Sentința civilă nr. 3334/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3334/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de chemare în judecată formulate de creditoarea SC C. C. SRL, în contradictoriu cu debitorul M. G. prin P., având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul art. 1013-1024 din noul Cod de procedură civilă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta creditoarei, d- na avocat Chiș Emilia, în substituirea d-nei avocat Retegan Delia Elisabeta, cu împuternicire avocațială și împuternicire avocațială de substituire, depuse la dosar la acest termen și reprezentantul debitorului, d-l Mihai Rotar, consilier juridic, cu delegație specială depusă la acest termen la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la solicitarea instanței, reprezentanta creditoarei arată că pretențiile pe care le are creditoarea de la debitor se întemeiază pe contractul de lucrări nr. 8030/12 iulie 2010.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 din noul Cod de procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, ridică din oficiu și pune în discuție excepția de necompetență materială a Tribunalului Specializat C. în ceea ce privește soluționarea acestui litigiu, prin raportare la dispozițiile art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006 și art. 1015 din noul Cod de procedură civilă, toate raportate la prevederile art. 129 alin. 2, art. 132 și art. 136 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă.
Reprezentanta creditoarei arată că nu se opune admiterii excepției ridicate.
Reprezentantul debitorului arată că nu se opune declinării competenței de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului C. .
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției propriei necompetențe materiale.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra cauzei civile de față, cu prioritate asupra excepției propriei necompetențe materiale:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 1 noiembrie 2013 sub nr._, creditoarea SC C. C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu debitorii M. G. prin P. și P. M. G., pe calea ordonanței de plată reglementate de art. 1013-1024 din noul Cod de procedură civilă, să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 277.072,03 lei reprezentând debit principal asumat prin contractul de lucrări nr. 8030/12 iulie 2010, obligarea debitoarei la plata dobânzii contractuale aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere conform art.
12.2 din contract și obligarea debitorilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că la data de 12 iulie 2010 între SC C.
C. SRL, în calitate de executant, și P. M. G., prin P., în calitate de achizitor, s-a încheiat contractul de lucrări nr. 8030/2010. Obiectul contractului l-a reprezentat elaborarea documentației tehnice și executarea lucrărilor pentru obiectivul "Reabilitarea lacului din Parcul Mare din M. G. ";. Ca urmare a încheierii acestui contract și a executării lucrărilor, a efectuat și un număr de lucrări suplimentare, a căror necesitate a reieșit ca urmare a recepției la terminarea lucrărilor. Aceste lucrări, pe care de altfel le-a și efectuat, nu au făcut parte din planul inițial de execuție, nefiind cuprinse în listele de cantități de la licitație. Cu toate acestea, a fost obligată să efectueze aceste
lucrări, deoarece în lipsa lor nu ar fi putut avea loc recepția la terminarea lucrărilor.
A mai arătat că aceste lucrări au fost aprobate de către pârâți, au fost recepționate și au fost acceptate de către aceștia.
A învederat că pentru lucrările suplimentare executate Primăria Gherla a emis dispozițiile de șantier nr. 2/6 septembrie 2011, nr. 3/23 septembrie 2011, nr. 4/19 octombrie 2011 și dispoziția de șantier fn/30 aprilie 2012; această dispoziție de șantier poartă viza proiectantului, verificatorului de proiect și acceptul beneficiarului. Lucrările suplimentare solicitate și executate de către SC C. C. SRL, au fost aprobate prin HCL al municipiului G. nr. 82/22 octombrie 2011.
Creditoarea a mai arătat că în vederea achitării contravalorii acestor lucrări a emis facturi care, până la data formulării cererii, nu au fost achitate de către pârâți.
Ca urmare a acestei situații, în mod repetat, prin adrese înregistrate la pârâți, le-a adus la cunoștință situația lucrărilor, precum și costurile aferente acestora. Pentru lucrările suplimentare a emis facturile nr. 1456/7 mai 2012 în cuantum de 18.170,61 lei, nr. 1455/7 mai 2012, în cuantum de 56.943,75 lei și nr. 1199/26 martie 2012, în cuantum de 201.957,67 lei, în total facturile însumând 277.072,03 lei debit principal neachitat până la data convocării la conciliere.
A mai arătat că în conformitate cu art. 12.2 din contractul încheiat, aceste sume neachitate sunt purtătoare de penalități de întârziere, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere. Aceste penalități de întârziere încep să curgă la 28 de zile de la scadență (scadența fiind în 15 zile de la data emiterii facturii). Astfel, practic, după 43 de zile de la data emiterii fiecărei facturi mai sus enumerate urmează ca debitoarea să suporte și penalitățile de întârziere.
