Decizia civilă nr. 114/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 114/R/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE - N. K. JUDECĂTOR- D. D. JUDECĂTOR - F. M. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenții SC P. C. SA și
R. C. în contradictoriu cu intimații SA P. C. și B. B. M., împotriva sentinței civile nr. 3331/2012, pronunțată la data de_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect în prima instanță, contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul R. C. personal și asistat de d-l avocat Ulici O., cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen, reprezentantul intimatei SA P. C., d-l avocat Gaziuc Todor cu împuternicire avocațială anexată întâmpinării și reprezentantul lichidatorului judiciar, SP GRP I., desemnat pentru debitoarea recurentă SC P.
C. SA, d-l practician în insolvență Gordan Ștefan, cu împuternicire depusă la dosar la acest termen, lipsind recurenta SC P. C. SA și intimatul B. B. M.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurentul R. C. a depus la dosar în data de_, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
De asemenea se constată că intimata SA P. C. a înregistrat la dosar în data de_, întâmpinare la recursurile formulate.
T. ul pune în discuție lăsarea cauzei la a doua strigare lămurirea cadrului procesual și legala investire a instanțe, respectiv pentru a da posibilitate recurentei SC P. C. SA să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și dovada calității de reprezentant mandatat pentru formularea recursului a d- nei Cătană Firuța, ținând cont de faptul că societatea recurentă se află în lichidare judiciară, precum și pentru a da posibilitate recurentului R. C. să facă dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 93 lei, având în vedere că taxa judiciară de timbru datorată de către ambii recurenți s-a stabilit în mod greșit ca fiind de 4 lei.
Reprezentanții părților arată că nu se opun lăsării cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, se prezintă recurentul R.
C. personal și asistat de d-l avocat Ulici O. și reprezentantul lichidatorului judiciar, SP GRP I., desemnat pentru debitoarea recurentă SC P. C. SA, d-l
practician în insolvență Gordan Ștefan, lipsind recurenta SC P. C. SA și intimații.
Reprezentantul recurentului R. C. face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului formulat în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei și arată că lasă la aprecierea instanței aspectul privind lăsarea cauzei la a treia strigare pentru a da posibilitate părților lipsă să se prezinte în instanță.
Reprezentantul lichidatorului judiciar al recurentei SC P. C. SA, arată că lasă la aprecierea instanței aspectul privind lăsarea cauzei la a treia strigare și la întrebarea instanței dacă își însușește recursul formulat de către recurenta SC P.
C. SA, arată că la acest moment nu-și însușește recursul.
T. ul dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în cauză, la sfârșitul listei de recursuri se prezintă recurentul R. C. personal și asistat de d-l avocat Ulici O., reprezentantul intimatei SA P. C., d-l avocat Gaziuc Todor cu împuternicire avocațială anexată întâmpinării și reprezentantul lichidatorului judiciar, SP GRP I.
, desemnat pentru debitoarea recurentă SC P. C. SA, d-l practician în insolvență Gordan Ștefan, lipsind recurenta SC P. C. SA și intimatul B. B.
M. .
Reprezentantul lichidatorului judiciar al recurentei SC P. C. SA, reiterează faptul că nu își însușește recursul formulat de către recurenta SC P.
C. SA.
T. ul, față de precizarea reprezentantului lichidatorului judiciar exprimată în susținerea recurentei SC P. C. SA, raportat la dispozițiile art. 161 din codul de procedură civilă ridică excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al doamnei Cătană Firuța pentru recurenta SC P. C. SA.
Reprezentantul recurentului R. C. arată este de acord cu admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al doamnei Cătană Firuța.
Reprezentantul intimatei SA P. C., solicită admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al doamnei Cătană Firuța pentru recurenta SC P. C. SA, menționând faptul că această excepție a invocat-o și în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Arată de asemenea că înțelege să invoce și excepția lipsei calității procesuale active a recurentului R. C. în promovarea recursului precum și excepția lipsei de interes a acestuia în promovarea recursului, atâta timp cât R. C. nu a fost parte în acest litigiu la fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului R. C., având în vedere obiectul cererii arată că înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C., competența aparținând T. ului C. secția civilă, având în vedere că este vorba despre acte de executare.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea excepției necompetenței materiale a T. ului Specializat C., ca nefondată având în vedere că hotărârea în baza căreia se face executarea silită este o hotărâre pronunțată într-un litigiu comercial precum și pentru faptul că litigiul se poartă între societăți comerciale.
