Decizia civilă nr. 3034/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIE CIVILĂ NR. 3034/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind cererea formulată de creditoarea SC B. C. SRL C. împotriva debitoarei SC G. T. SRL V. D., având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul creditoarei, în substituirea d-lui avocat Ciobănescu Dumitru Cristian, d-l avocat Todea E., cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată, lipsind debitoarea și chemata în garanție SC M. BAU L. SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța acordă cuvântul reprezentantului creditoarei asupra competenței Tribunalului Specializat C. de soluționare a prezentului litigiu.
Reprezentantul creditoarei apreciază că Tribunalul Specializat C. este competent să soluționeze prezentul litigiu.
Instanța, prin raportare la dispozițiile art. 1015 N.C.P.C., apreciază că este competentă să soluționeze litigiul dedus judecății.
Reprezentantul creditoarei arată că a invocat prin înscrisul depus la dosar la data de 23 octombrie 2013 inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, învederând faptul că în măsura în care instanța va aprecia ca admisibilă această cerere, înțelege să solicite disjungerea acestui capăt de cerere față de cererea principală.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
După momentul acordării cuvântului asupra fondului cauzei, se prezintă reprezentantul debitoarei, d-l avocat Mărginean I., cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată astfel cum a fost formulată și obligarea debitoarei la plata debitului principal în cuantum de 404.131,98 lei și a penalităților de întârziere în cuantum de 116.121,38 de lei, prin raportare la toate motivele expuse pe larg în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. În continuare, arată faptul că între creditoare și debitoare a fost încheiat un contract de prestări servicii în baza căruia debitoarea s-a obligat la efectuarea unor servicii de transport în favoarea creditoarei, considerând că susținerile debitoarei conform cărora această creanță nu este certă, sunt nesusținute, creanța fiind dovedită prin foile de parcurs depuse la dosarul cauzei. De asemenea, arată faptul că acel contract de cesiune de creanță încheiat cu SC M. BAU L. SRL a fost încheiat cu titlu gratuit și că reclamanta-creditoare nu a eliberat-o pe debitoare de obligația de plată a creanței, apreciind că debitoarea a recunoscut creanța datorată prin plata parțială a facturilor și prin faptul că a girat la data de 29 august 2012 în favoarea creditoarei un bilet la ordin în valoare de 70.000 de lei. De asemenea, solicită obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul debitoarei solicită respingerea cererii de emitere a unei ordonanței de plată formulate de către creditoare ca fiind neîntemeiată, prin raportare la toate motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, considerând că reclamanta nu deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, prin raportare la
cele 3 adrese emise de către SC M. BAU L. SRL, societate cu care ambele părți litigante au avut raporturi contractuale, din cuprinsul acestor adrese rezultând intenția părților de a stinge orice datorie avută de debitoare față de creditoare. De asemenea, solicită obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii formulate de către creditoarea SC B. C. SRL C. .
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2013 la Tribunalul Sălaj în dosarul cu nr. de mai sus, creditoarea SC B. C. SRL a solicitat instanței ca în cadrul procedurii ordonanței de plată reglementată de disp. art. 1013-1024 NCPC, în contradictoriu cu debitoarea SC G. T. SRL, să dispună somarea acesteia la plata sumei de 520.253,36 lei din care suma de 404.131,98 lei reprezintă debit principal și 116.121,38 lei penalități de întârziere la plata debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi neachitate și până la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 10 iulie 2013.
S-a solicitat, totodată, și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
În motivarea cererii creditoarea a susținut că în baza contractului de prestări servicii nr. 43/_ s-a obligat să presteze în favoarea debitoarei servicii de transport cu operator, cu autocamioane 8x4 în perioada august-decembrie 2011.
