Decizia civilă nr. 235/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 235/R/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - V. L. O. JUDECĂTOR - S. I. GREFIER - F. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta SC A. RO INTERNATIONAL TRANS S. în contradictoriu cu intimata SC O. C. S. împotriva sentinței civile nr. 23522/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat Gaziuc Todor și reprezentanta intimatei, d-na avocat O. Ștefania.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentanților părților, cuvântul pentru dezbaterea cauzei pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că instanța de fond a apreciat greșit starea de drept, considerând că în speță nu sunt îndeplinite prev. art. 7201Cod procedură civilă în sensul că nu a fost efectuată o procedură prealabilă înainte de promovarea litigiului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca fiind nefundat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază recursul ca fiind nefondat raportat la dispozițiile exprese ale art. 7201Cod procedură civilă, respectiv recurenta nu a urmat dispozițiile acestui articol și nu a formulat o convocare la conciliere. Arată de asemenea că în art. 7 pct. 1 și 2 din contractul de închiriere se face mențiunea obligativității procedurii medierii, fapt care nu s-a realizat de către recurentă.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 23522/2012 pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii comerciale pentru lipsa concilierii prealabile și s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta S.C. A. INTERNATIONAL TRANS S.R.L. împotriva pârâtei
S.C. O. C. S.R.L. ca inadmisibilă.
În motivarea hotărârii s-a reținut că din probele administrate nu rezultă faptul că reclamanta, anterior promovării acțiunii comerciale a procedat la convocarea pârâtei în vederea consilierii directe și implicit a stingerii litigiului pe care amiabilă. Pe de altă parte, chiar dacă avea obligația de a recurge la mediere, obligație născută din contractul de închiriere încheiat între părți, reclamanta nu a procedat nici la această modalitate de rezolvare a litigiului.
În ceea ce privește problema dacă acțiunea comercială promovată inițial de reclamantă în cadrul dosarului civil nr._, acțiune care a fost disjunsă și înregistrată sub nr._, respins ca urmare a excepției de inadmisibilitate pentru lipsa concilierii, are sau nu caracter de conciliere prealabilă în prezenta cauză, ori trebuie reținut că există decizii de speță pronunțate de instanța supremă în căi de atac ordinare, decizii atât în favoarea cât și defavoarea considerării acțiunii anterioare ca procedură prealabilă, ori în
cauză, instanța a apreciat că dispozițiile art.7201Cod procedură civilă sunt suficient de clare, stabilind fără echivoc că rezolvarea pe cale amiabilă se va încerca anterior introducerii cererii de chemare în judecată, rezolvarea amiabilă se va face fie pe calea medierii, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte, convocarea la conciliere directă, se va face în scris cu indicarea pretențiilor reclamantei și a temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea, convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2., rezultatul concilierii se va consemna intr-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al
fiecărei părți, rezultând astfel că legiuitorul nu a înțeles să dea eficiență ca procedură prealabilă de conciliere unei alte acțiuni cu caracter comercial, promovată anterior prezentei, între același părți și pentru același obiect și aceiași cauză.
Față de aceste aspecte, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7205alin.1 Cod procedură civilă, procedura concilierii directe fiind astfel obligatorie pentru reclamanta și având în vedere că procedura concilierii directe nu a fost urmată, în temeiul dispozițiilor art. 109 alin.2 coroborat cu art. 7201alin.1 Cod procedură civilă s-a admis excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă din întâmpinare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC A. RO INTERNATIONAL TRANS S. solicitând modificarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, hotărârea fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în primul rând că nu este vorba de excepția inadmisibilității acțiunii ci de excepția prematurității acțiunii, având în vedere că intimata a invocat lipsa procedurii prealabile. Deși este un aspect care nu este atât de important în economia întregii cauze, totuși instanța de fond în baza art. 129 Cod procedură civilă trebuia să recalifice aceasta excepție a inadmisibilității în excepția prematurității acțiunii, această calificare fiind dată în mod constant de instanțele judecătorești și doctrina de specialitate.
