Decizia civilă nr. 302/2013. Acțiune în pretenții comerciale
Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 302/R/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din :
PREȘEDINTE - V. L. O. JUDECĂTOR - S. I. JUDECATOR - C. G.
GREFIER -S. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul C. LOCAL AL
M. C. -N., în contradictoriu cu intimata S. OMNIASIG V. I. G. S., împotriva sentinței civile nr. 24173/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat Opriș Anastasia în substituirea avocatului titular O. Podaru, cu delegație de substituire depusă la acest termen, lipsind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar, la data de 13 mai 2013, prin fax, întâmpinare din partea intimatei.
Reprezentanta intimatei depune la dosar încă un exemplar din întâmpinare pe pentru fi comunicată recurentului.
T. ul, întrucât recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri, nu apreciază necesară amânarea soluționării cauzei în vederea comunicării întâmpinării.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții de invocat și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 24173/_, ca fiind temeinică și legală, conform motivelor invocate prin întâmpinare. Apreciază că, din probatoriul administrat în prima instanță au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel pe de o parte, locul și data producerii accidentului reiese nu numai din declarația conductorului auto dar și din celelalte înscrisuri care sunt total legale raportat la dispozițiile actuale privind procedura avizării și plata despăgubirilor în temeiul unui contract de asigurare facultativă. Părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Din moment ce recurentul nu a propus expertiza în condițiile procedurale nu poate în recurs să critice hotărârea pentru faptul că nu s-a administrat proba cu expertiza.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 24173/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._, a fost admisă actiunea formulata de reclamanta OMNIASIG V. I. G. SA impotriva paratului C. LOCAL AL M. C. -N., fiind obligat paratul sa achite in favoarea reclamantei suma de 1820 lei reprezentand despagubire achitata in dosarul de daune nr.AVA/CJ/01301/2008, suma la care se va adauga dobanda legala calculata incepand cu data achitarii indemnizatiei si pana la achitarea integrala a debitului și la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 157,5 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că in data de_ a fost deschis dosarul de daune AVA/CJ/01301/2008 la solicitarea proprietarului autoturismului cu nr.de inmatriculare_ (f.6). Acest autoturism, proprietatea SC MISS DISTRIBUTION G. SRL (f.19), beneficia de polita CASCO AVA nr.0455173 incheiata la SC B. A. V. I. G. SA, actuala OMNIASIG V. I. G. SA, cu valabilitate pentru perioada_ -_ (f.15-16).
In data de_ autoturismul a fost condus de dl.Moncea Ion Sorin, potrivit delegatiei depuse in copie la fila 18 din dosar si a suferit o avarie constand in avarierea anvelopelor dreapta fata si spate. Potrivit declaratiei depuse in copie la fila 20 din dosar, pe str.Oasului din C. -N. conducatorul autoturismului cu nr.de inmatriculare_ a intrat intr-o groapa nesemnalizata, carosabilul in zona respectiva fiind plin de gropi. In baza politei de asigurare in vigoare a fost formulata cererea de despagubire ce a generat constituirea dosarului de daune. Dupa efectuarea cercetarilor de catre inspectorul de daune numit de asigurator, cercetari ce au constat si in fotografierea locului indicat de catre conducatorul auto (f.8-13) s-a stabilit ca valoarea reparatiilor necesare se ridica la suma de 1820 lei, potrivit facturii seria CJADX nr.0013782/_ (f.16). Aceasta suma a fost achitata de catre asigurator, in baza politei de asigurare in vigoare prin ordinul de plata nr.1859/_ (f.4). In data de_ reclamanta a notificat paratul in vederea stingerii pe cale amiabila a debitului datorat (f.28-31), insa, in lipsa unui raspuns din partea acestuia, in data de_ a fost inregistrata pe rolul J. i Sectorului I B. actiunea in regres formulata cu privire la mai multe dosare de daune. In sedinta publica din_ instanta initial investita cu solutionarea cauzei a admis exceptia necompetentei teritoriale invocate de parat prin intampinarea depusa la dosar si a dispus trimiterea cauzei, spre competenta solutionare, in favoarea J. i C. -N. . La termenul de judecata din_ instanta a dispus disjungerea cauzei si formarea a 19 dosare, fiecare dintre ele avand ca obiect unul dintre dosarele de daune cuprinse in actiunea initiala.
