Decizia civilă nr. 251/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/R/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța este constituită din :
PREȘEDINTE - C. G. JUDECATOR - V. L. O. JUDECĂTOR - S. I. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului formulat de recurenta SC I. I. SA în contradictoriu cu intimații SC P. E I. S., S.
C. R., S. ANDREA-ESZTER și S. T. I. împotriva sentinței civile nr. 15825/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică părțile au lipsit. Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de azi,_, când a hotărât următoarele :
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.15825/2012 pronunțată la data de 9 iulie 2012 în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., a fost admisă contestația la executare formulată și precizată de către contestatorii SC P. E I. S., Ș. A.
, S. T. și S. C. R., în contradictoriu cu intimata SC I. I. SA succesoare a societății absorbite SC IMOLEASING I. SA și au fost anulate în parte toate formele de executare silită pornite împotriva contestatorilor în dosarul execuțional nr. 18/2011 instrumentat de Biroul Executorului Judecătoresc Boloș M., au fost anulate în parte toate actele de executare silită efectuate, inclusiv procesul-verbal din data de_, somațiile din data de _
, adresele de poprire din data de_, pana la concurența sumei de 24.882,87 lei, din care suma de 11.275,34 lei reprezintă debit principal, iar suma de 13.547,53 lei reprezintă penalități de întârziere, sume datorate de către contestatori la data de_, conform raportului de expertiză financiar contabilă judiciară efectuat în cauză de către d-na expert Anastase C. Gina, iar la această sumă de 24.882,87 lei se vor calcula cheltuielile de executare silită, inclusiv onorariul executorului judecătoresc. Prin aceeași hotărâre a fost obligată intimata să plătească contestatorilor suma de 8.115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5 lei reprezintă timbru judiciar, suma de 3.150 lei reprezintă onorariu expert, iar suma de 4.960 lei reprezintă onorariu avocațial și s-a dispus restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru in suma de 194 lei, la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între SC IMOLEASING I. SA in calitate de locator si SC SETH MEDIA S. in calitate de utilizator s-a incheiat contractul de leasing financiar nr. 26/_ cu privire la un autoturism marca DODGE NITRO, valoarea totala a contractului fiind de
37.406,96 Euro cu TVA inclus. Contractul s-a incheiat pe o perioada de 60 de luni.
In data de_ s-a incheiat actul aditional nr. 1 la contractul de leasing financiar nr. 26/_, prin care SC SATIM PRODCOM IMPEX S. a devenit noul utilizator in contractul de leasing financiar. In urma acestei novatii prin schimbarea utilizatorului, SC SATIM PRODCOM IMPEX S. s-a subrogat in toate drepturile neexercitate si in toate obligatiile neexecutate pana la data de_ . Actul aditional mentionat mai sus a fost semnat in calitate de garant de catre contestatoarea SC P. E I. S. si in calitate de fidejusori de catre contestatatorii Ș. A., S. T. și S. C. R., fidejusorii obligandu-se in solidar cu SC SATIM PRODCOM IMPEX S. la executarea obligatiilor pecuniare rezultate din contractul de leasing financiar si renuntand la beneficiul de diviziune si la beneficiul de discutiune.
Ulterior, utilizatorul SC SATIM PRODCOM IMPEX S. nu si-a indeplinit obligatia de plata a ratelor de leasing, astfel ca la data de_ SC IMOLEASING I. SA a notificat utilizatorului, garantului si fidejusorilor rezilierea contractului de leasing.
La data de_ SC IMOLEASING I. SA a formulat cerere de executare silita impotriva utilizatorului SC SATIM PRODCOM IMPEX S., a garantului SC
P. E I. S. si a fidejusorilor S. C. R., Ș. A. si S. T., inregistrata in dosarul executional nr. 18/2011 instrumentat de B.E.J. M. Bolos, prin care a solicitat executarea silita pentru suma de 42.741,58 lei reprezentand facturi neincasate, penalitati aferente facturilor neincasate, daune interese datorate conform contractului (10% valoare bun) si TVA aferent, sumele fiind calculate pana la data de_ .
Executarea silita a fost incuviintata de catre Judecatoria C. -N., iar la data de_ executorul judecatoresc a emis mai multe adrese de poprire, contestatorii fiind instiintati de infiintarea popririlor. Tot la data de_ executorul judecatoresc a emis somatii catre contestatori si a incheiat procesul- verbal de cheltuieli.
