Decizia civilă nr. 231/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 231/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta SC B. E. S. împotriva sentinței civile nr.18950 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca, privind și pe intimata SC A. I. E. S. PRIN L. HIDATOR J. SS, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La ambele apeluri nominale efectuate în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra acestei cereri au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da recurentei posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de azi, 8 aprilie 2012.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.18950/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. I. E. S.R.L. prin lichidator judiciar SS, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. E. S.R.L. și a fost obligată parata sa achite reclamantei suma de 12.587,51 lei, cu titlu de debit restant, conform facturii fiscale nr. 12/_, precum și dobânda legală aferentă acestui debit restant, calculata de la data scadenței de plata a facturii fiscale și până la momentul achitării efective a debitului principal restant, fiind respinse restul pretențiilor formulate ca nefondate, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.C. A. I. E. S.R.L. - prin lichidator judiciar
SS tinde sa obtina obligarea paratei S.C. B. E. S.R.L. la plata sumei de 32.370,78 lei, reprezentand debit restant, conform facturi fiscale nr. 9304543/_ si nr. 12/_, cu dobanda legala aferenta acestui debit.
Instanța a reținut că pretențiile reclamantei sunt parțial justificate, cu consecința admiterii în parte a acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 12.587,51 lei cu titlu de debit restant, conform facturii fiscale nr. 12/_, precum și dobânda legală aferentă acestui debit restant, calculată de la data scadenței de plată a facturii fiscale și până la momentul achitării efective a debitului principal restant. Va respinge în rest pretențiile formulate ca nefondate. La baza soluției instanței stau considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Între părțile litigante a intervenit contractul de subantrepriză nr. 533/_, în temeiul căruia reclamanta, în calitate de subantreprenor, s-a obligat să presteze în favoarea pârâtei, în calitate de antreprenor, următoarele lucrari de construire: etaj retras la corp A pana la data de_, respectiv etaj V la imobilul B2 pana la data de_ - ansamblul de locuinte Panorama, in com. Baciu, Calea Baciului FN. Conform art. 3.1 din conventia partilor, se impunea ca lucrarile sa fie finalizate de catre reclamanta pana la data de_, urmand ca parata sa achite pretul lucrarilor de 50.000 lei, iar facturarea prestatiei paratei se efectua dupa incheierea procesului-verbal final de receptie a lucrarilor, potrivit art. 4.2 contract. Ca atare, partile au convenit ca plata lucrarilor sa se realizeze dupa intocmirea procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor.
In executarea contractului, reclamanta a emis la plata pe seama paratei factura fiscala nr. 9304543/_, in suma de 15.000 lei. In sustinerea demersului procesual de fata, reclamanta se prevaleaza de aceasta factura fiscala. Factura fiscala cuprinde o semnatura indescifrabila la rubrica destinatar, iar societatea parata contesta in cauza executarea lucrarilor de catre reclamanta, justificand ca a fost nevoita se finalizeze lucrarile pe cheltuiala sa.
Astfel, instanța a reținut că între părțile litigante s-a încheiat un act juridic scris cu privire la conținutul raporturilor juridice existente între părți, iar, potrivit dispozițiilor art. 46 Cod comercial, facturile acceptate, depuse la dosar de reclamantă fac dovada existenței unui contract de subantrepriză din care izvorăsc în sarcina ambelor părți, respectiv în sarcina reclamantei de a executa lucrările de construire la care s-a obligat, iar pârâta este ținută de obligația de a achita contravaloarea acestora în măsura în care sunt realizate, după perfectarea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în condițiile expuse mai-sus.
În cauză pârâta a invocat excepția de neexecutare a obligațiilor de către reclamanta, iar creanța de care se prevalează aceasta nu are caracter cert, lichid si, mai ales, exigibil.
In cauza, instanta a retinut ca, in sarcina paratei, nu poate fi angajata raspunderea civila contractuala pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor asumate, avand ca obiect contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, in contextul in care reclamanta nu a facut dovada executarii propriilor obligatii asumate pe teren contractual (avand ca obiect edificare lucrari de construire), iar partile au stabilit un termen al scadentei de plata in favoarea paratei, situat in timp dupa incheierea procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor. Or, in speta, reclamanta nu a probat neechivoc ca s-a achitat in mod corespunzător de obligațiile contractuale asumate, prin producerea unor înscrisuri in acest sens (proces-verbal de receptie la terminarea lucrărilor), după cum nu a dovedit că pârâta ar fi refuzat in mod nejustificat întocmirea procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor.
