Decizia civilă nr. 24/2013. Sechestru judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. U. C _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 24/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta S.C. U. -
C. A. S.R.L. împotriva încheierii civile din data de_, pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. - N., privind și pe intimata S.C. A. S.R.L., cauza având ca obiect în prima instanță, sechestru asigurator.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor intimatei, d-nul avocat Cesărean Cristian, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 18, lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 10 ianuarie 2013, din partea intimatului, întâmpinare, în două exemplare și din partea recurentei dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aferentă recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul acordă reprezentantului intimatei cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar, arătând că instanța de fond de fond, în mod corect, a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 599 alin. 2 C.proc.civ. pentru instituirea sechestrului judiciar, intimata nemaifiind la acel moment proprietara bunului.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL, Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 16492/2012 pronunțată la data de 24 august 2012
în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC U. -C. A. S. împotriva pârâtei SC A. S. și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_, pârâta a emis în sarcina reclamantei factura nr. 2896 în valoare de 4500 lei, reprezentând cabina vopsit Cometti Tenax 73. Factura a fost semnată de reclamantă care a și achitat valoarea facturii prin chitanța nr. 2988 din _
.
La data de_ reclamanta a convocat pârâta în vederea predării cabinei de vopsit Cometti Tenax 73 ca urmare a achiziționării ei de către reclamantă.
Pârâta a probat postarea pe internet a unor anunțuri de vânzare a unei cabine de vopsit Cometti Tenax 73 second hand în schimbul unui preț de 9000 euro, dar nu a dovedit data la care au fost postate aceste anunțuri.
La data de_, prin factura fiscală nr. 2901 din_, pârâta a stornat factura fiscală nr. 2896 din_ și a trimis reclamantei o notă explicativă în care arată că a procedat astfel întrucât reclamanta nu ar fi respectat înțelegerea verbală dintre părți. Ulterior pârâta a trimis reclamantei și o notificare prin care îi solicită numărul contului în care să-i vireze suma stornată, iar prin OP din_ pârâta a depus în contul reclamantei suma stornată.
La data de_, pârâta a încheiat cu Buzea Călin F. n un contract de vânzare cumpărare prin care a vândut acestui în schimbul unui preț de 46.000 lei mai multe bunuri printre care și cabina de vopsit Cometti Tenax 73. În art. 8 din contract s-a stipulat că la data semnării contractului bunurile cumpărate au fost recepționate și primite în stare bună și fără vicii aparente. Pentru bunurile vândute prin contract, pârâta a emis în sarcina cumpărătorului Buzea Călin F. n factura fiscală nr. 2903/_ în valoare de 46.000 lei, valoare achitată de acesta prin ordinul de plată din data de_ .
Verificându-și din oficiu competența, instanța a reținut că este legal sesizată, conform dispozițiilor art. 599 alin. 2 C.pr.civ, fiind instanța în circumscripția căreia se află bunul asupra căruia s-a solicitat instituirea sechestrului judiciar.
Potrivit dispoz. art. 599 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, text legal invocat de reclamantă în susținerea cererii sale, se va putea încuviința sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces, asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual.
Cercetând condițiile impuse prin acest text legal pentru aplicarea unui sechestru judiciar și raportându-le la starea de fapt descrisă mai sus, instanța a reținut că reclamanta nu a probat faptul că pârâta este posesoarea actuală a bunului asupra căruia a solicitat instituirea sechestrului, cu atât mai mult cu cât din contractul de vânzare cumpărare de la fila 35 rezultă că la data de _
, bunul din litigiu a fost predat numitului Buzea Călin F. n, iar reclamanta nu a contestat încheierea acelui contract între pârâtă și terțul Buzea Călin F. n, dar nici nu a solicitat instituirea sechestrului în contradictoriu cu noul posesor.