Reprezentantul lichidatorului judiciar al recurentei SC P. C. SA arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției necompetenței materiale a T. ului Specializat C. .
T. ul, după deliberare, respinge excepția necompetenței sale materiale, reținând faptul că titlul executoriu în temeiul căruia a pornit executarea silită are o natură comercială.
T. ul pune de asemenea în discuție excepția lipsei calității procesuale a recurentului Revinc C., invocată de către intimata SA P. C. în întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul intimatei arată că susține excepția lipsei calității procesuale a recurentului R. C. astfel cum a fost invocată și solicită admiterea acestei excepții și obligarea recurenților în solidar la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.
Reprezentantul recurentului R. C. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Reprezentantul lichidatorului judiciar al recurentei SC P. C. SA arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale a recurentului R. C. .
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.3331/2012 pronunțată la data de 31 iulie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SA P. C., în contradictoriu cu intimații
B. B. M. și SC P. C. SA, prin administrator judiciar provizoriu Cabinet Individual de Insolvență "Ursuțiu R. Răzvan"; și în consecință a fost obligat B. B.
M. să procedeze la punerea în executare a titlului executoriu - Decizia civilă nr. 103/25 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în sensul punerii în posesie a contestatoarei asupra imobilului "Ferma P. C. ";, în baza dreptului de retenție instituit prin această hotărâre judecătorească.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Sentința comercială nr. 2553/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 11 iunie 2010 în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea reclamantei SC P. C. SA și s-a dispus evacuarea pârâtei SA P. C. din Ferma P. C.
.
Conform procesului verbal încheiat de executor judecătoresc Miron Boca M.
A. L. în dosarul de executare nr. 480/2010, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința comercială nr. 2553/2010, debitoarea SA P. C. a fost evacuată din Ferma P. C. la data de 15 octombrie 2010.
Prin Decizia civilă nr. 103/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 25 mai 2011 - ulterior evacuării, urmare a admiterii apelului declarat de SA
P. C., Sentința comercială nr. 2553/2010 a fost schimbată în parte, în sensul că SC P. a fost obligată să plătească Societății Agricole P. C. suma de 131.771,5 lei și s-a dispus instituirea unui drept de retenție al acesteia asupra imobilului Ferma P. C., obiect al contractului de închiriere nr. 1/_ încheiat între părți, până la concurența sumei de 131.771,5 lei.
Prin Încheierea civilă nr. 11538/CC/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost încuviințată executarea silită în baza titlurilor
executorii constând în Decizia civilă nr. 103/2011 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. și Încheierea din_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C., privind pe creditoarea SA P. C. și pe debitoarea SC P. C. SA.
Având în vedere încheierea mai sus menționată, contestatoarea a solicitat executorului judecătoresc B. M., în cadrul dosarului de executare nr. 827/2011, să procedeze la punerea sa în posesie asupra Fermei Piscicole C. în baza dreptului de retenție instituit prin Decizia civilă nr. 103/_, pronunțată de Curtea de Apel C. . executorul judecătoresc nu a dat curs acestei cereri arătând că dreptul de retenție are efect numai în cazul în care beneficiarul acestui drept este în posesia bunului respectiv și având în vedere că SA P. C. nu mai este în posesia Fermei a apreciat că este necesar ca aceasta să obțină o hotărâre judecătorească prin care să se dispună restabilirea situației anterioare.
Instanța a reținut că dreptul de retenție este acel drept real imperfect care conferă creditorului, în același timp debitor al obligației de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a reține acel bun în stăpânirea sa și de a refuza restituirea lui până când debitorul său, creditor al lucrului, va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui în legătură cu lucrul respectiv.