O altă critică adusă hotărârii constă în aceea că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neefectuarea procedurii prealabile. Astfel, scopul procedurii prealabile este acela de a încerca soluționarea unui litigiu pe cale amiabilă, aspect reținut de către literatura de specialitate, cât și de practica judiciară. S-a apreciat în mod constant că cererile promovate pe calea ordonanțelor de plată în baza OUG nr. 119/2007 sau a somațiilor de plată în baza OG nr. 5/2001 țin loc de procedură prealabilă, ori situația este similară deoarece în speță, între părți s-a purtat un litigiu în instanță, care a fost soluționat definitiv și irevocabil prin
admiterea excepției prematurității acțiunii pe motiv de lipsă procedură prealabilă, obiectul litigiului fiind identic, ori este evident că scopul pe care îl are art. 7201Cod procedură civilă nu se putea îndeplini, motiv pentru care cererea de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata chiriei pentru aceiași perioadă ca și în prezentul dosar, acoperă procedura prealabilă.
Intimata SC O. C. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea întâmpinării, în ceea ce privește primul motiv de recurs formulat de către recurentă, coroborând prevederile art. 7201Cod procedură civilă cu cele ale art. 109 al. 2 se poate ajunge la o singură concluzie, și anume că introducerea unei acțiuni judiciare într-un litigiu comercial cu obiect patrimonial, cu încălcarea îndatoririi legale instituite, adică a procedurii prealabile de conciliere, este prematură, impunându-se a fi
respinsă, pe cale de excepție, ca inadmisibilă, motivul de recurs nefiind fondat, neputând duce la modificarea hotărârii atacate și cu atât mai mult la trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, intimata a arătat că în mod corect și legal a constatat instanța de fond faptul că legiuitorul nu a înțeles să dea eficiență ca procedură prealabilă de conciliere unei acțiuni cu caracter comercial, promovată anterior, între aceleași părți și pentru același obiect și cauză, având în vedere dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă care sunt extrem de clare și nu pot fi altfel interpretate. Dacă legiuitorul ar fi avut un vedere o arie mai largă cu privire la modalitatea îndeplinirii procedurii prealabile, atunci ar fi putut insera în text și o altă alternativă, neenunțând exact și concret această modalitate și condițiile îndeplinirii ei. Practic, susținerea
recurentei apare ca o adăugare la lege, inadmisibilă, iar mai mult acțiunea anterioară promovată de recurentă a avut un alt obiect, aceasta vizând o altă perioadă de chirie și nevizând în nici un fel penalitățile de întârziere. A arătat recurenta că în dosarul anterior există o corespondență între părți cu privire la obiectul prezentei cauze, ceea ce ar putea duce din nou la concluzia că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a proceda la convocarea la conciliere, însă cu privire la această susținere subliniază faptul că hotărârea pronunțată în acel dosar a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că acele acte depuse la dosarul cauzei nu pot ține locul unei proceduri prealabile de conciliere. Nu în ultimul rând, corect a stabilit instanța de fond că recurenta nu și-a îndeplinit nici obligația născută din prevederile art. 7.1. și 7.2. ale contractului de închiriere, adică nu a recurs nici la procedura medierii, fapt ce conduce la aceeași soluție de respingerea a acțiunii, iar în privința practicii judiciare invocate de către recurentă aceasta nu este unitară și, prin urmare, nu poate schimba sau obliga la schimbarea convingerilor instanței.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele
:
Primul motiv de recurs invocat constă în greșita calificare de către instanța de fond a excepției aferente nerespectării procedurii prealabile reglementate de art. 7201Cod procedură civilă, excepția fiind cea a prematurității și nu cea a inadmisibilității cererii cum a fost invocată de către intimata pârâtă.
