Sentința civilă nr. 1738/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 1738/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte - I. P. Grefier - S. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulată de către reclamanta SC E. C. S. F., județul C., împotriva pârâtei SC T. C.
S. C. -N., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, iar concluziile părților și mersul dezbaterilor s-au consemnat în încheierea ședinței publice de la acea dată, care face parte integrantă din această sentință.
Se constată, de asemenea că pârâta a înregistrat la dosar, în data de 12 iunie 2013, concluzii scrise care cuprind apărările față de acțiunea reclamantei iar reclamanta a înregistrat de asemenea la dosar, în data de 14 iunie 2013, concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 21 aprilie 2011, la Tribunalul Specializat C., reclamanta SC E. C. S. F., județul C., a chemat-o în judecată pe pârâta SC T. C. S. C. -N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.403.699,17 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații necesare în vederea remedierii defecțiunilor platformei și drumului de acces parte din lucrarea "Depozit de produse alimentare și nealimentare, birouri, Casa porți, Țarc ambalaje, Amenajări și exterioare, Împrejmuire, Branșamente utilități"; executată de către pârâtă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de_ a încheiat cu pârâta contractul de execuție lucrări nr. 5759 prin care pârâta s-a obligat să execute și să finalizeze lucrarea având ca obiect "Depozit de produse alimentare și nealimentare, birouri, Casa porți, Țarc ambalaje, Amenajări și exterioare, Împrejmuire, Branșamente utilități";. În data de_ părțile au încheiat procesul-verbal de predare-primire amplasament nr. 1. Societatea pârâtă a executat lucrarea contractată conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 626/_, fiindu-i pus la dispoziție memoriul tehnic întocmit de către proiectantul SC PROCIV CONSTRUCT S. . În perioada de garanție, reclamanta i-a semnalat pârâtei o serie de defecțiuni apărute la lucrările executate de aceasta și subantreprenorii săi, defecțiuni care au fost remediate în
perioada de garanție. În data de_ a fost încheiat procesul-verbal de recepție finală în cuprinsul căruia comisia de recepție a menționat faptul că au fost remediate toate defecțiunile apărute în perioada de garanție a lucrărilor. Cu toate acestea, după iarna 2009-2010 au fost constatate defecțiuni grave la suprafața platformei de încărcare-descărcare și depozitare. Aceste defecțiuni au fost aduse la cunoștința reclamantei de către SC URSUS BREWERIWS SA, societatea care utilizează atât drumul de acces, cât și platforma de încărcare- descărcare aferente depozitului închiriat în temeiul unui contract de locațiune încheiat cu reclamanta, pârâta fiind notificată cu privire la aceste defecțiuni la data de_ . Prin notificarea din data de_ reclamanta i-a adus la cunoștință pârâtei că au apărut noi degradări în suprafața platformei și a drumului de acces, solicitându-i să procedeze de urgență la remedierea lor. Întrucât defecțiunile au apărut după un interval suspicios de scurt, de doar un an de la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor și constatând că aceste defecțiuni sunt suficient de grave încât să perturbe atât activitatea reclamantei, cât și a locatarului SC URSUS BREWERIES SA, reclamanta a formulat în temeiul art. 235 și urm. C.pr.civ. o cerere de asigurare de dovezi prin care a solicitat Judecătoriei C. -N. să dispună, de urgență, administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, urmând astfel să se arate de către expertul desemnat care sunt cauzele ce au dus la apariția defecțiunilor semnalate la nici un an de la data recepției finale a lucrărilor. Expertul a constatat existența și gravitatea defecțiunilor reclamate și în urma efectuării unor teste de către un laborator de specialitate, a concluzionat că acestea se datorează datorită faptului că cel puțin o parte din betonul pus în operă are caracteristici inferioare celor prevăzute prin proiect și nu a fost respectată tehnologia de punere în operă a betonului în conformitate cu normativele în vigoare. Potrivit art. 969 C.civ. pârâta era ținută să execute întocmai obligațiile asumate prin contract. Principala obligație a pârâtei a fost aceea de a executa și finaliza lucrările, precum și de a remedia viciile ascunse cu atenția și promptitudinea cuvenite. În plus, pârâta nu a fost ținută doar de obligațiile asumate prin contract, ci și de cerințele memoriului tehnic care prevedeau în detaliu modalitatea de execuție pe care, în calitate de executant, trebuia să o urmeze în momentul execuției lucrărilor. