Decizia civilă nr. 263/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 263/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta S.C. G.
S.A. împotriva sentinței civile nr. 21493/_, pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. C. A. S.A., cauza având ca obiect în primă instanță, contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor recurentei, d-l consilier juridic B. F., cu delegație depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 15 și reprezentanta intimatei, d-na consilier juridic P. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 12 aprilie 2013, din partea intimatei, întâmpinare.
T. ul, în temeiul dispozițiilor art. 1591C.proc.civ. coroborat cu art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competent material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 855,61 lei și timbre judiciare de 10 lei, aferentă recursului, iar reprezentanta intimatei depune la dosar dovada achitării diferenței de 1538,18 lei și timbre judiciare de 5 lei, aferentă fondului.
T. ul comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurentei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, tribunalul acordă reprezentanților părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, respingerea contestației formulate de către contestatoarea S.C. C. A. S.A. și menținerea, în totalitate, a actelor de executare din dosarul execuțional nr. 56/2012, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată că prin sentința civilă nr. 21493/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ a fost admisă în parte
cererea formulată de contestatoarea SC C. A. URARE SA în contradictoriu cu pârâta SC G. A. SA dispunându-se anularea în parte a actelor de executare întocmite în dosar execuțional nr. 56/2012 al B. L. R. pentru suma de 23.437,16 lei.
Prin aceeași sentință au fost menținute actele de executare silită înfăptuite pentru suma de 125,66 lei la care contestatoarea a fost obligată în baza titlului executoriu reprezentat de decizia comercială nr. 444/R/2010 pronunțată de instanța specializată în doar nr._ și pentru suma de 223,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut faptul că titlul executoriu deținut de intimată, cu privire la care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite conform încheierii civile nr. 1740/CC/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, stabilea în sarcina contestatoarei obligația de a achita în favoarea intimatei doar suma de 125,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin decizia comercială nr. 444/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj fiind modificată sentința pronunțată de prima instanță în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de contestatoare.
Plata efectuată de intimată prin ordinul de plată din data de_, în baza căreia i-a fost virată contestatoarei suma de 20.861,13 lei, după pronunțarea sentinței de către judecătorie și anterior modificării acesteia în calea de atac a recursului, a fost considerată de instanța de fond ca fiind o plată voluntară pentru care intimata nu deține un titlu executoriu în baza căruia să fie demarată executarea silită.
În ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc prin raportare la suma de 20.986,79 lei pentru care a fost demarată executarea silită, prima instanță a apreciat că se impun a fi reduse în raport de suma menționată în cuprinsul titlului executoriu, la suma de 15,57 lei cu TVA inclus în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc la care au fost adăugate sumele reprezentând cheltuielile de executare constând în taxe judiciare și timbre, nefiind necesară reducerea acestora.
Prin raportare la dispozițiile art. 404 indice 2 alin. 1 C.pr.civ. în condițiile desființării titlului executoriu și a actelor de executare, ținând cont de cererea formulată de contestatoare, prima instanță a dispus repunerea părților în situația anterioară, obligând intimata să-i restituie acesteia suma de 23.437,16 lei din care suma de 20.861,13 lei reprezintă suma virată în baza ordinului de plată din_ și suma în cuantum de 2576,03 lei onorariul perceput de executorul judecătoresc în temeiul titlului executoriu, sume aparținând debitoarei și poprite nelegal.
Căzând în pretenții, în baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. intimata a fost obligată să-i achite contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 199 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a formulat recurs în termen legal intimata SC G. A. SA solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației la executare formulate și păstrării actelor de executare înfăptuite în dosarul execuțional, în temeiul dispozițiilor art. 321 C.pr.civ. S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.
În motivarea recursului recurenta a susținut că prin decizia civilă nr. 444/R/2010, s-a admis în mod corect recursul declarat de SC G. A. SA împotriva sentinței pronunțate de prima instanță și, pe cale de consecință, s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către contestatoare, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în calea de atac.
