Decizia civilă nr. 99/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. ul Specializat C. Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 99/A/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Completul este compus din:
Președinte - I. P. Judecător - V. L. G. Grefier - S. M.
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de apelantul M. C., împotriva sentinței civile nr.2339/_, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, dată în contradictoriu și cu intimații T. C. C. și T. C. S., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă, în reprezentarea intereselor intimaților, avocatul Miron Mirel Florin în substituirea avocatului titular Bucșa
N. lina-G., cu delegație de substituire depusă la acest termen. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în discuție excepția nelegalei timbrări a apelului, invocată de către intimați prin întâmpinare.
Reprezentantul intimaților solicită admiterea excepției, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul rămâne în pronunțare cu privire la excepția nelegalei timbrări a apelului.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 2339/2013, pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamanții T. C. -C. și T. C.
-S., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -A. și în consecință a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 39.500 euro, încasată în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare din data de_, la plata sumei de 2.000 euro, precum și la plata sumei de 1000 euro/lună, începând cu data de_ și până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, conform tranzacției încheiată de părți la data de_ . totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 10.017 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată în data de_, pârâtul s-a obligat să execute și să vândă reclamantului T. C. C. un apartament compus din living, bucătărie, hol, dormitor, baie și terase, situat la etajul I din imobilul P-2E-M din Florești, împreună cu părțile indivize comune și un garaj, care va fi predat în stadiul semifinisat, cu dotările acolo prevăzute, până la data de_, sub sancțiunea penalităților de întârziere de 0,5 % pe zi, pentru o întârziere de până la 30 de zile și respectiv de 50 euro pe zi, în cazul unei
întârzieri mai mari de 30 de zile. În același timp, părțile au stipulat în convenția încheiată că în situația nefinalizării lucrărilor din culpa promitentului vânzător, promitentul cumpărător poate solicita rezoluțiunea de drept a contractului, fără somație, punere în întârziere și fără intervenția instanței de judecată, cu plata de daune interese, daune cominatorii și penalitățile aferente. Conform clauzelor contractuale, reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată a prețului în sumă de
39.500 euro, la data semnării convenției. În data de_, prin convenția denumită tranzacție, atestată de către un avocat, reclamanții și pârâtul au convenit ca promisiunea de vânzare-cumpărare menționată se referă la un apartament ce se va construi în baza autorizațiilor de construire nr. 190/_ și nr. 360/_, eliberate de către Primăria Florești și pentru care s-a eliberat procesul-verbal nr. 19284/_, adeverință nr. 626/_ și adresa nr. 5586/_ a Inspectoratului de Stat în Construcții și că pârâtul își va îndeplini obligațiile asumate și prevăzute la cap. II din contract față de ambii reclamanți, până cel mai târziu la data de_, precum și să plătească acestora suma de
2.000 euro, până la aceeași dată. De asemenea, părțile au stipulat în convenția lor ca în situația în care pârâtul nu își va îndeplini obligațiile până la termenul stabilit, acesta va achita o sumă de 1.000 euro pentru fiecare lună de întârziere, până la respectarea obligației de predare a imobilului, iar creditorul fiind îndreptățit să se adreseze instanței pentru recuperarea sumei de 39.500 euro încasata de pârât, la care se vor adaugă sumele convenite prin tranzacție. Față de starea de fapt reținută pe baza dovezilor administrate, cum obligația de predare a bunului imobil și de plată a sumelor de bani convenite de părți revenea pârâtului, care nu a făcut dovada executării lor, instanța a reținut că susținerile reclamanților privind neexecutarea contractului de către pârât s-a verificat. În drept, potrivit art. 1350 C. civ. privind răspunderea contractuală, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, fără să poată înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale și să opteze în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile. Așa fiind, câtă vreme pârâtul nu și-a îndeplinit fără nici un temei obligațiile asumate față de părți, prin convențiile încheiate, reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă obligarea lui la executarea lor întocmai, așa cum părțile au convenit și în limita cererii de chemare în judecată, care se circumscrie acordului părților.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, astfel că admis-o. Fiind în culpă procesuala, în temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 10.017 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial, dovedit cu chitanțele și timbrele mobile atașate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul M.
