Decizia civilă nr. 29/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.29/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: V. LAURA OROS GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul P. V. -A. în contradictoriu cu intimata B. C. R. -S. T. împotriva sentinței civile nr. 568/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Turda în dosarul nr._, cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei, consilier juridic d- na Eveline Terge, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Tribunalul constată că s-a făcut dovada achitării taxelor judiciare aferente recursului declarat la Tribunalul Cluj. De asemenea, constată că în data de 17 ianuarie 2013 a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare formulată de reprezentanta recurentului, d-na avocat Ana-M. Ciobanu, pentru imposibilitatea de a se prezenta la acest termen; au fost atașate cererii de amânare împuternicirea avocațială dată în favoarea acesteia, chitanță de plată a onorariului avocat și înscrisuri în dovedirea imposibilității de a se prezenta.
Tribunalul acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare formulată de reprezentanta recurentului.
Reprezentanta intimatei lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Tribunalul, deliberând asupra cererii de amânare formulată de reprezentanta recurentului motivată de faptul că la acest termen nu se poate prezenta pentru că are de susținut o cauză la o altă instanță, urmează a respinge această cerere considerând că nu este temeinic motivată, iar pe de altă parte, reprezentantul convențional al recurentului avea obligația de a asigura substituirea avocatului titular pentru a nu se tergiversa soluționarea acestei cauze.
Tribunalul acordă cuvântul cu privire la cereri, excepții prealabile.
Reprezentanta intimatei depune la dosar practica judiciară. Arată că susține astfel cum a fost formulată excepția lipsei capacității procesuale de folosință și exercițiu a entității S. T. . Arată că sucursala este fără entitate juridică, potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.31/1990 și art.7 alin.1 din OG nr.99/2006. Conform dispozițiilor legale, sucursala este o entitate fără personalitate juridică care exercită numai atribuțiile oferite de societatea mamă ori, printre aceste atribuții nu este și cea de reprezentare a societății mamă B. C. R. SA. Pe de altă parte, sucursala nici nu are calitatea de reprezentant procesual conform art.67, 68 C.pr.civ..
Asupra excepției lipsei calității procesuale de exercițiu, invocată de către intimată, Tribunalul urmează a se pronunța odată cu fondul.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, conform întâmpinării formulate. Arată că a explicitat pe larg raporturile contractuale și clauzele contractuale. Conform punctului 3.4 din contractul de credit, pentru rambursarea anticipată a unui credit era obligatoriu de formulat o cerere. La dosar recurentul nu a fost în măsură să demonstreze existența acestei cereri. Motivul inexistenței acestei cereri a determinat aceste litigiu iar în lisa acestei cereri banca nu poate dispune de banii clienților. Astfel, în lipsa unei cereri de rambursare anticipată, B. C.
R. SA nu are dreptul de a lua din contul clientului o sumă de bani, acest fapt ar reprezenta o încălcare a dreptului de proprietate; cererea în discuție nu este o simplă cerere ci o modalitate de exercitare a unui drept. Parată că pentru existențe unei răspunderi civile delictuale trebuie demonstrată existența elementelor răspunderii civile delictuale ori recurentul nu a fost în măsură să demonstreze existența unui prejudiciu. Consideră că este pur teoretic, formal, inexistent, prejudiciu pe care recurentul a încercat să-l demonstreze prin cererea de recurs.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 568/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă în parte actiunea principala formulata de reclamantul P. V. A. în contradictoriu cu parata B. C. R. - S.
T. si în consecinta a fost obligată pârâta la plata catre reclamant a sumei de 1285 lei pretentii si a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată. Au fost respinse celelalte pretentii formulate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a încheiat cu parata la data de_ contractul de credit nr.3486/2003 pentru suma de 60.000.000 lei (Rol) .
Contractul s-a încheiat pentru o durata de 36 luni cu scadenta finala la data de_, pentru plata ratelor si data scadentei fiind emis graficul de rambursare.
