Decizia civilă nr. 572/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 572/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții SC T. E.
S. și SC S. I. S. împotriva sentinței civile nr.5563/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei SC T. E.
S., d-l avocat G. T., cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată și reprezentanta recurentei SC S. I. S., în substituirea d-lui avocat Hâlma G. Valeriu, d-na avocat Secară I. D., cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentei SC T. E. S. depune la dosar dovada achitării taxei judiciar de timbru în cuantum de 337 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
Instanța acordă cuvântul reprezentanților recurenților asupra competenței T. ului Specializat C. de soluționare a recursurilor formulate.
Reprezentanții recurenților apreciază că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze cele două recursuri deduse judecății.
Instanța, prin raportare la dispozițiile art. 2821 alin.1 Cod.pr.civ. coroborat cu prevederile art. 1591alin. 2 Cod.proc.civ., apreciază că este competentă general, teritorial și material să soluționeze recursurile deduse judecății.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar la data de 7 octombrie 2013, din partea recurentei SC T. E. S., întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu reprezentanta recurentei SC S. I. S. .
De asemenea, se constată faptul că sa depus la dosar la data de 30 octombrie 2013, din partea recurentei SC S. I. S., întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu reprezentantul recurentei SC T. E. S. .
Reprezentantul recurentei SC T. E. S. depune la dosar un înscris intitulat "foaie de pontaj";, emisă de către SC DMT CONSTRUCT S., prin intermediul căreia dorește să facă dovada faptului că pentru luna iunie 2012 s-
a întocmit această foaie de pontaj, prezentând spre vedere instanței și reprezentantei recurentei SC S. I. S. originalul acestui înscris.
Instanța constată faptul că mențiunea făcută în partea de jos a înscrisului depus la dosar de către reprezentantul recurentei SC T. E. S. este o mențiune olografă făcută cu un alt tip de instrument de scris decât restul înscrisului.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului celor două recursuri formulate.
Reprezentantul recurentei SC T. E. S. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în partea a sentinței civile nr.5563/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și rejudecarea cauzei pe fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, prin raportare la motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de recurs. În continuare, arată că instanța de fond nu a ținut cont în totalitate de declarațiile martorilor audiați în cauză, prin care se arată cu certitudine faptul că utilajul Bedford S 2012 dat în folosință de către SC T.
E. S. a fost folosit de către SC S. I. S. în perioada mai-iunie 2012, fapt ce rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond apreciind în mod eronat faptul că dovada folosirii utilajului a fost făcută doar pentru o perioadă de o lună. De asemenea, solicită acordarea de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta recurentei SC S. I. S. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea recursului formulat de către recurenta SC T. E. S. și modificarea în totalitate a sentinței civile nr.5563/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, prin raportare la toate motivele expuse pe larg în cuprinsul scriptelor depuse la dosarul cauzei. În continuare, arată că în cadrul raporturilor comerciale cu SC T. E. S. nu s-a convenit închirierea utilajului Bedford S 2012 într-o modalitate concretă, respectiv utilizarea acestuia în baza unui tarif și nu s-a convenit o modalitate de cuantificare și confirmare a unor eventuale ore lucrate, acest utilaj fiind folosit cu titlu gratuit, aspect ce a fost confirmat de către martorii audiați în fața instanței de fond. De asemenea, arată faptul că instanța de fond a obligat în mod eronat recurenta SC S. I. S. la plata unor sume ce nu rezultă dintr-o relație contractuală sau dovedite printr-o factură fiscală, învederând faptul că dispozițiile art. 155 din Codul Fiscal statuează că "pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, factura trebuie emisă cel târziu până la cea de-a 15- a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei";. În continuare, solicită diminuarea onorariului avocațial încuviințat de către instanța de fond în favoarea reclamantei SC T. E. S., apreciind că acesta nu este proporțional cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, fiind foarte mare, în condițiile în care suma de 2.480 lei reprezentând onorariu avocațial este de 4 ori mai mare decât valoarea taxei de timbru și a timbrului
judiciar și reprezintă peste 30% din creanța propriu-zisă.
Reprezentantul recurentei SC T. E. S. solicită respingerea recursului formulat de către recurenta SC S. I. S. ca nefondat, prin raportare la toate motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, învederând faptul că prin adresa nr.816/_, recurenta-pârâtă SC S. I.
S. a arătat faptul că utilizarea cilindrului Bedford S 2012 se va factura cu 48 lei/oră, fiind un înscris care emană de la această societate și care nu a fost contestat în fața instanței de fond. În continuare, apreciază că onorariul avocațial în cuantum de 2.000+ TVA nu este exagerat, prin raportare la complexitatea cauzei și la probele ce au fost administrate în fața instanței de fond, apreciindu-l ca fiind un onorariu decent. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.240 de lei reprezentând onorariu avocațial pentru redactarea și susținerea întâmpinării.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra recursurilor formulate.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 5563/2013 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T. E. S., în contradictoriu cu pârâta SC S.