Potrivit art.109 alin.2 Cod procedură civilă, "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata.";
Conform dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă, în litigiile comerciale evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, reclamantul va încerca soluționarea litigiului cu cealaltă parte, prin conciliere directa. Rezulta astfel ca
realizarea procedurii concilierii directe are un caracter obligatoriu si prealabil, scopul acestei reglementari fiind acela de a se da prioritate voinței părților și soluționarea pe cale amiabila a litigiilor.
Așa cum în mod corect au reținut atât intimata cât și instanța de fond, coroborând prevederile art. 7201Cod procedură civilă cu cele ale art. 109 al. 2 se poate ajunge la o singură concluzie, și anume că introducerea unei acțiuni judiciare într-un litigiu comercial cu obiect patrimonial, cu încălcarea îndatoririi legale instituite, adică a procedurii prealabile de conciliere, este prematură, impunându-se a fi respinsă, pe cale de excepție, ca inadmisibilă. În acest sens s-a exprimat și literatura de specialitatea, neîndeplinirea procedurii convocării la conciliere prealabilă constituind un veritabil fine de neprimire, susținerea recurentei fiind neîntemeiată.
Procedura prealabilă instituită prin dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă se
relevă ca un ansamblu de norme și reguli în baza cărora părțile interesate procedează la soluționarea litigiilor comerciale cu obiect patrimonial pe calea concilierii directe. Conform prevederilor legale invocate, în litigiile comerciale evaluabile în bani procedura concilierii directe are un caracter obligatoriu și prealabil. În schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menționat, începând cu alineatul 2, dar nu reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedește o vătămare.
Importanta concilierii directe si, implicit, obligativitatea acesteia decurg si din scopul acestei proceduri si anume în cererea de a soluționa pe cale amiabila litigiul si, totodată, de a preveni introducerea unor cereri intempestive, care sa pună în dificultate cealaltă parte. Această rațiune este practic realizată atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esențial este ca părțile, prin voința lor să stăruie pentru a rezolva litigiul. Ori în prezenta cauză între părți s-a mai desfășurat o procedură judiciară ce a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei C. -N. având ca obiect plata chiriei aferentă perioadei august-octombrie 2008, procedură în cadrul căreia pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a opus admiterii acestei cereri contestând temeinicia creanței, astfel că această procedură
întrunește toate condițiile pentru a fi asimilată procedurii prealabile, scopul urmărit de art. 7201Cod procedură civilă fiind atins, fiind evident că în acest context nu este posibilă o soluționare amiabilă a litigiului, nici pe calea procedurii concilierii prealabile și nici a medierii.
Procedura concilierii directe trebuie sa întrunească condițiile exprese ale art.7201alin.2 si urm. Cod procedură civila, prevăzute tocmai în scopul de a nu transforma aceasta procedura într-o simpla formalitate si de a face sa reprezinte o veritabila încercare de soluționare amiabila a litigiului, ori având în vedere cele de mai sus, este evident că o nouă procedură a concilierii între părți ar fi pur formală și în consecință excesivă pentru reclamantă, cu atât mai mult cu cât intimata pârâtă nu a făcut dovada existenței unei vătămări prin nerecurgerea la această procedură. Raportat la cele de mai sus, în mod greșit a admis instanța de fond excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul formulat de recurenta SC A. RO
INTERNATIONAL TRANS S. în contradictoriu cu intimata SC O. C. S. împotriva sentinței civile nr. 23522/2012 pronunțată la 28 noiembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepției inadmisibilității cererii pentru lipsa concilierii prealabile și va trimite cauza spre
continuarea judecății aceleiași instanțe.
PENTRU ACERSTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta SC A. RO INTERNATIONAL TRANS S. în contradictoriu cu intimata SC O. C. S. împotriva sentinței civile nr. 23522/2012 pronunțată la 28 noiembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepției inadmisibilității cererii pentru lipsa concilierii prealabile și trimite cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
C. G. V. | L. O. | S. | I. | F. B. |
Red.CG 2 ex./_
Judecător fond: Grigorie Ioniță A., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 278/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 207/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