La data de_ SC IMOLEASING I. SA a fost radiata din evidentele
O.R.C. ca urmare a fuziunii prin absorbtie a acestei societati de catre SC I.
I. SA, astfel ca noul creditor a devenit societatea absorbanta SC I. I. SA.
In privinta criticii contestatorilor potrivit careia intimata ar fi trebuit mai intai sa faca demersuri pentru recuperarea creantei de la SC SATIM PRODCOM IMPEX S., instanta de fond a reținut că aceasta critica este neintemeiata, deoarece cererea de executare silita a fost formulata si impotriva SC SATIM PRODCOM IMPEX S., iar executarea silita a fost incuviintata si cu privire la aceasta societate. Pe de alta parte, toti contestatorii si-au asumat o obligatie solidara cu utilizatorul SC SATIM PRODCOM IMPEX S., astfel incat creditoarea avea posibilitatea de a urmari pe oricare dintre ei sau chiar pe toti, avand in vedere prevederile art. 1042 si 1043 din vechiul Cod civil.
In schimb, instanta a apreciat ca este intemeiata critica contestatorilor potrivit careia creanta pretinsa de catre creditoare excede nivelului stabilit prin contractul de leasing.
Aceasta deoarece SC IMOLEASING I. SA a formulat cererea de executare silita pentru suma de 42.741,58 lei reprezentand facturi neincasate, penalitati aferente facturilor neincasate, daune interese datorate conform contractului (10% valoare bun) si TVA aferent, sumele fiind calculate pana la data de_ .
Or, din raportul de expertiză financiar contabilă judiciară efectuat în cauză de către d-na expert Anastase C. Gina rezulta ca la data de_ suma pe care debitorul si implicit contestatorii o datorau intimatei creditoare era de
24.882,87 lei, formata din: suma de 11.275,34 lei debit principal si suma de 13.547,53 lei penalitati.
Cu privire la criticile intimatei exprimate prin obiectiunile la raportul de expertiza financiar contabilă, avand in vedere raspunsul d-nei expert Anastase
C. Gina la obiectiunile intimatei, instanta a apreciat ca aceste critici sunt neintemeiate.
Avand in vedere concluziile d-nei expert Anastase C. Gina, instanta a reținut ca intimata a pretins de la contestatori o suma de bani mai mare decat cea la care era indreptatita, iar executarea silita s-a derulat cu privire la o suma de bani mai mare decat cea pe care contestatorii o datorau intimatei.
Or, in aceste conditii se impune anularea în parte a tuturor formele de executare silită pornite împotriva contestatorilor în dosarul execuțional nr. 18/2011 instrumentat de Biroul Executorului Judecătoresc Boloș M., si anume anularea în parte a tuturor actele de executare silită efectuate, pana la concurența sumei de 24.882,87 lei, din care suma de 11.275,34 lei reprezintă debit principal, iar suma de 13.547,53 lei reprezintă penalități de întârziere, sume ce erau datorate de către contestatori la data de_ . Bineinteles, la suma de 24.882,87 lei executorul judecatoresc va calcula cheltuielile de executare silită, inclusiv onorariul executorului judecătoresc.
In consecinta, contestatia la executare, astfel cum a fost formulata si precizata, a fost considerată ca fiind intemeiata, astfel că a fost admisă.
Fata de considerentele de mai sus, vazand prev. art. 399 si urm. C.pr.civ., instanta a admis contestația la executare formulată și precizată de către contestatorii SC P. E I. S., Ș. A., S. T. și S. C. R. în contradictoriu cu intimata SC I. I. SA, succesoare a societății absorbite SC IMOLEASING I. SA.
In consecinta, instanta a anulat în parte toate formele de executare silită pornite împotriva contestatorilor în dosarul execuțional nr. 18/2011 instrumentat de Biroul Executorului Judecătoresc Boloș M., a anulat în parte toate actele de executare silită efectuate, inclusiv procesul-verbal din data de _
, somațiile din data de_, adresele de poprire din data de_, pana la concurența sumei de 24.882,87 lei, din care suma de 11.275,34 lei reprezintă debit principal, iar suma de 13.547,53 lei reprezintă penalități de întârziere, sume datorate de către contestatori la data de_, conform raportului de expertiză financiar contabilă judiciară efectuat în cauză de către d-na expert Anastase C. Gina, iar la această sumă de 24.882,87 lei se vor calcula cheltuielile de executare silită, inclusiv onorariul executorului judecătoresc.