I. S. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8064 lei, reprezentând contravaloare chirie cilindru Benford S 2012, pentru o perioadă de 168 ore, cu un tarif orar de 48 lei, cu dobânda legală calculată asupra sumei datorate începând cu data de_ și până la achitarea debitului, precum și la plata sumei de 3077,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art.1777 N.C.C. "Locațiunea este contractul prin care o parte numită Locator, se obligă să asigure celeilalte părți numită Locatar, folosința unui bun, în schimbul unui preț, numit chirie.";
Din textul de lege enunțat rezultă că, locațiunea este un contract cu titlu oneros, în care ambele părți contractante urmăresc un interes propriu patrimonial, este un contract comutativ, existența și întinderea obligațiilor nu depinde de hazard, este un contract consensual, care se încheie prin acordul părților (solo consensu) îndată ce au convenit asupra bunului și prețului, fără vreo formalitate, forma scrisă fiind necesară ad probationem, este un contract cu caracter executoriu, dacă a fost înregistrat la organele fiscale, precum și cel încheiat în formă autentică.
Drept urmare, fiind consensual, contractul de locațiune se încheie prin acordul, fie și tacit la părților, fără vreo formalitate.
Așadar, contractul de locațiune nu este supus unor condiții de formă deosebite, el fiind valabil indiferent de modul de exteriorizare al consimțământului părților.
Din probele de la dosar rezultă că între părți a existat un acord tacit recunoscut indirect de către pârâtă prin procesul verbal de predare bunuri încheiat la data de_, notificare nr.766/_, precum și răspunsul la notificare înregistrat la societatea pârâtă sub nr.816/_ .
În acest sens instanța a reținut că, prin procesul verbal de predare primire bunuri încheiat la data de_, reclamanta a predat reprezentantului pârâtei, numitul Tritean Cornel, un Cilindru Benford SP 2012 în stare bună de funcționare și cu toate accesoriile complete.
Din declarația martorului Tritean Cornel rezultă că acesta, în calitate de diriginte de șantier la societatea pârâtă a semnat procesul verbal de predare primire alături de reprezentantul societății reclamante. Acest proces verbal a fost întocmit în considerarea faptului că utilajul societații pârâte s-a defectat, astfel încât utilajul identificat în actul menționat urma să îl înlocuiască. Arată că nu a purtat nici un fel de discuție cu privire la încheierea unui contract de închiriere cu privire la utilaj, ci doar a instruit deserventul cu privire la modul de utilizare a acestuia. Nu a putut preciza dacă utilajul a făcut obiectul unui contract de închiriere cu plată sau obiectul unei colaborări de ajutorare între cele două societăți.
Drept urmare, rezultă fără putință de tăgadă că, la data de_ reclamanta a predat pârâtei, prin proces verbal de predare primire semnat de către reprezentanții ambelor părți, un Cilindru Benford.
În ceea ce privește intenția părților cu privire la folosința acestui utilaj, instanța a reținut că prin interogator reprezentantul pârâtei a susținut că utilajul i-a fost dat de către reclamantă cu titlu de ajutor, fără plata vreunei chirii cu condiția să îl restituie în momentul în care aceasta din urmă are nevoie de bun, fapt nedovedit în cauză.
Arată că utilajul a fost folosit de către societatea pârâtă pentru o perioadă de 3-4 ore zilnic, divergențele dintre părți intervenind în momentul în care pârâta a notificat reclamanta să-și execute obligațiile contractuale născute în baza contractului de închiriere existent la dosar.
Martorul Bali Gyorgy a relevat faptul că, în calitate de reprezentant al pârâtei a purtat discuții cu reprezentantul societații reclamante, în ceea ce privește folosirea de către pârâtă a unui Cilindru Benford pe șantierul acesteia din urmă în vederea finalizării unor lucrări. Acest bun a fost solicitat de către pârâtă deoarece utilajul pe care îl avea în proprietate s-a defectat, astfel încât a trebui înlocuit. Nu are cunoștință despre modalitatea de preluare a utilajului, respectiv închiriere sau altă modalitate și nu a discutat prețul folosinței acestuia, ci s-a limitat strict la modul de ridicare și transport.
Susține că are calitatea de director general la societatea pârâtă și în această calitate supervizează toate actele emise de societate, respectiv contract, facturi, etc. În această calitate poate să afirme că între cele două societăți nu a exista un contract scris de închiriere, și nu are cunoștință dacă în contabilitatea societății pârâte a fost înregistrată vreo factură emisă de reclamantă pentru prețul prestației utilajului. Poate preciza doar că utilajul a fost folosit de către pârâtă cca 5-6 săptămâni.