Instanța de fond a reținut că avariile cauzate autoturismului cu nr.de inmatriculare_ in data de_ s-au datorat gropilor din carosabil, legatura dovedita de cercetarile efectuate si necontestata de parat. Potrivit art.22 din OG nr.43/1997 administrarea drumurilor judetene se asigura de consiliile judetene, iar a drumurilor de interes local de catre consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora, iar, in conformitate cu art.5 alin.2 din OUG nr.195/2002 administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzator, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei si ia toate masurile de inlaturare a acestuia.
In cazul de fata str.Oasului din C. -N. se afla in proprietatea C. ui Local al mun. C. -N., potrivit adresei nr.91878/453/_, astfel incat paratul trebuia sa ia masurile necesare in vederea pastrarii carosabilului intr-o stare corespunzatoare. In conditiile in care reclamanta a achitat contravaloarea despagubirilor aferente autoturismului cu nr.de inmatriculare_, in temeiul art.22 din Legea nr.136/1995,
instanta a admis actiunea formulata si a dispus obligarea paratul sa achite in favoarea reclamantei suma de 1820 lei reprezentand despagubire achitata in dosarul de daune nr.AVA/CJ/01301/2008, suma la care se va adauga dobanda legala calculata incepand cu data achitarii indemnizatiei si pana la achitarea integrala a debitului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul C. LOCAL AL M.
C. -N., solicitând admiterea recursului și în principal, casarea hotărârii, cu consecința transmiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod proc.civ., respectiv dispozițiile legale privind citarea părților, C. Local al M. C. -N. nefiind citat pentru termenul_, când a fost pronunțată sentința civilă nr._ a Judecătoriei C. -N., comunicarea actelor de procedură, respectiv nu i-a fost comunicată precizarea de acțiune pentru dosarul nr. 22._ al Judecătoriei
C. -N., dosar disjuns din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului I
B. și respectarea dreptului la apărare, în sensul că prin întâmpinarea depusă la registratura Judecătoriei Sectorului I B., la data de_, a solicitat și disjungerea cererilor formulate în dosarul nr._ și judecarea acestora separat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 164 Cod Procedură Civilă. În speță fiind vorba despre o acțiune civilă delictuală, din dispozițiile art. 998-999 Cod civil, rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea civilă a pârâtului trebuie îndeplinite patru condiții: fapta ilicită, prejudiciul, culpa si raportul de cauzalitate, instanța fiind obligată a verifica întrunirea acestor condiții pentru fiecare dosar de daună în parte. Or, odată cu dispunerea disjungerii dosarelor de daună i s-a comunicat și sentința atacată fără a-și putea formula apărări pe fondul cauzei.
Recurentul a mai arătat că pentru a asigura respectarea principiului contradictorialitatii este imperios necesară - ca in litigiile in care au fost administrate probatorii cu înscrisuri sau expertize -acordarea părtilor din proces a posibilității de a se familiariza cu probele depuse la dosarul cauzei. In acest sens, având in vedere ca analizarea actului de procedura de către C. Local al M. C. -N. nu a fost posibilă apreciază întemeiata solicitarea sa privind casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare. Dreptul la un proces echitabil inseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecata, in condiții care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa, ceea ce se realizează, prin asigurarea dreptului sau la apărare. In acest sens, Înalta Curte de Casație si Justiție secția civila si de proprietate intelectuala s-a pronunțat privind nerespectarea principiului contradictorialitatii, principiu care asigura si dreptul la apărare, sancțiunea fiind nulitatea hotărârii, intrucat pentru asigurarea unui proces echitabil instanța este obligata sa respecte si sa aplice principiul contradictorialitatii, cat si a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin.l Cod procedură civilă judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea principiului contradictorialitatii (Decizia 2508/2007). In același sens, in jurisprudenta CEDO s-a stabilit ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul părtilor de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
In subsidiar, procedând la o noua judecată, recurentul solicită modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata. În primul rând, arată că înțelege să invoce excepția lipsei capacității de folosință a C. ui Local al
Clui-N. având in vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane
juridice de drept public având capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, iar in conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, in justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. In temeiul acestor prevederi normative, arată ca personalitate juridica au unitățile administrativ teritoriale indicate in cuprinsul art. 1 alin 2 lit. I din Legea 215/2001 a administrației publice locale. Considera ca in temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, potrivit cărora numai persoana juridica are capacitate procesuala, respectiv exercițiul drepturilor procedurale, considerând ca C. Local al M. C. -N. nu are capacitate juridica si, pe cale de consecința, nu poate sta in judecata in calitate de parte. Pentru a fi parte in procesul civil, atât paratul - cat si reclamantul - trebuie sa indeplineasca, alături de alte cerințe specifice si condiția existentei capacității procesuale, lipsa acesteia implicând respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei, soluția instanței de fond este netemeinică si nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea eronată a prevederilor legale incidente. Cele patru condiții în care poate fi antrenată răspunderea civilă, în conformitate cu dispozițiile Codului Civil, art. 998-999 sunt: fapta ilicită, prejudiciul, culpa și raportul de cauzalitate.
