Decizia civilă nr. 645/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 645/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul SC. B. L. I. SA împotriva Sentinței civile nr. 1705/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații S. C. G., S. P. T., având ca obiect contestație la executare .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 13 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula eventuale concluzii scrise pentru termenul din 20 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
prin Sentința civilă nr. 1705/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. _
, s-a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorii S. C. G. și S. P.
T., în contradictoriu cu intimata SC B. L. I. SA B. și pe cale de consecință:
S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 16.9 lit. c) din Contractul de leasing financiar nr. 51859/_, în baza căreia au fost calculate daune interese în sumă de 39.384,69 lei.
S-a dispus anularea în parte a formelor de executare silită începute în dosarul de executare nr.
648/2012 al B.E.J. M. Boca M. A. L., în ceea ce privește suma de 39.384,69 lei.
A fost obligată intimata la plata în favoarea contestatorilor a sumei de 199 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între SC B. L. I. S.A în calitate de finanțator și S. C. G. în calitate de utilizator s-a încheiat contractul de leasing nr. 51859/_ (f. 7-11), prin care s-a acordat finanțare pentru achiziționarea în sistem leasing a unui autovehicul Hyundai Tucson, în valoare de 13.990 EUR + TVA, sumă pe care utilizatorul urma să o restituie eșalonat, într-o perioadă de 120 de luni.
Ca urmare a neachitării ratelor de leasing cu nr. 52-56, intimata a emis notificarea nr. 1291/_ (f. 12-14), prin care a adus la cunoștința utilizatorului S. C. G. că, la data de_, înregistra un debit restant în cuantum de 3984,11 lei, aferent unei întârzieri la plată de 90 de zile. S-a solicitat debitoarei ca în termen de 3 zile de la primirea notificării să procedeze la achitarea soldului, în caz contrar contractul fiind reziliat de plin drept, în condițiile art. "Încetarea și rezilierea";, urmând ca finanțatorul să reia în posesie bunul obiect al contractului de leasing.
În data de_ intimata a emis somația nr. 1189 (f. 15), cerând utilizatorului fie să achite, în termen de 5 zile, debitul restant, fie să predea autovehiculul Hyundai Tucson, obiect al contractului de leasing financiar nr. 51859/_ .
Art. 16.5 lit. c) din contractul de leasing financiar nr. 51859/_ stipulează că locatorul poate rezilia contractul de plin drept, fără nicio formalitate prealabilă, fără punerea în întârziere a utilizatorului și fără intervenția instanței de judecată, în caz de întârziere a plății integrale timp de 30 de zile lucrătoare a unei rate de leasing, a unei prime de asigurare sau a oricărei obligații de plată.
În prezența pactului comisoriu expres de gradul 4 cuprins în clauza menționată anterior, instanța reține că întârzierea plății ratelor de leasing cu mai mult de 90 de zile, a determinat desființarea necondiționată a contractului de leasing financiar nr. 51859/_ .
Din procesul-verbal de predare-primire (recuperare bun) încheiat în_ (f. 16-17) între contestatoarea S. C. G. și intimata SC B. L. I. SA, prin SC OPLAS INTERNATIONAL SRL, rezultă că utilizatoarea a procedat la predarea autovehiculului Hyundai Tucson, obiect al contractului de leasing financiar nr. 51859/_, cunoscând că acest contract a fost reziliat din vina sa exclusivă și recunoscând că nu dispune de sumele necesare achitării integrale a debitului restant.
Ca urmare a faptului că debitoarea S. C. G. nu a restituit sumele restante în conformitate cu contractul de leasing financiar încheiat cu intimata, creditoarea a solicitat demararea executării silite împotriva debitorilor S. C. G., în calitate de utilizator, și S. P.
T., în calitate de coplătitor, fiind deschis dosarul execuțional nr. 648/2012.
La cererea executorului judecătoresc M. Boca M. A. L., executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Bistrița, prin încheierea nr. 7635/CC/2012, pronunțată în dosarul nr. _
.
Prin contestația la executare ce face obiectul prezentului dosar, contestatorii S. C. G. și S. P. T. solicită să se constate că suma urmărită în temeiul Contractului de L. Financiar nr. 51859/_ nu este datorată, prevederile art. 16.9 lit. c) din contract fiind nelegale (abuzive) și să se dispună anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 648/2012 al BEJ M. Boca M. A. L. .
Va fi înlăturată susținerea contestatorilor cu privire la nulitatea executării silite rezultată din comunicarea actelor de executare la o altă adresă decât domiciliul acestora, având în vedere că, pe de o parte, înșiși contestatorii indică în acțiunea introductivă aceeași adresă cu cea la care li s-au comunicat actele de executare, respectiv Bistrița, cartier U., nr. 358, iar, pe de altă parte, pretinsul viciu de procedură nu le-a produs contestatorilor vreun prejudiciu, de vreme ce au avut cunoștință de începerea executării și au formulat prezenta acțiune în termenul defipt de lege.