Martorul Tunescu B. relevă faptul că, în calitate de șef șantier la SC DMT CONSTRUCT poate afirma că, după ce societatea pârâtă a terminat lucrarea pentru care s-a angajat, reprezentantul societății reclamante i-a spus că a închiriat societății pârâte un cilindru compactor de 18 tone.
Arată că reprezentantul societății reclamante nu i-a comunicat perioada închirierii acestui compactor în beneficiul pârâtei și nici prețul închirierii acestui utilaj. Poate preciza doar că SC DMT CONSTRUCT a închiriat de la pârâtă un cilindru compactor în luna aprilie 2012 și cu care a negociat tariful pe zi, astfel cum rezultă din foile de pontaj existente la dosar.
În luna mai 2012 compactorul închiriat s-a defectat, astfel încât acesta a fost înlocuit cu un alt utilaj pe care l-a folosit circa 3-4 luni.
Rezultă, așadar, din cele enunțate că, începând cu luna mai 2012, Cilindru Benford, proprietatea reclamantei s-a aflat la dispoziția pârâtei, acesta fiind folosit pentru efectuarea unor lucrări în beneficiul SC CMT CONSTRUCT
S., împrejurare ce rezultă și din foaia de pontaj existentă la dosar.
Astfel, din foaia de pontaj aferentă lunii mai 2012 rezultă că Cilindru Benford a fost folosit de către pârâtă pentru a efectua lucrări în beneficiul SC CMT CONSTRUCT o perioadă de 20 de zile.
Apoi, deși prin răspunsul la notificarea reclamantei, înregistrat la societatea pârâtă sub nr.816/_ reprezentantul acesteia din urmă susține că Cilindrul Benford a fost solicitat ca un ajutor pentru o perioadă tampon până la remedierea defecțiunii cilindrului proprietatea SC S. I. S., menționează în continuare că utilizarea cilindrului în cuantum de 130 ore a fost efectuat în contul penalităților nefacturate de către SC S. I. SRl, aferent penalităților facturate și achitate cu întârziere sau neachitate din anul 2011 în baza contractului nr.144/2011 fapt pentru care cilindul a fost preluat fără mecanic deservent. Se mai arată că, în cazul depășirii celor 130 de ore utilizate (înregistrate pe contorul utilajului) reclamanta urma să factureze cu un tarif de 48 lei/h numărul acestor ore. Comunică reclamantei faptul că după efectuarea plăților prin scontarea biletului la ordin, reprezentantul societății reclamante este așteptat la sediul societății pârâte pentru facturarea diferenței de 76,2 ore. Drept urmare, instanța a apreciat că în cauză reclamanta a făcut dovada închirierii unui Cilindru Benford pârâtei, perioada închirierii, respectiv luna
mai 2012, prețul și tariful orar fiind recunoscut de către reprezentantul acesteia din urmă prin adresa nr.816/2012.
În ceea ce privește luna iunie 2012, instanța a reținut că din nici o probă de la dosar nu rezultă că acesta a fost folosit de către pârâtă pentru efectuarea lucrărilor în beneficiul SC CMT CONSTRUCT S., la dosarul cauzei nefiind depusă fișa de pontaj aferentă acestei perioade, acest aspect rezultând și din notificarea nr.12/_ comunicată pârâtei de către reclamantă.
Mai mult, din adresa nr.766/_ comunicată reclamantei de către pârâtă rezultă că, începând cu data de_ utilajul este disponibil, urmând a fi preluat de către reclamantă, fiindu-i comunicat reclamantei faptul că începând cu data de_ pârâta asigură paza utilajului, urmând ca după această dată să nu mai răspundă de eventualele daune aduse acestuia.
În considerarea celor enunțate, instanța de fond, în temeiul art.1777 și urm. N.C.C. a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 8064 lei, reprezentând contravaloare chirie Cilindru Benford pentru o perioadă de 168 ore, cu un tarif orar de 48 lei, aferentă lunii mai 2012.
În temeiul art.1535 N.C.C., instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale calculată asupra sumei datorate începând cu data de_ (data punerii în întârziere, potrivit solicitării reclamantei) și până la achitarea debitului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 Cod pr.civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 3077,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, din care 2480 onorariu de avocat și 598,84 taxă de timbru și timbru judiciar aferent pretențiilor admise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC T. E. S., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată în totalitate, așa cum aceasta a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că prin precizarea de acțiune formulată l ultimul termen de judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 17.424 lei reprezentând contravaloarea utilizării cilindrului Benford S 2012, pentru o perioadă de 60 de zile, respectiv 363 ore, la plata dobânzii legale începând cu data de_ și la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1.255 lei taxă de timbru și timbru judiciar și 2.480 lei onorariu avocațial.
