Decizia civilă nr. 243/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 243/R/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - C. G. JUDECĂTOR - V. L. O. JUDECĂTOR - S. I. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului promovat de recurenta SC B. T. SA, în contradictoriu cu intimatul H. H. D. împotriva sentinței civile nr. 7684/CC/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., având ca obiect ordonanță președințială.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză, părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă de către recurentă.
T. ul constată cauza în stare de judecată și o reține pentru pronunțare pe baza documentelor existente la dosar.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7684/CC/2012 pronunțată la 28 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC B. T. SA, în contradictoriu cu pârâtul H. H. D. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat, analizand cererea dedusă judecății prin prisma condițiilor de admisibilitate instituite de disp. art.581 C. proc. civ., că acestea nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. Astfel, în conformitate cu disp. art.581 C.pr.civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
În ceea ce priveste cererea de ordonanta presedintiala formulata in cauza pendente, prima instantă a apreciat ca având în vedere obiectul său, aceasta nu indeplineste niciuna din cele trei cerinte cumulative de admisibilitate, si anume: urgenta masurii a carei incuviintare se solicita (adica sa fie vorba de un "caz grabnic"; a carui solutionare pe calea dreptului comun nu ar putea asigura o protectie eficienta a dreptului pretins incalcat), vremelnicia ei (pe calea ordonantei presedintiale neputand fi luate masuri definitive care sa rezolve in fond litigiul dintre parti) si neprejudecarea fondului (conditie care, desi nu este expres prevazuta in dispozitiile legale mai sus citate, decurge in mod necesar atat din caracterul vremelnic al masurii ce urmeaza a fi dispusa, cat si din prevederea legala conform careia ordonanta va putea fi data chiar si atunci cand exista judecata asupra fondului si care impiedica instanta sa analizeze fondul dreptului discutat intre parti, ea trebuind sa se limiteze doar la a cerceta aparenta acestui drept).
Astfel, deoarece masura solicitata de catre reclamantă nu vizeaza niciunul din scopurile limitativ prevazute de art.581 alin.1 C. proc. civ. (respectiv pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara sau inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari), rezulta ca aceasta nu se incadreaza in niciuna dintre categoriile generale de situatii apreciate de legiuitor ca fiind caracterizate prin urgenta și care să justifice soluționarea acesteia pe calea ordonanței președințiale.
În ceea ce priveste ce-a de-a doua cerinta impusa de lege pentru admiterea unei cererii de ordonanta presedintiala, si anume caracterul vremelnic al masurii ce se urmareste a fi dispusa, prima instantă a apreciat ca cererea reclamantei nu este admisibila nici sub acest aspect, intrucat masurile ce se solicită a fi dispuse - prin care aceasta tinde, în esență, la valorificarea bunurilor depozitate în caseta de valori închiriată pârâtului, în vederea acoperirii chiriei, a penalităților și cheltuielilor efectuate - au caracter definitiv, iar nu provizoriu, asa cum reclama textul de lege mentionat. Tododata, in cauza nu este respectata nici cea de-a treia conditie necesara pentru incuviintarea unei masuri pe calea ordonantei presedintiale, si anume neprejudecarea fondului, întrucat analizarea de catre instanta a prezentei cererii sub aspectul temeiniciei ar necesita cercetarea in fond a litigiului, iar pronuntarea unei solutii de admitere a cererii in calea procedurii speciale ar semnifica transarea pe fond a cauzei, or acest lucru nu se poate realiza decat prin procedura de drept comun. Mai mult, prima instanță a considerat că solicitările formulate de reclamantă în cuprinsul cererii de ordonanță președințială s-ar impune a fi respinse ca neîntemeiate și în situația în care ar fi deduse judecății pe calea unei cereri întemeiată pe procedura de drept comun, deoarece prin aceste petite reclamanta urmărește practic să obțină o executare silită a bunurilor aparținând pârâtului și care se află depozitate în caseta de valori închiriată acestuia din urmă, deși din susținerile expuse în cerere și din înscrisurile depuse la dosar în susținerea acesteia nu rezultă că reclamanta ar deține împotriva pârâtului vreun titlu executoriu cu privire la sumele datorate de acesta din urmă în baza contractului de închiriere a unei casete de valori încheiat între părți. Or, în aceste condiții, nefiind titulara unui drept de creanță împotriva pârâtului constatat printr-un titlu executoriu, pentru a putea obține plata sumelor datorate de către pârât în temeiul contractului de închiriere în discuție, reclamanta este ținută să formuleze în prealabil o acțiune în pretenții împotriva acestuia și doar după obținerea unei hotărâri judecătorești definitive prin care pârâtul să fie obligat la plata în favoarea sa a sumelor respective să poată demara în baza acelei hotărâri judecătorești procedura de executare silită împotriva pârâtului (desigur, în situația în care acesta nu ar achita benevol sumele datorate), iar în cadrul procedurii de executare silită să solicite valorificarea bunurilor depozitate în caseta de valori închiriată pârâtului, în vederea realizării creanței sale.