S-a mai arătat că debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor nr. 1163/_ în valoare totală de 305.887,65 lei, nr. 1169/_ în valoare de 92.852,13 lei și nr. 1172/_ în valoare de 9.799,05 lei, prima dintre facturi fiind achitată doar parțial. Creditoarea a susținut că și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual, facturile fiind emise pentru serviciile prestate, comunicate debitoarei sub semnătură de primire sau prin curier poștal, plata contravalorii serviciilor stabilindu-se prin contract a se face într-un interval de 20 de zile de la emiterea facturilor, la care se
adăuga o perioadă de încă 10 zile.
În aceste condiții, apreciază că în speță sunt aplicabile disp. art. 16 din convenția părților și că în urma întârzierii debitoarea trebuie obligată la plata unor penalități de întârziere de 0,05% pe zi.
Cât privește factura nr. 1163/_ creditoarea a arătat că era scadentă la data de_ și că a fost achitată parțial de debitoare, fiind plătită suma de 3.706,85 lei la data de_, rămânând neachitată suma de 301.480,80 lei.
Creanța este apreciată ca fiind certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care nu a existat nici un refuz la plată din partea debitoarei, aceasta a efectuat plăți parțiale și nu există nici un act juridic încheiat între cele două părți, în temeiul căruia creditoarea să fi renunțat la urmărirea debitului ori să fi promis renunțarea la urmărire în schimbul unei alte pretenții sau prestații.
Prin raportare la disp. art. 1523 NCC, creditoarea consideră că debitoarea se află de drept în întârziere.
În ceea ce privește procedura prealabilă instituită de disp. art. 1013-1014 NCPC se apreciază că a fost respectată, în condițiile în care debitoarei i-a fost comunicată prin intermediul executorului judecătoresc prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire somația nr. 298/_ .
Debitoarea a depus la dosar întâmpinare la data de_, solicitând respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoare ca fiind neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției procesuale debitoarea a susținut că în îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de prestări servicii nr. 43/2011 creditoarea nu a prezentat înscrisuri doveditoare care să ateste îndeplinirea acestor sarcini.
Drept urmare, încălcându-se obligația contractuală se susține că pretențiile formulate de creditoare nu au caracter cert.
În ceea ce privește scadența obligației de plată se arată că de comun acord s-a inserat în contract faptul că plata urma să se facă în termen de 48 de ore de la încasarea facturilor de către beneficiar de la SC STRABAG SRL și că în speță nu s-a făcut dovada faptului că debitoarea ar fi încasat contravaloarea facturilor de la terța persoană juridică.
Pe de altă parte, se susține că la data de_, între debitoare, creditoare și SC M. BAU L. SRL s-a încheiat un contract de cesiune de creanță, în condițiile în care debitorul cedat SC M. BAU L. SRL avea calitatea de debitor al debitoarei, dobândind calitatea de debitor cedat în temeiul contractului de cesiune.
În urma încheierii acestui contract, debitoarea susține că a încetat calitatea sa de debitor al creditoarei și că obligațiile de plată urmau să fie achitate de chemata în garanție SC M. BAU L. SRL, scopul încheierii contractului fiind acela de a stinge orice datorie pe care o avea față de creditoare.
În plus, se arată că inițiativa în vederea semnării contractului de cesiune i-a aparținut creditoarei și că aceasta a făcut ulterior toate demersurile necesare în vederea recuperării creanței de 404.831,98 lei de la debitorul cedat SC M. BAU L. SRL, datoria fiind considerată stinsă odată cu semnarea contractului de cesiune de creanță.
Cu toate că în convenția scrisă nu apare vreo mențiune inserată referitoare la stingerea oricărei datorii pe care debitoarea ar avea-o față de creditoare în temeiul contractului de prestării servicii nr. 43/_ se susține că în baza convenției verbale dintre părți orice debit rezultat din respectiva convenție urma să fie stins prin acordul exprimat de părțile contractante.
În acest sens, se invocă înscrisul emis de chemata în garanție SC M. BAU L. SRL, care confirmă prin adresa din data de_ că datoria dintre cele două părți s-a stins în urma semnării contractului de cesiune de creanță.