Pornind de la caracteristicile acestui drept, care presupun ca bunul să se afle în detenția retentorului, pentru a-și valorifica dreptul de retenție consfințit prin Decizia civilă nr. 103/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., apare drept întemeiată solicitarea contestatoarei de a fi pusă în posesie asupra imobilului Ferma P. C., în baza hotărârii judecătorești anterior menționate, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu a restituit de bunăvoie imobilul, ci aceasta s-a realizat urmare a punerii în executare silită a Sentinței comerciale nr. 2553/2010, hotărâre executorie, conform prevederilor art. 720 ind. 8 C.proc.civ.
Totodată, din cuprinsul Deciziei civile nr. 103/2011 reiese că pe parcursul soluționării apelului, în contextul cererii de suspendare a hotărârii nr. 2553/_, s-a învederat instanței de apel împrejurarea că executarea silită a fost deja efectuată, respectiv că SA P. C. a fost evacuată; prin urmare, instituirea dreptului de retenție de către Curtea de Apel C., în condițiile în care executarea era deja efectuată, echivalează cu o repunere a părților în situația anterioară, dispoziția de evacuare putând fi pusă în executare doar după stingerea dreptului de retenție.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 399 alin. 1 coroborat cu prevederile art. 404 alin. 1 C.proc.civ., instanța a admis contestația la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul R. C. , solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la procedura insolvenței demarată în cazul SC P. C. SA în dosarul nr._ care înlătură, practicm posibilitatea ca aceasta să mai poată fi executată silit.
De asemenea, recurentul a arătat că a desfășurat nenumărate activități de administrare a patrimoniului SC P. C. SA și chiar a achitat în numele acesteia multiple obligații financiare și fiscale, nerambursate de către aceasta nici până în
prezent, calitatea procesuală și interesul recurentului în formularea recursului fiind pe deplin justificate.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs, în termen legal, și recurenta SC P. C. SA, solicitând, în principal, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare sau admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției perimării, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În motivarea recursului recurenta a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică, aceasta soluționând contestația la executare cu toate că la dosarul cauzei a fost trimisă o cerere de suspendare în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006. Întrucât recurenta este in procedura insolventei iar obiectul prezentei cereri il constituie un drept de creanța pretins de intimata asupra averii recurentei, devin incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 iar cererea se impunea a fi
suspendata.
S-a arătat că in mod nelegal instanța de fond a respins excepția perimării, întrucât executarea silita, ca ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a acțiunii civile, este guvernata de principiul disponibilității iar executare silita precum si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel. Aceasta inseamna ca executarea silita se poate declanșa, in principiu, numai la cererea creditorului sau a moștenitorilor acestuia. Prin urmare creditorul va trebui sa sesizeze organul de executare printr-o cerere, la care este obligat sa depună titlul executoriu in original, in baza căruia urmează sa se facă urmărirea. După obținerea încuviințării executării silite executorul judecătoresc va incepe executare silita, fiind obligat, conform legii si contractului incheiat cu creditorul, sa facă toate actele de executare cerute de creditorul urmăritor.
Conform principiului disponibilității tot creditorul este cel care va alege forma de executare, respectiv daca va dori ca executorul judecătoresc sa facă acte de urmărire mobiliara, imobiliara sau poprire, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților, sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
Deci, avem de o parte executorul judecătoresc, auxiliar al justiției care
este investit de stat in scopul de a impune realizarea intocmai a dispozițiilor cuprinse intr-o hotărâre judecătoreasca sau intr-un alt titlu executoriu, iar de cealaltă parte creditorul, acea persoana căreia i s-a eliberat un titlu executoriu si care dorește sa isi valorifice creanța pe care acest înscris o constata.
In redactarea actuala, art. 389 alin. 1 C. pr. civ. precizează ca: "Daca creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmărire,, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desființarea ei. "
In lumina acestor prevederi legale nu este suficient din partea creditorului sa formuleze si sa depună la executorul judecătoresc cererea de executare silita, sa avanseze onorariul executorului judecătoresc si cheltuielile de executare, fara sa mai participe in continuare la desfășurarea urmăririi silite.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: "Părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin.l, precum si sa-si probeze pretențiile si apărările. " Or, executarea silita este ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a acțiunii civile, fiind de asemenea guvernata de principiul disponibilitatii.