In privința faptei ilicite, arată ca, potrivit normelor de drept in domeniul răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă acțiunea sau inacțiunea ce are ca repercusiune incalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane. Fata de acest aspect, S. B.C.R. A. V. I. G. S. susține ca aceasta ar fi constat in neindeplinirea obligațiilor privind administrarea drumului public -in cauza, str. J.J. Rousseau, C. -N., prin nesemnalizarea gropii din carosabil. Fapta ilicită pretinsa astfel de reclamanta nu a fost probata, singura proba fiind fotografiile indicând locul producerii avariei depuse la dosar, având doar caracter extrajudiciar. De asemenea, nu poate fi stabilit in concret momentul producerii avariei astfel menționata in cuprinsul cererii de chemare in judecata, fotografiile anexate ce indica denivelarea din carosabil nefiind datate. Prin urmare, defecțiunile autovehiculului puteau fi produse mult după ori anterior datei menționată in cuprinsul acțiunii introductive, având in acest sens doar o simpla declarație a conducătorului auto. Totodată, apreciază ca locul producerii incidentului rutier nu poate fi identificat in mod concret ca fiind str. Oașului din C. -N., in lipsa, unor dovezi concludente, simpla declarație a conducătorului auto nefiind îndeajuns pentru a proba existenta raportului de cauzalitate in temeiul cerințelor expres stabilite de art. 998-999 C. civ.
Cat privește prejudiciul, recurentul a arătat ca acesta consta in avarierea autovehiculul marca BMW 530D, cu numărul de înmatriculare_ si implicit, diminuarea patrimoniului societății de asigurări, constând in despăgubirea achitata asiguratului in cauza. In privința evidențierii concrete a pagubei produsa mașinii, se poate observa ca la dosarul cauzei au fost depuse fotografii indicând prejudiciul produs- anvelopa dreapta față și spate, fara a fi datate, determinand-o sa creadă că avaria astfel produsă nu poate fi probată in mod concret pentru a putea vorbi de antrenarea răspunderii civile delictuale.
Intre fapta ilicita si prejudiciul astfel cauzat trebuie sa existe un raport de cauzalitate pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Dreptul la reparație poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt, neîndoielnic o consecința directa a faptei ilicite. In acest caz, nu poate fi demonstrat faptul ca drumul denivelat sau nesemnalizat din str. Oașului ar fi determinat direct și nemijlocit producerea accidentului. Faptul ca str. Oașului era într-o stare tehnică necorespunzătoare nu
implică automat angajarea răspunderii recurentului pentru un eveniment rutier care s-ar fi putut întâmpla oriunde și oricând. C. Local al M. C. -N. răspunde într-adevăr pentru prejudiciile cauzate ca urmare a stării tehnice a drumului public, dar numai în ceea ce privește pe acelea situate pe raza unității administrativ teritoriale. Ori, în speță, nu rezultă decât din declarația conducătorului auto că evenimentul rutier s-ar fi produs pe raza municipiului C. -N. . Raportul de cauzalitate este o condiție esențială a răspunderii delictuale, dar totodată criteriul in funcție de care se determină întinderea reparației datorate persoanei prejudiciate. In cazul prezentului litigiu stabilirea raportului de cauzalitate nu poate fi realizata, legătura concretă între fapta ilicita si prejudiciul astfel produs nu poate fi evidențiată. Totodată, producerea prejudiciului poate fi precedată sau insotita de mai multe acțiuni sau inacțiuni, fiind implicate în acest sens o serie de imprejurari, cauze si condiții, prin urmare ar fi dificil de identificat în mod concret care dintre acestea ar fi direct determinante ale antrenării răspunderii civile delictuale pentru paguba astfel pricinuita. Așadar, s-a arătat că este posibil ca nu numai drumul denivelat si nesemnalizat să fi produs avaria, ci și conduita conducătorului -Moncea Ion-Sorin- s- au existența unor probleme anterioare ale autoturismului in cauza, acesta fiind în situația de a-l avaria intenționat. Recurentul a arătat că în opinia sa se impune, dacă mai este posibil, efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se determina științific toate corelațiile dintre fapte si imprejurari, reținându-se pentru stabilirea cauzalității doar acelea care au contribuit direct sau indirect, imediat sau nemijlocit la producerea prejudiciului.