Conform foilor de varsamant anexate cererii, s-a reținut că reclamantul a efectuat plati dupa cum urmeaza: cu foaia de varsământ nr.8014 din_ s- a platit suma de 2.325.000 lei (rol) înregistrata ca depunere în cont personal; cu foaia de varsământ nr.604 din_ s-a achitat suma de 2.500.000 lei (rol) înregistrata ca dobanda la credit; cu foaia de varsământ nr. 713 din_ s-a achitat suma de 2.483.000 lei (rol) înregistrata ca rata credit respectiv cu foaia de varsământ nr. 33 din_ s-a achitat suma de 2.490.000 lei (rol) înregistrata tot ca rata credit. Cu foaia de varsamant nr 2 din_ s-a achitat suma de 58.880.000 lei (rol) înregistrata ca rambursare credit.
Conform cererii adresata paratei la data de_ pentru stergerea înregistrarilor din baza de date a ,,Biroului de credit";, întrucat este mentionat ca datornic, reclamantul justificand aceasta cerere cu faptul ca a depus la data de_ a sumei necesare rambursarii creditului iar ofiterul de credite nu a operat aceasta rambursare.
Potrivit prevederilor art. 3.4 din contractul de credit încheiat de parti, creditul va putea fi rambursat si cu anticipatie daca împrumutatul adreseaza în acest sens o cerere bancii si depune în contul curent, la o data scadenta
planificata, atat suma lunara totala aferenta scadentei respective cat si suma pe care doreste sa o achite în avans (…) iar la art 3.5 din contract partile au stipulat ca rambursarea cu anticipatie se poate face numai dupa achitarea integrala a datoriilor restante înregistrate de client.
S-a apreciat ca nu sunt îndeplinite conditiile impuse de lege pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a paratei cu privire la suma de 20.000 lei solicitata de reclamant pentru ca datorita neglijentei sau relei-credinte a paratei a întampinat numeroase greutati si a suferit stres.
Astfel, desi reclamantul a facut dovada ca la data de_ a înregistrat foaia de varsamant pentru suma de 58.880.000 lei (rol), el nu a facut dovada ca anterior a adresat bancii o cerere de rambursare anticipata a creditului în termenii si conditiile valabil asumate de ambele parti la art 3.4 si art 3.5 din contractul încheiat, deopotriva obligatoriu pentru ambele parti contractante în baza prev art 969 C civ .
Avand în vedere însa ca reclamantul a achitat paratei si suma de 1272 lei respectiv suma de 13 lei, fata de care se invoca o plata nedatorata, actiunea formulata a fost admisa în parte, iar parata a fost obligata sa achite reclamantului aceste sume, respectiv o suma totala de 1285 lei, pe care reclamantul nu mai trebuia sa o achite, conform mentiunilor din Sentinta civila nr. 497/2010 pronuntata la data de_ în Dosar nr_ al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti care, desi nu este opozabila paratei din prezent cauza pentru ca nu a avut calitatea de parte, se arata cu putere de lucru judecat ca "paratul a rambursat anticipat la data de_ creditul acordat respectiv rata lunara si soldul ramas datorat";.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. parata a fost obligata sa achite reclamantului si suma de 1000 lei cheltuieli de judecata, reprezentand contravaloare onorar avocatial.
Împotriva acesteia hotărâri a declarat recurs reclamantul P. V. -A.
, în baza art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ, apreciind ca aceasta hotărâre este netemeinica si nelegala, sens în care a solicitat admiterea cererii privind obligarea intimatei la plata daunelor morale in cuantum de 20.000 lei; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu ocazia judecării cauzei constând in taxa de timbru - 1.388 lei si bonuri de combustibil, depuse la dosar; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata prezentului recurs.
Totodată, a solicitat in baza art. 304 indice 1 din C.pr.civ, reanalizarea cauzei sub toate aspectele.
În motivarea recursului recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond conține motive contradictorii, ceea ce rezulta din însăși dispozitivul sau. Astfel, pe de-o parte, apreciază ca plata făcuta de recurent in cuantum de
1.285 lei reprezintă o plata nedatorata (făcuta in urma multiplelor somații, notificări - constrângeri morale si amenințări cu executarea silita), insa, pe de alta parte, instanța apreciază ca nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 C.civ privind răspunderea civila delictuala.