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 7.1, al. 1 din contractul de lucrări, executantul garantează că la data recepției lucrarea executată va avea calitățile declarate de către acesta în contract, va corespunde reglementărilor tehnice în vigoare și nu va fi afectată de vicii care ar diminua sau ar anula valoarea ori posibilitatea de utilizare, conform condițiilor normale de folosire sau celor specificate în contract. dispozițiile contractuale sunt dublate de disp. art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții conform cărora executantul răspunde potrivit obligațiilor ce îi revin pentru viciile ascunse ale construcției, ivite într-un interval de 10 ani de la recepția lucrării, precum și după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existență a construcției, pentru viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și de execuție în vigoare la data realizării ei. În acest context, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică administrat în dosarul având ca obiect administrare de dovezi, degradarea accentuată a suprafeței platformei și a drumului de acces se datorează, pe de o parte, faptului că s-a utilizat beton de clasă inferioară celui
prevăzut în proiect, iar pe de altă parte, nerespectării tehnologiei de punere în operă a betonului. Ambele cauze stabilite de către expert sunt imputabile pârâtei care, în calitate de executant, avea obligația de a executa lucrările contractate respectând indicațiile memoriului tehnic pus la dispoziția sa. În ceea ce privește calitatea betonului pus în operă, reclamanta a arătat că răspunderea pârâtei este susținută de faptul că betonul pus în operă a provenit de la o stație de preparare proprietatea pârâtei, acesteia revenindu-i obligația de a prepara betonul respectând cerințele impuse de clasa de beton indicată prin memoriul tehnic. Or, din raportul de expertiză tehnică reiese, neîndoielnic, faptul că betonul pus în operă nu prezintă proprietățile clasei de beton impuse de către proiectant în memoriul tehnic. Calitatea inferioară a betonului pus în operă, ca factor determinant al apariției degradărilor platformei și a drumului de acces, a fost pentru prima oară relevată de către expertul tehnic judiciar prin raportul de expertiză tehnică judiciară, în condițiile în care anterior acestui moment, pârâta a pretins, pe de o parte, folosindu-se de avize de însoțire a mărfii și declarații de conformitate care proveneau tot de la ea, că betonul pus în operă respectă cerințele memoriului tehnic, iar pe de altă parte, că degradările se datorează proastei întrețineri a suprafeței ce cădea în sarcina reclamantei. În fapt, prin memoriul tehnic completat de dispoziția de șantier nr. 1/_ proiectantul a prevăzut pentru execuția platformei și a drumului de acces un sistem rutier rigid ce presupune utilizarea unui beton de ciment rutier de clasa BcR 4.5. Aparent, executantul ar fi respectat aceste indicații tehnice, așa cum reiese din avizele de însoțire a mărfii și din declarațiile de conformitate în care se arată că betonul pus în operă este fie de clasa BcR 4, fie de clasa BcR 4.5, sub rezerva că aceste documente provin tot de la pârâtă. Doar prin raportul de expertiză tehnică a fost stabilit cu certitudine că betonul efectiv pus în operă nu putea fi unul de clasa BcR 4.5 așa cum se prevăzuse în proiect. În acest sens, expertul a subliniat că încercările de laborator efectuate au dat valori corespunzătoare unor betoane rutiere de cel mult clasa BcR 3.5, deci mult inferior betonului de casa BcR 4.5 prevăzut în proiect. În răspunsul la obiecțiunile formulate de către pârâtă expertul a exclus ca posibilă cauză a deteriorării suprafeței, întreținerea acesteia și a reiterat că este exclus ca rezistența unui beton de clasa BcR 4.5 să scadă atât de dramatic. Plecând de la concluziile raportului de expertiză, reclamanta a apreciat că degradările constatate de expert constituie vicii ascunse ale lucrării, motiv pentru care se impune angajarea răspunderii executantului în temeiul disp. art. 29 din Legea nr. 10/1995 a calității în construcții.