De asemenea, executorul judecătoresc nu poate ordona din oficiu efectuarea unei executării silite - exceptandu-se, bineinteles, situațiile in care actele procedurale de executare silita se fac din oficiu -, acesta nu se poate substitui creditorului sau pârtilor din executarea silita, nu poate efectua acte de executare decât daca creditorul ii va cere. Actele de executare pe care executorul judecătoresc este obligat sa le efectueze urmare a investirii cu o cerere de executare sunt acele acte procedurale prin care se marchează o etapa in cadrul procedurii executionale, cum ar fi somația de plata, procesul-verbal de situație, procesele- verbale incheiate conform prevederilor art. 388 C. pr. civ., comunicarea infiintarii popririi, publicația de vânzare, indreptarea unei erori materiale etc.
In privința rolului activ, executorul judecătoresc si-1 poate manifesta doar in măsura in care a fost sesizat cu o cerere de executare din partea creditorului, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligației prevăzute in titlul executoriu sau cu o cerere făcuta de debitor (numirea unui expert contabil, tehnic, indreptarea de eroare materiala etc.) sau de către alte persoane interesate, rol activ exercitat de către executor in vederea respectării dispozițiilor legii si a drepturilor pârtilor implicate in executare.
Cererea formulata de contestatoare si adresata executorului judecătoresc prin care solicita sa fie pusa în posesia Fermei Piscicole C. nu este de natura a împiedica perimarea sa opereze de drept, întrucât cererea nu constituie prin ea insasi act de executare, iar aserțiunea conform căreia corespondenta dintre creditor si executorul judecătoresc ar întrerupe cursul perimării nu poate fi primita.
Deși in Codul de procedura civila nu este prevăzuta in terminis o definiție a noțiunii de "act de executare", sfera conținutului acestei noțiuni poate fi stabilita foarte ușor daca avem in vedere dispozițiile art 388 C. pr. civ., conform cărora "Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat sa încheie procese-verbale _". Singurul act de executare intocmit de executorul judecătoresc este somația transmisa subscrisei in data de_ aflata la fila 46 din dosarul Judecătoriei C. -N. .
Concluzionând, recurenta considera ca cererea contestatoarei adresata executorului judecătoresc prin care solicita punerea in posesia Fermei Piscicole Gurița nu are caracter întreruptiv al cursului perimării de drept, in cazul in care aceasta cerere nu a fost urmata de acte firești de executare. Chiar si in ipoteza in care s-ar admite contrariul, de la data la care aceasta cerere a fost formulata si pana la ultimul termen au trecut mai mult de 6 luni fara a fi efectuate acte de procedura astfel incat excepția perimării se impunea a fi admisa si pentru aceste considerente. Recurenta a arătat că și excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M.
se impunea a fi admisa, întrucât potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr.
188/2000, executorul judecătoresc este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune in executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii. De asemenea, disp. art. 57 si 58 din legea nr. 188/2000 prevăd ca actele executorilor judecătorești sunt supuse, in condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, in condițiile prevăzute de Codul de procedura civila.
In acest context, având în vedere ca rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte intr-o acțiune in fata instanței judecătorești cu privire la actele de executare indeplinite in exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesuala activa si pasiva in cadrai unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare intocmit in cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesuala pasiva a executorului judecătoresc nu este determinata nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, in măsura in care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecata si, in calitatea sa de asigurător al unui serviciu de interes public, este obligat sa respecte o hotărâre judecătoreasca irevocabila.