De asemenea, creditoarea a mai arătat că la data de 24 septembrie 2013 a solicitat BEJ Stolnean Diana M. comunicarea somației, conform art. 1014 NCPC în vederea recuperării debitului. Această somație a fost primită de către pârâta debitoare la data de 25 septembrie 2013. A învederat că și acest demers a fost lipsit de vreun rezultat, iar la expirarea celor 15 zile nu a avut altă posibilitate legală decât acea de a formula prezenta cerere.
A apreciat că creanța sa întrunește toate cerințele prescrise de lege pentru a se putea proceda la executarea sa, fiind o creanța certă, existența și întinderea sa fiind acceptate de către pârâta debitoare, astfel cum rezultă din facturile anexate, respectiv lichidă, fiind exprimată în bani și, respectiv, exigibilă, fiind scadentă conform celor agreate de către pârâți prin art. 12.2 din contractul încheiat, fiind pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 NCPC pentru a putea solicita instanței emiterea unei ordonanțe de plată.
Mai mult, a apreciat că cererea formulată se bucură de admisibilitate și din perspectiva prevederilor art. 1016 alin. 2 NCPC, având în vedere faptul că a
înțeles să someze debitoarea la plata debitului restant anterior promovării cererii, așa cum cere textul legal mai sus enunțat.
În considerarea faptului că debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor descrise mai sus, creditoarea a arătat că este pe deplin îndreptățită să solicite și dobânda contractuală aplicată asupra sumei datorate, începând cu a 28-a zi de la scadență și pe viitor, pană la achitarea integrală a debitului, așa cum de altfel și stipulează art. 1017 NCPC.
Ca urmare a stabiliri culpei procesuale a debitoarei, a solicitat, în temeiul art. 451 și urm. NCPC, obligarea debitoarei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
A solicitat judecarea cererii și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. În drept, a invocat art. 411, art. 1013 și urm. NCPC.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă la 26 noiembrie 2013, debitorul M. G., prin P., a solicitat respingerea cererii creditoarei, ca neîntemeiată.
Debitorul a apreciat că creanța arătată și solicitată de către reclamantă nu este certă, iar lipsa acestei caracteristici obligatorii a creanței atrage, mai departe, lipsa caracterelor de lichiditate și exigibilitate.
A arătat că potrivit art. 662 alin. 2 NCPC creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, iar art. 632 - 640 NCPC arată care sunt titlurile executorii. A învederat că creditoarea nu a indicat în cererea formulată care este actul juridic din care să rezulte neîndoielnic existența creanței solicitate, deorece acest act nu există.
De asemenea, debitorul a mai arătat că între părți s-a încheiat un singur contract de execuție, contractul nr. 8030/2010, care a avut ca obiect
"Reabilitarea lacului din Parcul Mare din M. G. ";. Acest contract a avut o durată de 12 luni, începând cu data de 12 iulie 2010, durata acestuia putând fi modificată prin acte adiționale, ceea ce nu a fost cazul.
Totodată, debitorul a mai susținut că relația sa cu creditoarea a fost una contractuală, în care ambele părți și-au îndeplinit cu bună credință obligațiile. Creditoarea avea obligația de a-i preda o lucrare în stare de funcționare, obligație pe care a respectat-o, iar debitorul a achitat integral sumele cuprinse în contract.
A mai arătat că susținerile creditoarei potrivit cărora creanța este certă, deoarece existența și întinderea acesteia au fost acceptate, așa cum ar rezulta din facturile anexate, nu este reală, deoarece debitorul nu a acceptat nicio factură emisă de către creditoare referitoare la lucrări suplimentare, comunicându-i această poziție în scris, așa cum rezultă din înscrisurile anexate întâmpinării.
A mai arătat că, fiind în imposibilitatea de a arăta un contract care să susțină caracterul cert al creanței, creditoarea a prezentat incorect realitatea, susținând că debitorul a acceptat existența și întinderea creanței.
A învederat că potrivit art. 1013 NCPC, creanțele certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani trebuie în mod obligatoriu să rezulte dintr-un contract civil, inclusiv dintr-unul încheiat între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege. Or, în prezenta speță se poate observa cu ușurință că nu există niciun contract din care să rezulte obligații, în ceea ce îl privește pe debitor, de plată a unor sume de bani pentru executarea lucrărilor suplimentare, singurul act juridic încheiat între părți fiind contractul de execuție nr. 8030/2010, executat integral.