Conform art. 16.9 lit. c) din contractul de leasing financiar nr. 51859/_, în cazul restituirii autovehiculului către locator, ca urmare a rezilierii contractului din vina utilizatorului, acesta din urmă este obligat să achite, cu titlu de daune interese, contravaloarea autovehiculului, înțelegând prin aceasta valoarea de intrare, la care se adaugă cheltuieli de închidere a contractului de leasing.
Dispozițiile art. 1 alin 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 din actul normativ menționat, "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților".
Instanța constata că dispozițiile legale menționate reprezintă o transpunere în dreptul intern din dreptul comunitar a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din_, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, directivă care are un domeniu de aplicare general, nevizând în mod particular o anumita categorie de contracte și care asigură protecția persoanelor care achiziționează bunuri și servicii împotriva abuzului de putere săvârșit de către vânzător sau furnizor, mai ales în contractele de adeziune.
Raportat la prevederile art. 4 din Legea 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului si pct. 6 din Anexa la aceasta lege, o clauza contractuală va fi considerată abuzivă daca sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
nu a fost negociata cu consumatorul, adică aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, fiind vizate în special contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;
încalcă exigențele bunei credințe;
prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, datorita efectului pe care îl imprimă contractului.
Prevederea din contractul de leasing privind plata daunelor interese în cuantum egal cu valoarea autovehiculului are natura unei clauze penale, fiind determinată întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către utilizator a obligațiilor sale.
Potrivit art. 1066 Cod civil, clauza penală fiind un contract, trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, în principiu instanța de judecată neputând să reducă sau să-i mărească cuantumul și având posibilitatea de a micșora proporțional cu ce s-a executat, în caz de executare parțială a obligațiilor de către debitor, conform disp. art. 1070 C.civ.
Totuși, instanța a fost obligată să verifice respectarea principiului reglementat de art. 5 C.civ., neputându-se deroga de la dispozițiile de ordine publică.
În speță s-a constatat că, deși a semnat contractul de leasing financiar, debitoarea a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul numai în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate, iar nu și în ceea ce privește condițiile generale de leasing la care debitoarea a aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea. Acest aspect reiese din redactarea condițiilor generale, tipizate, care au fost numai aduse la cunoștință utilizatorului, fără a exista o posibilitate reală pentru acesta de a le negocia.
Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing"dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing";.
Așadar, nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală. Plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, precum și a valorii reziduale reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing și valoarea reziduală. Pe de altă parte, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de către debitoare nu rămâne nereparat în cazul înlăturării daunelor interese menționate, creditorului fiindu-i restituit autovehiculul ce a făcut obiectul contractului, acesta urmând să obțină toate sumele datorate până la data restituirii bunului, inclusiv penalitățile aferente.
Prin urmare, instanța a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 16.9 lit. c) din Contractul de leasing financiar nr. 51859/_, precum și faptul că, în baza acestei clauze, au fost calculate daune interese în sumă de 39.384,69 lei.
Deoarece încălcarea prevederilor art. 1 alin 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori atrage nulitatea absolută a clauzei respective, instanța a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorii S. C.
G. și S. P. T. și a anulat formele de executare silită începute în dosarul de executare nr. 648/2012 al B.E.J. M. Boca M. A. L., în legătură suma de 39.384,69 lei, calculată în baza art. 16.9 lit. c) din Contractul de leasing financiar nr. 51859/_ .
În ceea ce privește diferența de 7699,14 lei până la suma de 47.083,83 lei menționată în cererea de executare silită (f. 40), la care se adaugă cheltuielile de executare, instanța a reținut că urmărirea acestora s-a derulat cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, astfel încât s-au păstrat formele de executare efectuate pentru recuperarea lor în dosarul de executare nr. 648/2012.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat intimata la plata în favoarea contestatorilor a sumei de 199 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, intimata SC. B. L. I. SA, care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a contestației la executare.
In motivarea recursului s-a criticat faptul că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că deși contestatorii au formulat o contestație la titlu, prin care au solicitat să se constate că nu datorează suma urmărită, pretinzând caracterul abuziv al art.l6.9 lit.c, fără nici o altă motivare, și nu au formulat un capăt de cerere distinct privind constatarea nulității prevederilor contractuale ca fiind abuzive.
In esență, s-a susținut că hotărârea este nelegală, întrucât instanța de fond a constatat caracterul abuziv al art.l6.9 lit.c, fără a analiza în întregul său acest articol, respectiv partea privitoare la cuantificarea daunelor interese prin raportare la valoarea bunului ce face obiectul contractului de leasing, se diminuează cu valoarea capitalului care se recuperează și astfel nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, ci doar la acoperirea capitalului achitat inițial către furnizor. Evident, că în măsura în care se reușește recuperarea unei sume de bani prin valorificarea bunului, această sumă se deduce din suma datorată cu titlu de daune interese datorate de către utilizator, acesta rămânând obligat la a acoperi doar diferența rămasă.