Instanța de fond a apreciat că pentru luna mai s-a făcut dovada utilizării utilajului, iar pentru luna iunie 2012 nu s-a făcut această dovadă. La dosarul cauzei au fost depuse două fișe de pontaj, pe luna mai și pe luna iunie. Este real faptul că din fișa de pontaj aferentă lunii iunie nu se poate înțelege pentru care lună este emisă, însă reclamanta susține că această fișă este cea emisă pentru luna iunie. Această probă coroborată cu declarația martorului Bali Gyorgy care a recunoscut că cilindrul a fost folosit de către pârâtă pentru o perioadă de două luni, duce clar la concluzia că pârâta a folosit bunul reclamantei o perioadă de 60 de zile.
Despre folosirea bunului de către pârâtă au făcut referire toți cei trei martori audiați în cauză, aceștia declarând că perioada de utilizare a cilindrului de către pârâtă a fost două luni, doar că nu pot preciza clar care au fost cele două luni.
Reclamanta a arătat că dovedit existența relației comerciale cu corespondența purtată între părți, răspunsurile date la interogator de reprezentantul pârâtei și declarațiile de martori, prin intermediul cărora a dovedit că bunul a fost utilizat de către pârâtă 2 luni.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, în termen legal, și pârâta SC S. I. S., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, solicitându-se totodată și suspendarea executării hotărârii recurate până la judecarea recursului.
În motivarea recursului pârâta a arătat că hotărârea atacată este nelegala si netemeinică, instanța de fond obligand-o la plata unor sume de bani pe care in realitate nu le datorează, neexistand un raport juridic pecuniar intre parti asa cum se stabilește prin aceasta sentința.
Astfel, pârâta considera ca instanța de fond nu a ținut cont de răspunsul la interogatoriu dat de reprezentantul legal al pârâtei și nici de declarațiile administrate in fata instanței de fond. Din probele administrate la dosar rezulta fara echivoc faptul ca pârâta nu a inchiriat utilajul Benford S 2012, ci acesta i-a fost dat cu titlu gratuit de către societatea reclamanta. Ulterior, după anumite discuții in contradictoriu cu societatea reclamanta, in raporturile in care pârâtă era creditoare al acesteia, reclamanta a decis in mod unilateral ca ar avea o creanța fata de pârâtă.
Pârâta a susținut că pretinsa creanța a reclamantei nu are un temei legal, nu izvorăște dintr-o convenție scrisa sau verbala, pârâta nepromitand niciodată ca va remite reclamantei vreo suma de bani pentru folosirea utilajului. Aceste aspecte rezulta din declarațiile martorilor, insa cu toate acestea, instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanta in mod injust.
In ceea ce privește folosința unui cilindru Bedford S 2012 s-a arătat că in cadrul raporturilor comerciale cu reclamanta pârâta nu a convenit închirierea acestuia in vreo modalitate concreta, respectiv utilizarea acestuia in baza unui tarif si, mai mult, nu a convenit o modalitate de cuantificare si confirmare a unor eventuale ore lucrate. Pârâta nu a convenit cu reclamanta inchirierea de la aceasta a unui cilindru compactor, acesta fiind folosit de către pârâtă cu titlu gratuit, aspect confirmat de către martorii audiați in fata instanței de fond. Mai mult, pârâta nu a convenit nici măcar printr-o convenție verbala posibile clauze in ceea ce privește utilizarea acestui cilindru.
Asa cum a reieșit si din interogatoriile administrate, dar si din proba testimoniala, reclamanta nu a putut face dovada inchirierii acestui utilaj de către pârâtă, nici unul din martorii audiați neputând confirma in vreun fel un acord pecuniar intre părți cu privire la cilindrul compactor.
Pe de alta parte, chiar daca pârâta ar fi încheiat cu reclamanta o convenție verbala si/sau ar fi confirmat in vreun fel inchirierea unui cilindru compactor, este evident si fara putința de tăgada ca instanța de judecata a obligat pârâta la plata unor sume de bani cu titlu de chirie aferenta a "168 ore"; fara insa a tine cont ca aceste ore ar fi trebuit confirmate de pârâtă si nu de către un terț, respectiv martorul Tunescu B. .
Mai mult, din depoziția martorului reiese doar faptul ca pârâta a închiriat unei terțe societăți un cilindru compactor, dar acesta nu confirma si nici nu poate confirma daca cilindrul care a efectuat lucrări pe amplasamentul șantierului aparține pârâtei sau unei alte societăți.
In condițiile in care martorul a confirmat doar ca a auzit de la reprezentantul reclamantei ca pârâta ar fi închiriat de la aceasta un cilindru compactor, această declarație nu poate constitui temei pentru obligarea pârâtei la plata unor sume de bani.
