Sentința civilă nr. 2101/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R. IA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2101/2013
Ședința publică din data de 3 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. GREFIER - DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de către reclamanta C.
R. PENTRU ADMINISTRAREA D. A. I. - C. în contradictoriu cu pârâta SC C. & G. C. S. DEJ, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal la ambele strigări ale cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că reclamanta a înregistrat la data de_ "Note scrise";, prin care invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare, asupra excepției.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ la Tribunalul București reclamantul C. R. PENTRU ADMINISTRAREA D.
A. INTREPREȚI-C. a solicitat obligarea pârâtei SC C. &G. C.
S. la plata sumei de 818,40 lei reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, precum și a sumei de 109,17 lei reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea cererii reclamanta arătat că pârâta avea obligația legală de a achita remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizualului în incinta punctelor de lucru pe care le administrează, în perioada_ -_ . Reclamanta a emis facturile fiscale pentru sumele datorate, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Prin sentința civilă nr. 210/_, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C., reținând că nu este competentă teritorial să soluționeze litigiul.
Prin sentința civilă nr. 220/_, Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Specializat C., fiind avute în vedere dispozițiile art. 228 din Legea nr. 71/2011 și faptul că cererea de chemare în judecată vizează o obligație contractuală asumată de o societate comercială.
Prin înscrisul înregistrat la data de_ reclamantul C. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. arătându-se că remunerația cuvenită artiștilor interpreți sau executanți reprezintă drepturi conexe dreptului de autor care sunt legate de persoana autorului și au două componente, una de ordin moral și una de ordin patrimonial.
Componenta de ordin patrimonial a drepturilor de autor și conexe, excede faptelor de comerț reglementate de art. 3 lit. c din Codul comercial.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 151, art. 153 din legea nr.
8/1996 și art. 2 lit. e c.pr.civ.
Analizând excepția necompetenței Tribunalului Specializat C. prin raportare la dispozițiile art.158 coroborat cu prevederile art.137 alin.1 și prevederile art.2 C.pr.civ. și art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004, instanța reține următoarele:
Instanța reține, raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/1012, că soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată se face conform dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1948 având în vedere că cererea a fost înregistrată la data de_, în timp ce noul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare la data de_ .
La momentul înregistrării cererii de chemare în judecată erau incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. e din codul de procedură civilă din 1948 conform cărora tribunalele judecau, în primă instanță, procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială.
Litigiul dedus judecății a fost generat de neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a remunerației cuvenite artiștilor în temeiul Legii nr. 8/1996. Conform art. 151 din Legea nr. 8/1996 litigiile privind drepturile de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit acestui act normativ și a dreptului comun.
Tribunalul specializat reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 1065din Legea nr. 8/1996, pentru utilizarea fonogramelor în scop comercial, artiștii au dreptul la remunerație. Colectarea sumelor datorate de către utilizatori se realizează de organele colective reglementate de lege și care acționează ca organisme de gestiune colectivă care îi reprezintă pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1231și art. 130 lit. e din Legea nr. 8/1997. Reclamanta C. este un
organism colectiv care are ca atribuție colectarea remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți și executanți pentru prestațiile lor artistice și repartizarea sumelor între titularii de drepturi, iar această instituție acționează ca un mandatar al titularilor drepturilor de autor. Raporturile juridice dintre titularii drepturilor de autor și utilizatorii fonogramelor în scop comercial nu au avut o natură comercială anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, nefiind incluse în categoria faptelor de comerț reglementate de art. 3 pct. 10 c.com., natura juridică a acestor raporturi fiind pur civilă. Raportat la natura civilă a acestor raporturi juridice, precum și la dispozițiile exprese ale dispozițiilor 2 pct. 1 lit. e din Codul de procedură civilă din 1948, competența de soluționare a litigiilor având ca obiect drepturile de autor revine Tribunalului C. și nu instanței specializate. De asemenea, se reține că, anterior intrării în vigoare a Noului cod civil care a introdus noțiunea de
"profesionist";, nu a existat o lege specială care să prevadă că litigiile având ca obiect drepturi de autor sunt de competența tribunalelor comerciale, astfel încât în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011. Raportat la dispozițiile art. 226 din Legea nr. 71/2011, nici după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil nu se poate reține că instanțele specializate au competența de a soluționa litigiile dintre profesioniști și neprofesioniști, dispozițiile art. 56 c.com. fiind abrogate, astfel încât acest litigiu este de competența tribunalului.
Față de cele reținute, tribunalul specializat apreciază că prezentul litigiu nu intră în sfera de competență a acestei instanțe, motiv pentru care în temeiul art.158 alin.1 coroborat cu prevederile art.2 pct.1 lit. e C.pr.civ.,
instanța va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului C. .
Având în vedere că atât Tribunalul Cluj, cât și Tribunalul Specializat
C. s-au declarat, prin hotărâri irevocabile, necompetente cu privire la soluționarea prezentului litigiu, în temeiul art. 20 pct. 2 și art. 22 al 2 c.pr.civ., se va constata ivit conflictul negativ de competență și se va dispune trimiterea dosarului în vederea soluționării conflictului Curții de Apel C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția necompetenței Tribunalului Specializat C. și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta C. R. PENTRU ADMINISTRAREA D. A.
I. -C. în contradictoriu cu pârâta SC C. &G. C. S. în favoarea Tribunalului C. .
Constată ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul Specializat C. .
Sesizează C. ea de Apel C. în vederea soluționării conflictului de competență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
JUDECĂTOR GREFIER
S. I. DP
Red./Dact.S.I. 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 572/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 179/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
