Decizia civilă nr. 347/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.347/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind recursul declarat de recurenții B. A. și B. C. G. în contradictoriu cu intimata SC B. COSULTING SRL, împotriva ordonanței președințiale nr.4561/_ pronunțată de către Judecătoria Turda, cauza având ca obiect, în primă instanță, ordonanță președințială.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentantul recurenților, d-l avocat Ucu Faur M. și reprezentanta intimatei, d-na avocat Bogdana P. escu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar, la data de 22 mai 2013, întâmpinare din partea intimatei, înscris care se comunică și reprezentantului recurenților.
Reprezentantul recurenților depune la dosar un set de înscrisuri și planșe fotografice în susținerea poziției procesuale, precizând că la momentul
formulării cererii de chemare în judecată societatea intimată nu desfășura activitate.
Reprezentanta intimatei depune la dosar un contract de consultanță încheiat de către societatea pe care o reprezintă și un set de facturi emise de către aceasta, în dovedirea faptului că societatea are activitate și solicită a nu se avea în vedere planșele fotografice depuse de către reprezentantul recurentului la termenul de azi, arătând că nu se încadrează în categoria înscrisurilor administrate ca și probe în recurs.
Reprezentanții părților în cauză arată că nu au alte cereri în probațiune.
T. ul, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, și menținerea hotărârii atacate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar. Arată că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate impuse de art.581 din C.pr.civ., iar din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit în mod evident că activitatea societății este obstrucționată de măsurile luate de
către recurenți.
În replică, reprezentantul recurenților arată că, în ceea ce privește depozițiile martorilor, s-a formulat plângere penală pentru mărturie mincinoasă.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că prin ordonanța președințială nr. 4561/0_, pronunțată în dosar nr._, de Judecătoria Turda, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC B. C. în contradictoriu cu pârâții B.
și B. C. G. dispunându-se reintegrarea reclamantei SC B. C. SRL în spațiul în suprafață utilă de 25 mp compus din 1 cameră cu acces la dependințe care face parte din imobilul situat administrativ în comuna M. V.
, nr. 403, jud. C. înscris în CF 52303 M. V. sub nr. A1, cad 52303 până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat la data de_ între reclamantă și numita B. Victoria.
A fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut prin dispozitiile art. 581 - 582 C.proc.civ., legiuitorul a stabilit conditiile de admisibilitate ce trebuie intrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida de solutionare a unei cereri. Astfel, stabilind că "instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice";, art.581 C.proc.civ. fixeaza doua din conditiile de admisibilitate ale ordonantei: urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cere a se lua pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie decurge si o a treia cerinta, si anume ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul.
În ceea ce privește vremelnicia, prima instanță a reținut că aceasta vizează caracterul conservator al măsurii ordonate în raport cu dreptul periclitat al reclamantei. Instanța apreciază că, se impune a se face diferența între noțiunea de "vremelnic" și durata în timp a măsurii, efectele măsurii ordonate urmând să se prelungească pe tot timpul cât se menține cauza care le-a generat sau până când acestea sunt desființate sau modificate ulterior, pe calea dreptului comun sau de o altă ordonanță președințială. Din chiar textul art. 581 al. 3 c.pr.civ. rezultă că, ordonanța președințială poate fi pronunțată chiar în lipsa unei acțiuni pe fond, partea nemulțumită putându-se adresa instanței pe calea procedurii de drept comun. Astfel, reintegrarea reclamantei în imobil nu reprezintă o măsura definitivă, ea datând până la soluționarea fondului litigiului dintre părți, la sesizarea părții interesate, cel mai târziu până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat la_ .
Referitor la urgență, instanța constată că aceasta este justificată de reclamantă de faptul că nu are acces în imobilul care constituie sediul social al societății, nu are acces la documentele societății și la corespondență, împrejurări care sunt de natură să împiedice desfășurarea activității și să îi provoace prejudicii însemnate.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța d e fond a reținut că, reclamanta, prin cererea formulată, nu urmărește analizarea fondului raportului juridic dedus judecății, ci aparența dreptului locativ deținut în baza contractului de comodat încheiat la data de_ .
Analizând probele administrate, prima instanță a reținut că, în data de_ s-a încheiat între B. Victoria în calitate de comodant și SC B. C. SRL în calitate de comodatar contractul de comodat cu privire la o cameră cu acces la dependințe din locuința proprietatea comodantului situată în M. V.