Raportat la culpă, ca si condiție esențială, s-a arătat că art. 998 C. civ. prevede ca obligația de reparare a prejudiciului revine celui din a cărui greșeala s-a ocazionat, cu alte cuvinte pentru a fi angajată răspunderea civila delictuala, este necesar ca fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului sa fie imputabilă autorului acesteia. Potrivit disp. art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul vehiculului trebuia să respecte reglementările legale imperative privind respectarea limitelor de viteză în funcție de împrejurările existente sau a condițiilor de drum. Pe de altă parte și conducătorul auto -Moncea Ion-Sorin ar putea avea o culpă concurentă sau exclusivă pentru prejudiciul produs intrucat nu s-a stabilit dacă acesta putea evita avarierea mașinii printr-o conduita preventivă sau dacă mașina mai avea unele probleme anterioare producerii accidentului. In lipsa identificării concrete a defecțiunilor produse autovehiculului, precum si in absenta dovedirii existenței raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciul astfel suferit, considerăm ca nu sunt intrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.
In privința obligării pârâtului la plata dobânzii legale calculate cu data achitării indemnizației și până la data plății efective a debitului inițial arătam ca atâta vreme cat nu sunt intrunite condițiile răspunderii, paratul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor, si pe cale de consecința, nici la plata dobânzii legale aferente acestui debit. De asemenea, se arată că solicitarea dobânzii legale din momentul arătat, nu este justificata nici in situația in care condițiile răspunderii civile sunt intrunite. Dreptul la reparație se naște in momentul întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, fiind nedesăvârșit pana la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, când despăgubirile astfel solicitate devin o creanța certa, lichida si exigibila. Pe cale de consecința, se apreciază ca pretențiile societății de asigurare nu sunt susținute de dovezi concludente sub aspectul probării elementelor care pot duce la angajarea răspunderii civile delictuale.
Recurentul mai arată că nu se află în culpă procesuală, motiv pentru care, în opinia sa, instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea acestuia la plata
cheltuielilor de judecată. Având în vedere faptul că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, raportat la prevederile art. 3041coroborate cu art. 282 Cod procedură civilă, se solicită examinarea cauzei sub toate aspectele.
Prin întâmpinare, intimata S. OMNIASIG V. I. G. S. a solicitat respingerea recursului arătând că în ceea ce privește casarea sentinței civile nr. 24174/_ solicitata de recurent, argumentele acestuia nu sunt temeinice. Recurentul C. Local C. -N. nu dovedește întrunirea condițiilor nulității întemeiate pe art. 105 alin.(2) C.p.c si anume producerea unei vătămări si imposibilitatea remedierii acestei vătămări decât prin refacerea actului de procedura. Recurentul face aprecieri de ordin general cu privire ia principiile contradictorialitatii fara a indica in mod concret cum anume s-au incalcat aceste principii si ce vătămări s-au produs. Recurentul nu poate invoca neregularitatea procedurii din moment ce la dosarul cauzei procedura de citare a fost legala. Un comportament diligent presupunea informarea de la dosarul cauzei despre actele procedurale.
Recurentul susține, în mod eronat, faptul ca în prezenta cauza acesta nu are capacitate de folosința. Fata de aceasta excepție ridicata de recurent, considera ca in mod corect a reținut instanța de fond ca in prezenta cauza recurentul are capacitate procesual pasiva. Capacitatea procesuala de folosința consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligații pe plan procesual. Coroborând aceasta definiție data capacității de folosința cu dispozițiile art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, care arata ca "administrarea drumurilor de Interes local este asigurata de consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora", rezulta in mod cat se poate de concludent faptul ca aceste consilii locale au calitatea de administratori ai drumurilor publice de interes local. Or, în calitatea acestora de administratori ai drumurilor de interes local aceștia au obligația de a le menține in stare corespunzătoare, astfel incat, evenimente rutiere asemenea celui care s-a produs in prezenta cauza sa nu aiba loc. In sensul celor enunțate mai sus, din care rezulta ca, consiliului local îi incumba obligația de a administra drumurile de interes local, trebuie amintite si prevederile art. 5 alin. (6) din Codul rutier - OUG nr. 195/2002. Astfel, după cum se poate observa aceasta obligație a consiliului local, in calitate de administrator al drumului in cauza, rezulta si din prevederile legale enunțate anterior. Or, daca consiliului local ii revin astfel de obligații, in cazul neindeplinirii lor acestea pot fi trase la răspundere. Avem de a face cu o capacitate procesuala de folosința speciala raportat numai la materia administrării drumurilor.
