Decizia civilă nr. 405/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 405/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul SA Ș. în contradictoriu cu intimata SC E. E. R. SA, împotriva sentinței civile nr. 21852/8 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru de către recurent, instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997, ridică excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției ridicate din oficiu.
T. UL: Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 21852/_ pronunțată în dosarul nr. _
al Judecătoriei C. -N. s-a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta SC E. E. R. SA în contradictoriu cu pârâtul SA S. și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 2479,46 lei, reprezentând contravaloare gaze naturale.
S-au respins pretențiile constând în obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 220 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul depus la dosar, prin care reclamanta, în calitate de vânzător, se obliga să furnizeze gaze naturale în beneficiul pârâtului, în calitate de cumpărător-consumator nu este semnat de către pârât. Potrivit prevederilor contractului, consumatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, neachitarea facturii la termen atrăgând după sine penalități de întârziere.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, facturi fiscale și anexe la penalități la facturi fiscale, prima instanță a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de furnizare a gazelor naturale, a facturat consumul și penalitățile de întârziere. Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii de conciliere directă, în condițiile prevăzute de art. 7201 și urm. C.proc.civ., fără ca acest demers să aibă vreun rezultat. În speță, pârâtul, legal citat, nu a făcut dovada că a efectuat vreo plată în contul reclamantei pentru facturile emise deși a
1
beneficiat de serviciile reclamantei. Achitarea sumei de 900 de lei nu a fost probată în vreun fel de către pârât și nici convenția dintre părți cu privire la plata de 300 lei lunar.
Pentru motivele de mai sus, instanța a constatat că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului. Văzând dispozițiile art. 969 alin. 1 C.civ., care consacră principiul forței obligatorii a contractului pentru părțile contractante, instanța a apreciat că reclamanta și-a îndeplinit întocmai obligația de furnizare a gazelor naturale, în schimb pârâtul nu și-a executat obligația de a plăti contravaloarea acestora. Cât privește debitul accesoriu - penalități de întârziere -, prima instanță a reținut că acesta nu reprezintă o creanță certă, lichida și exigibilă.
În condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată, simpla mențiune pe facturi a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului (art. 969 C.civ), dat fiind că este vorba de un act unilateral de voință al creditorului, neasumat de către debitor. Așa cum s-a arătat și în practica Înaltei Curți de Casație si Justiție, acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere.
Ca urmare, a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat. Văzând dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei și cheltuieli de judecată în sumă de 220 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul SA Ș. .
În motivarea recursului, a arătat că a fost somat de Agenția de colectare a creanțelor pe cale amiabilă, Coface R. pentru eșalonarea plaților datorate E.
E. R., față de care și-a luat angajamentul de a achita datoria în rate lunare de 300 lei lunar, până la achitarea integrală a datoriei, plus penalitățile cuvenite. A achitat lunar suma convenită (conform chitanțelor anexate), suma totală fiind de 4085,68 lei, ultima rată fiind achitata la data 2 noiembrie 2012, în suma de 260 lei, comunicata telefonic (0265-2. ) de către operatorul de serviciu, suma conținând plata datoriei si penalitățile cuvenite.
A mai arătat că în urma înțelegerii cu Agenția de colectare a creanțelor Coface R. și-a respectat obligația, achitând lunar suma convenită și nevăzând datorita cărui motiv a fost chemat in instanța, fapt pentru care a solicitat instanței scutirea de plata cheltuielilor de judecată, procesul fiind pornit in ciuda faptului ca și-a respectat angajamentul. Prin decizia civilă nr. 226/R/2013 pronunțată la data de 27 februarie 2013, Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Recursul a fost înregistrat pe rolul tribunalului Specializat C. la data de 18 martie 2013.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2013, instanța, din oficiu, a ridicat excepția netimbrării recursului
Analizând excepția ridicată din oficiu, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentului, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligațiile legale privind
2
achitarea taxei judiciare în cuantum de 104,66 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 3 lei (f.4).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentului i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea apelului aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursul și va anula ca netimbrat recursul declarat de declarat de recurentul SA S. în contradictoriu cu intimata SC E. E.
R. SA.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția nelegalei timbrări recursului și, în consecință:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul SA S. în contradictoriu cu intimata SC E. E. R. SA, împotriva sentinței civile nr.21852/2012 pronunțate la data de 8 noiembrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
N. K. | F. | M. D. D. | C. P. |
În CIC, semnează Președintele instanței
Thred. FIM/2 ex./_
3
| ← Decizia civilă nr. 651/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 231/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