Aceeași împrejurare rezultă și din alte două adrese emise de aceeași chemată în garanție, care atestă faptul că în contabilitatea acesteia a fost înregistrat contractul de cesiune de creanță și considerată stinsă creanța față de debitoare, urmând ca plata să se facă în favoarea creditorului cesionar, respectiv a creditoarei.
La data încheierii contractului de cesiune se urmărea stingerea datoriei și nu garantarea recuperării creanței, această intenția a chematei în garanție fiind exprimată în mod clar, nepunându-se în discuție o eventuală garantare a datoriei, ci doar stingerea acesteia conform unui plan de plăți.
Afirmațiile părții se susțin că pot fi dovedite prin audierea unor martori care au asistat la discuțiile dintre reprezentanții celor trei societăți comerciale, putând confirma veridicitatea informațiilor din cuprinsul adreselor emise de chemata în garanție.
Se susține că cesiunea a fost cu titlu gratuit și nu cu titlu oneros și că abia în situația în care se semna un contract de cesiune cu titlu oneros debitoarea avea obligația de a suporta o posibilă solvabilitate a chematei în garanție.
În plus, arată că nu a recunoscut creanța de 404.131,98 lei ca fiind una certă, față de faptul neîndeplinirii de către creditoare a obligațiilor contractuale menționate în art. 4 paragraf 3 din contractul de prestări servicii, facturile fiscale fiind impuse de creditoare, fără ca debitoarea să aibă posibilitatea de a stabili în mod concret prețul final ce urma să fie achitat anterior semnării contractului de cesiune de creanță.
Din aceste motive, creanța este apreciată ca fiind incertă.
Semnarea convenției de cesiune de creanță de către prestatorul de servicii se susține că echivalează cu achitarea contravalorii acelui serviciu de către beneficiar.
Deși în contractul de cesiune de creanță se face referire la faptul că cesionarul are dreptul să execute garanția constituită prin respectiva cesiune, o astfel de garanție nu există, nu a fost constituită, dovadă fiind faptul că s-a dat curs și disp. art. 1585 alin. 5 C.civ.
Debitoarea a formulat la data de_, cu ocazia înregistrării întâmpinării la dosar, și cerere de chemare în garanție împotriva SC M. BAU L. SRL, susținând în justificarea acestei cereri faptul că în condițiile în care s-ar admite cererea formulată de creditoare, se impune a fi admisă și cererea de chemare în garanție,
debitorul cedat SC M. BAU L. SRL fiind de acord, odată cu semnarea contractului de cesiune, să-i achite creditoarei suma cedată prin convenția părților.
În drept, au fost invocate disp. art. 205, art.72 și urm. C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 3761 pronunțată la data de 6 septembrie 2013 de Tribunalul Sălaj a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată de debitoare și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C., raportat la disp. art. 113 pct. 3 C.pr.civ., care reglementează competența alternativă, ca fiind instanța locului prevăzut în contract pentru executare, dispoziții ce s-a considerat că nu sunt incidente în cauză.
De altfel, s-a considerat că nici prev. art. 113 pct. 7 C.pr.civ. care reglementează competența alternativă din perspectiva locului plății, nu sunt incidente în cauză, întrucât aceste prevederi se referă la raporturile juridice ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau un alt titlu de valoare, în speță raporturile comerciale rezultând din prestări servicii.
Prin raportare la disp. art. 107 C.pr.civ., ținând cont de sediul debitoarei, s-a apreciat că instanța specializată este competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății.
Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Specializat C. la data de_ .
La data de_ creditoarea a înregistrat la dosar o poziție procesuală față de cererea de chemare în garanție formulată de debitoare și apărările formulate prin întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate împotriva SC
M. BAU L. SRL, întrucât procedura ordonanței de plată este o procedură specială care derogă de la regulile de drept comun, formularea unei cereri de chemare în garanție fiind de natură să pună la îndoială caracterul urgent al procedurii, fiind incompatibilă cu însăși natura acestei proceduri.