Pe de altă parte, s-a susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.l93/2000, întrucât la art.3 alin.2 din OG nr.5l/l997, s-a prevăzut că "clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare, nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi";.
De asemenea, s-a susținut că hotărârea este nelegală și în ceea ce privește înlăturarea daunelor interese, întrucât s-a făcut în desconsiderarea prevederilor Legii nr.5l/l995, (recurenta este în eroare, întrucât această lege reglementează profesia de avocat, dar în realitate trimiterea trebuia făcută la OG nr.5l/l997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing).
Sub acest aspect, s-a arătat că daunele interese au fost cuantificat convențional și utilizatorul are obligația de a executa în natură obligațiile pe care și le-a asumat, cu precizarea că tocmai restul ratelor de leasing sunt destinate pentru a acoperi suma plătită inițial către furnizor, făcându-se trimitere și la principiul forței obligatorii a contractului.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
In primul rând, tribunalul reține că nu este întemeiată critica cu privire la faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece în cuprinsul primului petit s-a făcut mențiunea la faptul că suma urmărită nu este datorată și că prevart.l6.9 lit.c din contractul de leasing sunt nelegale (abuzive), iar în dispozitivul hotărârii s-a constatat caracterul abuziv al acestei clauze, de unde rezultă că instanța de fond nu a pronunțat un plus petit și nu a fost încălcate disp.art.304 pct.6 C.pr.civ.
In al doilea rând, recurenta a invocat faptul că la art.3 alin.2 din OG nr. 5l/l997 s-a stipulat că, "clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi"; și că nu ar fi aplicabile dispozițiile L.nr. l93/2000, însă textul invocat de recurentă se referă la "la clauze contractuale din alte acte normative, iar dispozițiile L.nr.l93/2000 nu prevăd alte clauze contractuale care fi aplicabile în cazul OG nr.5l/l997 ci, dimpotrivă, sancționează caracterul abuziv a unor clauze contractuale din contractele încheiate cu consumatorii, persoane fizice.
Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o examinare pertinentă și judicioasă a clauzelor contractului de leasing încheiat între părți cu nr.5l859 din l_ și în mod justificat a apreciat ca fiind abuzivă și împovărătoare clauza penală, prevăzut la art.l6.9 lit.c, potrivit căreia, părțile au determinat anticipat prejudiciul ce se va cauza ca urmare a neexecutării contractului de către debitor.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile prev.L.nr.l93/200l privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, și a apreciat ca fiind de notorietatea contractelor de leasing, care sunt contracte de adeziune, iar clauzele acestora nefiind negociate direct de părți, se impune verificarea echilibrului contractul prin prisma garanțiilor prevăzute de dreptul comun, care rămân aplicabile și în litigiile dintre profesioniști.
In speță, s-a considerat că nu se poate reține existența unui prejudiciu produs creditoarei, ca o condiție a răspunderii contractuale întrucât, urmare a rezilierii contractului de leasing, societatea de leasing este îndreptățită să primească plata ratelor datorate până la acea dată (echivalentul
utilizării), și restituirea bunului, obiect al contractului. In cauză, s-a reținut și faptul că autoturismul, obiect al contractului de leasing, a fost restituit societății de leasing.
In practica judiciară, s-a statuat că, chiar dacă în contractul de leasing a fost inclusă clauza penală și că potrivit art.969 alin.l C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante (în cauză sunt aplicabile disp.Codului civil de la l864, raporturilor juridice născută anterior datei de 0l.l0.20ll, când a intrat în vigoare Noul Cod Civil), însă trebuie avute în vedere și prev.art.970 alin.2 C.civ, conform cu care, convențiile "obligă nu numai la ceea ce este expres într- însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa";.
Având în vedere că această clauză nu a fost negociată între părți, contractul fiind unul de adeziune și că prin primirea bunului și a sumelor restante până la data încetării contractului, la care se pot calcula penalități sau dobânzi, creditoarea este despăgubită integral și nu ar fi echitabil ca debitoarea să fie obligată și la plata restului ratelor de leasing până la sfârșitul contractului, cu titlu de daune interese, o asemenea sarcină fiind excesiv de oneroasă și provocând un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților din contractul de leasing.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale în materie și o interpretare justă a actului juridic dedus judecății, astfel că în temeiul art. 3l2 alin.l C.pr.civ, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de intimata B. L. I. SA
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC. B. L. I. SA, cu sediul în B., Piața A. I., nr.8, bloc l7, sectorul 3, Nr.ORC J_, CUI RO l3795308, împotriva sentinței civile nr. l705 din 0l.03.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.ll_ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. P. I. U. | V. C. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ l2.02.20l4
Jud.fond; C. R. R.
| ← Decizia civilă nr. 251/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 75/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