Prin urmare, în lipsa uneia dintre condițiile de admisibilitate a unei cereri de înființare a sechestrului judiciar, instanța a apreciat că cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC U. -C. A. S., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii introductive de înființare a sechestrului judiciar asupra bunului imobil ce constă într-o cabină de vopsit Cometti Tenax 73 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică si nelegala. Recurenta a considerat că îndeplinește în continuare condiția necesara pentru înființarea acestui sechestru judiciar, chiar fără a exista un proces asupra proprietății bunului in cauza (art. 599 alin. 1, pct. 2 C.proc.civ.) întrucât temerea pe care o avea cu privire la posibilitatea înstrăinării bunului care face obiectul prezentei cauze s-a adeverit. Astfel, chiar prin întâmpinarea din fond intimata-pârâtă a recunoscut faptul că a înstrăinat bunul ulterior achitării prețului vânzării de către recurentă, anexând chiar dovezile acestui fapt ilicit (contractul de vânzare-cumpărare din data de_, factura nr. 2903/_ și o.p. din_ și o.p. din_ ). Așadar, prezumția pe care o avea cu privire la adevăratele intenții ale intimatei nu a fost răsturnata, ci confirmata. A mai arătat că pentru toate aceste motive, a procedat
deja la formularea unei plângeri penale împotriva intimatei pentru înșelăciune in convenții.
Pe fondul cauzei, a arătat că în factura nr. 2896/_ nu se face vorbire de faptul ca suma de 4.500 lei ar reprezenta de fapt avansul dat de recurentă în calitate de cumpărător pentru cabina de vopsit. Se menționează clar ca obiectul facturii este cabina vopsit Cornetti Tenax 73 a cărei valoare este de 4.500 lei. Singura mențiune înscrisă pe factura este "achitat cu numerar chitanța nr. 2988", ceea ce confirmă că prețul plătit integral este prețul vânzării. De asemenea, nu este stipulată nicio scadență pentru o eventuală diferență de preț. Întregul preț al vânzării a fost achitat prin respectiva chitanță, așa cum reiese din chiar mențiunea făcută pe factură. A învederat că în condițiile în care recurenta a refuzat să achite o sumă suplimentară, peste prețul vânzării, cerută în mod fraudulos de către intimată prin reprezentantul său, aceasta a stornat imediat factura nr. 2896/_ prin factura nr. 2901/_ . Intimata a menționat faptul că respectiva factură reprezintă restituirea avansului, dar a păstrat aceleași date ale primei facturi, ceea ce duce la concluzia că bunul este trecut în contabilitate cu suma reală de 4.500 lei. Mai mult, intimata nu a dovedit prin nici un mijloc de proba faptul că valoarea reală a respectivului bun ar fi de 9000 euro la acel moment. Anunțurile publicate nu reprezintă o probă utila, pertinenta și concludentă cauzei, mai ales că acestea au fost postate cu 10 luni înainte de perfectarea vânzării. Intimata ar fi trebuit să facă dovada cumpărării respectivei cabine de vopsit cu o sumă ce este egală sau depășește prețul convenit al vânzării (4.500 lei) și să dovedească cu date din contabilitate faptul că respectiva cabină valorează 9.000 euro.
A mai arătat că așa-zisa restituire a avansului nu are valoare juridică, atâta timp cât prețul total al vânzării convenit de părți s-a plătit integral, contractul de vânzare-cumpărare fiind considerat a fi încheiat prin simplu acord de voință al părților.
A mai arătat că suma de 4500 lei pe care intimata susține ca a restituit-o prin ordin de plata la data de_ nu a ajuns în contul său, așa cum rezulta din extrasul de cont al BCR, anexat, pe perioada_ -_ .
Refuzul predării bunului s-a întemeiat pe refuzul recurentei de a achita o suma de bani în plus, și în mod ilegal, peste prețul convenit și achitat, nu pe refuzul recurentei de a achita o diferență de preț.