În concluzie, față de considerentele mai sus expuse, prima instanță a apreciat că cererea de ordonanță președințială formulata de către reclamanta apare ca fiind vădit neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta SC B. T. SA, solicitând modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, față de aceasta fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. Astfel, între recurentă, în calitate de prestator, și intimat, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de închiriere a unei casete de valori nr. 142/_ . Chiar dacă nu a fost indicat temeiul legal al acțiunii introductive în mod complet, sunt de observat prevederile art. 2198 din Noul
Cod civil, care reglementează în mod expres cazurile și condițiile în care se poate proceda la deschiderea forțată a unei casete de valori. Acest text este de strictă interpretare și nu lasă posibilitatea de a opta pentru o variantă alternativă.
Recurenta a mai arătat că a îndeplinit toate etapele procedurale prevăzute de art. 2198 NCC în sensul că există depusă la dosar notificarea nr. 4578/_ transmisă clientului cu confirmare de primire, privind neîndeplinirea clauzelor și obligațiilor contractuale și intenția băncii în acest sens, intenția băncii de a proceda la deschiderea casetei în prezența unui notar public și consemnarea bunurilor existente într-un proces verbal semnat de părțile prezente și intenția și petitul băncii din cererea introductivă de a proceda la valorificarea eventualelor bunuri existente în caseta de valori, în vederea acoperirii creanțelor înregistrate în contabilitate, în virtutea dreptului de regres conferit de practica judiciară.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 128/R/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă la_ în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a T. ului C. și a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta B. T. S. împotriva sentinței civile nr. 7684/CC/2012 pronunțată la 28 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Între recurenta SC B. T. SA, în calitate de prestator, și intimatul H.
H. D., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de închiriere a unei casete de valori nr. 142/_, după cum rezultă din înscrisul intitulat "cerere de înscriere a casetei de valori";.
Având în vedere data încheierii contractului între părți,_, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că prima instanță ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art. 2198 din Noul Cod Civil, privind deschiderea forțată a casetei de valori, care stabilesc că "la împlinirea termenului prevăzut în contract, după expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresată clientului, prestatorul poate cere instanței de judecată, pe cale de ordonanță președințială, autorizarea de a deschide caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoștința instituției de credit. Deschiderea casetei de valori se face în prezența unui notar public și, după caz, cu respectarea măsurilor de prudență stabilite de instanță. Instanța de judecată poate, de asemenea, să dispună măsuri de conservare a obiectelor descoperite, precum și vânzarea acestora în măsura necesară acoperirii chiriei și cheltuielilor efectuate de prestator, precum și, dacă este cazul, a prejudiciului cauzat acestuia";.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 și 5 din Noul Cod civil, care reglementează aplicarea legii civile în timp, "actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor";, iar "dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare";. În același sens sunt și prevederile art. 3 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Față de aceste prevederi legale, tribunalul reține că dispozițiile art. 2198 din Noul cod civil nu pot fi aplicate cu privire la raporturile juridice născute în baza unui contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil. Astfel,
contractul de închiriere a unei casete de valori nr. 142/_ fiind încheiat între părți la_, iar Noul Cod civil intrând în vigoare la_ potrivit art. 220 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, tribunalul reține că în mod judicios nu a făcut prima instanță aplicarea prevederilor art. 2198 din Noul Cod civil cu privire la cererea reclamantei recurente de emitere a ordonanței președințiale, raporturile dintre părți nefiind guvernate de prevederile Noului Cod civil.
Prin urmare, din perspectiva întrunirii condițiilor art. 581 Cod proc.civ., corect analizate de prima instanță, nu prezintă relevanță faptul că a fost depusă la dosar notificarea nr. 4578/_ transmisă clientului cu confirmare de primire, privind neîndeplinirea clauzelor și obligațiilor contractuale și intenția recurentei în acest sens, după cum nu prezintă relevanță nici intenția recurentei de a proceda la deschiderea casetei în prezența unui notar public și consemnarea bunurilor existente într-un proces verbal semnat de părțile prezente, și nici intenția și petitul recurentei din cererea introductivă de a proceda la valorificarea eventualelor bunuri existente în caseta de valori, în vederea acoperirii creanțelor înregistrate în contabilitate, în virtutea dreptului de regres conferit de practica judiciară.
Aceste aspecte nu sunt de natură să conducă la concluzia întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială formulată de recurenta reclamantă, astfel cum sunt prevăzute de art. 581 Cod proc.civ., a căror aplicare a fost în mod corect realizată de prima instanță, aprecierile primei instanțe în analizarea acestor condiții, respectiv condiția urgenței, condiția vremelniciei măsurii solicitate și condiția neprejudecării fondului, nefiind în mod concret contestate de către recurentă, aceasta rezumându-se la a contesta aplicarea legii de către prima instanță și la a invoca incidența prevederilor art. 2198 din Noul Cod civil.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta SC B. T. SA în contradictoriu cu intimatul H. H. D. împotriva sentinței civile nr. 7684/CC/2012 pronunțată la 28 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei
C. -N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC B. T. SA în contradictoriu cu intimatul H. H. D. împotriva sentinței civile nr. 7684/CC/2012 pronunțată la 28 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei
C. -N., pe care o menține în întregime. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
C. G. | V. | L. O. S. | I. | F. B. |
Red./Dact./O.V.L./2ex./_ Judecător fond: D. G. Roșu Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 6617/2013. Ordonanță președințială | Sentința civilă nr. 1697/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