S-a mai arătat că în baza sentinței pronunțate de prima instanță recurenta a achitat doar pentru a evita executarea silită suma de 20.861,13 lei și că după pronunțarea deciziei în recurs a solicitat restituirea acestei sume, plata nefiind una voluntar efectuată astfel cum s-a menționat în cuprinsul sentinței civile nr. 21493/_ .
Recurenta apreciază că în urma respingerii acțiunii contestatoarei aceasta nu mai este îndreptățită la încasarea sumei achitate, chiar dacă în decizia de recurs nu este specificată clar restituirea sumei achitate, motiv pentru care este obligată să o restituie. Aceasta întrucât prin decizia nr. 444/R/2010 instanța a statuat în mod clar faptul că SC C. A. SA nu este îndreptățită să solicite plata penalităților de întârziere fiind respinse pretențiile acesteia având ca obiect obligarea la plata penalităților de întârziere. Față de motivele invocate recurenta consideră că prin raportare la dispozițiile art. 312 C.pr.civ. se impune admiterea recursului și respingerea contestației la executare formulată de contestatoare cu menținerea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 56/2012 al B. L. R.
.
Intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de recurentă ca fiind nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat în esență faptul că prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 444/2010 pronunțată în dosar nr._ nu s-a instituit în sarcina sa decât obligația de a achita suma de 126,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și nu plata sumelor pentru care a fost demarată executarea silită de către executorul judecătoresc, constatate nelegal prin procesul verbal încheiat la data de_ în dosarul execuțional nr. 56/2012.
Din acest motiv, intimata apreciază că instituirea popririi în baza deciziei menționate este vădit nelegală și constituie un abuz, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 371 indice 1 și 2 C.pr.civ. coroborate cu disp. art. 379 atâta timp cât nu există un titlu executoriu care să o oblige la plata sumelor de bani constatate de executorul judecătoresc.
Drept urmare soluția pronunțată de prima instanță în baza căreia a fost admisă contestația la executare în considerarea disp. art. 399 și art. 372 C.pr.civ. se consideră pe deplin justificată anularea actelor de executare nelegale înfăptuite de executorul fiind corect dispusă.
Analizând recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, cu luarea în considerare a ansamblului probelor administrate la dosar, ținând cont de motivele de recurs invocate și apărările formulate de intimată, având în vedere dispozițiile art. 304, 304 indice 1 și 312 C.pr.civ. tribunalul reține următoarele:
Titlul executoriu în baza căruia a fost demarată, la solicitarea creditoarei AC G. A. URARE SA, executarea silită în dosar execuțional nr. 56/2012 al
L. R. îl reprezintă decizia civilă nr. 444/6 decembrie 2010 în baza căreia s-a dispus modificarea sentinței civile nr. 6712/19 mai 2010 pronunțată de prima instanță, în contradictoriu cu reclamanta SC C. A. SA și intervenientul forțat Urluescu Florinel, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Prin aceeași decizie în urma admiterii recursului formulat de pârâta SC
G. A. SA, s-a stabilit în sarcina reclamantei SC C. A. SA obligația de a achita cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei în cuantum de 126,66 lei ocazionate în recurs.
Pentru evitarea executării silite, după momentul pronunțării sentinței recurate, și până la data modificării acesteia în calea de atac, pârâta SC G.
A. SA a efectuat o plată voluntară a sumei în cuantum de 20.861,13 lei în favoarea reclamantei. Prin decizia civilă nr. 444/_ această obligație ce plată a fost anulată considerându-se că plata despăgubirilor se impunea se face de o altă persoană juridică, respectiv de societatea corespondentă a asigurătorului de răspundere civilă obligatorie având sediul în Germania.
Prin cerea de executare silită adresată executorului judecătoresc L. R.