În subsidiar, recurenta solicita respingerea contestației la executare ca neîntemeiata, arătând că între părți au existat raporturi comerciale constând in închirierea către aceasta a Fermei Piscicole C. . Contractul de inchiriere a ajuns la termen insa aceasta a refuzat predarea imobilului, astfel ca recurenta a înregistrat pe rolul T. ului Comercial C. o acțiune in evacuare. Prin sentința civila nr. 2553 pronunțata la data de_ de către Tribunalul Comercial Cluj a fost admisa acțiunea formulata de către subscrisa impotriva paratei SA P. C. si in consecința a fost dispusa evacuarea paratei din Ferma P. C. si a fost obligata la plata sumei de 1950 lei reprezentând chirie restanta si suma de 898,50 lei reprezentând penalități de intarziere. Totodată a fost respinsa cererea reconventionala formulata de către parata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel parata SA P. C. solicitând admiterea acestuia, desființarea in totalitate a hotărârii in sensul respingerii acțiunii recurentei si admiterii cererii reconventionale. La data de 25 mai 2011, Curtea de Apel C. a admis apelul declarat de parata SA P.
impotriva sentinței comerciale nr. 2553/_ pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a admis in parte cererea reconventionala precizata, a obligat recurenta la plata sumei de 134.620 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor, a dispus compensarea parțiala a datoriilor reciproce ale celor doua parti, pana la concurenta sumei stabilite in sarcina recurentei, de 2848,5, stabilind un cuantum final datorat de 131.771,5 lei, a dispus instituirea unui drept de retentie al paratei SA P. C. asupra imobilului Ferma piscicola C.
, obiect al contractului de inchiriere nr. 1/_ pana la concurenta sumei de 131.771,5 lei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Totodată, au fost respinse apelurile declarate de intervenientii in nume propriu.
Prin urmare nu exista un titlu executoriu care sa dispună repunerea contestatoarei in posesia Fermei Piscicole C., cu atât mai mult cu cat decizia
Curții de Apel prevede ca se mențin restul dispozițiilor sentinței apelate, si deci inclusiv cele privitoare la evacuarea contestatoarei din Ferma P. C. . Cată vreme, conform dispozițiilor art. 372 Cod de procedura civila executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar in speța nu exista un titlu executoriu prin care sa se dispună repunerea contestatoarei in posesia Fermei Piscicole C., recurenta a apreciat ca contestație se impune a fi respinsa ca neîntemeiata.
Cu privire la dreptul de retentie instituit prin decizia Curții de Apel C., recurenta a arătat că deși codul civil nu reglementează aceasta instituție in mod expres, este unanim acceptat ca dreptul de retentie conferă deținătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, pana când creditorul lucrului isi executa obligația ce o are către el, platindu-i sumele cheltuite cu lucrul. (I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6604 din 25 noiembrie 2004). Elementul de baza pe care se intemeiaza facultatea conferita creditorului este conexitatea obiectiva dintre un lucru si o datorie, astfel spus, sa existe un debitum cum re iunctum. In speța, aceasta conexiune poate fi uneori corelata cu un contract de închiriere.
In toate cazurile, pentru ca dreptul de retentie sa poată fi aplicabil se cere ca bunul referitor la care se invoca sa fie proprietatea exclusiva a celui ce este debitorul deținătorului, in ceea ce privește cheltuielile pretinse si acesta sa se afle in posesia creditorului, respectiv a celui ce invoca dreptul de creanța in legătura cu bunul. Or in speța, apelanta a fost evacuata din Ferma
P. C., asa cum rezulta din procesul verbal de executare existent la dosarul cauzei.
In ceea ce privește invocarea de către contestatoare a încheierii nr. 11538/CC/2011 pronunțata in Dosarul nr._, s-a învederat ca raportat la dispozițiile art. 331 coroborate cu dispozițiile art. 337 Cod de procedura civila, aceasta incheiere a fost pronunțata in procedura necontencioasa si nu se bucura de putere de lucru judecat, independent de faptul ca a fost pronunțata de o instanța necompetenta, raportat la dispozițiile art. 373 alin.2 si art. 400 alin. 1 Cod procedura civila.
Prin întâmpinare, intimata SA P. C. a solicitat respingerea recursurilor formulate de către recurenții R. C. în calitate de acționar al SC. P.