Prin urmare, referitor la debitul in suma de 15.000 lei, conform facturii fiscale nr. 9304543/_, instanta a retinut ca acesta nu are caracter cert, lichid si exigibil. Ansamblul înscrisurilor produse de reclamanta-creditoare nu sunt susceptibile să legitimeze pretențiile acesteia pe calea demersului in justitie, intrucat aceasta nu si-a probat în mod riguros creanța, prin producerea unor înscrisuri care sa ateste, prin ele însele, existența și cuantumul datoriei invocate în sarcina debitoarei, înscrisuri care, în plus, sa îndeplineasca și cerința de a fi însușite de părțile raportului juridic obligațional. Mai mult, facturile fiscale, chiar asumate la plata, nu fac dovada executarii propriilor obligatii de catre reclamanta conform contractului partilor.
In ceea ce priveste creanta in suma de 17.370,78 lei, conform facturii fiscale nr. 12/_
, instanta a constatat ca este solicitata de reclamanta in executarea contractului de inchiriere nr. 369/_, prin care reclamanta, in calitate de locator, a pus la dispozitia paratei, in calitate de locatar, folosinta macaralei SMT 501 fara personal de deservire la punctul de lucru din Calea Baciului, predat paratei prin proces-verbal. Partile au convenit incheierea contractului pe durata nedeterminata, iar chiria a fost stabilita de parti la suma de 2.500 euro (exclusiv TVA) pentru o luna calendaristica. Plata chiriei urma a fi efectuata de parata pe baza facturii emisa in ultima zi a lunii, in termen de 45 de zile de la data facturarii, la cursul BNR din ultima zi a lunii. De asemenea, prin contractul partilor s-a convenit perceperea unor tarife suplimentare, precum: montare macara - 1500 euro; transportul macaralei de la baza productiei la punctul de lucru - 1.000 euro; demontare macara - 1.500 euro; transportul macaralei de la punctul de lucru in baza de productie - 1.000 euro, ce urmau a fi suportate de catre parata, in calitate de locatar (art. 10, art. VI. Pct. II lit. k) din contract).
Astfel, in executarea acestui contract, reclamanta a emis la plata pe seama paratei factura fiscala nr. 12/_, pentru suma totala de 17.370,78 lei, iar din examinarea cuprinsului facturii, se observa ca reclamanta a facturat contravaloarea serviciilor de demontare macara (pct. crt. 1), contravaloarea transportul macaralei de la punctul de lucru la baza de productie (pct. crt. 2), contravaloare prestatie automacara pe doua zile (950 euro, pct. crt. 3).
Parata, in calitate de locatar, a inteles sa formuleze o declaratie de reziliere a contractului de inchiriere incepand cu data de_, inaintandu-i reclamantei adresa cu nr. 440/_ .
Ulterior, in data de_, partile au incheiat actul aditional nr. 1 la contractul de subantrepriza nr. 533/_, prin care au convenit modificarea contractului initial, dupa
cum urmeaza: la capitolul "obligatiile partilor"; s-a adaugat obligatia reclamantei de a lasa in custodia paratei macaraua marca SMT 501 pana la data de_, pentru utilizarea acesteia maxim 30 de zile, iar parata s-a obligat sa nu perceapa penalizari de intarziere pentru nerealizarea contractului la termen.
Examinand actele produse in cauza de catre reclamanta in sustinerea pretentiilor in valoare de 17.370,78 lei, instanta a retinut ca doar sumele facturate si aferente pct. crt. 1 si 2 din factura au caracter cert, lichid si exigibil, respectiv suma de 12.587,51 lei. Contrar alegatiilor paratei, aceasta nu a facut dovada rezilierii contractului ca societatea reclamanta, in termenii contractuali, unde s-a prevazut posibilitatea de reziliere a contractului prin acord comun (art. III pct. 3 contract), iar parata nu a dovedit imprejurarea ca adresa de reziliere depusa in aparare a fost efectiv comunicata reclamantei. Pe de alta parte, aceasta s-a obligat in temeiul contractului sa achite contravaloarea serviciilor de demontare macara - 1500 euro si de transport a macaralei de la punctul de lucru al paratei la baza de productie - 1.000 euro (art. 10 contract).