Instanta a reținut ca intimata SC I. I. SA, succesoare a societății absorbite SC IMOLEASING I. SA se afla in culpa procesuala, iar contestatorii SC
P. E I. S., Ș. A., S. T. și S. C. R. au solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. Vazand prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanta a obligat intimata să plătească contestatorilor suma de 8.115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5 lei reprezintă timbru judiciar, suma de 3.150 lei reprezintă onorariu expert, iar suma de 4.960 lei reprezintă onorariu avocațial.
Vazand prev. art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, instanta a dispus restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru in suma de 194 lei, la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC I. I. SA, solicitând, în principal, casarea hotărârii pronunțate și reținerea cauzei spre soluționare, urmând a menține ca valabil încheiate actele de executare întocmite de executorul judecătoresc Boloș M. în dosarul
execuțional nr.18/2011, iar în subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului recurenta a arătat că prin contestația formulată s-a solicitat anularea tuturor actelor execuționale împotriva contestatorilor SC P.
I. S., S. C. R., S. ANDREA ESZTER și S. T. I. și desființarea dosarului execuțional, astfel încât s-a contestat executarea silită însăși. Din această perspectivă, orice modificare sau completare a cererii de chemare în judecată trebuia făcută în conformitate cu disp. art.132 C.pr.civ. și nu la data închiderii dezbaterilor. Prin precizarea de acțiune formulată de contestatori aceștia au arătat că solicită reducerea valorii debitului la suma stabilită în expertiza contabilă, respectiv 24.822,87 lei, ceea ce nu reprezintă o reducere a câtimii obiectului cererii, ci o modificare a cererii de chemare în judecată.
Recurenta a arătat și că hotărârea pronunțată de prima instanță este netemeinică, deoarece au fost luate în considerare concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, fără a se ține cont de obiecțiile ridicate de către recurentă la modul în care expertul a înțeles să răspundă obiectivelor. Astfel, s-a arătat că la calculul întinderii debitului expertul a plecat de la premisa falsă a utilizării unui curs valutar greșit de către intimată la calculul ratei de leasing, a dobânzii, a ratei reziduale și a comisionului de leasing. Astfel, expertul a omis să aibă în vedere faptul că B.N.R. stabilește cursul valutar în
fiecare zi bancară în jurul orei 14,00, iar acest curs valutar este valabil pentru ziua bancară următoare, aplicându-se tranzacțiilor din ziua următoare. Astfel, expertul s-a orientat în calculele sale folosind cursul anunțat de B.N.R. în data de referință, fără a avea în vedere aspectele relevate de recurentă. Recurenta a arătat că, deși diferența de curs valutar este infimă, respectiv de 3,24 lei, expertul a concluzionat că locatorul a folosit cursul B.N.R. + 2% și "încă puțin în plus";, deși expertul a fost el care s-a raportat la un curs valutar greșit.
Recurenta a invocat și faptul că în cuprinsul expertizei, expertul a eliminat valoarea facturii nr.1784/_ în valoare de 5.230,64 lei, considerând că nu este datorată, deoarece bunul a fost predat de către utilizator la data de_, astfel încât nu se justifica cuantificarea utilizării bunului în perioada _
-_ . Expertul ar fi putut invoca o reducere a acestei facturi doar proporțional cu darata utilizării bunului de către utilizator și anume pntru perioada_ -_, fără a exclude această factură în totalitate de la plată.
În legătură cu excluderea din debit a facturilor nr.1801/_ și nr.1897/_ reprezentând contravaloarea serviciilor de curățare a autovehiculului și a serviciilor de reparații, recurenta a arătat că efectuarea acestor cheltuieli a fost determinată de folosirea neglijentă a bunului de către utilizator, iar aceste cheltuieli erau impuse de constatările făcute în procesul- verbal de predare a bunului încheiat la data de_ .
Legat de eliminarea sumelor datorate cu titlu de diferență de curs valutar s-a arătat că expertul nu a ținut cont de disp. art.3 din contractul de leasing, care permitea recurentei să factureze diferențele de curs valutar.