, SC G. A. SA a solicitat poprirea conturilor bancare ale debitoarei SC
C. A. SA, în baza deciziei civile nr. 444/_ în vederea recuperării sumei de 20.861,13 lei despăgubiri și a sumei în cuantum de 125,66 lei cheltuieli de judecată în recurs.
După cum a reținut în mod corect și prima instanță, executarea silită se poate efectua doar în baza unei hotărâri judecătorești sau al unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu, conform dispozițiilor art. 372 C.pr.civ. Deoarece titlul deținut de intimata SC G. A. SA nu statua, în mod irevocabil, decât asupra obligației contestatoarei SC C. A. SA de a-i achita intimatei suma de 125,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în recurs, aferente dosarului nr._, în mod corect prima instanță a considerat că actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc sunt nelegale în ceea ce privește poprirea pentru suma ce depășea cuantumul cheltuielilor de judecată în cuantum de 125,66 lei și cheltuielile ocazionate de executarea silită.
Pe cale de consecință, prima instanță a procedat în mod legal la anularea, în parte, conform dispozițiilor art. 399 C.pr.civ. a actelor de executare silită efectuate pentru alte sume în afara celei prevăzute în titlu executoriu reducând și cuantumul cheltuielilor de executare constând în onorariul executorului judecătoresc la suma reprezentând 10% din debitul datorat + TVA, sume la care s-au adăugat în mod corect, cheltuielile reprezentând taxe judiciare și timbre achitate de creditoare în etapa executării silite.
Susținerile recurentei conform cărora contestatoarea nu mai era îndreptățită la încasarea sumei achitate voluntar în baza sentinței pronunțate de judecătorie anterior modificării acesteia în calea de atac a recursului sunt corecte, doar că în baza titlului executoriu în virtutea căruia a solicitata executarea silită recurenta nu era îndreptățită să pretindă restituirea sumei achitate anterior demarării executării silite, atâta timp cât în sarcina SC C. ASOG SA nu era prevăzută o astfel de obligație.
Recurenta nu deține un titlu executoriu în baza căruia să fie îndreptățită să solicite executarea silită a contestatoarei debitoare SC C. A. SA pentru suma achitată benevol de recurentă, astfel încât prima instanță apreciind corect starea de fapt, făcând în mod just aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, a admis în parte contestația debitoarei și a anulat actele de executare silită efectuate nelegal.
Față de considerentele mai sus reținute, tribunalul va respinge ca fiind nefondat recursul declarat de recurenta intimată SC G. A. SA împotriva sentinței civile nr. 21493/05 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o va menține în întregime.
În baza dispozițiilor art. 274 și art. 20 alin. 5 C.pr.civ intimata recurentă va fi obligată să-i achite contestatoarei suma de 1.522 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în recurs întrucât instanța a procedat la verificarea legalității îndeplinirii obligației de plată a acesteia pentru pretențiile ce au făcut obiectul cererii la fond și a constatat faptul că acesta nu a fost achitat în cuantumul legal. Drept urmare s-a dispus în sarcina contestatoarei obligația de a completa taxa judiciară de timbru în recurs, obligație pe care partea a îndeplinit-o după cum rezultă din înscrisul depus la dosar la data de 22 aprilie 2013, fila 13. Deoarece la fond a fost admisă cererea contestatoarei de a fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată și întrucât contravaloarea taxei judiciare de timbru despre care s-a făcut vorbire anterior se datora la fond pentru petitul având ca obiect întoarcerea executării silite tribunalul consideră că această sumă se impune a fi achitată de intimată fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC G. A. SA în contradictoriu cu intimata SC C. A. SA împotriva sentinței civile nr. 21493/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Obligă intimata SC G. A. SA să-i achite contestatoarei suma de 1.522,22 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate la fond, achitate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
H. D. | B. | M. | C. | C. C. | N. | N. |
Red./Dact.CC/CC 2ex./_
| ← Decizia civilă nr. 260/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 1141/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
