Decizia civilă nr. 626/2013. Contestație la executare silită

R O M Â N I A

T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 626/2013

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Completul este compus din:

PREȘEDINTE: C. G. JUDECĂTOR: V. LAURA G. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. B.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta S.C SECAPITAL SARL prin S. K. I. S. împotriva sentinței civile nr. 988/2013 pronunțată la 12 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda privind și pe intimații C. S. și C. L., cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare

La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

T. ul, din oficiu, verificându-și competenta, în temeiul dispozițiilor art.1591alin.2 coroborat cu art.2 pct.3 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac.

S-a făcut referatul cauzei și se constată că recursul este legal timbrat și că s-a solicitat de către recurentă judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.

T. ul reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.

T. UL,

Prin sentința civilă nr. 988/2013 pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, s-a admis contestația la executare formulata de contestatorii C. S. și C. L., în contradictoriu cu intimatul S. K. I. S. . și s-a anulat executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 1884/2012 al B.E.J. M. M. . De asemenea, s-a respins cererea de întoarcere a executării silite efectuată în dosarul execuțional nr. 1884/2012 al B.E.J. M. M., ca neîntemeiată și a fost obligat intimatul S. K. I. S. . să achite contestatorilor suma de 195 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum si dispozitiile legale incidente in cauza, instanța a reținut că, prin contractul de credit pentru nevoi personale nr. 2007175245/_ încheiat între contestatori și BCR SA primii au contractat un credit în valoare de 20.000 euro, credit ce urma să fie rambursat în 120 de rate, conform graficului de rambursare anexat acelui contract.

Contestatorii nu au putut achita la timp ratele aferente contractului de credit pentru nevoi personale nr.2007175245/_ si astfel această creanță a fost cesionată de către SC BCR SA, către SC K. I. SRL.

La data de_, C. S. a semnat un angajament de plată cu SC K.

I. SRL în vederea achitării ratelor aferente contractului de credit pentru nevoi personale nr.2007175245/_ încheiat între contestatori și BCR S.A.

Conform art. 3 din acest angajament, creditorul le-a oferit contestatorilor posibilitatea de a achita suma restantă de 129.079 lei, în mod eșalonat, în 200 rate lunare.

Deși contestatorii au respectat întocmai acest angajament, astfel cum a reieșit din cuprinsul chitanțelor depuse la f. 4-6 din dosar, SC.K. I. SRL a înțeles să recurgă la executarea silită a ambilor contestatori prin înființarea unei popririi asupra veniturilor ce li se cuvin cu titlu de pensie.

În drept, conform art. 370 al. 1 C.p.c., nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu se va putea urma decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speță, conform art. 3 din angajamentul de plată semnat la data de _

, creditorul a oferit contestatorilor posibilitatea de a achita suma restantă de

129.079 lei, în mod eșalonat, în 200 rate lunare. Astfel, creditorul a acordat debitorilor un termen de plată, termen care încă nu s-a împlinit, prin urmare obligația de plată a contractului de credit pentru nevoi personale nr. 2007175245/_ nu este exigibilă.

Față de considerentele invocate, instanța a apreciat că este întemeiată contestația la executare și pe cale de consecință a admis-o și a anulat executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 1884/2012 al B.E.J. M.

M. .

Conform art. 4041C.p.c., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

În mod evident, pentru a se putea dispune întoarcerea executării, este necesar să fi existat o executare silită. În speță, la termenul la care s-a judecat cauza contestatorul a indicat că până la acest termen nu s-au efectuat nici un fel de acte de urmărire cu privire la contestatori.

În aceste condiții, instanța a respins cererea de întoarcere a executării silite efectuată în dosarul execuțional nr. 1884/2012 al B.E.J. M. M., cererea fiind neîntemeiată.

În privința cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Întrucât temeiul juridic al suportării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală și având în vedere cererea contestatorilor și soluția care a fost pronunțată, contestatorii au dreptul la cheltuieli de judecată în sumă de 195 de lei (taxa de timbru).