De asemenea, s-a invocat faptul că expertul a considerat că daunele interese de 10% din valoarea de intrare a bunului nu sunt datorate deoarece nu au fost facturate. Recurenta a susținut că nefacturarea acestei sume nu afectează în nici un fel obligația de plată a acesteia, aceste daune interese fiind în mod expres prevăzute în contractul de leasing, precum și în disp. art.8 din OG nr.51/1997.
Recurenta a invocat și faptul că în conformitate cu disp. art.3712C.pr.civ. are dreptul la actualizarea sumelor pe care i le datorează debitorul în baza titlului executoriu, iar penalitățile de întârziere pe care debitorii le datorează în continuare trebuiau avute în vedere la stabilirea sumei datorate.
Recurenta a arătat că a depus la dosarul execuțional o actualizare a debitului la data de_, acesta fiind de 54.506,84 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată pe care recurenta a fost obligată să le plătească, s-a arătat că acestea sunt mult prea ridicate față de obiectul cauzei și munca efectiv depusă în cauză de către expertul contabil, respectiv de către avocatul contestatorilor.
În drept au fost invocate disp. art.3041C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații S. C. R., S. ANDREA ESZTER și S. T. I. au solicitat respingerea recursului declarat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au arătat că soluția instanței de fond este temeinică și legală, iar criticile aduse de creditoare sunt total nefondate. Intimații au susținut că prin contestația la executare formulată au contestat începerea executării silite împotriva garanților, susținând că executarea trebuia începută, în primul rând,
împotriva debitorului principal, însă aceste apărări au fost înlăturate de instanța de fond. În legătură cu valoarea debitului pentru care a început executarea silită, intimații au arătat că acesta excedea nivelului stabilit prin contractul de leasing. Cu privire la despăgubirea de 10% solicitată, calculată la valoarea de intrare a bunului, s-a arătat că valoarea de intrare a autovehiculului care a făcut obiectul contractului de leasing a fost de 30.492,56 euro, astfel încât despăgubirea nu putea fi mai mare de 3.049,26 euro. Această despăgubire ar fi putut fi pretinsă doar dacă bunul nu era vândut de către creditoare și recuperată dauna pretinsă. De asemenea, s-a arătat că la data predării autovehiculului valoarea ratelor de leasing scadente era de 8.256 lei, la care se adaugă TVA, sumă care este mult mai mică decât cea pretinsă de creditoare.
Intimații au arătat că nu prezintă relevanță criticile aduse de recurentă raportului de expertizăm, iar faptul că aceasta nu este de acord cu concluziile expertizei nu-i dă dreptul să critice hotărârea pronunțată.
În drept, au fost invocate disp. art.115-118, art.308 alin.2 C.pr.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
M. ivele de recurs invocate de recurenta SC I. I. SA vizează netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar aceste motive vor fi analizate de instanța de recurs prin prisma disp. art.3041C.pr.civ.
Un prim motiv de recurs pune în discuție modalitatea în care intimații contestatori au înțeles să modifice cererea de chemare în judecată.
T. ul reține că prin contestația la executare înregistrată sub nr._ contestatorii au solicitat anularea tuturor actelor de executare silită, considerând că această executare este nelegală. În motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată contestatorii au înțeles să invoce și faptul că suma pretinsă de creditoare prin executare silită excede nivelul stabilit prin contractul de leasing încheiat între părți. S-a contestat atât valoarea daunelor interese calculate ca reprezentând 10% din valoarea de intrare a bunului, cât și valoarea ratelor de leasing scadente la momentul predării bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing. Astfel, legalitatea actelor de executare silită viza și întinderea dreptului de creanță pretins de creditoarea SC IMOLEASING I. SA, absorbită ulterior de recurenta SC I. I. SA.
În urma administrării probei cu expertiza contabilă, contestatorii au înțeles să indice, prin înscrisul depus la dosar la termenul de judecată din data de_, că solicită anularea executării silite pentru suma ce depășește valoarea de 24.892,87 lei stabilită prin raportul de expertiză (f.210 dosarul judecătoriei).