Ori in condițiile in care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul ca la data de_ am rambursat integral creditul (considerent care a stat la baza admiterii in parte a prezentei acțiuni) si i s-au acordat recurentului de Judecătoria Turda banii plătiți ulterior acestei date, este evident ca toate somațiile ulterioare, notificările prin care i se solicita sa plăteasca diverse sume de bani, introducerea acestuia in baza de date a Biroului de Credit ca rau platnic, au fost neintemeiate si nelegale. Astfel, respingerea capătului de cerere
privind daunele morale apare ca nejustificat deoarece se considera ca ambele solicitări sunt in strânsa legătura.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intenția, imprudenta sau neglijenta sa - condiții care sunt indeplinite in situația de fata. Astfel, recurentul a susținut că prejudiciul moral consta in constrângerea psihica, stresul si frustrarea suportate ca urmare a primirii unui număr mare de notificări, somații, amenințări cu executarea silita ; lezarea demnității prin introducerea sa ca rău platnic in baza de date comuna a băncilor - Biroul de Credit, ce a avut ca urmare inerenta lipsa de credibilitate financiara si in consecința, neacordarea de alte credite bancare; afectarea - la momentul respectiv - a patrimoniului prin aceea ca recurentul a fost practic forțat sa achite sume de bani ce știa ca sunt nedatorate precum si prin aceea ca a făcut cheltuieli suplimentare pentru a se apara la instanțele judecătorești din București - pentru a impiedica parata sa mai sustragă sume de bani de la acesta; recurentul a fost astfel limitat in a dispune de fondurile bănești potrivit nevoilor comune deoarece trebuia sa suporte aceste cheltuieli nefondate; sentimentul de neincredere in instituțiile bancare; frustrarea si sentimentul de consternare, de indignare ce decurge din atitudinea actuala a intimatei care
nu-si recunoaște nici la acest moment greșeala.
Întreaga apărare a intimatei se rezuma doar la aceea ca recurentul nu a formulat cerere băncii pentru a rambursa anticipat creditul. Chiar dacă nu ar exista o asemenea cerere, acest fapt reprezintă doar o chestiune formala si nu una de valabilitate a plații, in condițiile in care exista un document emis chiar de pârâtă in care se menționează "rambursare credit".
După achitarea integrala a creditului recurentului i s-a mai solicitat sa plăteasca inca o treime din acesta ( 6.000 lei fiind intregul credit, ulterior achitării sale a mai achitat suma de 1.285 lei si inca 813 lei pentru care a fost acționat in judecata la București).
Recurentul a arătat că faptele ilicite, cauzatoare de prejudiciu, ale băncii sunt: urmărirea recurentului pentru sume de bani nedatorate, care rezulta din notificările si somațiile depuse la dosarul cauzei; constrângerea morala prin amenințare cu executarea silita pentru a plati sume suplimentare de bani; incasarea unor sume suplimentare de bani, deși banca încasase anterior intregul credit; inregistrarea recurentului in Biroul de Risc B. r ca rau- platnic; incasarea pe nedrept a asigurării de credit de la BCR Asigurări si prin urmare acționarea recurentului in judecata de către intimată.
Intre aceste fapte si prejudiciul moral suferit exista o legătura intrinseca de cauzalitate. Astfel, orice persoana ar fi supusa acestui tratament nedrept de urmărire, acționare in judecata, supunere la cheltuieli inutile, deplasări la instanțe de judecata si suportarea stresului inerent proceselor de judecata, ar suferi cu siguranța un prejudiciu moral.
In ceea ce privește vinovăția, legislația civila prevede ca responsabilul acesteia trebuie sa acopere prejudiciul chiar daca ar rezulta din neglijenta sau imprudenta sa.
Este indiferent daca banca, in mod intenționat si cu rea-voința a urmărit si a perceput sume de bani nedatorate sau daca acesta este rezultatul unei simple erori.