C. A., solicitând modificarea sentinței civile nr. 2339/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ ca fiind nelegală și neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 Cod civil, rezoluțiunea unui contract sinalagmatic poate fi
solicitată de către partea care și-a îndeplinit sau este gata să-și îndeplinească prestația asumată în cazul în care cealaltă parte contractantă nu și-a îndeplinit prestația la care s-a angajat. S-a învederat faptul că legiuitorul oferă instanței de judecată posibilitatea de a da un termen de grație, la cererea părții interesate pentru ca aceasta să-și îndeplinească prestația stabilită în contract. Desființarea contractului nu este unica soluție pe care o are la îndemână instanța cu ocazia soluționării unei acțiuni de rezoluțiune, ci aceasta poate acorda un termen de grație debitorului prestației neexecutate pentru ca acesta să-și îndeplinească obligația asumată. Reglementarea legală a acestei facultăți corespunde nevoilor de asigurare a securității raporturilor juridice obligaționale și totodată preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept pe care l-ar putea săvârși unul dintre contractanți în cazul în care celalalt contractant nu a respectat angajamentul asumat. Recurentul a arătat că, în prezenta speță, nu este vorba de o neexecutare a prestației de către pârât, în calitate de promitent vânzător, ci doar de o întârziere a finalizării executării prestației la care s-a îndatorat. În alți termeni, prestația asumată de către recurent, prin antecontractul de vânzare- cumpărare convenit cu reclamanții a fost practic executată, dar cu o anumită întârziere (din punctul de vedere al reclamanților). Astfel, executarea, fie și cu o întârziere, conform spuselor reclamanților, nu putea fi asimilată cu neexecutarea, motiv pentru care în opinia recurentului, promovarea unei acțiuni de rezoluțiune a antecontractului este inadmisibilă în această situație. Cererea reclamanților ar putea fi justificată, doar atunci când reclamanții ar putea proba că datorită nerespectării unei scadențe asumate de către recurent, aceștia ar fi puși în situația de a nu mai putea folosi prestația executată cu întârziere, în scopul pentru care ei au contractat. Asemenea probă în speța de față nu este posibilă pentru reclamanți, întrucât ei au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare în scopul de a-și procura o locuință pe care să o folosească în viitor, fie în scopuri personale, fie în scop de profit, adică de a o închiria în favoarea altor persoane. Totodată, nerespectarea unei scadențe de către recurent, privind predarea locuinței nu este de natură să compromită scopul în vederea căruia reclamanții au cumpărat această locuință, însă predarea efectivă a apartamentului s-a făcut, aspect recunoscut și de către reclamanți. Recurentul ar avea de suferit un prejudiciu dacă antecontractul ar fi rezoluționat, așa cum au cerut reclamanții, astfel încât, cel puțin din această perspectivă, o repunere a părților în situația anterioară ridicării construcției nu mai este posibilă. Recurentul a făcut o serie de cheltuieli legate de plata muncitorilor și de plata materialelor de construcție. Prin rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, s-ar crea recurentului un prejudiciu și ca urmare a faptului că recurentul era legat contractual cu reclamanții privind apartamentul pe care aceștia s-au obligat să-l îl cumpere și nu au mai putut înstrăina altor persoane la acea dată. În noile condiții, pe de o parte s-a produs o scădere semnificativă a preturilor imobiliarelor, iar pe de altă parte, a scăzut și interesul potențialilor cumpărători de a achiziționa bunuri imobiliare datorită scăderii considerabile a resurselor financiare a acestora. Recurentul dorește să predea efectiv apartamentul reclamanților, plus suma de
1.000 euro la care s-a obligat prin tranzacție. Totodată, recurentul a precizat că nu a dorit și nu dorește rezoluțiunea antecontractului din moment ce
apartamentul putea să fie primit de reclamanți acum câteva luni, însă aceștia au stat pasivi.
Prin întâmpinarea formulată în data de 25 aprilie 2013, intimații T. C.
-C. și T. C. -S. au solicitat respingerea recursului declarat de către recurentul M. C. -A. și menținerea sentinței civile nr. 2339/_ ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale, intimații au învederat faptul că raportat la dispozițiile art. 2821C.pr.civ., sentința civilă nr. 2339/_ este supusă căii de atac a apelului, așa cum de altfel s-a indicat și în dispozitivul acestei hotărâri. Pe cale de consecință, recursul declarat de către pârât urmează a fi judecat în condițiile art. 282-298 C.pr.civ., acesta constituind în fapt o altă cale de atac, și anume cea a apelului.
Față de apelul declarat, intimații au invocat excepția nelegalei timbrări a apelului, raportat la dispozițiile art. 11, al. l din Legea nr. 146/1997, care prevăd că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50 % din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani. Astfel, apelantul a fost citat în data de_ cu mențiunea de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de
3.003 lei și 4,85 lei timbru judiciar. Întrucât apelantul nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantumul mai sus menționat, intimații au solicitat instanței admiterea excepției invocate și anularea apelului, ca netimbrat.
Pe fondul cauzei, intimații au arătat că în primul rând, instanța de fond nu a fost sesizată cu o acțiune în rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată în data de_, ci cu o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C.civ. Așa fiind, prin sentința civilă nr. 2339/2013, instanța de fond a admis acțiunea formulată de către intimați în contradictoriu cu pârâtul M. C.
