Decizia civilă nr. 278/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 278/2013
Ședința publică din data 29 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTOR: D. D. JUDECĂTOR: N. K. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă G. S.
E. E., în contradictoriu cu intimata pârâtă SC OMNIASIG V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 9877/7 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La primul apel nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta recurentei G. S. E. E., d-na avocat P. M. na și reprezentanta intimatei SC OMNIASIG V. I. G. SA, d-na avocat Opriș Anastasia, în substituirea avocatului titular, d-l O. Podaru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata a depus la dosar ordinul de plată pentru onorariul de avocat.
Reprezentantele părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Reprezentanta recurentei semnează cererea de recurs, depune la dosar chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 35 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei pentru recurs.
Instanța solicită reprezentantei recurentei să precizeze dacă polița de asigurare facultativă are și niște condiții generale sau acesta este singurul înscris.
Reprezentanta reclamantei arată că singurul înscris este polița de asigurare facultativă Casco, cu niște clauze bine definite, cu rate scadente bine definite. Pentru a vizualiza mai bine a subliniat cele două rate de plată care sunt în discuție, precum și dovada plății. Arată că probele sunt depuse la dosar, la instanța de fond, unde a depus și condițiile generale care se află pe această filă. Revine și arată că a depus prima pagină din polița de asigurare, condițiile generale nefiind la dosar. Solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a identifica filele din dosar unde sunt depuse condițiile generale ale poliței de asigurare.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La cel de al doilea apel nominal efectuat în cauză, se prezintă reprezentanta recurentei G. S. E. E., d-na av. P. M. na și reprezentanta intimatei SC OMNIASIG V. I. G. SA, d-na av. Opriș Anastasia, în substituirea avocatului titular, d-l O. Podaru.
Reprezentanta recurentei depune la dosar o copie a poliței de asigurare nr.
05., precum și originalul acesteia. Arată că rata a V-a și rata a VI-a au termene exacte de plată, respectiv 8 noiembrie 2009 și 8 ianuarie 2010.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei susține recursul așa cum a fost formulat și în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând în
fond cauza, admiterea acțiunii, pentru motivele invocate în scris, pe care le detaliază în fața instanței. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nefondat și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care o susține așa cum a fost formulată. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în recurs.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L:
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 9877/7 mai 2012 pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta G.
S. E. NE., în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I. G. SA (fosta denumire SC B. A. SA), fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din cuprinsul dosarului de daună depus la dosarul cauzei, la data de 15 decembrie 2009 autoturismul_, proprietatea reclamantei, asigurat CASCO la pârâta B. A. SA cu polița AVA 05., a fost avariat. Ulterior, la data de 16 decembrie 2010, reclamanta a depus la pârâta B. A. SA declarația cu privire la cest eveniment rutier.
A mai reținut că, pe baza acestei cereri, pârâta a deschis dosarul de daune AVA/CJ/100310/09, comunicând reclamantei refuzul plății facturii reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul asigurat și avariat, pe considerentul că polița de asigurare nu mai era valabilă la data incidentului.
A reținut, de asemenea, că așa cum rezultă fără nici o putere de tăgadă din înscrisurile anexate cauzei, polița CASCO a fost încheiată cu plata în rate iar plata ratei nr. 6, aferentă perioadei în care a avut loc evenimentul asigurat, nu fusese efectuată la data acestuia. Astfel, scadența ratei era la 8 decembrie 2009, iar suma aferentă a fost achitată abia în_, deci cu întârziere de 45 de zile, după cum reiese din extrasul programului informatic al pârâtei B. A. SA. Or, potrivit dispozițiilor art. 5.8 din condițiile de asigurare CASCO cunoscute si acceptate de reclamantă prin semnarea poliței: " în caz de neplată la scadență a unei rate, asiguratul are dreptul să o plătească în termen de 15 zile calendaristice de la scadența ratei respective, situația contractului rămânând neschimbată până la expirarea acestui termen. Dacă nu se plătește rata de primă nici în termenul de gratie acordat, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, cu începere de la ora 0.00 a zilei următoare scadenței ratei de prima restanță, menționată în poliță";.