Gravitatea vinovăției nu constituie, în principiu, un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor. Autorul prejudiciului răspunde integral
chiar si pentru culpa cea mai ușoara iar prejudiciul va trebui sa fie reparat de către autor integral, indiferent daca l-a prevăzut sau nu în momentul săvârșirii faptei.
Scopul răspunderii civile delictuale este acela de a incerca pe cat posibil repararea prejudiciului si acoperirea integrala a daunelor suferite, restabilindu-se astfel situația anterioara faptei prejudiciabile.
Instanța de fond isi motivează respingerea daunelor morale pe inexistenta unei cererii de rambursare anticipată a creditului, aspect care este irelevant deoarece există, recunoașterea pârâtei ca a fost rambursat creditul, prin mențiunea aflata pe foaia de varsamant.
Recurentul a arătat că s-a stabilit cu titlu de lucru judecat, ca a rambursat creditul, fapt reținut si de Judecătoria Turda, astfel încât existenta sau inexistenta cererii acestuia scrise nu mai are nicio relevanta, toate actele intreprinse de banca impotriva recurentului, ulterior acestei date, fiind ilicite si neîntemeiate.
In concluzie, recurentul a apreciat că hotărârea instanței de fond s-a dat cu interpretarea greșita a actelor depuse judecații, atât a actelor doveditoare a prejudiciului moral, cat si a celor doua hotărâri judecătorești pronunțate in dosarul nr._ care au reținut anumite aspecte cu autoritate de lucru
judecat. Totodată, pe baza acelorași argumente expuse pe larg mai sus, s-a apreciat ca hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal si data cu aplicarea si interpretarea greșita a dispozițiilor art.998-999 din Codul civil.
Prin întâmpinare, intimata B. C. R. S.A. a solicitat, in principal, admiterea excepțiilor de fond, peremtorii, absolute a lipsei capacității procesuale de folosința si exercițiu, precum si a lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei C. a B.C.R. S.A. si, pe cale de consecința, respingerea recursului si a acțiunii ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsita de capacitate de folosința si, pe cale de consecința, fara calitate procesuala pasiva și, în subsidiar, respingerea ca nefondat a recursului.
Pentru ca persoana chemata in judecata, indicata in calitate de parata, sa poată sta in judecata, aceasta trebuie sa aibă atât capacitate procesuala de folosința, cat si capacitate procesuala de exercițiu, potrivit art. 5 alin. 2 si alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
In cazul unei persoane juridice, pentru ca aceasta sa aibă atât aptitudinea de a avea drepturi si obligații in plan procesual, cat si aptitudinea de a-si valorifica singura drepturile procesuale si de a-si îndeplini singura obligațiile procedurale, este necesar sa aibă personalitate juridica.
S. T. constituie un dezmembramant fara personalitate juridica al unei societăți comerciale (a se vedea art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale), căreia i-au fost delegate anumite competente de către societatea comerciala deținătoare a personalității juridice - B. C. R.
S.A. Unitățile teritoriale au sarcini operative, stabilesc relații directe cu clienții, desfășoară activități specifice domeniului de activitate al băncii prevăzut in actul constitutiv. Insa, unica deținătoare a personalității juridice este societatea mama -B. C. R. S.A. București, in subordinea căreia sunt constituite toate entitățile teritoriale fara personalitate juridica.
Capacitatea de folosința si de exercițiu este deținuta de societatea mama, care este titulara drepturilor si care poate delega exercițiul drepturilor reprezentanților sucursalelor, condiție neindeplinita in cauza.
S. T. a fost mandatata de B. C. R. S.A. sa perfecteze un contract de credit si sa accepte in numele sau o garanție - titluri executorii in baza cărora se realizează executarea silita -, insa nu are personalitate juridica
si nu are dreptul de a reprezenta societatea mama in fata instanțelor de judecata, decât cu mandatul expres dat acest sens de către deținătoarea personalității juridice.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că temeiul de drept indicat de către reclamant ca fiind fundamentul cererii de chemare in judecata sunt dispozițiile art. 998, art. 999 cod civil este angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a persoanei juridice B. C. R. S.A. S. T. . In virtutea principiului disponibilității, reclamantul a stabilit cu ce fel de acțiune intelege sa investească instanța.