C. S. și proprietar de terenuri și CATANA FIRUȚA - în calitate de administrator ai debitoarei S. P. C. S. ca nefondate și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1240 lei fiecare, precum și amendarea recurenților în temeiul art. 108 C. Pr. Civ.
Intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentului
R. C.
în promovarea recursului și lipsa calității de reprezentant a D-nei Catană Firuța pentru debitoarea S. P. C. S.
Astfel, recurentul R. C. nu este și nu a fost parte în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, parți în acest dosar au fost intimata și debitoarea S. P.
C. S. În conformitate cu prevederile art. 3021coroborat cu art. 309 și urm C. Pr. Civ. recursul poate fi promovat doar de către părțile din litigiu. Din acest punct de vedere recurentului îi lipsește calitatea procesuală activă în promovarea acestui
recurs.
În ceea ce privește recursul promovat de S. P. C. S. prin administrator Catana Firuța acest recurs este promovat de o persoană lipsită de mandat. Prin încheierea civilă pronunțată în dosar nr._ instanța a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei, iar în aceste condiții, debitoarea poate fi reprezentată în instanță de către administratorul judiciar, așa cam s-a întâmplat acest fapt la instanța de fond sau de către administratorul special. D-na Catana Firuța nu deține niciuna din cele două funcții în baza cărora ar fi putut promova calea de atac a recursului în prezentul dosar, iar în atare situație se poate constata că recursul a fost promovat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal al debitoarei și se impune respingerea acestui recurs.
Având în vedere că cele două persoane au promovat în instanță o acțiune cu rea credință și total inadmisibilă, intimata solicită ca instanța să-i oblige la plata unei amenzi judiciare, pentru exercitarea unor acțiuni în instanță cu rea credință, având în vedere prevederile art. 723 coroborat cu art. 108 C. Pr. Civ.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că soluția pronunțată de Judecătoria Turda este temeinică și legală și motivele de recurs sunt nefondate. Așa cum s-a arătat și la fondul cauzei, în baza Sentinței Civile nr. 2553/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a dispus evacuarea intimatei din Ferma P. C., constatând că contractul de închiriere încheiat între intimată și debitoare a expirat. În data de_ s-a efectuat executarea silită și intimata a fost evacuată de pe amenajările piscicole, cu excepția sediului fermei piscicole C. și a terenurilor care au aparținut și aparțin membrilor asociați ai intimatei. Prin semnarea actului constitutiv, membrii asociați au transmis intimatei, în baza unui act autentic, dreptul de folosință și de administrare. Intimata deține dreptul de folosință și de administrare a unei suprafețe de 63,5 Ha teren din totalul de 97 Ha. Pe diferența de teren este proprietar statul român.
După executarea silită a intimatei, Curtea de Apel a admis în parte apelul acesteia și a dispus instituirea unui drept de retenție pentru creanța deținută de intimată în valoare de peste 130.000 lei.
Intimata a încercat să pună în executare creanța, dar executorul judecătoresc a constatat că debitoarea este insolvabilă și bunurile care le mai are în patrimoniu nu pot fi executate silit, pentru că nu există o dovadă de proprietății asupra acestora și nu sunt intabulate în CF (diguri și amenajări piscicole). Văzând că nu-și poate recupera creanța, intimata a solicitat executorului să-i predea posesia în baza hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de Apel C. . Acesta a formulat o cerere în acest sens în instanță, iar instanța prin încheiere a admis cererea de executare silită prin predarea posesiei către intimată dar executorul judecătoresc a refuzat să-i predea posesia asupra bunurilor care aparțin debitoarei, motivat pe faptul că hotărârea instanței este ambiguă.
Intimata a promovat cererea pe calea contestației la executare pentru a obliga pe executorul judecătoresc să pună în executare o hotărâre judecătorească executorie de drept, iar instanța din Turda a admis cererea.
S-a apreciat că soluția instanței de fond este temeinică și legală având în vedere că cererea intimatei este bazată și pe prevederile imperative ale art. 4 alin.11, 12 alin. 2 și 3 din Legea nr. 1/2000, care prevăd că, în cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurile din cadrul unor amenajări piscicole,
exploatarea terenurilor nu se poate face decât în comun și cu păstrarea destinației terenurilor.