Relativ la suma mentionata la pct. crt. 3 din cuprinsul facturii fiscale analizate - 950 euro, instanta a retinut ca aceasta nu se poate bucura de caracter cert, lichid si exigibil, in contextul in care se face trimitere la textul art. VI alin. II pct. j) din conventia partilor, respectiv la faptul ca reclamanta ar fi apelat la un alt prestator de servicii ce a pus la dispozitia acesteia o automacara in vederea demontarii macaralei, iar in speta nu exista probe cu privire la existenta debitului de 950 euro achitat de catre reclamanta catre alt prestator de servicii, dupa cum nu este dovedit faptul ca s-a utilizat o automacara pentru demontarea macaralei ce s-a aflat in folosinta paratei si in baza contractului de inchiriere nr. 369/_ .
Având în vedere caracterul de comercialitate al raportului juridic intervenit între părți, instanța a reținut că, în speță, sunt incidente prevederile art. 43 C.com., în conformitate cu care "datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile";.
Deci, în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă ( dies interpellat pro hominem). Instanța a reținut că dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadență, chiar dacă nu au fost stabilite prin contract scris între părți.
In consecinta, instanța de fond a admis in parte actiunea formulata si a dispus obligarea paratei la plata in favoarea reclamantei a sumei de 12.587,51 lei, cu titlu de debit restant, precum si la plata dobânzii legale aferente acestui debit, calculată de la data scadenței de plată a debitului principal, și anume_ (dobânda fiind calculată începând cu data de_ ) și până la momentul achitării efective a debitului principal restant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC B. E. S., solicitând admiterea recursului și desființarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce privește obligarea recurentei la plata sumei de 12.587,51 lei cu titlu de debit restant conform facturii fiscale nr. 12/_ .
În motivarea recursului recurenta a arătat că factura fiscala in baza căreia a fost obligată la plata nr. 12/_ nu i-a fost comunicata, aceasta fiind comunicata la o alta adresa decât cea la care la acel moment recurenta avea sediul social. Mai exact, in luna iulie 2010 recurenta avea sediul social in Turda, str. Ion Opris nr. 3, ap. 19, in timp ce factura fiscala a fost comunicata la adresa din Turda, str. Ion Opris nr. 3, ap. 13, aspect ce nu a fost negat de către reprezentantul creditoarei in sedinta din_ .
Pe de alta parte, confirmarea de primire nu are stampila recurentei, iar semnătura de pe aceasta nu aparține administratorului societății.
Recurenta a arătat că menținerea macaralei pe șantier s-a făcut in baza contractului de subantrepriza nr. 533/_ si in nici un caz in baza contractului de închiriere nr. 369/_
.
Mai mult, prin actul adițional nr. 1 la contractul de subantepriza nr. 533/_, act adițional încheiat la data de_, părțile au convenit ca macaraua să rămână in custodia recurentei pana in data de_, aceasta urmând a nu mai percepe penalități de intarziere in cazul in care subantreprenorul nu isi va realiza la timp obligațiile asumate prin contractul de subantrepriza, obligații pe care de altfel nici nu si le-a mai onorat. Acest act adițional vine sa confirme astfel susținerile recurentei legate de rezilierea contractului de inchiriere nr. 369/_
.
Mai mult, in urma adresei privind rezilierea contractului de inchiriere nr. 369/_, SC
A. I. E. S. nici nu a inteles sa activeze clauza contractuala legata de plata serviciilor de demontare si transport a macaralei, motivat prin aceea ca, după încheierea contractului de subantrepriza cu SC A. I. E. S. urma sa utilizeze macaraua.