T. ul reține că prin acest înscris contestatorii nu au procedat la modificarea cererii de chemare în judecată, ci la precizarea câtimii obiectului cererii de chemare în judecată, indicându-se valoarea până la care se consideră de către contestatori că ar fi valabile actele de executare silită. O astfel de precizare putea fi făcută oricând, în conformitate cu disp. art.132 alin.2 pct.2 C.pr.civ., astfel încât motivul de recurs invocat de către recurentă cu privire la momentul la care a intervenit precizarea obiectului cererii de chemare în judecată este neîntemeiat.
Prin raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în fața primei instanțe, expertul desemnat a procedat la calcularea sumelor de bani pe care contestatorii le datorează în temeiul contractului de leasing nr.25/_ și a actului adițional nr.1/_, cu luarea în considerare a cursului B.N.R. din
ziua facturării, fiind avut în vedere extrasul din arhiva prezentată pe site-ul B.N.R.
Intimata SC I. I. SA a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, susținând faptul că expertul trebuia să aibă în vedere cursul valutar valabil pentru ziua bancară următoare și nu cursul valutar valabil la momentul emiterii facturii, iar în răspunsul la aceste obiecțiuni expertul contabil desemnat să efectueze expertiza contabilă a arătat că nu se justifică modul de calcul pretins de contestatoare datorită faptului că aceasta a consumat din start marja de 2% care îi permitea să calculeze ulterior diferența de curs, folosind încă de la momentul emiterii facturii cursul BNR + 2%. De altfel, expertul a arătat că diferența pretinsă de contestatoare este de 3,24 lei, valoare care a fost susținută și de către recurentă în prezentul recurs.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea litigiului concluziile raportului de expertiză, iar în măsura în care intimata considera că aspectele invocate de aceasta nu sunt lămurite în cauză, avea dreptul de a solicita o expertiză contrarie, în conformitate cu disp. art.212 C.pr.civ., drept de care însă intimata nu a înțeles să se prevaleze. Invocarea în cuprinsul recursului a unor neregularități ale raportului de expertiză nu este posibilă, toate împrejurările de fapt trebuind să fie lămurite la solicitarea părților în fața instanței de fond. De altfel, diferența între modul de calcul propus de expert și cel susținut de către recurentă este extrem de redusă, respectiv 3,24 lei.
Recurenta a invocat și faptul că valoarea facturii nr.1784/_, respectiv 5.230,64 lei, a fost eliminată de expert din lista facturilor avute în vedere la efectuarea expertizei.
Factura nr.1784 emisă la data de_ pentru suma de 5.230,64 lei reprezintă rata de leasing scadentă la data de_, precum și dobânda aferentă acestei rate, rată reziduală leasing, comision leasing, penalizări și valoarea asigurării (f.151 dosarul judecătoriei). În cuprinsul facturii se menționează ca termen de plată data de_ .
În cuprinsul raportului de expertiză, expertul a indicat motivele pentru care nu a inclus contravaloarea acestei facturi în valoarea sumei datorate de contestatori, respectiv faptul că nu s-a putut stabili dacă rata de leasing facturată era datorată pentru o perioadă anterioară predării bunului care a avut loc la data de_ . T. ul reține că din cuprinsul facturii emise nu rezultă dacă rata de leasing facturată este pretinsă pentru o perioadă anterioară datei de_ și, deși valoarea acestei facturi nu a fost luată în considerare de către expert la întocmirea raportului de expertiză, intimata nu a înțeles să lămurească dacă această factură a fost emisă pentru o perioadă în care utilizatorul datora această sumă în temeiul art. 9.2 din contractul de leasing.
T. ul reține că rezilierea contractului de leasing a fost notificată debitorilor prin adresa nr.9818/_, prin care s-a adus la cunoștința acestora
că în conformitate cu prev. art.9.2 din contractul de leasing a fost reziliat acest contract, punându-se în vedere debitorilor să restituie locatorului bunul finanțat, să plătească ratele de leasing scadente și penalitățile aferente, precum și indemnizația de reziliere (f.54 dosarul judecătoriei). Deși rezilierea contractului a intervenit la data de_, dată la care notificarea a intrat în posesia creditoarei SC SATIM PRODCOM S., tribunalul reține că predarea autoturismului care a făcut obiectul contractului de leasing s-a făcut anterior acestei date, respectiv la_, după cum rezultă din procesul-verbal depus în fața instanței de recurs (f.27). În cuprinsul acestui proces-verbal de restituire a posesiei bunului rezultă că autoturismul a fost predat în stare de funcționare, indicându-se însă faptul că este lovită bara protecție spate, că este spartă oglinda retrovizoare stânga spate, că sunt zgâriate ușa spate dreapta și aripa spate dreapta, tapițeria este pătată și că nu au fost predate trusa de prim ajutor, cartea tehnică și polița RCA.