In sedinta publica de la acest termen de judecata
, tribunalul, față de precizarea reprezentantului lichidatorului judiciar fata de recursul recurentei SC P.
C. SA, raportat la dispozițiile art. 161 din Codul de procedură civilă a ridicat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al doamnei Cătană Firuța pentru recurenta SC P. C. SA.
Analizand aceasta exceptie, tribunalul o va admite si in baza art. 161 c.pr.civ va anula recursul declarat de recurenta SC P. SA în contradictoriu cu intimații
A. P. C. și B. B. M., împotriva sentinței civile nr. 3331/31 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pentru urmatoarele considerente :
recurentă era la data pronuntarii hotararii recurate in procedura generala de insolventa, fiind reprezentata de un administrator judiciar provizoriu, insa la data promovarii recursului,_, era deja in faliment in forma simplificata ,aflandu-se în lichidare judiciară, dupa cum rezulta din evidenta ECRIS.
In consecinta, conform dispozitiilor legii speciale nr. 85/2006 ,la data promovarii recursului SC P. SA putea fi reprezentata, inclusiv in acest demers procesual, doar de lichidatorul judiciar, in prezent SP GRP I. . De asemenea ,se retine si faptul ca lichidatorul judiciar a declarat ca nici nu își însușește recursul formulat de către recurenta SC P. C. SA prin Catana Firuța .Astfel, in lipsa justificarii unei calitatii de de reprezentant a doamnei CĂTANĂ FIRUȚA pentru recurenta SC P. C. SA, la data promovarii recursului, tribunalul apreciaza ca se impune admiterea acestei exceptii si anularea recursului,in baza disp. art. 161 c.pr.civ.
Analizand excepția lipsei calității procesuale active a recurentului R. C. în promovarea recursului, invocata de intimata SA P. C., tribunalul o va admite, avand in vedere ca recurentul R. C. nu este și nu a fost parte în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, iar in conformitate cu prevederile art.
316 coroborat cu art. 294 C. Pr. Civ. in recurs nu poate fi schimbat cadrul procesual . Recursul poate fi promovat doar de către părțile din litigiu, astfel ca se va respinge recursul declarat de recurentul R. C. împotriva sentinței civile nr. 3331/31 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, ca fiind formulat de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.
Conform dovezii existente(f. 28 ), intimatei SA P. C. i-au fost ocazionate in recurs cheltuieli de judecata in suma totala de 2480 lei, reprezentand onorariul avocatial platit pentru formularea si sustinerea pozitiei procesuale cu privire la ambele recursuri.
In consecinta, in baza art.274 c.pr.civ., recurentul R. C. va fi obligat în favoarea intimatei SA P. C. la plata a jumatate din cheltuielile de judecată, respectiv la plata sumei de 1.240 lei, reprezentând onorariu avocațial .
ul, in baza art. 111 c.pr.civ. rap. la art. 274 c.pr.civ., tinand cont de starea de insolventa a SC P. SA va constata că intimata SA P. C. are față de recurenta SC P. SA o creanță, constând în cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.240 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a doamnei CĂTANĂ FIRUȚA pentru recurenta SC P. C. SA și, în consecință:
Anulează recursul declarat de recurenta SC P. SA în contradictoriu cu intimații SA P. C. și B. B. M., împotriva sentinței civile nr. 3331/31 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ .
Admite excepția lipsei calității procesuale a recurentului R. C. și, în consecință:
Respinge recursul declarat de recurentul R. C. împotriva sentinței civile nr. 3331/31 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._
, ca fiind formulat de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.
Obligă recurentul R. C. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei SA P. C. în cuantum de 1.240 lei, reprezentând onorariu avocațial și constată că intimata SA P. C. are față de recurenta SC
P. SA o creanță, constând în cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.240 lei. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, |
N. K. D. M. | D. F. -IANCU M. F. B. |
Red.DMD/MM/2 ex./_
Judecător fond: C. M. Bucea, Judecătoria Turda, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 75/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 626/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