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 143-145), pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nefondată și neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale, pârâta a arătat că oferta nr. 269/_ care stă la baza pretențiilor reclamantei nu are valoare de contract și se referă la refacerea platformei incintă (fără drumul de acces). Or, din raportul de expertiză tehnică judiciară din luna iunie 2010 reiese că starea de fapt a platformei și a drumului de acces prezintă zone degradate, degradările fiind în special în zona rosturilor. În susținerea celor arătate sunt fotografiile făcute de pârâtă în luna octombrie 2010 la locația unde erau semnalate degradările și unde se observă remedierea acestora de către reclamantă, înainte de a se pronunța instanța prin încheiere asupra probei de administrare de dovezi. Oferta pe care o prezintă ca
temei al pretențiilor bănești este din data de_, dată la care remedierile erau deja efectuate. În aceste condiții, oferta care stă la baza pretențiilor bănești ale reclamantei este neîntemeiată și nu reprezintă o valoare certă a remedierii defecțiunilor platformei și a drumului de acces. Unul din punctele expertizei administrată în cauză a fost ca expertul să determine cauzele deteriorării platformei și a drumului de acces, punct la care expertul judiciar desemnat în cauză a afirmat că s-ar impune o expertiză efectuată de către un expert MLPAT ca fiind singura care poate face o analiză completă a cauzelor pentru că fără o astfel de expertiză nu poate fi constatată în detaliu starea construcției și stabilirea unei soluții tehnice pentru repararea obiectivului. În condițiile în care reclamanta a remediat deteriorările în timpul expertizei pe care tocmai ea a solicitat-o este inutilă și imposibilă o altă expertiză care să constate cauzele, să stabilească soluția tehnică și să cuantifice valoarea remedierilor. Efectuarea remedierilor de către reclamantă fără a o înștiința pe niciuna din părțile implicate, după expirarea perioadei de garanție a lucrării și după recepția finală (_ ) nu face decât să confirme că aceasta a acceptat și înțeles faptul că executantul nu are nicio culpă, că proba cu expertiza solicitată pe calea unei cereri de asigurare de dovezi nu îi era utilă și necesară și că de fapt, degradările au apărut ca urmare a neîntreținerii corespunzătoare a platformei și drumului de acces și nerespectarea instrucțiunilor de utilizare și comportare în timp a construcțiilor de către beneficiar conform dispozițiilor HG nr. 273/1994 privind regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora. De altfel, expertul judiciar, în răspunsul la obiecțiuni pct. 3.2, lit. b și lit. d este de acord cu observația pârâtei privind necesitatea întreținerii permanente a platformei care după trecerea perioadei de garanție îi revine în exclusivitate beneficiarului și care, de altfel, a folosit drumul de acces și platforma, însumat de la durata execuției până la data formulării cererii, cinci ani. În aceste condiții, pârâta a apreciat că expertiza care constituie temei al acțiunii reclamantei nu mai are valoare de probă juridică și nu poate constitui un argument juridic care să antreneze răspunderea executantului. Pentru a acoperi lipsa de diligențe în scopul întreținerii drumului de acces și a platformei, beneficiarul a formulat cererea de asigurare de dovezi în încercarea de a justifica degradarea rosturilor la îmbinarea plăcilor platformei și a drumului de acces ca fiind un viciu al structurii de rezistență a construcției, în condițiile în care atât procesele-verbale de la terminarea lucrării, cât și procesul-verbal de recepție finală a lucrării au fost semnate fără obiecțiuni. Reclamanta își motivează susținerile raportat la prevederile art. 7.1, al. 1 din contractul de execuție dintre părți, dublate de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constrcuții, ignorând prevederile art. 11, pct. 11.4 din contractul semnat și însușit de părți care limitează răspunderea executantului pentru vicii ascunse ale construcției la doi ani de la recepția lucrării iar pentru vicii ale structurii de rezistență, pe toată durata de existență a construcției. În acest sens, s-a solicitat reclamantei să depună, în conformitate cu prevederile HG nr. 273/1994 punctul de vedere al proiectantului privind execuția construcției și referatul investitorului privind compararea construcțiilor și instalațiilor aferente în exploatare pe perioada de garanție, inclusiv viciile aferente și remedierea lor acte premergătoare recepției finale.