B. C. R. S.A. este o persoana juridica. Persoana juridica se exprima prin organele sale, parti intrinseci ale persoanei juridice. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor conferite, sunt actele persoanei juridice insasi, art. 2 din Decretul nr. 31/1954. Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele sale obliga insasi persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor, art. 3 din Decretul nr. 31/1954. Aceasta inseamna ca "răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajata ori de cate ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcției ce le revine vor fi săvârșit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii."
Pentru a putea fi angajata răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, in condițiile art. 998, art. 999 Cod civil, reclamantul P. V. A. trebuie sa facă dovada existentei unei fapte ilicite săvârșite de organele de conducere ale băncii, existentei unui prejudiciu pe care l-a suferit ca o consecința a faptei ilicite săvârșită de organele de conducere ale băncii, existentei raportului de cauzalitate intre cele doua, respectiv existentei vinovăției organelor de conducere ale băncii, adică "victima prejudiciului va trebui sa facă proba elementelor răspunderii - prejudiciu, fapta ilicita, raport de cauzalitate, vinovăție - pornind de la fapta organelor persoanei juridice.
Or, reclamantul nu a indicat si nici nu a demonstrat existenta vreunei fapte a organelor B.C.R. S.A., existenta unui prejudiciu, cu atât mai puțin existenta unui raport de cauzalitate, respectiv existenta vinovăției organelor de conducere a unității bancare.
Legea nu face distincție intre condițiile de existenta ale cele doua tipuri de prejudicii care pot fi cauzate printr-o fapta ilicita - prejudiciul patrimonial si prejudiciul moral, astfel ca pentru a putea fi angajata răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, in condițiile art. 998, art. 999 Cod civil, trebuie sa se facă dovada existentei prejudiciului; existentei faptei ilicite; existentei raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu; existentei vinovăției in comiterea faptei ilicite.
In cuprinsul acțiunii introductive nu se menționează care ar fi fapta ilicita săvârșită de persoana juridica prin organele sale, respectiv care ar fi prejudiciul moral suferit.
O fapta ilicita nu este obligatoriu sa cauzeze, atât un prejudiciu material, cat si un prejudiciu moral.
Recurentul - reclamant susține, prin cererea de chemare in judecata, faptul ca a întâmpinat numeroase dificultăți si a fost in imposibilitatea de a contacta un nou credit, iar acesta ar fi constituit prejudiciul moral pe care l-ar fi suportat. Pentru niciuna din afirmații nu sunt aduse insa dovezi in susținere.
Doar in cuprinsul motivelor de recurs se indica si se expliciteaza, care ar fi constituit in accepțiunea recurentului faptele ilicite cauzatoare de prejudicii,
precum si prejudiciul moral suportat, de asemenea fara a si proba afirmațiile sale.
Mai mult, fostul client al băncii se prevalează de propria turpitudine, deoarece a inteleles sa nu ia in considerare notificările transmise in mai si august 2006, nu a făcut niciun demers si nu a protestat la acea data in sensul in care nu datorează acele sume de bani, in sensul in care banca ar fi făcut o greșeala, ci pur si simplu le-a ignorat existenta, lasandu-le insa pe de alta parte sa isi producă efectele juridice si acceptând acest lucru.
Pornind de la acest considerent este greu de susținut faptul ca, constrângerea psihica (indicata atât ca si prejudiciu moral, cat si ca si fapta ilicita), stresul si frustrarea au putut fi cauzate de primirea unui număr mare de notificări (4 conform susținerilor din acțiune), somații, amenințări cu executarea silita (in afara notificărilor nu au mai existat alte adrese din partea băncii).
Intimata a arătat că pentru a se putea afirma si demonstra existenta unei răspunderi civile delictuale trebuie mai intai sa se pornească de la existenta unui prejudiciu moral, insa caracterul acestui prejudiciu trebuie sa fie cert, iar nu un prejudiciu eventual. Or, mai ales acest aspect nu a fost inteles si atins de către recurentul - reclamant inainte de a trece la celelalte condiții intrinseci răspunderii, nu a fost in măsura sa probeze existenta unui prejudiciu născut, cert.