Se apreciază că debitoarea are deschisă calea unei acțiuni separate pe dreptul comun împotriva chematei în garanție, cu atât mai mult cu cât aceasta este în insolvență și că soluționarea cererii ar avea drept consecință tergiversarea procedurii, înfrângându-se caracterul urgent al procedurii reglementate de ordonanța de plată.
Se arată, totodată, că în contract există inserată o interdicție agreată de ambele părți în cuprinsul art. 23, care face inadmisibilă formularea unei cereri de chemare în garanție.
În subsidiar, în condițiile în care s-ar aprecia în principiu ca admisibilă cererea de chemare în garanție, s-a solicitat instanței disjungerea acesteia, prin raportare la disp. art. 74 alin. 4 teza II NCPC.
În ceea ce privește apărările formulate de debitoare, creditoarea susține că sunt lipsite de justificare, arătându-se că în mod fals se invocă nerespectarea disp. art. 4 paragraf 3 din contractul de presări servicii cu privire la prezentarea unei evidențe a orelor de lucru, în condițiile în care creditoarea a respectat prevederile contractului, întocmind cu regularitate foi de parcurs, diagrame corespunzătoare și centralizatoare ale serviciilor și orelor de lucru prestate.
Înscrisurile au fost, de altfel, depuse la dosar, debitoarea deținându-le, la rândul său, facturarea contravalorii serviciilor efectuându-se în baza acestor înscrisuri, debitoarea efectuând plățile în conformitate cu convenția părților, cu excepția facturilor ce fac obiectul dosarului prezent.
În acest sens, se invocă achitarea integrală de către debitoare a facturilor nr.
1157/_ și nr. 327/_ .
În plus, disp. art. 5 teza II din contractul de prestări servicii instituia în sarcina debitoarei obligația de a confirma zilnic, prin reprezentanții săi legali, orele prestate de prestator.
Foile de parcurs ce atestă activitatea prestată de creditoare au fost semnate, în prealabil, de către reprezentanții SC STRABAG SRL, în cadrul relației comerciale pe care debitoarea o avea cu această persoană juridică, debitoarea fiind intermediar în relația STRABAG-B. C. ce factura, la rândul ei, către STRABAG valoarea serviciilor plus o marjă de profit.
S-a mai susținut că întocmirea facturilor se făcea după primirea acceptului de facturare din partea debitoarei și că foile de parcurs au fost emise conform
reglementărilor în domeniu de către proprietarul de drept al autobasculantelor folosite în îndeplinirea obligațiilor de către prestator, în condițiile în care autobasculantele erau închiriate de la SC COMPLEX SERVICE SRL, în baza contractului nr. 6/2011.
Se invocă inexistența vreunui refuz din partea debitoarei la plata facturilor ori vreo solicitare de lămurire a contravalorii acestora, fapt care confirmă încă odată respectarea dispozițiilor contractuale și reaua-credință a debitoarei.
În plus, se arată că toate facturile emise de către creditoare au fost primite de către debitoare, recepționate și asumate de către aceasta și că debitoarea și-a încasat integral creanța de la SC STRABAG SRL, creanță constând în contravaloarea serviciilor facturate, refuzând achitarea propriilor obligații.
În ceea ce privește termenul de plată de 48 de ore invocat de către debitoare, termen care s-ar raporta la data încasării facturilor de către beneficiar de la SC STRABAG SRL, creditoarea susține că nu aparține reprezentantului său legal și că nu poartă semnătura părților contractante, astfel încât mențiunea nu poate fi luată în considerare.
În plus, față de această mențiune s-ar institui un termen de plată imprecis, în condițiile în care obligația de plată a prețului este catalogată ca fiind obligație de rezultat și nu de mijloace.