Referitor la suma de 12.587,51 lei la plata căreia a fost obligată in baza facturii fiscale nr. 12/_ recurenta a arătat că nu este certa si exigibila, factura pe care se întemeiază pretențiile reclamantei nefiindu-i comunicată. Mai exact, prin contractul de închiriere comercială încheiat cu S.C. A. I. E. S. sub nr. 369/_, recurenta a închiriat, spre folosința, macaraua SMT 501, fără personal de deservire. Prin cererea introductiva s-a solicitat obligarea recurentei la plata sumei 17.370,78 lei, reprezentând contravaloare demontare și transport macara, precum și contravaloare prestație automacara.
Este adevărat că prin contractul de închiriere comercială recurenta s-a obligat să suporte și aceste costuri însă, acest contract de închiriere comercială a fost reziliat în urma adresei pe care aceasta i-a comunicat-o locatorului sub nr. 440/_, locatorul S.C. A. I. E. S. acceptând cererea recurentei.
Mai mult chiar, locatorul S.C. A. I. E. S. nici nu a inteles sa activeze clauza contractuala legata de plata serviciilor de demontare si transport a macaralei.
In plus, ulterior rezilierii contractului de închiriere, macaraua a fost utilizata la lucrările pe care locatorul urma sa le realizeze in baza contractului de subantrepriza nr. 533/_, motiv pentru care intre părți s-a incheiat actul adițional nr. 1/_ la contractul de subantrepriza mai sus indicat, in schimbul utilizării macaralei recurenta renunțând la orice fel de penalități de intarziere pentru nerealizarea lucrărilor de execuție la timp.
In aceasta situație, fata de lipsa altor probe care sa sustina pretențiile reclamantei cu privire la suma de 17.370,78 lei, este evident ca suma astfel solicitata nu este una certa si nici exigibila.
Chiar si asa, s-a arătat că factura nr. 12/_ nu a fost acceptata de către recurentă, mai mult chiar aceasta nefiindu-i comunicata prin niciuna dintre modalitățile legale de comunicare.
Astfel, in aceste imprejurari in care contractul de inchiriere nr. 369/_ era reziliat de comun acord inca din data de_, utilizarea macaralei realizându-se ulterior acestei date in baza unui act adițional la un contract de subantrepriză, recurenta consideră că aceste obligații de plată nu cad în sarcina acesteia, recurenta obligându-se la plata acestora doar în situația în care ridicarea și transportul macaralei s-ar fi realizat la momentul la care contractul de închiriere s-ar fi reziliat de comun acord sau in care acesta contract ar fi ajuns la final ca urmare a încetării termenului de închiriere.
Prin întâmpinare, intimata S.C. A. I. E. S.R.L. prin lichidator judiciar SSP.R.L, a solicitat respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că la art. VI lit. k) din contractul de închiriere comercială nr. 369/_ este stipulat expres faptul că revin în sarcina chiriașului costurile privind montajul/demontajul bunului obiect al contractului.
Recurenta susține că acest contract ar fi fost reziliat printr-o adresă - nr. 440/_ pe care intimata ar fi acceptat-o. În primul rând, intimata a arătat că nu are cunoștință despre această adresă, prin urmare nu avea cum să o accepte. În al doilea rând, costurile privind montarea/demontarea revin chiriașului indiferent de momentul încetării raportului contractual, de altfel prin contract durata încheierii fiind nedeterminată. În acest sens este stipulat că acesta este activ până la solicitarea rezilierii de către locatar.
De asemenea, recurenta face referire despre activarea unei clauze privind plata serviciilor de demontare și transport a macaralei. Față de această susținere se consideră că în mod eronat se invocă necesitatea activării vreunei clauze, întrucât plata costurilor menționate prin factura nr. 12/_ este o obligație contractuală asumată de recurentă.
Totodată, în cuprinsul recursului se face referire la un act adițional la contractul de subantrepriză încheiat între părți în data de_, prin care se acordă recurentei dreptul de a utiliza macaraua, bun obiect al contractului de închiriere. În acest context, se consideră că actul adițional menționat mai sus nu prezintă relevanță, întrucât în măsura în care contractul de închiriere mai era activ la acea dată, eventuală importanță ar putea avea pentru sumele constând în chirie, întrucât folosința este cedată conform actului adițional gratuit pentru un termen limitat.