-A. și l-a obligat pe acesta la plata către intimați a sumei de 39.500 euro încasată în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare din data de_, a sumei de 2.000 euro, precum și a sumei de 1.000 euro/lună începând cu data de_ și până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, conform tranzacției încheiată de părți la data de_ . În acest sens, intimații au menționat faptul că prin tranzacția încheiată în data de 13 aprilie 2012, apelantul s-a angajat să își îndeplinească obligațiile expres stipulate la capitolul II din promisiunea de vânzare-cumpărare (obiectul contractului) din data de_, până cel mai târziu în data de 3 septembrie 2012, acesta fiind și termenul pentru execuție și predare, dar și să achite suma de 2.000 euro până la aceeași dată de 3 septembrie 2012. Una din obligațiile la care s-a făcut referire în tranzacție, era aceea de a trece în deplină proprietate promitenților cumpărători apartamentul construit conform autorizației de construire nr. 190/_, precum și de a-l preda în stadiu semifinisat cu anumite dotări. Conform ultimei clauze a tranzacției, părțile au declarat faptul că la data de 4 septembrie 2012, în cazul nerespectării obligațiilor stipulate, creditorii sunt îndrituiți să se adreseze instanței de judecată în vederea recuperării sumei plătite de 39.500 euro, încasate de apelant, la care se vor adăuga sumele convenite în tranzacție. Prin penultima clauză a tranzacției părțile au convenit că aceasta reprezintă voința părților fiind singurul instrument probator al noii înțelegeri a părților. Așadar, litigiul dedus judecății s-a raportat la această din urmă convenție a părților denumită tranzacție și care a fost
încheiată după intrarea în vigoare a noului Cod civil, astfel că este guvernată de dispozițiile acestuia și nicidecum de vreo dispoziție din vechiul cod civil. Sentința pronunțată de instanța fondului nu a dispus rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată în data de_ pentru că nici nu s-a formulat o astfel de cerere, astfel că orice discuție asupra motivelor de apel referitoare la rezoluțiune a fost inutilă. Din motivarea sentinței apelate a reieșit, în mod clar, faptul că s-a reținut neexecutarea de către apelant a obligațiilor din contractul denumit tranzacție, motiv pentru care a operat clauza ultimă a acestuia referitoare la dreptul de a pretinde restituirea sumei de 39.500 euro. Față de aceasta situație, intimații au arătat că în mod corect a apreciat instanța de fond că în temeiul art. 1350 C.civ., aceștia au fost îndreptățiți să pretindă obligarea apelantului la executarea lor întocmai, așa cum s-a stabilit de comun acord cu acesta. Așa cum corect a reținut instanța de fond, neîndeplinirea obligațiilor de către apelant a fost pe deplin dovedită, acesta nefăcând dovada contrară cu ocazia judecării în fond a cauzei, fază procesuală în care acesta nu a depus întâmpinare și nici s-a prezentat la dezbateri. De altfel, nici în prezentul stadiu procesual, apelantul nu a prezentat vreo probă care să facă dovada îndeplinirii obligațiilor sale, pe care a susținut că le-a executat cu întârziere. În concluzie, niciunul din motivele invocate de către apelant nu sunt de natură să dovedească nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate de către instanța de fond, în realitate calea de atac fiind declarată cu unicul scop de a tergiversa soluționarea irevocabilă a cauzei.
Prin decizia civilă nr. 228/A/2013, pronunțată în data de 30 aprilie 2013 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompeetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea T. ului Specializat C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. ului Specializat C. la data de 29 mai 2013.
Analizând excepția netimbrării apelului in vocată de către intimați, tribunalul reține următoarele:
Prin citația trimisă apelantului pentru termenul de judecată din data de 21 octombrie 2013 i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru în sumă de 3.003 lei și un timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat (fila 5).
Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționeaza cu anularea acțiunii sau a cererii.
Art. 11 statuează că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50 % din taxa datorată pentru
cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de către prima instanță ori din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Întrucât apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru și timbrul judiciar aferente apelului declarat, în speță se va face
aplicabilitatea dispozițiilor art. 20, al. 3 coroborate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997, astfel încât instanța va dispune anularea apelului formulat de către apelant ca fiind netimbrat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Anulează, ca netimbrat, apelul formulat de către apelantul M. C. A.
, domiciliat în C. -N., str. B., nr. 68, ap. 92, în contradictoriu cu intimații
T. C. C. și T. C. S., având domiciliul procesual ales în C. -N., B-dul E., nr. 10, ap. 16, împotriva sentinței civile nr. 2339/2013, pronunțată în data de 6 februarie 2013, de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
I. | P. V. | -L. | G. | S. M. |
Red. IP/MM 4 ex./_
Judecător fond: F. M., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 523/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 835/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