Legat de convenția de cesiune de creanță din 4 iulie 2012 invocată de debitoare se arată că în cuprinsul acesteia nu există nici un fel de mențiune care să configureze stingerea debitului principal existent între cele două părți litigante și că intenția reală a părților a fost aceea de a procura creditoarei o garanție suplimentară că debitele existente vor fi stinse cât mai repede.
Nu exisă vreun act juridic încheiat între părți prin care creditoarea să fie renunțat la urmărirea debitoarei, ori să fi promis renunțarea la urmărire în schimbul unei alte pretenții sau prestații, în acest sens fiind invocat și faptul că la data de _
, ulterior semnării convenției de cesiune de creanță din_, debitoarea a girat în favoarea creditoarei biletul la ordin seria BTRL 3BT nr. 3576666 în valoare de 70.000 lei, cu scadența stabilită la data de_, fapt ce confirmă existența debitelor și intenția debitoarei de a stinge obligațiile de plată și, implicit, lipsa unei renunțări a creditoarei de a urmări încasarea debitului de la SC G. T. SRL.
Prezentat la bancă, biletul la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsa parțială de disponibil.
Recunoașterea indirectă a creanței de către debitoare se susține că rezultă și din formularea de către aceasta a cererii de chemare în garanție.
Analizând cererea de chemare în garanție formulată de debitoarea SC G. T. SRL împotriva SC M. BAU L. SRL prin raportare la dispozițiile ce reglementează procedura ordonanței de plată reglementate de art. 1013-1024 NCPC, instanța apreciază cererea de chemare în garanție ca fiind inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge, considerând că procedura ordonanței de plată, astfel cum este reglementată de noile dispoziții legale nu este compatibilă cu chemarea în garanție a unei alte persoane, întrucât instituirea procedurii speciale și reglementarea ei în mod distinct de legiuitor s-a făcut cu intenția de a se aplica acelor creanțe certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani rezultate dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, pentru recuperarea cu prioritate, într-un termen scurt, a unor creanțe care au caracter cert, lichid și exigibil.
Formularea unei cereri de chemare în garanție în cadrul procedurii ordonanței de plată, în condițiile în care aceasta prevede comunicarea cererii cu chematul în garanție, acordarea unui termen în acest sens, prin raportare la prev. art. 74 alin. 3 coroborate cu prev. art.65 alin. 3 NCPC în vederea formulării întâmpinării și, eventual, pentru formularea unei alte cereri de chemare în garanție în condițiile prev. de art. 72 alin. 2, conduce la concluzia că această procedură nu este compatibilă cu cea a ordonanței de plată în cadrul căreia citarea părților se impune a se face potrivit dispozițiilor referitoare la pricinile urgente (art. 1018 NCPC), legiuitorul stabilind și un termen derogatoriu de înmânare a citației către debitor, cu 10 zile înainte termenului
de judecată, spre deosebire de procedura de drept comun, care instituie o fază premergătoare, reglementată de disp. art. 194-197 NCPC, în cadrul căreia se pot complini lipsurile din cererea introductivă, pârâtul poate să depună întâmpinare într- un anumit termen de la momentul comunicării cererii introductive, legiuitorul instituind și obligația de comunicare a întâmpinării către creditor, demersuri care necesită în mod cert un termen mai îndelungat decât cel avut în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 1022 NCPC.
Astfel, conform acestor dispoziții legale, debitorul este obligat să depună la dosar întâmpinare, prin raportare la prev. art. 1018 alin. 3 cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, iar în condițiile în care debitorul nu contestă creanța prin intermediul acestei întâmpinări, ordonanța se impune a fi emisă în termen de cel mult 45 zile de la introducerea cererii.
Chiar și în condițiile în care debitorul contestă creanța, instanța are obligația de a examina susținerile părților și de a se pronunța asupra acestora, fără însă a fi reglementată o procedură premergătoare cercetării procesului, tocmai pentru a fi respectate dispozițiile legiuitorului referitoare la soluționarea cererii de ordonanță de plată de urgență.