De fapt, tocmai refuzul expres al recurentei de a plăti o sumă de bani peste prețul vânzării a determinat stornarea facturii și, ulterior "restituirea avansului"; tocmai pentru a se ascunde adevăratele intenții de înșelăciune ale intimatei. A mai arătat că, mai mult, așa cum se poate observa atât din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu BUZEA CALIN F. N, cât și din factura de vânzare nr. 2903/_, față de prima vânzare de 4500 lei, intimata a înstrăinat în plus față de cabina de vopsit Cometti Tenax 73 (la primul punct al facturii) un arzător motorină Riello Guliver un grup admisie aer, un grup exhaustor și un pistol de vopsire. Toate acestea sunt în valoare de 34,960 lei (inclusiv TVA), echivalentul a 7.600 de euro, la cursul BNR din data_ (1 euro=4,6205 lei), data încheierii contractului cu Buzea Călin-F. n și întocmirii facturii aferente.
Astfel, intimata a vândut nu numai bunul care face obiectul prezentei cauze, ci și alte bunuri pentru o sumă cu mult mai mică de 9.000 de euro, suma pretinsa a fi prețul real al cabinei de vopsit.
A mai arătat că, mai mult, intimata a afirmat că suma de 4.500 lei reprezintă avansul de 1.000 de euro din totalul de 9.000 de euro pretins; cursul euro BNR din dată de_ era de 4,5848 lei, așadar 1.000 de euro ar fi 4,584 lei, si nu 4.500 lei. Deci recurenta nu a plătit avansul de 1000 de euro, ci prețul
integral al vânzării convenit de părțile contractante. Așa cum a afirmat intimata în primul paragraf al expunerii motivelor întâmpinării, anunțul de vânzare al bunului a fost postat cu 10 luni înainte.
Recurenta a apreciat că tocmai pentru că acest bun nu a fost vândut după 10 luni de la postarea anunțului la prețul afișat de 9.000 de euro intimata a decis să-i vândă bunul pentru un preț mai mic, poate chiar pentru acoperirea urgenta a unor datorii. Cabina de vopsit este oricum second-hand, nejustificându-se un preț atât de mare, deși se află într-o stare foarte bună de funcționare.
A apreciat bizară și rapiditatea cu care intimata a găsit un alt cumpărător, și anume imediat după refuzul recurentei de a achita o sumă suplimentară peste prețul de vânzare, ca si condiție precară a bunului cumpărat de aceasta.
A învederat că intenția intimatei de a profita de buna sa credință în executarea obligațiilor sale contractuale de plata a prețului era pentru satisfacerea pe nedrept a unor interese materiale ilicite; probabil că intimata nu i-ar mai fi restituit așa-zisul avans, dacă nu ar fi introdus cererea de înființare a sechestrului judiciar - cerere înregistrată la data de_ pe rolul Judecătoriei C. -N. - si nu ar fi formulat o plângere penala pentru abuz de încredere, ambele acțiuni realizate anterior acțiunilor intimatei.
În drept, a invocat art. 304, pct. 9, art. 3041, art. 600 alin. 1 C.proc.civ. Recursul a fost legal timbrat.
Inițial, recursul a fost înregistrat pe rolul T. ului C. . Prin încheierea civilă nr. 920/R/2012, pronunțată la data de 10 octombrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C., a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Recursul a fost înregistrat pe rolul T. ului Specializat C. la 22 octombrie 2012.
Prin întâmpinarea depusă la 10 ianuarie 2013, intimata SC A. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală întrucât potrivit art. 599 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., sechestrul judiciar se poate încuviința asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual. Această condiție prevăzută de lege nu este îndepliniră în cauză, întrucât la data soluționării cererii de către instanța de fond bunul nu se mai afla în posesia intimatei.
Astfel, a arătat că la data de_, anterior datei de_ data înregistrării cererii de sechestru, intimata a înstrăinat cabina de vopsit unei alte persoane potrivit contractului de vânzare-cumpărare și a facturii anexate, pentru suma de 34.960 lei, iar posesia acesteia a fost predată noului proprietar la data semnării înscrisurilor de înstrăinare.
