Decizia civilă nr. 273/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 273/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Completul este compus din:
Președinte: P. A., judecător
Judecător: C. N. C.
Judecător: DP, vicepreședinte Tribunal Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. UNIQUA A.
S. B.
, cu sediul procesual ales în C. -N., str.G. Musicescu, nr.3A, județul
C., împotriva sentinței civile nr.3876 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de 16 octombrie 2012 în dosarul nr._, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Instanța, potrivit prevederile art. 104 alin. 13 din Hotărârea C.S.M. nr.
387/2005 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei a fost depusă prin fax dovada achitării taxelor judiciare dispuse în cauză - fila 19, după care :
Instanța, apreciază că în raport obiectul cererii și a actelor depuse la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 3876 din 16 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. U. A. S. B. (denumire anterioară U. V. I. G. S. ) în contradictoriu cu pârâții S. T.
C. și S. T. V. .
Pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamantei suma de 12500 lei cu titlu de despăgubiri.
A fost obligat pârâtul S. T. V. să plătească reclamantei penalizări de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului.
Au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 866 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Potrivit art.58 din Legea nr.136/1995 ";asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei în situația în care accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție";.
Prin sentința penală nr. 224 din 2 iulie 2009, Judecătoria Zalău a dispus condamnarea inculpatului S. T. C. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. S-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat.
Totodată în baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 și art.1000 alin.2 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile Meleg P. și Meleg Aneta și a fost obligat inculpatul S. T. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.
T. V. și alături de asigurătorul SC.U. SA, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri către părțile civile materiale în cuantum de 2.500 lei și morale în cuantum de 10.000 lei.
Prin decizia penală nr.92 pronunțată la data de 21 octombrie 2009 de T. Sălaj a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.224/2009 a Judecătoriei Z. în privința reținerii circumstanțelor atenuante, a individualizării pedepsei și durata termenului de încercare.
A fost desființată hotărârea atacată și judecând în fond cauza, s-a descontopit pedeapsa de 6 luni închisoare în componentele sale de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 și 74 alin.1 lit.b,c Cod penal și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal.
Au fost înlăturate circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a,b,c Cod penal și a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1(un) an închisoare. S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate cu apel și a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și apelul asiguratorului.
Prin Decizia penală 12/R/2010 a Curții de A. C. a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva Deciziei penale nr.92/2009 a T. ui Sălaj.
Reclamanta a făcut dovada achitării, la data de_, a despăgubirilor stabilite în favoarea părților civile prin Sentința penală 224/2009 a Judecătoriei Z. în suma de 12500 lei, potrivit ordinului de plată depus în copie la dosar.
Astfel, după efectuarea plății despăgubirilor arătate mai sus, societatea este legal îndreptățită să recupereze această valoare de la cei vinovați de producerea prejudiciului, adică de la pârâtul S. T. C. și de la partea responsabilă civilmente S. T. V., obligat în solidar cu pârâtul S. T. C., în temeiul art. 1000 alin 2 cod civil raportat la art. 58 din Legea 136/1995, întrucât accidentul s-a produs în timpul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție.
Obligația de reparare a prejudiciului incumbă pârâților, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale precum și condiția impusă de art. 58 din Legea nr. 136/1995.
S-a mai reținut că pârâtul S. T. V. a semnat un înscris denumit
"Angajament de plată";, prin care se obligă să achite reclamantei suma de 12500 lei plătită de reclamantă cu titlu de despăgubire, în rate lunare a câte 600 lei/lună începând cu luna februarie 2010 precum și penalizări de întârziere de 0,1% pe zi întârziere, în cazul neachitării ratelor la scadență.
Potrivit art. 969 și 970 Cod civil - convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind îndatorate să își îndeplinească obligațiile asumate cu bună credință.