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar (filele 174-176), reclamanta a arătat că în opoziție cu cele susținute de către pârâtă, cuantumul pretențiilor bănești solicitate acoperă strict lucrările de reparații necesare în vederea remedierii defecțiunilor/degradărilor constatate de către expert în cuprinsul raportului de expertiză și care se regăsesc în cuprinsul proiectului tehnic elaborat de o societate specializată pentru a sta la baza lucrărilor de reparație. Lucrările de remediere efectuate de către reclamantă, la care face referire pârâta, sunt lucrări provizorii care, la vremea respectivă, se impuneau a fi efectuate pentru a evita întreruperea activități locatarului reclamantei, activitate ce consta în transport zilnic de marfă. Dacă aceste intervenții nu ar fi fost efectuate, din cauza degradărilor accentuate care afectau vizibil activitatea locatarului, exista riscul ca acesta din urmă să solicite rezilierea contractului de locațiune. Oferta are în vedere strict lucrările de reparații ce se impun în vederea înlăturării cauzelor ce au stat la apariția degradărilor, fiind propusă de către constructor execuția unor lucrări menite să înlocuiască betonul existent. Pârâta a susținut că în cauză s-ar impune efectuarea unei noi expertize tehnice, însă acest lucru este imposibil datorită lucrărilor de remediere care au fost executate. Reclamanta a arătat că motivul pentru care a demarat procedura asigurării de dovezi a avut ca scop tocmai efectuarea în regim de urgență a raportului de expertiză tehnică pentru ca, odată prelevate probele relevante din beton, să poată fi efectuate lucrările de reparații provizorii. Pe de altă parte, în speță nu este necesară o nouă expertiză care să stabilească cauzele, soluția tehnică și să cuantifice valoarea remedierilor, dat fiind că expertiza deja efectuată a tranșat care sunt cauzele degradărilor platformei și a drumului de acces. Totodată, susținerile pârâtei potrivit cărora expertul judiciar a afirmat că în cauză s-ar impune efectuarea unei expertize de către un expert MLPAT pentru o analiză completă a defecțiunilor sunt irelevante, în condițiile în care expertul a concluzionat că a identificat trei cauze ce au stat la baza apariției deteriorărilor, respectiv nerespectarea prevederilor normativelor și caietului de sarcini în ceea ce privește modul de finisare a suprafeței îmbrăcăminții din beton, tratarea necorespunzătoare a rosturilor și utilizarea la execuția datelor a unui beton de ciment rutier cu caracteristici inferioare. Pârâta a susținut că degradările constatate cu ocazia efectuării expertizei se datorează întreținerii necorespunzătoare a platformei, făcând trimitere la răspunsul expertului referitor la obiecțiunile formulate. Însă, la pct. 3.2, lit. b din răspunsul la obiecțiuni expertul a afirmat că în cazul în care pentru înlăturarea gheții de pe platformă s-a utilizat sare, aceasta are o acțiune negativă asupra betonului, dar în cazul BCR 4.5 aceasta nu poate fi atât de dramatică după patru ierni. Rezultă, așadar, că expertul nu a susținut niciodată că deteriorările se datorează întreținerii necorespunzătoare a suprafeței de către beneficiar ulterior efectuării recepției finale. Reclamanta a arătat că întreținerea platformei a fost efectuată utilizându-se clorură de calciu nu sare. Referitor la clauza exoneratoare de răspundere cuprinsă în art. 11. 4 din contract, invocată de către pârâtă în apărarea sa, reclamanta a arătat că aceasta este inaplicabilă, deoarece contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 10/1995 care prevăd răspunderea antreprenorului pentru viciile ascunse ale construcției ivite într-un termen de 10 ani de la recepția lucrării. potrivit doctrinei, clauzele contractuale de limitare sau de înlăturare a răspunderii antreprenorului pentru vicii nu pot fi
admise întrucât astfel s-ar eluda protecția asigurată de lege atât intereselor clientului, cât mai ales interesului public.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar (fila 154) reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.819.147,83 lei, având în vedere ofertele de preț pentru lucrările ce se impun a fi efectuate conform proiectului tehnic ce stă la baza efectuării lucrărilor de refacere a platformei.