, nr. 403 compusă din 5 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 25 mp, împreună cu cota indiviză din părțile de folosință comună ale întregului imobil.
Prin contractul nr. 50/_ autentificat de BNP M. u O. numita
Victoria a înstrăinat pârâților dreptul de proprietate cu privire la imobilul înscris în CF 52303 M. V., după cum reiese din extrasul de carte funciară depus la dosar. Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, societatea reclamantă B. C. SRL are sediul social în imobilul situat în com. M. V., nr. 403, jud. C. .
Din declarațiile martorilor Boca V. Zorela și Dărăban Marin I. reiese că, pârâtul B. A. a sudat în vara anului 2012 poarta mare de acces în imobilul situat în comuna M. V., nr. 403, poarta mică, prin care se asigura accesul pietonal fiind închisă. Ambii martori au însoțit-o pe reprezentanta legală a societății de mai multe ori la imobil, constând că, acesteia îi este împiedicat accesul în curtea imobilului în care se află sediului societății. Totodată, din declarația martorului Dărăban Marin reiese că, actele societății reclamante, mobilierul și calculatoarele se află în imobilul la care nu are acces.
Martorii propuși de pârâți, M. u N. și Duman G. au constatat, cu ocazia vizitelor la imobil că una din porțile de acces este asigurată doar cu o sârmă, neputând fi închisă cu cheia deoarece era defectă. Totodată, martora Sabău E. i-a văzut pe reprezentanta legală a societății reclamante și pe tatăl acesteia intrând în curte pe poarta mică, înainte și după luna august, la ora cinci dimineața.
Cu toate acestea, martorul Mărginean Stelian I. a însoțit-o pe reprezentanta legală a reclamantei la imobilul din M. V., la jumătatea lunii august și în 25 septembrie, constatând că accesul acesteia în curte este împiedicat, în condițiile în care poarta mare era sudată, iar poarta mică nu a putut fi deschisă, deoarece nu se potrivea cheia.
Din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut că, între părți există o stare conflictuală, pe fondul căreia reclamanta nu își poate desfășura activitatea la sediul social înscris în registrul comerțului. Astfel, martorii care au însoțit-o pe numita B. S. la imobilul din comuna M. V.
, nr. 403 au constatat că, accesul acesteia în imobil este împiedicat, împrejurare de natură să afecteze atât activitatea societății cât și a diverselor persoane cu care aceasta colaborează.
Astfel, martorul Mărginean Stelian I., președintele Asociației Pacienților cu afecțiuni hepatice C., deși a însoțit-o pe numita B. S. la sediul societății B. C., la jumătatea lunii august și în data de_, nu a reușit să intre în posesia unor acte ale asociației aflate în imobil, pe care trebuia să le depună în data de_ la Primăria Municipiului C. Napoca, martorul afirmând că, până în luna august 2012 nu a mai întâmpinat dificultăți în relația de colaborare pe care o avea cu societatea reclamantă.
S-a mai reținut că în condițiile în care, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda emisă la data de_ în dosarul nr. 2117/P/2012 nu
conține o măsură definitivă, fiind atacată cu plângere de către numita B. S. Sarmiza, situația de fapt reținută de organele de cercetare penală, astfel cum a fost consemnată în referatul cu propunere de neînceperea urmăririi penale, nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
În consecință, relativ la condițiile prevăzute de art. 581 și urm. c.pr.civ., prima instanța a constatat ca acestea sunt îndeplinite, caracterul urgent rezultând din faptul ca activitatea societății reclamante nu se poate desfășura în condiții normale, având în vedere că nu are acces la spațiul care constituie sediul său social. În ceea ce privește vremelnicia, acesta este dată de împrejurarea ca măsura ordonată pe această cale subzistă doar până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat în data de_ cu numita B. Victoria, situația locativă a reclamantei putând fi totodată clarificată pe calea dreptului comun la sesizarea părții interesate.
Ținând cont și de împrejurarea că, aparența dreptului este de partea reclamantei, care, potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului își are sediul social în comuna M. V., nr. 403, jud.
, a reținut că va admite în parte cererea și va dispune reintegrarea reclamantei SC B. C. SRL în spațiul în suprafață utilă de 25 mp compus din 1 cameră cu acces la dependințe care face parte din imobilul situat administrativ în comuna M. V., nr. 403, jud. C. înscris în CF 52303 M.
V. sub nr. A1, cad 52303 până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat la data de_ între reclamantă și numita B. Victoria.