Pârâta a arătat că în condițiile în care ar fi convenit (chiar verbal) cu reclamanta inchirierea unui utilaj ar fi trebuit in primul rând ca reclamanta sa facă dovada prestării orelor de lucru către pârâtă ori in speța de fata acest
lucru este practic imposibil, in condițiile in care utilajul a fost, asa cum reiese din susținerile reclamantei, "fara deservent";.
Contractul depus in probatiune releva doar relația contractuala opusă, respectiv cea prin care parata a încheiat cu reclamanta un contract de închiriere utilaje nr. 144/2011, insa acest contract are ca obiect un "excavator Liebherr echipat cu cupa";, contract in baza căruia reclamanta datorează pârâtei sume de bani. Pe de alta parte, actul intitulat "Foaia de parcurs"; nu face referire la cilindru Benford S 2012.
Potrivit art. 155 Cod fiscal "Pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, factura trebuie emisa cel târziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei in care ia naștere faptul generator al taxei. In condițiile in care pârâta a folosit acel utilaj cu titlu gratuit, reclamanta nu a putut emite factura fiscala. De altfel, reprezentantul societății reclamante a recunoscut in fata instanței de fond ca nu s-a emis factura fiscala și ca nu exista un contract intre parti. Faptul generator poate fi stabilit intr-unul din următoarele momente: la data livrării bunurilor; la data prestării serviciilor; la data încasării unui avans pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. Factura poate fi emisa si înaintea faptului generator.";
In condițiile in care pârâta a folosit acel utilaj cu titlu gratuit, reclamanta nu a putut emite factura fiscala. De altfel, reprezentantul societății reclamante a recunoscut in fata instanței de fond ca nu s-a emis factura fiscala și ca nu exista un contract intre parti.
Daca ar fi existat un contract încheiat între părți, potrivit art. 155 Cod Fiscal reclamanta ar fi trebuit sa emita pârâtei o factura fiscala aferenta asa zisei operațiuni de inchiriere, însă o astfel de factură nu a fost depusă în probațiune si nici nu a fost comunicata pârâtei.
In ceea ce privesc cheltuielile de judecata la care pârâta a fost obligata, respectiv suma de 3077.84 lei, s-a arătat că onorariul avocațial in cuantum de 2480 lei este foarte mare in condițiile in care este de 4 ori valoarea taxei de timbru si a timbrului judiciar si este de peste 30% din creanța propriu-zisa. Ori in aceste condiții, raportat la art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
In aceste condiții, pârâta solicita a se constata ca onorariul încuviințat nu este proporționale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, solicitând diminuarea acestui onorariu.
Prin întâmpinare, reclamanta SC T. E. S.R.L. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta SC S. I. S.R.L. ca fiind nefondat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În susținerea poziției procesuale, reclamanta a arătat că susținerile pârâte din cuprinsul recursului sunt total neadevărate și în totală contradicție cu susținerile reprezentatului legal care a dat răspunsurile la interogatoriu și a martorilor audiați chiar la inițiativa pârâtei.
In primul rând, s-a arătat că în prezenta cauză nu vorbim de asociații sau fundații de binefacere, ci de societăți comerciale al căror scop este
desfășurarea de activități comerciale pentru obținerea de profit și nu de prestarea de servicii gratuite așa cum susține pârâta.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă cu certitudine relația comercială derulată între părți, iar această relație, în conformitate cu prevederile art. 45 C. Corn. se poate dovedi cu orice mijloc de probă. Reclamanta a susținut că a dovedit existența relației comerciale cu corespondența purtată între părți, răspunsurile date la interogator de reprezentantul pârâtei și declarațiile de martori, care toți au declarat că această relație a existat că utilajul a fost folosit o perioadă de două luni de către pârâtă, dar nici unul din acești martori nu au putut comunica dacă între părți a intervenit vreo înțelegere referitoare la valoarea tarifului stabilit între părți.
În ceea ce privește tariful, este cert faptul că pârâta a acceptat un preț al lucrării, adică un tarif orar de 48 lei, conform adresei expediate către reclamantă nr. 816/_ în care arată că valoarea utilizării cilindrului se va factura cu 48 RON/h.
Pentru a întări această probă reclamanta a depus în probațiune și contractul încheiat cu pârâta în care reclamanta are calitatea de chiriaș, din care rezultă tarifele care se practică pe piață referitor la asemenea utilaje, iar în mod special a se vedea și buna credință a reclamantei în această relație cu pârâtă din care rezultă că pentru utilizarea unui utilaj aproximativ asemănător reclamanta achita un tarif de 70 RON/oră +TVA, iar pentru a veni în întâmpinarea pârâtei a acceptat un tarif de doar 48 RON/oră și fără a se adăuga TVA-ul aferent.