Fată dispozițiile art. 20, art. 21 si art. 23 din Legea 215/, trebuie avut in vedere raportul intre o dispoziție generala cum este cea din Legea 215/2001 si o dispoziție speciala cum este cea din OG 43/1997. Din moment ce printr-o dispoziție speciala, respectiv OG 43/1997, s-a derogat la de legea generala, iar prin aceasta dispoziție se instituie o capacitate de folosința a consiliilor locale/județene raportat la administrarea drumurilor nu se poate contesta capacitatea paratului C. Local C. -
de a sta in judecata in prezentul proces. In concluzie, din cele arătate anterior rezulta ca administratorul drumului pe care si din cauza stării căruia s-a petrecut incidentul rutier are atât capacitatea juridica de a sta în instanța, cat si calitatea procesuala de a răspunde pentru prejudiciile produse.
Pe fondul recursului, intimata a solicitat respingerea acestuia ce nefondat si menținerea hotărârii primei instanțe ca legala si temeinica. Instanța de fond, in mod corect, a reținut faptul ca in prezenta cauza au fost probate condițiile răspunderii civile delictuale. Dovada prejudiciului a fost făcuta in baza documentelor fiscale de reparație emise de către societatea AUTOWORLD si achitate de intimata prin ordin
de plata, după cum în mod corect a reținut instanța de fond. În ceea ce privește fapta ilicita aceasta consta în neîndeplinlrea obligațiilor legale ce decurg din dispozițiile
O.U.G. nr. 195/2002 si O.G. nr. 43/1997 si constau in neindeplinirea obligațiilor legale in domeniul întreținerii drumurilor stabilite si anume administrarea rețelei stradale principale, din care face parte si str. J.J.ROUSSEAU. Legătura de cauzalitate între fapta Ilicita si prejudiciu a fost probata cu declarațiile conducătorului auto în care sunt consemnate cauzele si împrejurările producerii accidentului, cu înscrisurile emise de organele de politie, respectiv cu autorizația de reparație emisa in baza declarației conducătorului auto seria CR nr. 0446544 emisa de IPJ CLUJ, în care sunt consemnate avariile suferite de autoturismul asigurat CASCO. Referitor la forța probanta a acestor documente, cele consemnate în baza declarației pe proprie răspundere fac dovada până la proba contrara, iar aceasta proba contrara nu a fost făcuta în cauza de către parata. Aspectele constatate personal de către agentul de politie referitor la identitatea persoanei, a faptului prezentării acesteia în fata sa si a celor declarate de conducătorul auto, fac dovada pana la înscrierea în fals, conform art.1171 si art.1173 Cod civil. Recurentul nu a cerut administrarea unor altor probe in combaterea celor constatate si consemnate de organele de politie astfel incât apreciază ca intimata, care s-a subrogat in drepturile asiguratului sau in limitele indemnizației plătite, este indreptatita sa-si recupereze suma achitata de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei.
Potrivit art. 79 alin.l din O.U.G nr.195/2002, conducătorii auto implicat în accidente în urma cărora au rezultat numai pagube materiale si care nu constituie fapte prevăzute de legea penala sunt obligați sa se prezinte la unitatea de politie competenta pe raza căreia s-a produs accidentul pentru întocmirea documentelor de constatare, care se eliberează numai în baza declarațiilor scrise ale celor implicați. Potrivit art. 180 alin. 9 din H.G. 1391/2006, pentru autovehicule implicate in accidente de circulație din care au rezultat pagube materiale, politia rutiera eliberează proprietarilor sau deținătorilor autorizație de reparație, cu excepția situației in care s-a incheiat o constatare amiabila de accident a cărei valabilitate a fost atestata de societatea de asigurări abilitata.