Soluția de admitere în parte se impune față de împrejurarea că, doar spațiul în suprafață utilă de 25 mp a făcut obiectul contractului de comodat încheiat la data de_, nu întreg imobilul situat în comuna M. V., nr. 403, jud. C. .
În baza art. 274 c.pr.civ. a reținut că va obliga pe pârâți să plătească reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva sentinței civile nr. 4561/2012, pronunțata in ședința publica in data de 0_ ,de Judecătoria Turda pârâții recurenți B. A. si B. C.
G., au declarat recurs, solicitând în temeiul art.304, pct.7, 9 Cod Proc.Civ, raportat la art.3041Cod Proc.Civ. si art.312 Cod Proc.Civ, sa fie analizată hotărârea atacata sub toate aspectele, nefiind supusa apelului, de asemenea, admiterea recursului, modificarea hotărârii, iar pe fond sa fie respinsă cererea de ordonanță președințială .
Instituția ordonanței președințiale presupune un examen sumar al cauzei de către instanța care se întinde asupra tuturor pretențiilor si apărărilor reciproce ale pârtilor, pentru a stabili de partea cui este aparenta dreptului.
Din probatoriul administrat in cauza, aparenta dreptului nu este de partea reclamantei-intimate, chiar daca aceasta, figurează la Oficiul Național al Registrului Comerțului cu sediul in Comuna M. -V. nr. 403, jud. C., nefăcând dovada faptului ca desfășoară in concret o activitate comerciala, fapt ce se poate, de altfel, constata din înscrisul depus la dosar de către pârâții- recurenți, cu atât mai mult cu cat, din proprie inițiativa, a părăsit sediul firmei
încă din luna decembrie 2011, fapt confirmat de depozițiile martorilor.
Ca o condiție esențială a cererii de ordonanță președințială, conceptul de urgenta nu este definit de legiuitor, acesta indicând doar situațiile ce pot face necesara si posibila o intervenție a justiției, respectiv, pentru păstrarea unui
drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării. Așadar, exista urgenta ori de cate ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza in mod adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun.
Urgenta, ca o condiție a ordonanței, nu trebuie confundata cu celeritatea. Chiar daca legea folosește termenul de "urgenta", acesta are semnificația de celeritate, rapiditate, iar nu de condiție necesara pentru exercitarea cererii, având, din alta perspectiva si conotație de condiție specifica ce tine de însăși natura ordonanței președințiale. Mai apoi, condiția urgentei trebuie sa existe din momentul sesizării instanței, pana in momentul pronunțării, cat si in acela al cailor de atac.
Condiția urgentei se impune a fi apreciata si in considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil pana la sesizarea instanței, jurisprudența pronunțându-se in sensul ca elementul urgentei nu subzista atunci când de la săvârșirea faptului prejudiciabil, pana la sesizarea instanței, a trecut un timp apreciabil.
In acest context, chiar daca firma reclamanta este înregistrata la Registrul Comerțului, dar, din anul 2011 nu realizează activitate comerciala, așa cum rezulta din raportul ANAF, depus la dosar, celeritatea care caracterizează raporturile comerciale, nu este identica urgentei necesare in materia ordonanței președințiale, urgenta care trebuie dovedita in condițiile prevăzute de text. Astfel, nu este îndeplinita condiția urgentei in raport de faptul ca reclamanta nu desfășoară activitate comerciala din anul 2011, lipsind elementul de urgenta, data fiind acest interval de timp.
Nu este reala susținerea instanței potrivit căreia, caracterul urgent ar rezulta din împrejurarea ca reclamanta-intimata nu își poate desfășura in condiții normale activitatea, pretinzând ca nu are acces la sediul social, reclamanta-intimata prin reprezentata ei fiind singura deținătoare a cheilor de acces in imobil.
Potrivit planșelor fotografice anexate la dosar, precum si depozițiilor martorilor audiați, reprezentanta reclamantei, însoțită de martorii Daraban Marin si Boca Zorela, au pătruns nestingherit pe poarta de acces pietonal in curtea imobilului in litigiu in data de_ .
In concluzie, nici la data introducerii cererii de ordonanța președințială si nici in prezent, nu este îndeplinita condiția urgentei, accesul in curtea imobilului si implicit la actele firmei, fiind liber si nestingherit. Mai mult decât atât, in prezent, reprezentanta reclamantei-intimate, in repetate rânduri vizitează imobilul, așa cum s-a petrecut si in data de_, fapt ce rezulta din planșele foto anexate.