Prin urmare, intimata nu consideră că există o legătură între prevederile acestui act adițional și cele privind suportarea de către recurentă a costurilor privind demontarea și transportul bunului obiect al contractului de închiriere nr. 369/_ .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de debitoarea recurentă privește necomunicarea la sediul social al acesteia a facturii fiscale nr. 12 din_ emisă de intimata creditoare A. I.
E. S. pentru suma de 17.370,78 de lei, din care relevanță în soluționarea prezentei căi de atac o are exclusiv suma de 12.587,51 de lei contestată de recurentă.
Astfel, raportat la natura comercială a litigiului dedus judecății, pentru care anterior sesizării instanței s-a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii, dovedită prin înscrisurile de la fila 17, este suficient ca recurenta debitoare să fi avut cunoștință de existența acestei facturi fiscale la momentul declanșării litigiului pentru a îi fi opozabilă acesteia. Pentru aceste considerente, nu se poate prevala de necunoașterea facturii fiscale nr. 12/2010.
În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe, tribunalul reține că suma contestată de recurentă de 12.587,51 de lei reprezintă contravaloarea serviciilor de demontare a macaralei potrivit art. IV pct. 10 din contractul nr. 369/2008 în valoare de 1.500 de euro și contravaloarea transportului macaralei potrivit art. 4 pct. 10 din același contract în valoare de 1.000 de euro.
Contravaloarea acestor servicii este expres reglementată în contractul de închiriere nr. 369 din_ și a art. 10 și corespunde întru totul celor consemnate în factura fiscală nr. 12/2010. Pe de altă parte, chiar recurenta debitoare a recunoscut faptul că a încheiat contractul de închiriere nr. 369/2008, că a derulat relații comerciale în acest temei și, implicit, faptul că și-a asumat contractual plata acestor servicii de montare, transport și demontare macara, considerente pentru care neaplicarea semnăturii și a ștampilei pe factura fiscală nr. 12/2010 nu înlătură caracterul cert, lichid și exigibil al creanței care rezultă din chiar cuprinsul convenției părților.
Pe de altă parte, părțile au prevăzut că acest contract de închiriere se încheie pe durată nedeterminată. T. ul va respinge ca nefondat argumentul recurentei că această creanță nu este datorată întrucât contractul ar fi fost reziliat, deoarece, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, recurenta nu a făcut dovada comunicării adresei de reziliere nr. 440 din 15 mai 2009 și intimatei creditoare, ceea ce echivalează cu menținerea obligativității acestui contract, deoarece potrivit art. III pct. 3 din această convenție, durata închirierii expiră la momentul solicitării în scris de către locatar a rezilierii contractului.
Nici cel din urmă argument de recurs invocat nu este unul care să justifice modificarea soluției primei instanțe, respectiv faptul că ridicarea macaralei ulterior perioadei cuprinse în actul adițional nr. 1 nu s-a efectuat în baza contractului de închiriere, ci în baza contractului de antrepriză. Astfel, factura fiscală nr. 12 a fost emisă în data de 09 iunie 2010, iar actul adițional nr. 1 la contractul de antrepriză nr. 533 din 25 iunie 2009 a fost încheiat la data de 23 iulie 2009, însă acest act adițional nu aduce nici un fel de modificări în discuție în mod expres raportat la contractul de închiriere, motiv pentru care interpretarea recurentei că ar rezulta din conținutul actului adițional faptul că părțile au înțeles de comun acord să înceteze contractul de închiriere nu este dovedită exclusiv din perspectiva acestui mijloc probator. Ca urmare, întrucât convențiile legal făcute au putere de lege între părți, recurenta este obligată să își execute obligațiile decurgând din această convenție, deci inclusiv de a achita contravaloarea serviciilor de transport și demontare a macaralei ce a format obiectul contractului de închiriere.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 304, 3041 și 312 C.p.c. tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de SC B. E. S. împotriva sentinței civile nr.18950 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul formulat de SC B. E. S. împotriva sentinței civile nr.18950 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
C. | C. D. | H. | M. C. | B. | T. | B. |
Red.DH/MM 2 ex./_
Judecător fond: G. -R. F. -Hîngan, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 488/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 427/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