A mai reținut că la data producerii evenimentului rutier polița CASCO a reclamantei era deja reziliată, reclamanta fiind informată în acest sens de către pârâtă prin adresa nr. 1141/17 februarie 2010.
În drept, soluția primei instanțe s-a întemeiat pe dispozițiile art. 969 C.civil și art. art. 5.8 din condițiile de asigurare.
Împotriva sentinței civile nr. 9877/7 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs în termen legal reclamantă G. S. E. E. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și, în urma rejudecării în fond, admiterea acțiunii introductive de instanță, ca legală.
În motivarea recursului a arătat că a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.983,29 lei, sumă care reprezintă contravaloarea facturii nr. 0109763/6 ianuarie 2010, cu dobânda comercială aferentă până la
achitarea integrală a debitului, această pretenție avându-și izvorul în contractul de asigurare facultativă, încheiat cu intimata la data de 4 martie 2009 pentru autoturismul cu număr de înmatriculare_, seria AVA nr. 5., criticând și modul în care asiguratorul a înțeles să soluționeze dosarul de daună din data de 17 decembrie 2009 înregistrat sub nr. AVA/CJ/100310/2009.
A mai arătat că instanța de fond a respins acțiunea, reținând incidența prevederilor art.5.8 din condițiile de asigurare CASCO. În conformitate cu aceste prevederi, în caz de neplată la scadență a unei rate, asiguratorul avea dreptul să o plătească în termen de 15 zile calendaristice de la scadența ratei respective, situația contractului rămânând neschimbată până la expirarea acestui termen. Dacă nu se plătește rata de primă nici în termenul de grație acordat, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, cu începere de la ora 00.00 a zilei următoare scadenței ratei de primă restanță, menționată pe poliță. Recurenta a considerat că aceste clauze inserate și reținute sunt abuzive, încălcându-se astfel prevederile Directivei 93/13/CEE/5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Mai mult, recurenta a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 78 din Codul consumatorului, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru cras între părțile semnatare. În speță, riscul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului de asigurare facultativă, recurenta, în calitate de beneficiar de servicii a plătit din greu polițele de asigurare, inclusiv pe perioada în care se consideră că nu ar fi fost asigurată, dar la nevoie nu a putut beneficia de serviciile asumate de cocontractanta societate de asigurări.
Recurenta a mai arătat faptul că rezilierea de care a făcut vorbire nu și-a produs efectele, iar societatea de asigurări, ca parte a contractului, nu a renunțat la acesta, reținând încasarea ratelor pentru întreaga perioadă asigurată, reînființând relațiile contractuale, dar refuzând să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate.
Astfel, recurenta a menționat faptul că s-a deschis dosarul de daune la data de 17 decembrie 2009. Plata ratei a 5-a s-a efectuat prin chitanța nr. 1971234/19 noiembrie 2009, deci evenimentul s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare.
Recursul nu a fost motivat separat în drept. Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la data de 1 iunie 2011, SC B. A. V. I.
G. SA (fosta denumire a SC A. SA), în calitate de intimat-pârât a solicitat instanței respingerea recursului formulat de reclamantă, ca neîntemeiat.
În motivarea apărărilor sale, intimata-pârâtă a arătat că la data de 15 decembrie 2009 autoturismul_, proprietatea reclamantei, asigurat CASCO la
B. A. SA cu polița AVA 05., a fost avariat.
De asemenea, intimata a mai arătat faptul că, în data de 16 decembrie 2010, reclamanta a depus la B. A. SA declarația cu privire la acest eveniment. În acest context, societatea-intimată a menționat că a fost deschis dosarul de daune AVA/CJ/100310/09, societatea refuzând plata sumei solicitate de reclamantă, în condițiile propuse de aceasta, pentru următoarele considerente:
În primul rând, intimata a menționat faptul că polița CASCO a fost încheiată cu plata în rate. Plata ratei nr. 6, aferentă perioadei în care a avut loc evenimentul asigurat, nu fusese efectuată la data acestuia. Astfel, scadența ratei era la 8 decembrie 2009, iar suma aferentă a fost achitată abia în 22 ianuarie 2010, deci cu o întârziere de 45 de zile, după cum reiese din extrasul programului informatic B. A. SA.