În temeiul clauzei inserată la art.9.2 din contract, recurenta a susținut că debitorii contestatori datorează și costurile aducerii bunului în stare normală de funcționare. În acest sens, creditoarea a emis factura fiscală nr.1897/_, pentru suma de 1.674,50 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului cu nr. de înmatriculare_ . Din cuprinsul acestei facturi nu rezultă în ce au constat reparațiile efectuate. Din procesul-verbal de predare a bunului rezultă că acesta a fost predat în stare de funcționare, iar raportat la clauzele contractuale, utilizatorul bunului trebuie să suporte costurile aducerii bunului în stare normală de funcționare. T. ul reține că în cauză creditoarea trebuia să dovedească faptul că reparațiile efectuate au fost necesare pentru aducerea bunului în stare de funcționare, în lipsa acestei probe în mod corect prima instanță procedând la reducerea creanței cu valoarea acestei facturi.
În ceea ce privește contravaloarea facturii fiscale nr.1801/_ emisă de creditoare pentru suma de 299,98 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de curățenie și spălare, instanța reține că în contractul de leasing nu există o clauză contractuală care să permită includerea contravalorii acestor servicii în categoria daunelor interese pretinse.
Astfel, motivul de recurs invocat de recurentă și care viza excluderea din valoarea creanței ce face obiectul executării silite a contravalorii facturilor emise pentru curățenie și pentru repararea autoturismului este neîntemeiat, sub acest aspect soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește diferențele de curs valutar pretinse de către recurentă în temeiul disp. art.3 din contractul de leasing, tribunalul reține că din cuprinsul facturilor fiscale emise de către creditoare pentru valoarea ratelor de leasing rezultă că aceste diferențe de curs valutar sunt cuprinse în factura aferentă fiecărei luni. Recurenta nu a înțeles să dovedească în fața instanței de fond sau în fața instanței de recurs faptul că facturile emise pentru ratele de
leasing nu cuprind și diferențele de curs valutar, astfel încât motivul de recurs invocat este neîntemeiat.
În conformitate cu prev. art.9.2 din contractul de leasing încheiat între părți, s-a stipulat o clauză penală, respectiv au fost stabilite daunele interese pe care utilizatorul trebuie să le plătească finanțatorului în cazul rezilierii contractului, o parte a acestor daune reprezentând 10% din valoarea de intrare a bunului.
Însă, în cauză nu își găsește eficiența această clauză penală, deoarece creditoarea a înțeles să rezilieze contractul de leasing ulterior datei la care bunul a fost predat acesteia. Astfel, notificarea rezilierii contractului s-a făcut la data de_, în timp ce predarea bunului de către utilizator finanțatorului s-a făcut la data de_, fapt ce duce la concluzia că, în realitate, între părți a
intervenit o încetare a contractului de leasing la această dată, ca urmare a acordului de voință al părților și nu ca urmare a rezilierii contractului.
Având în vedere că toate motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate și că în cauză nu există motive de ordine publică ce să determine casarea sau modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, în temeiul prev. art.312 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC I. I. SA în contradictoriu cu intimații SC P. E I. S., S.
C. R., S. ANDREA-ESZTER și S. T. -I. împotriva sentinței civile nr. 15825/2012 pronunțată la 9 iulie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o va menține în întregime.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în temeiul art.274 C.pr.civ., aceasta va fi obligată să plătească intimaților suma de 3.720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente recursului, constând în onorariu avocațial, justificat prin chitanța de la fila 22.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC I. I. SA în contradictoriu cu intimații SC P. E I. S., S. C. R., S. ANDREA- ESZTER și S. T. -I. împotriva sentinței civile nr. 15825/2012 pronunțată la 9 iulie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta SC I. I. SA să plătească intimaților S. C. R. ,
S. ANDREA-ESZTER și S. T. -I. suma de 3.720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
C. G. | V. | L. | O. | S. I. | F. | B. |
Red.SI/MM 2 ex./_
Judecător fond: R. C. R., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 318/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 645/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