În cauză, pârâta a încercat chemarea în garanție a lui Bârlea I. H. și a lui F. E., persoanele răspunzătoare de controlul și verificarea execuției lucrărilor ce se suține că ar fi fost defectuoase, însă această cerere a fost anulată, ca netimbrată, la termenul din data de 31 octombrie 2011.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 26 septembrie 2005 a fost, încheiat, între părți, contractul de execuție de lucrări, în baza căruia, pârâta s-a obligat, pentru suma de 1.555.961,57 lei, inclusiv TVA, să execute lucrările la obiectivul depozit de produse alimentare și nealimentare, birouri, casa porți, țarc ambalaje, amenajări și exterioare, împrejmuire, branșamente utilități, la imobilul situat în localitatea
F., str. A. Inacu DN1 FN (filele 9-57, vol. I). În data de 10 octombrie 2005, printr-o dispoziție de șantier, printre altele, a fost modificată structura rutieră a platformei din structură rutieră bituminoasă, în structură rutieră rigidă (fila 58, vol. I). În data de 4 octombrie 2006, lucrarea a fost terminată, în acest sens fiind semnat procersul-verbal de recepție (filele 59-63, vol. I). După această dată, între părți s-a purtat o bogată corespondență din care reiese că lucrările făcute de către pârâtă au avut deficiențe, pe care pârâta s-a obligat să le remedieze (filele 64-73). În data de 3 februarie 2009 a fost încheiat un alt proces-verbal, de această dată de recepție finală (filele 74-76), în el stipulându-se faptul că au fost executate toate remedierile, în bune condiții.
Obiectivul a fost închiriat de către reclamantă, către SC Ursus Breweries SA, societate care, în urma exploatării platoului de încărcare-descărcare și depozitare, a constatat că au apărut gropi în acest, înștiințând-o pe reclamantă cu privire la acest aspect (fila 77). La rândul său, reclamanta a încunoștiințat-o pe pârâtă cu privire la defecțiunile apărute, considerând că deteriorările au fost produse ca urmare a unor vicii ascunse ale lucrării (filele 78-80). În cauză, în baza unei cereri de asigurare de dovezi, dispusă în dosarul nr._ al Tribunalului C. ercial C., expertul tehnic judiciar, Ștefan Ciobotarenco (filele 81-118), a constatat starea platformei și a drumului de acces la depozitul edificat de către pârâtă, ele prezentând zone de degradare accentuată în zona rosturilor, cel puțin o parte din betonul pus în operă având caracteristici inferioare celor prevăzute în proiect, nefiind respectată nici metodologia de punere în operă a betonului în conformitate cu normativele în vigoare.
Reclamanta s-a interesat la alte societăți de construcții, cât ar costa lucrările de reparații la platforma și drumul de acces deteriorate, SC C. Drumuri și Poduri S. avansând o ofertă de preț în valoare de 1.819.147,83 lei, în luna decembrie 2012 (fila 1808, vol. II), SC C. Rutiere C. SA, o ofertă de preț în valaore de 1.892.241,12 lei în luna decembrie 2012 (filele 109- vol. II), SC Viaduris S., o ofertă de preț în valaore de 2.077.605,93 lei (fila 188, vol. I), SC Kineto Construct Armonia S., o ofertă de preț în valoare de 1.130.400,69 lei (filele 189-234, vol. I).
Culpa pârâtei la efectuarea defectuoasă a lucrărilor la imobilul reclamantei, a fost dovedită pe lângă expertiza din dosarul de asigurare de dovezi și prin expertiza tehnică judiciară dispuă în acest dosar și efectuată de către expertul tehnic judiciar Vladimir Fosti (filele 6-65, vol. II). Astfel, deterioararea platformei s-a datorat turnării betonului îmbrăcăminții îndouă straturi, contrar tehnologiei proiectate, finisării prin elicopterizare (inadecvată situației platformei exterioare), realizării inadecvate a rosturilor etc. Erxpertul asistent parte al reclamantei a propus o modalitate de remediere a defecțiunilor al cărei cost l-a estimat la suma de 1.195.000 lei, fără TVA (filele 67, 68, 88, vol. II). Acest expert a mai arătat că schimbarea soluției inițiale a îmbrăcăminții din beton asfaltic în beton de ciment ar fi trebuit să ducă la o durată mai mare de explatare, cu până la 12 ani în plus. Răspunzând obiecțiunilor părților, expeertul tehnic principal și cel asistent din partea reclamantei (fila 93, 118, 119) au mai arătat că pe o mare parte din suprafața betonată, betonul turnat nu corespunde clasei de beton rutier proiectate, fiind inferior.