De asemenea, intimata consideră că în cauză lipsește și interesul recurentei în promovarea cererii de instituire a sechestrului judiciar, întrucât suma de 4.500 lei achitată cu titlu de avans de către recurentă a fost restituită acesteia prin virament bancar, după cum rezultă din ordinul de plată depus la dosarul instanței de fond.
În drept, a invocat art. 115, art. 274, art. 599 alin. 2 C.proc.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Așa cu rezultă din cele ce preced, recurenta a invocat un singur motiv de recurs, respectiv interpretarea greșită dispozițiilor legale în materia instituirii sechestrului judiciar, fapt care a condus la pronunțarea unei hotărâri legale și netemeinice.
M. ivul de recurs este nefondat, recursul urmând să fie respins în întregime pentru considerentele care vor fi expuse in cele ce urmează. Astfel, tribunalul reține că prima instanță a identificat și interpretat corect dispozițiile art. 599 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. ca fiind incidente cauzei. De altfel, recurenta, dezvoltând motivul de recurs, nu contestă incidența acestui text de lege, ci doar reținerile instanței în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile pentru instituirea sechestrului judiciar. T. ul observa că nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs, recurenta nu a contestat validitatea contractului de vânzare-cumpărare și a anexelor emise în baza acestuia, contract încheiat între intimată și numitul Buzea Călin F. n.
În aceste împrejurări, prima instanță a reținut în mod corect și legal faptul că bunul în discuție, respectiv cabina de vopsit Comette Tenax 73, nu îi mai aparține intimatei, ci unui terț, acesta fiind impedimentul major pentru care nu se poate institui sechestrul judiciar asupra bunului. T. ul, însușindu-și motivarea primei instanțe, reține și faptul că, față de dispozițiile art. 1295 alin. 1 din vechiul C.civ., nu există niciun motiv pentru care să nu dea relevanța cuvenită vânzării cabinei de vopsit Comette Tenax 73, vânzare care a avut loc în data de_, deci anterior promovării cererii de chemare în judecată și ulterior stornării facturii fiscale nr. 2901/_, factură invocată de către recurentă în justificarea dreptului său de proprietate asupra bunurilor.
Sechestru judiciar este doar o măsură asiguratorie, un mijloc procesual pus la îndemâna creditorului pentru a putea împiedica înstrăinarea sau degradarea bunului urmărit în cadrul altui proces, asigurând astfel executarea unei hotărâri viitoare. Așadar, finalitatea acestei proceduri nu o constituie predarea bunului către creditor sau reclamant, ci evitarea înstrăinării sau degradării bunului. Or, în cauza pendinte, așa cum a reținut și prima instanță, la data promovării acțiunii, bunul nu se mai afla nici în posesia și nici în proprietatea debitoarei intimate, astfel că nefiind întrunite condițiile legale, prima instanță a procedat corect respingând cererea reclamantei.
Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, alegațiile recurentei sunt lipsite de suport juridic, prima instanță calificând și interpretând corect actul dedus judecății, hotărârea fiind temeinică și legală, astfel că tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312, alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ. și art. 1169 C.civ. din 1864,, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC U. -C. A. S., cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 17._ .
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a recurentei și faptul că intimata a avansat cheltuieli de judecată în recurs, cheltuieli constând în onorariu avocațial, tribunalul va obliga recurenta la plata acestor cheltuieli, în sumă de 500 lei, justificate cu chitanța aflată la fila 17 din dosar, în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenta SC U. -C. A.
S., în contradictoriu cu intimata SC A. S., împotriva sentinței civile nr.
16492/24 august 2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, pe care o menține în totalitate.
Obligă recurenta SC U. -C. A. S. să plătească intimatei SC A. S. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
D. D. N. | K. | F. | M. N. | N. |
Red.FIM/MM 2 ex./_
Judecător fond: d-na M. G. Moț, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Sentința civilă nr. 2817/2013. Sechestru asigurator | Decizia civilă nr. 7945/2013. Sechestru judiciar → |
|---|