In cuprinsul motivelor de recurs se susține ca existenta sau inexistenta cererii de rambursare anticipata pe care banca si-a fundamentat întreaga apărare este pur formala, întrucât banca ar fi recunoscut in scris ca recurentul
P. si-a rambursat creditul.
Este imposibil de acceptat, din punct de vedere juridic, catalogarea ca fiind pur formal a dreptului băncii de a lua din contul clientului o suma de banei fara ca la acel moment sa existe o datorie exigibila a clientului fata de banca si in absenta unei solicitări/acord expres din partea clientului in acest sens. In alta ordine de idei, împrejurarea ca in cuprinsul foii de varsamant apare mențiunea "rambursare credit" nu echivalează, asa cum se susține in motivarea recursului, cu recunoașterea de către banca a existentei unei cereri de rambursare anticipata a creditului, ci inseamna mențiunea declarata de către depunător la momentul efectuării operațiunii.
Or, împrejurarea ca depunătorul declara ca suma depusa de dansul in contul curent constituie o rambursare credit (a cărui credit a creditului primit de la o persoana fizica, juridica, de la BCR SA, o datorie primita de la o alta persoana creditata) nu echivalează cu solicitarea expresa si neîndoielnica adresata băncii de a efectua rambursarea anticipata a creditului, banca putând dispune de întreaga suma de bani depusa la acea data.
S-a arătat că sentința civila nr. 497 din_, dosar nr._ al Judecătoriei Sector 3 București nu este opozabila băncii.
Prin decizia civilă nr.850/R/2012 pronunțată la data de 26 septembrie 2012 în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin întâmpinarea formulată, intimata B. C. R. SA - S. T. a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu, precum și a lipsei calității procesual pasive a Sucursalei T., argumentul
comun al acestor excepții fiind acela că sucursala constituie un dezmembrământ fără personalitate juridică al unei societăți comerciale.
Tribunalul reține că în cauză are calitate procesuală pasivă B. C.
R. SA - S. T. . La judecata în fond a cauzei actele procedurale au fost îndeplinite de către pârâta B. C. R. SA, respectiv întâmpinarea, răspunsul la interogatoriu și concluziile scrise aparțin acesteia. Reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată S. T. a băncii, ci chiar B. C. R. SA prin S. T. . Cum nu s-a invocat o lipsă a mandatului Sucursalei T. de a reprezenta banca în litigiu, iar consilierii juridici care au reprezentat interesele pârâtei în fața instanței au primit delegație de la B. C. R. SA, tribunalul reține că nu sunt întemeiate excepțiile invocate. Pe de altă parte, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.316 coroborate cu cele ale art. 396 c.pr.civ., conform cărora recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. O eventuală admitere a acestor excepții ar determina respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată și crearea unie situații nefavorabile recurentului.
Recurentul a invocat faptul că hotărârea pronunțată de prima instanță cuprinde motive contradictorii, susținându-se că soluția de respingere a daunelor morale contravine soluției de admitere a cererii de plată a sumei de
1.285 lei pretinsă cu titlu de plată nedatorată.
Tribunalul reține că în mod neîntemeiat a fost invocat ca și motiv de recurs art. 304 pct. 7 c.pr.civ.