Împotriva acestei hotărâri S. K. I. SRL, în calitate de recurentă, a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, anularea cheltuielilor de judecată ce cad în sarcina acesteia.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că a încheiat un contract de cesiune de creanțe cu cedentul SC BCR SA, prin care, în schimbul unui preț stabilit de comun acord, a cumpărat un portofoliu de creanțe provenite din contracte de credit ce nu au fost rambursate către cedent.

De asemenea, recurenta a învederat că, în urma discuțiilor purtate, cele două părți au convenit să încheie contractul de cesiune creanțe J.1195 din data de_, între creanțele cedate de către SC BCR SA aflându-se si creanța ce o deținea împotriva debitorilor C. S. si C. L., provenita din neachitarea creditului acordat în baza contractului de credit pentru nevoi personale cu numărul 2007175245 din data de_ .

În acest sens, recurenta a precizat faptul că cesiunea de creanță, conform art. 1566 si urm. C.Civ, este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă

convențională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat față de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.

Astfel, debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanța între creditorul cedent, recurenta considerând că acestuia îi este opozabilă cesiunea de creanță, mai mult aceasta fiind înregistrată si în arhiva electronică.

Având în vedere că debitoarea C. S. si C. L. nu si-a respectat obligațiile în acest sens, în conformitate cu prevederile contractuale, recurenta a arătat că, creditul acordat debitorului a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanță certă, lichidă si exigibilă.

Ținând cont de faptul că numiții C. S. si C. L. au contractat un credit de nevoi personale, angajându-se, prin semnarea acestuia, de a achita, conform unui grafic de rambursare, suma de care a beneficiat, recurenta a considerat ca aceștia au prejudiciat creditorul nerespectând prevederile contractuale cu care au fost de acord la data încheierii contractului.

În acest sens, s-a menționat faptul că, debitorii au susținut că a fost semnat un angajament de plată prin care aceștia se obligau la plata sumei de

200 lei timp de 12 luni si 575 lei timp de 187 luni iar, diferența, conform anexei 1 atașată prezentului recurs, până la achitarea integrala a debitului.

Astfel, s-a observat că, în angajamentul de plată anexat, nu s-a făcut sub nici o formă referire la stoparea acțiunilor si a modalităților legale de recuperare a datoriei.

Recurenta a precizat faptul că, debitorii C. S. si C. L., nu au respectat promisiunea de plată făcând doar o singură plată în_, începând cu luna septembrie plățile fiind stopate și angajamentul a fost încălcat.

În acest sens, recurenta a învederat faptul că, pe ușa principală a destinatarului a fost afișată, în data de_, conform dovezii de primire si procesului-verbal de predare, somația, procesul-verbal si titlul executoriu.

Totodată, s-a menționat că, termenul limită în care trebuia depusă contestația la executare era în_ iar debitorii au depus contestație la executare în_, nerespectând termenul prevăzut de lege, astfel recurenta invocând excepția tardivității formulării contestației la executare.

Având în vedere prevederile art.401 C.proc.civ., s-a menționat faptul că, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care îl contestau sau refuzul de a îndeplini un act de executare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:

Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe prin raportare la disp. art.

304 pct. 9 C.pr.civ., susținând că au fost aplicate în mod greșit dispozițiile legale care reglementează termenul pus la dispoziția persoanelor interesate pentru a formula contestație la executare.

Conform art. 401 alin. 1 lit. b C.pr.civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi.

Recurenta-intimată a invocat excepția tardivității contestației la executare numai în recurs, iar în urma verificării dosarului execuțional nr. 1844/2012 al

B. M. M., instanța de recurs reține faptul că somația de executare

împreună cu adresa de înființare a popririi, titlul executoriu, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și înștiințarea de înființare a popririi au

fost comunicate contestatorilor la data de 29 noiembrie 2012, după cum rezultă din dovezile de primire aflate la filele 126-127 din dosarul instanței de fond. Raportat la această dată, termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C.pr.civ. a expirat la data de 15 decembrie 2012, iar contestația la executare înregistrată la instanța de executare la data de 12 decembrie 2012 se încadrează în termenul de decădere prevăzut de lege.

