic între părți era suficientă o convenție verbală care, dată fiind natura comercială a acesteia, poate fi probată prin orice mijloc de probă.
Declarația martorului coroborată cu înscrisul depus la fila 8, chiar semnat de către o persoană ce nu are calitatea de reprezentant al societății pârâte, fiind vorba despre soțul administratorului societății, dovedește faptul că între părți a intervenit acea înțelegere.
Susținerile recurentei privitoare la faptul că își are sediul pe str. G. C. câtă vreme martorul a vorbit despre instalarea centralei termice undeva în zona parcului nu prezintă relevanță, câtă vreme martorul B. Gheorghe a afirmat că a livrat centrala termică Vaillant pe str. T. Vladimirescu, iar din fișa service depusă la fila 17 din dosarul de recurs rezultă că la data de_, la solicitarea administratorului societății pârâte, a avut loc o intervenție pentru o microcentrală de tip"; Vaillant"; pe strada T. Vldimirecu din B. M. .
Pentru toate aceste considerente, constatând că reclamanta a dovedit existența obligației pretinsă pârâtei, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 969 Cod civil, drept pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art. 316 rap. la art. 298 și 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta SC DS, cu sediul în B. M., str. G. C., nr. 9/62, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1948 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Obligă recurenta la plata către intimata SC T. T. I. S. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecător, | J. ecător, | |
V. F. | N. B. | V. | P. |
G. ier,
M. S.
Red. P.V. / _
Tehnored.T.H.-_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND A. C. O.
| ← Decizia civilă nr. 405/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 7108/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