La termenul de judecată din data de_ în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1, art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., Tribunalul Cluj a pus în discuție excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cauze, iar prin decizia civilă nr. 159/2013 a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Recursul a fost înregistrat pe rolul instanței specializate la data de 17 februarie 2013.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22 mai 2013, intimata SC B. C. SRL a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, apreciind că prima
instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, dat fiind faptul că activitatea societății este obstrucționată de măsurile luate de recurenții pârâți, fiind ca atare îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, reglementate de disp. art. 581 C.pr.civ.
Cât privește vremelnicia, intima a arătat că a solicitat luarea măsurii doar până la încetarea efectelor contractelor de comodat, care a fost încheiat pe o perioadă determinată de 5 ani, începând cu data de 1 iulie 2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art.
304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Recurenții au criticat hotărârea primei instanțe, invocând în drept disp. art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ., în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină și în plus ar fi nelegală.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru motivele care se vor expune în cele ce urmează.
Cât privește primul motiv invocat, respectiv cel circumscris disp. art. 304 pct. 7 C.pr.civ., tribunalul reține că în susținerea acestui motiv, recurenta nu a adus nici un fel de critici hotărârii primei instanțe, limitându-se la a invoca doar formal acest motiv de recurs.
În plus, din cuprinsul considerentelor hotărârii primei instanțe, tribunalul reține că motivele care sprijină soluția pronunțată de către instanța de fond au fost expuse pe larg, analiza realizată de prima instanță având la bază întreg materialul probator administrat în cauză, precum și o corectă interpretare a dispozițiilor legale relevante în cauză și o analiză temeinică a condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Cât privește cel de al doilea motiv, respectiv cel care, în opinia recurentei, se circumscrie disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., tribunalul reține de asemenea că nu au fost invocate în concret motive de nelegalitate ale hotărârii, întregul recurs criticând în esență modalitatea de interpretare a probelor de către prima instanță și implicit analiza condițiilor de admisibilitate ale ordonanței, însă și criticile invocate sub acest aspect sunt nefondate.
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut incidența în cauză a disp. art. 581 și 582 C.pr.civ., analizând temeinic condițiile ordonanței președințiale. S-a reținut corect că urgența măsurii este justificată de faptul că imobilul constituie sediul social al societății, astfel încât reprezentanții acesteia trebuie să aibă acces la documentele și corespondența societății, în caz contrar desfășurarea normală a societății este împiedicată, provocând astfel prejudicii acesteia.
Din această perspectivă, împrejurarea că temporar nu s-a desfășurat activitate strict la sediul societății nu este de natură să înlăture îndeplinirea condiției urgenței, în condițiile în care sediul societății figurează înscris în registrul comerțului la adresa la care recurenții au împiedicat-o pe intimată să- și desfășoare activitatea și, mai mult decât atât, intimatei i se comunică corespondența la sediul său social. În acest context, tribunalul subliniază faptul cp pretinsele planșe fotografice depuse de către recurenți în probațiune, sunt absolut ilizibile și nu sunt apte să facă vreo dovadă în celor susținute de recurenți.
În plus, tribunalul, în acord cu considerentele reținute și de prima instanță, reține că aparența dreptului este în favoarea intimatei, care justifică
folosința imobilului prin contractul de comodat încheiat la data de 1 iulie 2008, pe o perioadă de 5 ani.
Concluzionând, tribunalul apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză este îndeplinită condiția urgenței, precum și cea a vremelniciei, având în vedere că măsura a fost luată până la data încetării efectelor contractului de comodat, iar cât privește condiția neprejudecării fondului, aceasta este de asemenea îndeplinită, în condițiile în care prima instanță a realizat doar o analiză a aparenței dreptului care, desigur, așa cum s- a arătat și în cele ce preced, este în favoarea intimatei.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții B. A. și B. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenții B. A. și B. C.
G. în contradictoriu cu intimata SC B. CONULTING SRL împotriva ordonanței președințiale nr. 4561/0_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._, pe care o menține în totalitate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
D. D. N. | K. F. | M. | A. VLAIC |
Red.2.ex. NK/LU/_
Judecător fond: O. G. Olimpia Judecătoria Turda.
| ← Sentința civilă nr. 1149/2013. Ordonanță președințială | Decizia civilă nr. 204/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