În aceste condiții, intimata a învederat că își găsește aplicarea art. 5.8 din condițiile de asigurare CASCO cunoscute și acceptate de reclamanta prin semnarea poliței, "în caz de neplată la scadența unei rate, asiguratul are dreptul să o plătească în termen de 15 zile calendaristice de la scadența ratei respective, situația contractului rămânând neschimbată până la expirarea acestui termen. Dacă nu se plătește rata de primă nici în termenul de grație acordat, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, cu începere de la ora 00.00 a zilei următoare scadenței ratei de prima restanță, menționată în poliță";. Prin urmare, la data producerii evenimentului polița CASCO a reclamantei era deja reziliată, reclamanta fiind informată în acest sens prin adresa nr. 1141/17 februarie 2010.
Societatea comercială intimată a mai arătat că reperele înscrise în devizul service-ului RMB Inter Auto SRL nu au fost înscrise în nota de constatare a avariilor. Nota de constatare a conținut doar "aripa stângă față (zgâriată)"; și "bară față (zgâriată)";. În devizele service-ului au apărut cu totul alte repere, care, în aceste condiții, nu trebuiau achitate.
Intimata a menționat faptul că s-a oferit să achite reclamantei reperele din nota de constatare, în acest sens fiind anexată adresa 1243/25 februarie 2010, plata celorlalte repere, provenite probabil din accidente diferite, reprezentând o plată nedatorată.
De asemenea, intimata a mai menționat faptul că a procedat în conformitate cu reglementările legale în materie și, existând argumente întemeiate, a refuzat să plătească sumele solicitate.
În drept, a invocat art. 115 și urm., art. 129 alin. 5, art. 3041, art. 312 alin.
3 C.proc.civ.
Recursul a fost înregistrat inițial pe rolul T. ului C. . Prin încheierea civilă nr. 1243/R/18 decembrie 2012, Tribunalul Cluj a admis excepția propriei necompetențe materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ului Specializat C., instanță de trimitere pe rolul căreia recursul a fost înregistrat la 8 ianuarie 2013.
Recurenta a depus în dosarul de recurs originalul și copia poliței de asigurare facultativă AVA nr. 05. /4 martie 2009.
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că cererea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de 14 martie 2011 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice desfășurate între părți în 2009-2010.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Legea nr. 136/1995, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Din perspectivă procedurală, în mod similar, având în vedere art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, tribunalul reține că legea aplicabilă prezentului litigiu este codul de procedură civilă din 1865, procesul fiind început sub imperiul acestui act normativ.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Din cuprinsul poliței de asigurare facultativă AVA nr. 05. /4 martie 2009 (f.14-16 dosar recurs) rezultă că situația de fapt reținută de prima instanță este eronată, deoarece scadența ratei a 6-a de primă nu era 8 decembrie 2009, astfel cum rezultă din considerentele sentinței atacate, ci 8 ianuarie 2010, astfel cum părțile au menționat în cuprinsul primei pagini a înscrisului constatator al contractului de asigurare.
În condițiile în care recurenta a efectuat plata arătate în aliniatul anterior la data de 22 ianuarie 2010, această plată respectă limita de 15 zile calendaristice la care se referă art. 5.8 din condițiile de asigurare CASCO pentru menținerea valabilității contractului, cu consecința valabilității convenției la data de 15 decembrie 2009, data incidentului în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
În ceea ce privește pretinsa neconcordanță între avariile declarate de recurentă și cele constatate de inspectorii intimatei, tribunalul are în vedere faptul că procesul verbal de constatare și nota de constatare de la f. 47 și 48 din dosarul de fond, pe care își întemeiază intimata apărările, nu sunt înscrisuri opozabile recurentei, acesteia din urmă nefiindu-i prezentate spre luare la cunoștință, aspect care rezultă din faptul că recurenta nu le-a semnat. Prin urmare, fiind înscrisuri întocmite unilateral de către intimată, ele nu au nicio valoare probatorie.
Dimpotrivă, reparațiile efectuate de reclamantă sunt probate cu devizele de la f. 40-41 din dosarul de fond și cu factura și bonul fiscal de la f. 7 din dosarul de fond. Mai mult, reperele din devize corespund avariilor declarate de recurentă la data de 16 decembrie 2009 (f. 56-57 dosar fond): zgârieturi aripă față stânga, conducte și cabluri degradate în compartimentul motorului.