Reclamanta susține că prin audierea de martori a dovedit cu certitudine că bunul a fost utilizat de către pârâtă pentru o perioadă de circa 60 de zile, iar la utilizarea acestuia s-a ținut o fișă de pontaj, care se află la dosarul cauzei la filele 24, 25, iar martorii audiați la termenul din data de_ au confirmat că la momentul în care se utiliza utilajul reclamantei se făcea un pontaj, care de fapt era o uzanță în relația dintre beneficiarul lucrării și pârâtă, iar pe baza acestui pontaj se emitea factura de prestări servicii de către pârâta către beneficiarul lucrării.
Faptul că reclamanta nu a emis factură pentru prestările de servicii efectuate către pârâtă nu are nici o relevanță în cauză, factura fiind actul fiscal de decontare a unei lucrări, iar datorită faptului că pârâta nu recunoștea relația comercială și suma datorată, reclamanta a apelat la instanța de judecată pentru a obține ceea ce îi aparține.
S-a dovedit cu acte și cu declarație de martori perioada de timp cât bunul aparținând reclamantei a fost utilizat de pârâtă și anume 168 de ore în luna mai 2012 și 195 de ore în luna iunie 2012, în total un număr de 363 de ore.
In ceea ce privește onorariul avocațial, reclamanta a arătat că acesta este justificat pe deplin, având în vedere nu doar pretențiile formulate, ci în mod special munca prestată de avocat, pentru că în cauză s-a administrat proba cu acte, cu interogatoriul și proba testimonială, probe care au fost solicitate chiar prin cererea de chemare în judecată și la stabilirea onorariului s-a ținut cont de munca ce urmează a fi prestată de către avocatul angajat în cauză. Din acest punct de vedere, reclamanta a apreciat că onorariul avocațial chiar este subevaluat, ținându-se cont că din suma de 2480 lei 480 lei este TVA-ul pe care avocatul îl datorează bugetului statului, iar onorariul efectiv încasat de acesta este de 2000 lei și care este aferent activității de redactare și susținere cerere de chemare în judecată, activități ce au avut ca și timp alocat aproximativ 4 ore; administrare probațiune în cauză (interogatoriu și audiere
de martori) ce a avut alocat aproximativ 4 ore și activitatea de convocare la conciliere și prezența la termenele de judecată în care sau propus probe ce a fost alocat aproximativ 2 ore. Se ajunge, astfel, la un tarif orar de 200 lei, adică un tarif care este utilizat în mod frecvent atât de avocați cât și de experții judiciari în stabilirea onorariilor în activitățile pe care le prestează.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta SC S. I. S. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta SC T. E. S., arătând în susținerea poziției procesuale că în ceea ce privește folosința/"inchirierea"; unui cilindru Bedford S 2012 in cadrul raporturilor comerciale cu reclamanta nu a convenit închirierea acestuia in vreo modalitate concreta respectiv utilizarea acestuia in baza unui tarif si, mai mult, nu a convenit o modalitate de cuantificare si confirmare a unor eventuale ore lucrate.
Pârâta a arătat că nu a convenit cu reclamanta inchirierea de la aceasta a unui cilindru compactor. Mai mult, pârâta nu a convenit nici măcar printr-o convenție verbala posibile clauze in ceea ce privește utilizarea acestui cilindru.
Asa cum a reieșit si din interogatoriile luate, reclamanta nu a putut face dovada inchirierii acestui utilaj de către pârâtă, nici unul dintre martorii audiați neputând confirma in vreun fel un acord intre părți cu privire la cilindrul compactor.
Pe de alta parte, chiar daca pârâta ar fi incheiat cu reclamanta o convenție verbala si/sau ar fi confirmat in vreun fel inchirierea unui cilindru compactor, este evident si fara putința de tăgada ca instanța de judecata a obligat pârâta la plata unor sume de bani cu titlu de chirie aferenta a "168 ore";, fara insa a tine cont ca aceste ore ar fi trebuit confirmate de pârâtă si nu de către un terț, respectiv martorul Tunescu B. .
Mai mult, din depoziția acestui martor reiese doar faptul ca pârâta a inchiriat unei terțe societăți un cilindru compactor, dar acesta nu confirma si nici nu poate confirma daca cilindrul care a efectuat lucrări pe amplasamentul șantierului aparține pârâtei sau unei alte societăți.
In condițiile in care martorul a confirmat doar ca auzit de la reprezentantul reclamantei ca pârâta ar fi inchiriat de la aceasta un cilindru compactor, aceste susțineri nu pot constitui temei pentru obligarea pârâtei la plata unor sume de bani.