Nu in ultimul rând, vinovăția recurentului-parat este probata prin faptul ca, în calitatea sa de administrator a arterei rutiere, consiliui local nu a luat masurile ce se impuneau pentru remediere ori înlăturarea de îndată a obstacolelor ce puneau în primejdie siguranța traficului. Astfel, in mod corect a reținut instanța de fond ca vinovăția paratei imbraca, in cauza, forma neglijentei sau imprudentei, aceasta omitand sa ia masurile necesare pentru a impiedica producerea degradărilor unor vehicule care circula pe strazile de care răspunde.
Fata de critica adusa de recurent precum ca ar fi trebuit administrata proba cu expertiza, intimata considera ca aceasta este neintemeita fata de dispozițiile art. 129. Cod proc.civ. Așadar din moment ce recurenta nu a propus expertiza în condițiile procedurale nu poate in recurs sa critice hotărârea pentru faptul ca nu s-a administrat proba cu expertiza evidențiind mai degrabă o atitudine procesuala nu tocmai corecta.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
La_ a fost deschis de către intimata S. OMNIASIG V. I. G. S. (fosta S. B. A. V. I. G. S. ) dosarul de daune AVA/CJ/01301/2008 la solicitarea proprietarului autoturismului cu numărul de înmatriculare_, S. MISS DISTRIBUTION G. S.R.L. La_ autoturismul a fost condus de dl. Moncea Ion Sorin si a suferit avarierea anvelopelor dreapta fată si spate. Potrivit declarației
conducătorului auto aflată la dosarul de pe str. Oasului din C. -N. acesta a intrat intr-o groapa nesemnalizata.
In baza poliței de asigurare in vigoare a fost formulata cererea de despăgubire ce a generat constituirea dosarului de daune. După efectuarea cercetărilor de către inspectorul de daune numit de asigurator, cercetări ce au constat si in fotografierea locului indicat de către conducătorul auto s-a stabilit ca valoarea reparațiilor necesare se ridica la suma de 18200 lei, potrivit facturii seria CJADX nr.0013782/_ . Aceasta suma a fost achitata de către asigurator, in baza poliței de asigurare in vigoare prin ordinul de plata nr. 1859/_ . In data de_, intimata a notificat recurentul in vederea stingerii pe cale amiabila a debitului datorat, iar în lipsa unui răspuns din partea acestuia, la_, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B. acțiunea in regres formulata cu privire la mai multe dosare de daune. În ședința publica_ instanța inițial investita cu soluționarea cauzei a admis excepția necompetentei teritoriale invocate de pârât prin întâmpinarea depusa la dosar si a dispus trimiterea cauzei, spre competenta soluționare, in favoarea Judecătoriei C. -N. . La termenul de judecata din_, instanța a dispus disjungerea prezentei cauze din dosarul_ și formarea uni dosar, stabilindu-se termen pentru soluționarea cauzei la data de_ .
În ceea ce privește susținerea recurentul cu privire la nelegarea citare a acesteia în prezentul dosar, tribunalul reține că această susținere este neîntemeiată deoarece din încheierea civilă pronunțată în ședința publică din_ în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. rezultă că pentru acest termen de judecată recurentul a fost legal citat, iar pentru termenul de judecată din_, recurentului i s-a comunicat citația la data de_ în condițiile art. 92 Cod proc.civ., dovada de comunicare fiind semnată și parafată de angajatul însărcinat cu primirea corespondenței (fila 28 dosar fond). Astfel, prin citarea recurentului la toate termenele de judecată din acest dosar, instanța de fond a creat toate premisele pentru ca acesta să își exercite dreptul la apărare, acesta având posibilitatea de "a se familiariza cu probele administrate în cauză";, iar faptul că recurentul nu a înțeles să își desemneze un reprezentant care să îi apere interesele în cauză nu poate fi apreciat ca fiind o omisiune a instanței de fond care să afecteze dreptul la apărare al părților, neexercitarea acestui drept reprezentând o lipsă de diligență a recurentului care nu poate fi opusă intimatei, raportat la principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans și nici nu poate constitui un motiv de casare a hotărârii instanței de fond.