Pârâta a susținut că degradarea betonului s-ar fi datorat traficului intens, exploatării necorespunzătoare a platformei sau folosirii de substabțe inadecvate pentru dezghețarea, în timpul iernii a platformei. Aceste susțineri nu au fost dovedite, cum chiar experții tehnici judiciari menționați anterior au arătat în răspunsul la obiecțiuni. De altfel, este evident faptul că datorită dovedirii culpei pârâtei la realizarea lucrării, culpă constând în nerespectarea calității betonului turnar și deficiențelor în realizarea manoperei propriuzise, orice încercare de apărare constând în susținerea unei utilizări necorespunzătoare a platformei betonate, nu poate fi acceptată de către instanță. O astfel de apărare și o culpă din partea pârâtei ar fi putut fi invocate cu succes doar dacă reclamanta ar fi executat, în mod corespunzător lucrarea, conform celor convenite. În plus, apărarea pârâtei că nu s-a dovedit faptul că întreaga platformă betonată nu a fost realizată corespunzător și că pe întreaga suprafață a acestei nu s-a dovedit faptul că betonul ar fi fost necorespunzător calitativ, aceasta va fi înlăturată. În cauză s- au luat mostre de pe întreaga suprafață de beton (10 carote), fiind evident absurd ca expertul judiciar să radă întreaga întindere a platformei, pentru a vedea, pe întreaga ei suprafață cum a fost realizată lucrarea. Din toate mostrele luate reies defecțiunile cu care a fost realizată lucrarea, neputându-se susține că ar fi existat o suprafață cât de cât mare pe care betonul turnat să fi fost corespunzător sau să se fi respectat metoda de execuție prevăzută în normativele tehnice în vigoare.
Dovedită fiind culpa integală a pârâtei la modalitatea de realizare a lucrării și a calității materialelor produse și procurate chiar de către ea (vicii ascunse), în temeiul art. 969 C.civ., convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante și având în vedere și prevederile contractului, acțiunea va fi admisă, în parte, iar pârâta va fi obligată să plătească reclamantei, suma de 1.481.800 lei, despăgubiri, conform calculelor realizate de către însuși expertul asistent al reclamantei. Această sumă este compusă din valoarea lucrării de frezare a platformei de beton, pe o adâncime de 8 cm și de turnare a unei noi
îmbrăcăminte bituminoase, groasă de 8 cm. Frezarea este necesar a fi făcută pentru ca hala de depozitare să nu fie inundată în situația în care noul strat de beton ar fi turnat peste cel vechi, ceea ce ar ridica cota existentă a platformei, față de cea a construcției.
Urmând să cadă în pretenții, în temeiul art. 246 C.pr.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată, dovedite ca fiind făcute, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, calculate proporțional cu pretențiile încuviințate, onorariul avocațial, în sumă de 10.377,06 lei, onorariile experților principal și al celui numit în dosarul de asigurare de dovezi, inclusiv cheltuielile făcute cu încercările de laborator, în sumă de 6.950 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite, în parte, cererea formulată de către reclamanta SC E. C. S., cu sediul în localitatea F., str. A. I., nr. 448-452, județul C., în contradictoriu cu pârâta SC T. C. S.R.L., cu sediul în localitatea C. -
N., str. O., nr. 10.
O obligă pe pârâtă să plătească reclamantei, suma de 1.481.800 lei, despăgubiri.
O obligă pe pârâtă să plătească reclamantei, suma de 38.761,06 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2013.
Președinte, Grefier,
I. P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 509/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 6780/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