Pârâta a susținut că este evident faptul că a fost obligata prin sentința atacata la plata unor sume de bani care nu rezulta dintr-o relație contractuala si/sau asa cum ar fi trebuit dintr-una dovedita susținuta si fiscalizata. Daca pârâta ar fi convenit (chiar verbal) cu reclamanta inchirierea unui utilaj, ar fi trebuit in primul rând ca reclamanta sa facă dovada prestării orelor de lucru către pârâtă, ori in speța de fata acest lucru este practic imposibil, in condițiile in care utilajul a fost asa cum reiese din susținerile reclamantei "fara deservent";. Contractul depus in probatiune releva doar relația contractuala opusa respectiv cea prin care parata a incheiat cu reclamanta un contract de inchiriere utilaje nr. 144/2011, insa acest contract are ca obiect un "excavator Liebherr echipat cu cupa";, contract in baza căruia reclamanta datorează pârâtei sume de bani. Pe de alta parte, actul intitulat "Foaia de parcurs"; nu face referire la cilindru Benford S 2012.
Dacă susținerile reclamantei ar fi reale, în sensul că aceasta a încheiat cu pârâta un contract de închiriere, atunci aceasta ar fi trebuit să emită o factura fiscala aferenta asa zisei operațiuni de închiriere, factură care nu a fost emisă.
In ceea ce privesc cheltuielile de judecata la care pârâta a fost obligata, respectiv suma de 3.077,84 lei, aceasta a arătat că o onorariul avocațial in cuantum de 2.480 lei este foarte mare in condițiile in care este de 4 ori
valoarea taxei de timbru si a timbrului judiciar si este de peste 30% din creanța propriu-zisa ori in aceste condiții.
Raportat la art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinărilor depuse, cu luarea în considerare a ansamblului probatoriu existent la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Pronunțarea de către judecătorie a sentinței recurate de ambele părți litigante a avut în vedere faptul că din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat predarea către pârâtă de către reclamantă a unui utilaj cilindru Bendorf S 2012 și utilizarea acestuia în schimbul unei sume stabilite cu titlu de chirie, stabilirea cuantumului acestei sume fiind făcută prin raportare la corespondența purtată între părți în cursul lunii iulie 2012 sub forma adresei nr. 12/_ (f. 11) și a răspunsului întocmit de pârâtă sub forma adresei având nr. 816/_ (f. 28).
Astfel, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut în mod legal faptul că între reclamantă, în calitate de locator și pârâtă, în calitate de locatar, s-a încheiat un contract de închiriere. Natura raporturilor dintre părți este cea specifică unui contract de închiriere, fapt ce rezultă din recunoașterea de către pârâtă, efectuată prin reprezentantul acesteia, în cadrul adresei nr. 816/_
, referitoare la numărul de ore cât a fost utilizat utilajul și la modalitatea de facturare a folosinței acestuia.
Din cuprinsul adresei la care s-a făcut referire anterior rezultă faptul că utilajul a fost utilizat cel puțin 130 de ore și că depășirea acestui număr de ore îndreptățea reclamanta să factureze numărul de ore pentru care utilajul era folosit, cu un tarif de 48 de lei/oră, facturare care este acceptată pentru acest preț de către pârâtă.
Drept urmare, pretinsul "ajutor"; despre care face vorbire pârâta în cuprinsul aceleiași adrese nu poate fi interpretat ca fiind rezultatul unui contract de comodat, care ar fi îndreptățit pârâta să folosească cu titlu gratuit utilajul, întrucât în această situație menționarea tarifului și a numărului de ore cât a fost utilizat utilajul nu avea nici o justificare.
Pe cale de consecință, susținerile recurentei SC S. I. S. conform cărora nu a încheiat cu reclamant un contract de închiriere care să fi îndreptățit instanța să o oblige la plata sumei în cuantum de 8.064 lei cu titlu
de chirie pentru folosința cilindrului Benford nu pot fi reținute impunându-se a fi respinse ca nefondate.
Faptul închirierii cilindrului aparținând reclamantei de către pârâtă a fost confirmat în fața instanței de fond și de martorul Tunescu B. în condițiile în care utilajul a fost întrebuințat la efectuarea unei lucrări al cărei beneficiar era SC DMT CONSTRUCT S., societate la care martorul ere angajat ca șef de șantier. De altfel, din foaia de pontaj avută în vedere de prima instanță rezultă orele efectiv lucrate în luna mai 2012 cu utilajul ce a făcut
obiectul închirierii. Din numărul de 200 ore menționate în această foaie de pontaj, față de precizarea cererii efectuată de reclamantă în sensul că în luna mai orele prestate au fost în număr de 168, prima instanță a dispus în mod corect obligarea pârâtei la plata contravalorii acestora, cu luarea în considerare a valorii recunoscute de pârâtă prin adresa nr. 816/17 iulie 2012.