Analizând cererea formulată de creditoare în contradictoriu cu debitoarea, instanța va reține faptul că în speță au fost respectate disp. art. 1014 NCPC, întrucât creditoarea a făcut dovada comunicării către debitoare, prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, a somației în baza căreia i-a solicitat acesteia plata sumei datorate în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Analizând pretențiile formulate de către creditoare, tribunalul consideră că cererea îndeplinește cerințele prev. de art. 1013 NCPC, creanța având un caracter cert, lichid și exigibil, constând în obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă dintr-un contract încheiat între creditoare și debitoare, respectiv contractul nr. 43/_ depus la dosar în copie xerox la filele 6-10.
În baza acestui contract de prestări servicii creditoarea s-a obligat, în calitate de prestator, să presteze cu utilajele prezentate în anexa la contract, servicii constând în activități de transport cu operatori cu autocamioane 8x4, în schimbul plății de către beneficiar a unui onorariu de 25 euro/oră + TVA pentru fiecare utilaj în parte.
În conformitate cu disp. art. 4 alin. 1 din contractul încheiat între părți, a fost stabilit și termenul de scadență a contravalorii serviciilor prestate ca fiind de 20 zile de la emiterea și recepționarea facturii, factura urmând a fi emisă într-un interval de 15 zile de la efectuarea serviciilor.
În acest termen de 20 de zile, de comun acord, părțile au convenit în plus un termen de 10 zile, perioadă de punere în întârziere, după expirarea acestei perioade putând fi solicitate penalități de întârziere.
Prin convenția părților, la art. 4 alin. 4, s-a stabilit și obligația operatorului și a reprezentantului beneficiarului pe șantier, la încheierea schimbului de lucru, de a semna în două exemplare evidența timpului lucrat, cu menționarea orei începerii, a încheierii lucrului și a pauzelor.
În conformitate cu art. 5, beneficiarul se obliga să facă plata în lei pe baza facturilor emise de prestator, săptămânal, la cursul de zi practicat de BNR din data emiterii facturii.
În plus, a fost stabilită o obligație în sarcina beneficiarului, respectiv a debitoarei, de a confirma zilnic orele prestate de către prestator.
Instanța consideră că obiectul ordonanței de plată îl constituie plata contravalorii facturilor nr. 1163/_ în valoare totală de 305.187,65 lei, din care s- a achitat parțial suma de 3.706,85 lei, nr. 1169/_ în valoare totală de 92.852,13 lei și nr. 1172/_ în valoare totală de 9.799,05 lei.
Se impune a se preciza faptul că debitoarea nu a contestat faptul că emiterea acestor facturi s-a făcut în baza contractului de prestări servicii nr. 43/_ iar, în conformitate cu dispozițiile convenției dintre cele două părți litigante, obligația de plată era scadentă în termen de 30 de zile de la data recepționării facturii.
Se mai impune a se preciza faptul că debitoarea nu a contestat recepționarea facturilor. Mai mult decât atât, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar (f. 33),
aceasta a arătat în mod expres că a primit facturile emise de creditoare, susținând însă că nu i-au fost comunicate anexele ce trebuiau întocmite de creditoare în conformitate cu art. 4 paragraful 3 din contractul de prestări servicii, contestându-se astfel certitudinea creanței și veridicitatea informațiilor menționate în facturile fiscale.
Obligația de plată a debitoarei nu era însă condiționată de semnarea de către beneficiar a acelei evidențe pe care prestatorul și-a asumat a o întocmi în două exemplare, evidență în cuprinsul căreia se impunea a fi menționat timpul lucrat, respectiv ora începerii lucrului, ora încheierii lucrului și eventualele pauze.
De altfel, creditoarea a depus la dosar, anexat cererii, ulterior înregistrării întâmpinării la dosarul cauzei, foile de parcurs care atestă efectuarea serviciilor de transport asumate prin contractul de prestări servicii încheiat cu debitoarea, foile de parcurs cuprinzând și tahografele, în cuprinsul acestora existând menționate în mod clar toate obligațiile pe care partea le-a asumat contractual în ceea ce privește evidența timpului de lucru.