Prin urmare, intervenind un risc asigurat în condițiile art. 2.1.1 din contractul de asigurare facultativă AVA nr. 05. /4 martie 2009, intimata este ținută să plătească recurentei contravaloarea reparațiilor efectuate pentru aducerea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în starea anterioară avarierii, mai puțin franșiza, în temeiul art. 969 alin. 1 C.civ. din 1864, care consacră forța obligatorie a contractelor legal încheiate între părți, coroborat cu art. 1.1 și art. 2.1 din contractul de asigurare facultativă AVA nr. 05. /4 martie 2009.
În fine, tribunalul mai reține că chestiunea existenței unei eventuale clauze abuzive în contractul de asigurare facultativă AVA nr. 05. /4 martie 2009 a fost invocată de recurentă direct în recurs, astfel încât analiza acesteia este împiedicată de dispozițiile art. 316 C.proc.civ. din 1865 raportate la cele ale art. 294 alin. 1 C.proc.civ. din 1865.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312, alin. 1, teza I, alin. 2, teza I și art. 3041C.proc.civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurenta G. S. E. E., în contradictoriu cu intimata SC OMNIASIG V.
I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 9877/7 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va modifica în totalitate, după cum urmează:
Va admite cererea formulată de reclamanta G. S. E. E., în contradictoriu cu pârâta SC OMNIASIG V. I. G. SA, și, în consecință:
O va obliga pârâta SC OMNIASIG V. I. G. SA (fosta SC B. A. VIG SA) să plătească reclamantei G. S. E. E. suma de 3983,29 lei, reprezentând despăgubiri datorate în conformitate cu prevederile contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor - polița AVA nr. 05. /4 august 2009, precum și dobânda legală aferentă acestui debit, pentru perioada 14 martie 2011, data sesizării primei instanțe, conform principiului disponibilității, până la data de 31 august 2011, respectiv dobânda legală penalizatoare aferentă acestui debit,
pentru perioada cuprinsă între data de 1 septembrie 2011 și data achitării integrale a debitului.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. din 1865, reținând că pârâta a căzut în pretenții, tribunalul o va obliga pe pârâta SC OMNIASIG V. I. G. SA (fosta SC B. A. VIG SA) să plătească reclamantei G. S. E. E. suma de suma de 332,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță
(329,66 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar).
În mod similar, în temeiul acelorași dispoziții ale art. 274 alin. 1 C.proc.civ. din 1865, tribunalul o va obliga pe intimata SC OMNIASIG V. I. G. SA (fosta SC B. A. VIG SA) să plătească recurentei G. S. E. E. suma de suma de 202,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (199,20 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de recurenta G. | S. | E. E., în |
contradictoriu cu intimata SC OMNIASIG V. I. | G. | SA, împotriva sentinței |
civile nr. 9877/7 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o modifică în totalitate, după cum urmează:
Admite cererea formulată de reclamanta G. S. E. E., în contradictoriu cu pârâta SC OMNIASIG V. I. G. SA, și, în consecință:
Obligă pârâta SC OMNIASIG V. I. G. SA (fosta SC B. A. VIG SA) să plătească reclamantei G. S. E. E. suma de 3983,29 lei, reprezentând despăgubiri datorate în conformitate cu prevederile contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor - polița AVA nr. 05. /4 august 2009, precum și dobânda legală aferentă acestui debit, pentru perioada 14 martie 2011
- 31 august 2011, respectiv dobânda legală penalizatoare aferentă acestui debit, pentru perioada cuprinsă între data de 1 septembrie 2011 și data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâta SC OMNIASIG V. I. G. SA (fosta SC B. A. VIG SA) să plătească reclamantei G. S. E. E. suma de suma de 332,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță (329,66 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar).
Obligă intimata SC OMNIASIG V. I. G. SA (fosta SC B. A. VIG SA) să plătească recurentei G. S. E. E. suma de suma de 202,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (199,20 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
F. M. D. D. | N. | K. A. V. |
Red. FIM/MM/2 ex./_
Judecător fond: d-na A. MOȘ, Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 241/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 235/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