Față de cele reținute, motivul de recurs vizând aplicarea dispozițiilor art.

401 alin. 1 lit. b C.pr.civ. este neîntemeiat, în mod corect prima instanță apreciind că nu se impune invocarea din oficiu a excepției tardivității formulării contestației la executare.

Recurenta a înțeles să critice hotărârea recurată și sub aspectul temeiniciei acesteia, invocând faptul că intimații-contestatori nu au respectat angajamentul de plată încheiat la data de_ .

Instanța de recurs reține faptul că prin acest angajament de plată debitorul CURSEU S. a recunoscut caracterul cert, lichid și exigibil al creanței deținute de creditoarea SC SECAPITAL SARL prin SC K. I. SRL, dobândită prin efectul cesiunii de creanță, valoarea creanței fiind de

129.079 lei. Părțile au convenit ca această sumă să fie achitată în mod eșalonat, în 200 de rate, urmând ca prima rată în cuantum de 200 lei să fie achitată la data de_, iar restul ratelor în cuantum de 200 lei în primele 12 luni, iar apoi 575 lei în următoarele 187 luni, în data de 20 a lunii (f. 14 dosarul instanței de fond).

Cererea de executare silită pentru recuperarea creanței în cuantum de 124.618,12 lei a fost formulată la data de 31 iulie 2012, astfel încât acordul părților cu privire la eșalonarea obligației de plată care a afectat exigibilitatea acesteia, a fost încheiat ulterior acestui moment, respectiv la data de 6 august 2012. Deși creditoarea a fost parte la încheierea acestuia angajament de plată, nu a înțeles să aducă la cunoștința executorului judecătoresc faptul că a fost modificată scadența obligației de plată, astfel încât la data de_ debitorii au fost înștiințați că s-a înființat poprirea asupra conturilor deținute de aceștia la unitățile bancare.

T. ul reține că este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia debitorii nu și-au îndeplinit obligația de plată, astfel cum aceasta a fost asumată prin angajamentul semnat la data de_ . Astfel, din documentele de plată aflate în copie la filele 4-6 din dosarul instanței de fond rezultă că la data de_ a fost achitată suma de 200 lei, iar ulterior la datele de_ ,_ și_ au fost achitate alte rate a câte 200 lei, cu respectarea angajamentului de plată asumat.

Față de această situație de fapt, în mod legal și temeinic a apreciat prima instanță faptul că executarea silită pornită împotriva intimaților este nelegală, deoarece obligația de plată a creanței pretinse nu este exigibilă, exigibilitatea acesteia fiind modificată prin angajamentul de plată care, deși a fost semnat ulterior datei înregistrării cererii de executare silită, totuși este anterior momentului la care au început formele de executare silită împotriva debitorilor, motiv pentru care actele de executare silită sunt nelegale.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată pe care creditoarea a fost obligată să le plătească, instanța de recurs reține că în mod corect s-a făcut aplicarea disp. art. 274 C.pr.civ., deoarece aceasta s-a aflat în culpă procesuală.

Raportat la faptul că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurentă nu sunt apte a determina admiterea recursului, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și, având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la casarea

sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta SC SECAPITAL SARL prin SC K. ROMANIA SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC SECAPITAL SARL prin SC K. ROMANIA SRL în contradictoriu cu intimații C. S. și C.

L. împotriva sentinței civile nr. 988/2013 pronunțată la 12 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o menține în întregime.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER,

C. G. V.

-LAURA G.

S.

I. A. B.

Red.SI/MM 2 ex./_

Judecător fond: I. a-C. C., Judecătoria Turda, județul C. .

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 626/2013. Contestație la executare silită