Astfel, în cuprinsul fiecărei foi de parcurs este menționată ziua, ora și minutul începerii lucrului, precum și ora și minutul încetării lucrului, numărul de kilometri parcurși, operatorul de transport care a efectuat serviciul precum și eventualele pauze și motivele care au determinat întreruperea lucrului.
În conformitate cu teza finală a art. 5, beneficiarul s-a obligat prin reprezentanții locali să confirme zilnic orele prestate de prestator, o astfel de obligație incumbând conform contractului debitoarei, plata contravalorii facturilor nefiind condiționată de această semnătură și confirmare zilnică a orelor prestate.
Instanța consideră că pretențiile creditoarei sunt certe, atâta timp cât s-a făcut dovada prestării serviciilor către debitoare, aceasta necontestând, de altfel, veridicitatea și realitatea mențiunilor făcute în foile de transport, tahografele și diagramele înregistrate la dosar, creanța fiind scadentă, de altfel, prin raportare la disp. art. 4 alin. 1 și 2 din convenția părților, întrucât scadența obligației de plată era direct determinată de data emiterii facturilor, nefiind condiționată de semnarea de către beneficiar a evidenței privind timpul efectiv lucrat de către prestator.
În plus, creanța are și caracter lichid, întrucât obiectul este determinat.
Drept urmare, se apreciază că raportat la prev. art. 72 raportat cu art. 1013 NCPC cererea creditoarei întrunește cerințele de admisibilitate impuse de procedura ordonanței de plată.
Se impun a fi înlăturate apărările debitoarei conform cărora plata era condiționată de încasarea facturilor de către beneficiar de la SC STRABAG SRL, prin raportare la mențiunea făcută în cuprinsul contractului de prestări servicii, mențiune olografă realizată în cuprinsul înscrisului, dat fiind faptul că această mențiune nu poate să-i fie opozabilă creditoarei.
De altfel, aceasta a contestat inserarea mențiunii în cuprinsul contractului, contract care în ansamblul său este tipărit, mențiunea nefiind asumată de nici una dintre părțile semnatare ale contractului de prestări servicii, o simplă verificare a semnăturilor existente pe fiecare dintre filele contractului relevând diferențe semnificative între semnăturile de la rubrica beneficiarului și executantului față de semnătura aplicată în dreptul mențiunii olografe, care condiționa plata de trecerea unui termen de 48 de ore de la încasarea contravalorii facturilor de către beneficiar de la terța persoană juridică.
Această mențiune nu este opozabilă creditoarei, întrucât nu este contrasemnată, astfel încât instanța o va înlătura, apreciind că termenul scadenței se impune a fi avut în vedere prin raportare la convenția părților și termenul stabilit de comun acord de cele două părți în cuprinsul art. 4, acesta fiind singurul termen asupra căruia părțile și-au exprimat acordul de voință la momentul încheierii contractului.
Invocarea de către debitoare a contractului de cesiune încheiat cu chemata în garanție SC M. BAU L. SRL la data de 4 iulie 2012, în cadrul căruia creditoarea are calitatea de cesionar, nu constituie un temei justificat pentru respingerea cererii formulată de creditoare, dat fiind faptul că în cuprinsul acestui contract nu se face referire la pretinsa renunțare a creditoarei la pretențiile rezultate din contractul de
prestări servicii nr. 43/_, obiectul contractului constituindu-l cedarea în mod gratuit, irevocabil și necondiționat de către SC G. T. SRL în favoarea cesionarului SC
C. SRL a dreptului de creanță deținut împotriva SC M. BAU L. SRL, creanța cedată fiind de 404.131,98 lei inclusiv TVA.
Pretinsele discuții avute de către creditoare cu debitoarea, neinserate în cuprinsul contractului, discuții în urma cărora creditoarea ar fi renunțat la creanța rezultată din contractul de prestări servicii mai sus menționat, nu pot fi avute în vedere, întrucât în situația în care intenția părților ar fi fost aceea de a se renunța la creanța rezultată din contractul nr. 43/2011 ar fi fost cu siguranță inserată această renunțare în contract, neexistând nici un motiv logic pentru a omite un aspect esențial care ar fi descărcat, practic, debitoarea de orice obligații asumate față de creditoare.