Mai mult, raportat la încheierile aferente termenelor din_ și_, tribunalul reține că toate problemele de drept invocate în cauză au fost puse în discuția părților, fiind respectate principiile oralității și contradictorialității procesului civil, iar faptul că recurenta nu s-a prezentat în instanță nu este de natură a schimba acest fapt. De asemenea, în mod corect a subliniat intimata că recurenta nu poate invoca propria sa lipsă de diligență în conducerea procesului prin invocarea lipsei de rol activ a instanței de fond. Astfel, raportat la motivele invocate anterior, tribunalul retine că în cauză nu sunt incidente motivele de casare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.
În ceea ce privește motivul de recurs constând în lipsa capacității de folosință a recurentului pârât C. LOCAL AL M. C. -N., tribunalul reține că potrivit art. 5 din OUG 195/2002 "Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le
mențină in stare corespunzătoare. Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației, si sa ia toate masurile de înlăturare a acestuia", iar potrivit art. 21 si urm. din OG 43/1997 "administrarea drumurilor județene se asigura de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate in intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de arta, amenajările si accesoriile aferente, care vor fi in administrarea consiliilor locale respective". Astfel, deși art. 21 și următoarele din Legea nr. 215/2001, personalitate juridică au doar unitățile administrativ teritoriale care sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, această lege reprezintă norma generală, normă de la care legiuitorul a derogat în mod expres prin instituirea normei speciale cuprinse în art. 21 si urm. din OG 43/1997, norme derogatorii și de strictă aplicare care în prezenta cauză conferă recurentului pârât o capacitate specială de folosință, acesta putând sta în nume propriu în proces în litigiile generate de modul de administrare a drumurilor publice aflate în administrarea sa. Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 21 și următoarele din O.G. nr. 43/1997, cu modificările ulterioare, raportat la dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 și art. 41 Cod procedură civilă, tribunalul reține că acest motiv de recurs este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
În continuare, retine că fată de dispozitiile art. 1169 Cod civ., sarcina probei situatiei de fapt invocate revine reclamantului. Or, în cauză, singurele probe administrate în cauză sunt înscrisurile aflate în dosarul de daună AVA/CJ/01301/2008, acte emanate de la intimata reclamantă, iar declarația conducătorului autoturismului, dl. Moncea Ion Sorin, este o declarație extrajudiciară, dată tot în fața prepușilor intimatei reclamante. Astfel, nota de constatare emisă de intimata reclamantă, care nu a fost însusită de către recurent prin semnătură, si planșele fotografice cu privire la care nu s-a probat că reprezintă situatia de fapt de la data producerii prejudiciului, nu pot constitui o probă împotriva recurentului pârât, acestea trebuind coroborate cu alte mijloace de probă, iar declarația extrajudiciară nu îndeplinește condițiile de exigibilitate prevăzute de principiul contradictorialității care guvernează procesul civil.
În ceea ce privește referirea intimatei la dispozițiile art. 79 din OUG nr. 195/2001, tribunalul reține că această normă nu conferă o putere probatorie, alta decât cea reglementată de dispozițiile Codului civil și Codului comercial, notei de constatare dresată de prepușii săi, aceasta cel mult putând fi considerată un început de probă scrisă care însă trebuia coroborat cu alte mijloace de probă care trebuiau administrate în cauză de către reclamantă. În fața instanței de fond însă nu au fost administrate alte mijloace de probă decât înscrisurile provenind de la intimata reclamantă si neopozabile recurentului, nefiind semnate de către acesta.
Or, nereieșind din probele administrate existența unei fapte ilicite, una din condițiile cumulative necesar a fi îndeplinite pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a recurentului pârât, condiție prevăzută de art. 998 Cod civil, tribunalul reține că nu se mai impune analizarea îndeplinirii celorlalte condiții privitoare la prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție, reținând că în lipsa dovezilor privind îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 998 Cod civil, în mod greșit instanța de fond a procedat la obligarea pârâtului recurent la plata sumei de 1820 lei cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, raportat la prevederile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., va admite recursul declarat de recurentul C. LOCAL AL M. C. -N., în contradictoriu cu intimata S. OMNIASIG V. I. G. S., împotriva sentinței civile nr. 24173/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va modifica în întregime în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S. OMNIASIG V. I. G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul C. LOCAL AL M. C. -N., în contradictoriu cu intimata S. OMNIASIG V. I. G. S., împotriva sentinței civile nr. 24173/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S. OMNIASIG V. I. G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. L. O. S. I. C. G. S. M.
În concediu de odihnă semnează locțiitor presedinte
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 2ex./_
Judecător fond: A. N. Judecătoria Cluj-Napoca
← Decizia civilă nr. 716/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 38/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
---|