Susținerile recurentei pârâte conform cărora martorii audiați nu ar fi confirmat existența contractului de închiriere sunt parțial reale și pot fi reținute doar în ceea ce-i privește pe martorii propuși de parte, Tritean Cornel și respectiv Balint Gyorgy (f. 38-39), acești martori neinfirmând însă existența contractului de închiriere, arătând doar că nu pot preciza împrejurarea dacă utilajul a făcut sau nu obiectul unui contract de închiriere.
Ambii martori au confirmat, însă, utilizarea utilajului de către pârâtă, astfel încât tribunalul apreciază că prin coroborarea adresei emise de pârâtă cu declarațiile martorilor, cu fișa de pontaj la care s-a făcut referire mai sus, rezultă necesitatea admiterii cererii formulate de reclamantă în ceea ce privește pretențiile aferente lunii mai 2012.
Împrejurarea că în cuprinsul aceleiași adrese se făcea referire și despre existența unor datorii pe care reclamanta le-ar fi avut față de pârâtă rezultate din încheierea contractului de închiriere utilaje nr. 144/2011 nu are relevanță în cauză, atâta timp cât nu s-a solicitat o eventuală compensare a creanțelor certe, lichide și exigibile în condițiile prev. de art. 1144 C. civ.
Faptul că s-a emis sau nu factură fiscală aferentă contravalorii închirierii utilajului nu are relevanță din perspectiva caracterului fondat al pretențiilor, aspectele vizând doar respectarea dispozițiilor Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul apreciază că se impune a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, reținând, totodată, faptul că în ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite de judecătorie în sarcina acestei părți, în speță s-a făcut în mod corect aplicarea disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul considerând că nu se justifică micșorarea onorariului avocațial prin raportare la disp. art. 274 alin. 3, față de împrejurarea că nu poate fi reținută în cauză existența vreunui abuz de drept, pe de o parte și, pe de altă parte față de împrejurarea că pârâta a avut o poziție procesuală oscilantă, solicitând inițial
respingerea pretențiilor, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și ulterior, respingerea cererii ca fiind nefondată.
Instanța de recurs apreciază că onorariul încuviințat nu este disproporționat față de complexitatea cauzei și asistența de specialitate oferită de avocat reclamantei, astfel încât solicitarea de modificare a cuantumului cheltuielilor de judecată în sensul diminuării onorariului avocațial se impune a fi respinsă.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamantă, tribunalul va reține că prima instanță a făcut în mod corect coroborarea probelor de la dosar și a statuat asupra caracterului nefondat al pretențiilor formulate de parte în ceea ce privește contravaloarea chiriei aferentă lunii iunie 2012, atâta timp cât din probele existente la dosar nu rezultă faptul că pârâta a utilizat utilajul cilindru Benford în favoarea beneficiarului DMP CONSTRUCT S. și pe parcursul lunii iunie 2012.
Înscrisul depus la dosar în recurs de către reclamantă, respectiv fișa de pontaj ce se pretinde a fi încheiată pentru utilizarea utilajului în luna mai sus menționată, nu poate fi avut în vedere de către instanță, întrucât din cuprinsul acestuia nu rezultă faptul că utilajul a fost utilizat de către pârâtă în scopul pretins și, în plus, înscrisul prezintă o serie de ștersături și adăugiri pe care
partea le-a făcut chiar și după pronunțarea de către prima instanță a hotărârii la fond.
Mențiunea făcută după pronunțarea hotărârii recurate de către o terță persoană, conform căreia fișa ar fi aferentă lunii iunie este făcută pro causa ulterior pronunțării de către judecătorie a sentinței atacate, intrând în contradicție cu mențiunea conform căreia fișa ar fi aferentă lunii aprilie, mențiune pe care, de altfel, a reținut-o și prima instanță în considerentele hotărârii și care a stat la baza respingerii pretențiilor reclamantei aferente lunii iunie 2012.
Declarația martorului conform căreia cilindrul ar fi fost folosit de pârâtă pe o perioadă de două luni este confirmată de conținutul fișei de pontaj depuse la dosar și în fața instanței de recurs și în fața primei instanțe, această fișă de pontaj vizând o altă lună decât cea pentru care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii.
Față de considerentele mai sus reținute, recursul formulat de reclamantă se impune a fi respins ca nefondat, prin raportare la prev. art. 312 aslin.1 C.pr.civ., cu consecința menținerii în întregime a sentinței pronunțate de judecătorie ca fiind temeinică și legală.
Întrucât ambele părți litigante au formulat cereri de acordare a cheltuielilor de judecată și ambele au căzut în pretenții, cheltuieli de judecată nu se vor acorda în speță.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții SC T. E.
S. și SC S. I. S., împotriva sentinței civile nr. 5563/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2013.
PEȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
C. | C. D. | H. | M. | C. | B. T. B. |
aflată în concediu medical semnează președintele instanței
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: E. Pădurariu, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 101/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 2101/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