Încheierea contractului de cesiune poate fi, eventual, avută în vedere ca și o modalitate de garantare a obligațiilor ce decurgeau din contractul de prestări servicii nr. 43/2011 și nu ca o renunțare a creditoarei la debitul născut în sarcina SC G. T. SRL în urma serviciilor prestate de creditoare.
Existența acestei garanții ar rezulta și din menționarea în cuprinsul contractului de cesiune a aceleiași creanțe pretinse de creditoare prin cererea dedusă judecății, creanță aferentă celor trei facturi neachitate de debitoare, născute din contractul de prestări servicii nr. 43/2011.
Adresele depuse la dosar de către debitoare emise de chemata în garanție nu pot fi avute în vedere, neputând fi luate în considerare ca înscrisuri menite să dovedească alte intenții sau un alt acord de voință al părților la data încheierii contractului de cesiune, pretinsa inițiativă a creditoarei la încheierea contractului de cesiune neavând nici un fel de relevanță, atâta timp cât părțile au înțeles să încheie contractul, iar în cuprinsul acestuia au fost menționate anumite clauze asumate contractual, prin aplicarea semnăturii și ștampilei reprezentanților legali ai celor trei părți, încheierea unor acte adiționale sau asumarea unor obligații distincte nefiind, de altfel, dovedită.
Față de considerentele mai sus reținute, reținând caracterul cert, lichid și exigibil al debitului principal, prin raportare la disp. art. 1021 NCPC, instanța va dispune somarea debitoarei la plata în favoarea creditoarei a sumei de 404.131,98 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 1169/_, nr. 1172/_ și contravaloarea parțială a facturii nr. 1163/_ .
Prin raportare la disp. art. 16 din contractul de prestări servicii nr. 43/2011, debitoarea va fi obligată să-i achite creditoarei și penalități de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi, începând cu data scadenței fiecărei facturi, 30 de zile de la data emiterii, și până la data de 10 iulie 2013.
Prin raportare la prev. art. 1021 alin. 3 NCPC, termenul de plată stabilit în sarcina debitoarei va fi de 15 zile de la data comunicării ordonanței.
În baza disp. art. 451-452 NCPC, debitoarea fiind în culpă procesuală, va fi obligată să-i achite creditoarei cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, restul cheltuielilor nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
O R D O N Ă :
Admite cererea formulată de creditoarea SC B. C. SRL, cu sediul în C., str. I. nr. 404, jud. Sălaj, înmatriculată sub nr. J_, CUI 26114157, cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați Briciu & Ciobănescu cu sediul în C. -N., str. Onisifor Ghibu, nr. 1, împotriva debitoarei SC G. T. SRL, cu sediul în comuna V. D., sat P. nr.102, jud. C., înmatriculată sub nr. J_, CUI 10550141 și în consecință:
Ordonă debitoarei plata în favoarea creditoarei a sumei în cuantum de 404.131,98 lei cu titlu de contravaloare servicii și a sumei în cuantum de 116.121,38
lei cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței și până la data de 10 iulie 2013, în termen de 15 zile de la data comunicării ordonanței.
Obligă debitoarea să-i achite creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de debitoare împotriva SC M. BAU L. SRL, având sediul în M., str. M., nr. 11, bl. 86, sc. A, ap.4 jud. Sibiu, înregistrată sub nr. J_, CUI 24743374, având ca obiect obligarea la plata sumei pretinse de creditoare.
Executorie.
Atacabilă cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. T. B.
Red.CC/MM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 11/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Decizia civilă nr. 3352/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