Penalitățile curg de la data cererii de chemare în judecată pe de o parte deoarece cererea fiind introdusă după data de_ are o natură civilă ( ca urmare a abrogării exprese a art 56 Cod Comercial de la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, ) iar pe de altă parte prezentul litigiu fiind calificat ca un litigiu civil pârâtul nu este de drept în întârziere fiind necesară punerea sa în întârziere potrivit regulilor stabilite de Codul civil. Așadar, simpla ajungere la scadență a termenelor de plată, nu l-a pus pe acesta in intarziere (dies non interpellat pro homine). Atâta vreme cât reclamanta nu a cerut constatarea intarzierii pârâților în conformitate cu disp. art. 1079 alin.1 C.civ., adica printr-o notificare (somatie) prin intermediul executorului judecatoresc, se presupune ca aceasta nu a fost prejudiciată de această întârziere.O altă formă de punere în întarziere este cererea de chemare in judecata a debitorului, aceasta fiind folosita și în cazul de fata de catre reclamantă. Angajamentul de plată nu conține nici o mențiune care să echivaleze cu un pact comisoriu de gradul IV, și să scutească reclamanta de îndeplinirea procedurii de punere în întârziere.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta S. U. A. S. B., solicitând admiterea acestuia privind plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 12.500 lei de la data scadenței ratelor până șa îndeplinirea efectuvă a obligației de plată, nu de la data întroducerii acțiunii, arătând cîn motivare următoarele:
înscrisul intitulat ,,angajament de plată"; obligă pârâtul S. T. V. să plătească reclamantei suma de 12.500 lei, în rate lunare de câte 600 lei începând cu februarie 2010 iar în caz de neplată la scadență va plăti întărâziere de 0,1% pe zi de întârziere.
Prin hotărârea atacată s-a încălcat principiul neretroactivității legii civile în timp, nu a aplicat legea incidentăă în cauză, a nesocotit dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a HCC privitoare la efectele juridice generate de actele produse de intrarea în vigoare a legii noi.
Recursul este fondat. Prin angajamentul de plată încheiat la data de_, pârâtul S. T. V. s-a obligat să plătească reclamantei suma de 12.500 lei reprezentând despăgubiri achitate de aceasta ărților civile Meleg P. și Meleg A.
, conform art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 și art. 1000 alin. 2 Cod civil și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în rate lunare de câte 600 lei începând cu luna ferbuarie 2010, iar în caz de neplată să plătească despăgubiri de 0,1% pe zi de întârziere.
Această obligație derivă dintr-un raport juridic comercial, fiind aplicabile dispozițiile art. 56 și 43 Cod comercial. Datorită acestuia din urmîp, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011, ,,Actele și faptele juridice încheiate, ori după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu pot genera efecte juridice decât dacă pe cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii sau producerii lor.
Aplicându-se principiul neretroactivității legii civile noi, pârâtul datorează penalități de întârziere de la data nașterii acestui fapt obiectiv - neplata la scadență
- pbligație care se întionde și după intrarea în vigoare a legii no, având în vedere că părțile au avut în vedere legea în vigoare la data stabiliriicondițiilor și efectelor actului încheiat. Această obligație este continuă și este compatibilă cu dispozițiiler legii noi, astfel că obligația pârâtului de a plăti penalitățile de întârziere ființează de la data scadenței până la plata integrală în sumă totală de 5688,30 lei.
Față de cele ce preced, tribunalul urmează să admită recursul și să modifice hotărârea atacată în sensul precizat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta S. UNIQUA A. S. B. împotriva sentinței civile nr. 3876 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău.
Modifică în parte hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite capătul de cerere privind obligarea la penalități de întârziere și obligă pe pârâtul S. T.
V. să plătească penalități de întârziere de 0,1% de la data scadenței a fiecărei rate în cuantum total de 5688,30 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
P. A. C. N. | C. D. | P. | C. P. E. |
Red.DP/_ /dact. ECP/_ /2 ex./jud. fond H. I. D.
| ← Decizia civilă nr. 425/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 100/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