Prin cererea dedusă judecății reclamantul P. V. A. a solicitat obligarea pârâtei B. C. R. SA - S. T. la plata sumei de 1.285 lei, temeiul de drept invocat fiind plata nedatorată conform art. 1.092 c.civ. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei și la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, temeiul de drept al acestei pretenții fiind reprezentat de art. 998-999 c.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Prima instanță a reținut faptul că reclamantul a făcut o plată nedatorată în limita sumei de 1.285 lei și a obligat pârâta să restituie această sumă. Cererea având ca obiect plata daunelor morale a fost respinsă pentru considerentul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Tribunalul reține că izvorul obligațiilor pretinse de către reclamanta este diferit, respectiv pentru plata nedatorată izvorul generator al obligației îl constituie un fapt juridic licit, în cazul de față executarea de către reclamantul recurent a unei obligații la care nu era ținut, pe când pentru plata daunelor morale izvorul generator al obligației îl constituie un fapt ilicit cauzator de prejudicii, respectiv fapta pârâtei de pretinde, în mod nelegal, de la reclamant plata unei datorii. Condițiile care trebuie îndeplinite pentru fiecare instituție juridică în parte sunt diferite, iar îndeplinirea condițiilor plății nedatorate nu atrage după sine și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, pretențiile formulate fiind distincte prin izvorul lor de drept, astfel încât soluția
instanței nu cuprinde dispoziții contradictorii.
Ca temei de drept al cererii de recurs a fost invocat și art. 304 pct. 8 c.pr.civ. conform căruia hotărârea este nelegală dacă instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Însă, acest motiv de recurs nu își găsește acoperire motivele de fapt ale cererii de recurs, nefiind invocate motive care să ducă la concluzia că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus
judecății.
Motivele de recurs invocate în legătură cu modalitatea în care prima instanță a soluționat pretențiile având ca obiect daune morale se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
După cum s-a reținut, pentru pretențiile având ca obiect daune morale, reclamantul trebuia să dovedească îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de lege pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Deși în cuprinsul cererii de chemare în judecat, reclamantul nu a indicat care sunt faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, prin cererea de recurs a arătat că aceste fapte constau în fapta pârâtei de a urmări reclamantul pentru încasarea unor sume de bani nedatorate, constrângerea morală a reclamantului în a plăti sume de bani suplimentare și încasarea acestor sume, înregistrarea reclamantului în evidența Biroului de risc bancar și încasarea pe nedrept a asigurării de credit.
Tribunalul reține că toate aceste fapte pretins a fi săvârșite de către pârâtă nu au un izvor delictual. Pârâta a întreprins toate aceste măsuri în vederea executării contractului de credit nr. 3486/2003 încheiat cu reclamantul, în calitate de împrumutat, iar faptele imputate au legătură directă cu modul în care intimata B. C. R. SA a înțeles să execute clauzele contractului de împrumut.
Astfel, faptele ilicite invocate de reclamantul recurent constau în nerespectarea contractului de credit încheiat între părți, respectiv în încercarea intimatei de a executa mai mult decât datora debitorul și de a încălca clauzele contractuale care reglementau posibilitatea restituirii anticipate a creditorului.
Cum răspunderea civilă delictuală constituie dreptul comun al răspunderii civile, iar răspunderea civilă contractuală este o răspundere cu caracter derogator, ori de câte ori suntem în prezența unei răspunderi derivând din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unor obligații contractuale, se aplică regulile răspunderii civile contractuale și nu cele are răspunderii civile delictuale. În mod greșit și-a întemeiat reclamantul cererea pe dispozițiile art. 998 c.civ., prejudiciul moral pretins de acesta avându-și izvorul în răspunderea contractuală a pârâtei.
Tribunalul reține că nici prejudiciul moral pretins de către reclamantul recurent nu a fost pe deplin motivat în fapt în cuprinsul cererii de chemare în judecată, elementele componente ale acestui prejudiciu fiind inserate numai în cuprinsul cererii de recurs. De asemenea, tribunalul reține că prejudiciul moral trebuia dovedit, sarcina probei revenind reclamantului conform dispozițiilor art. 1.169 c.civ. Faptul că recurentul a fost înscris în evidențele Biroului de credite nu face dovada prejudiciului său moral, respectiv a suferinței psihice pretins a fi cauzate.
Față de considerentele reținute, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și, având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. V. A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul P. V. A. în contradictoriu cu intimata B. C. R. SA - S. T., împotriva sentinței civile nr. 568/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
S. I. | C. | G. | V. | Laura Oros | C. | P. |
Red.SI/MM 2 ex./_
Judecător fond: Ana Aldea,
Judecătoria Turda, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 464/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 607/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