În plus, a mai arătat debitorul, facturile emise au fost refuzate și restituite reclamantei exact pentru acest motiv, al lipsei unui act adițional la contractul de execuție care să prevadă obligația debitorului de plată a sumelor solicitate. A apreciat că, în încercarea de a justifica temeinicia cererii, reclamanta a prezentat unele aspecte în mod eronat, susținând că pentru lucrările suplimentare Primăria Gherla a emis dispozițiile de șantier cu nr. 2/6 septembrie 2011, nr. 3/23 septembrie 2011, nr. 4/19 octombrie 2011 și dispoziția de șantier din 30 aprilie 2012, împrejurări neadevărate, deoarece dispozițiile de șantier nu au fost emise de către Primăria Gherla, ci de către proiectantul lucrării, angajat al creditoarei, P. neavând competența de a emite astfel de acte tehnice. În ceea ce privește aceste dispoziții de șantier, a arătat că toate au fost emise după expirarea contractului de lucrări nr. 8030/2010 și nu au fost însoțite de lista de cantități necesare executării lucrărilor cuprinse în dispozițiile de șantier și nici de vreo ofertă de preț - deviz. A mai arătat că, din punct de vedere legal, dispozițiile de șantier se emit de către proiectant și sunt vizate de verificatorul de proiect și de dirigintele de șantier. În mod obligatoriu, dispozițiile de șantier trebuie să fie însoțite de liste de cantități pentru lucrările suplimentare și de un deviz de ofertă, liste care trebuie să fie acceptate de către beneficiarul lucrării. În ceea ce privește contractul de lucrări nr. 8030/2010, potrivit art. 4 din contract, obiectul acestuia a fost elaborarea documentației tehnice și executarea lucrărilor la obiectivul "Reabilitarea lacului din Parcul Mare din municipiul G. ";, situație în care de toate neconcordanțele apărute în timpul execuției între lucrarea executata și proiect, direct răspunzător a fost și este creditoarea.
A învederat că situația de lucrări, anexa I a dispoziției de șantier, inexistentă de altfel, era obligatorie, pentru că cantitățile de material și de lucrări trebuiau să se reflecte în facturile emise și era o cheie de control a sumelor cuprinse în facturi pe care o avea la dispoziție beneficiarul. În cazul în care nu există o asemenea anexă la dispoziția de șantier, acceptată de către beneficiar, este evident că sumele cuprinse în facturi sunt unilateral stabilite, iar existența acestora și a creanței în sine este incertă, mai ales că obligația de plată nu există în lipsa unui act juridic care să o prevadă.
Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.
La termenul din data de 4 decembrie 2013, instanța, din oficiu, în cadrul verificării competenței în condițiile art. 131 NCPC, a ridicat excepția propriei necompetențe materiale. Concluziile părților asupra acestei excepții au fost consemnate în praticaua prezentei hotărâri.
Verificând incidența excepției propriei necompetențe materiale de soluționare a prezentului litigiu, tribunalul specializat reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1015 NCPC, cererea privind ordonanța de plată se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Pretențiile avansate de creditoare în prezentul litigiu sunt derivate din raporturile contractuale născute în temeiul contractului de lucrări nr. 8030/2010, contract de achiziție publică conform art. 3 lit. f din OUG nr. 34/2006, actualizată, și vizează executarea de către autoritatea contractantă debitoare a obligațiilor pretins asumate prin această convenție.
În conformitate cu art. 286 alin. 1 din OUG nt. 34/2006, actualizată la 1 noiembrie 2013, data introducerii cererii, procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și
fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Din coroborarea dispozițiilor art. 1015 NCPC cu cele ale art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006 rezultă fără echivoc faptul că instanța care ar fi competentă să soluționeze fondul prezentei cauze ar fi tribunalul de drept comun, secția de contencios administrativ.
În consecință, tribunalul specializat, în temeiul art. 129 alin. 2, pct. 2, coroborat cu art. 130, art. 131, art. 132, alin. 1 și 3, respectiv art. 136 NCPC, raportate la art. 1015 NCPC și art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006, va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., ridicată din oficiu, și, în consecință, va declina competența de soluționare a prezentei cauze, privind pe reclamanta SC C. C. SRL și pe pârâtul M. G., prin P. având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 277.072,03 lei plus dobânzi contractuale de 0,1% pe zi de întârziere și cheltuieli de judecată, în favoarea Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., ridicată din oficiu, și, în consecință:
Declină competența de soluționare a prezentei cauze, privind pe reclamanta SC C. C. SRL, cu sediul în N. Oaș, str. Areni, nr. 1A, jud. Satu Mare, J_, CUI RO 6. și pe pârâtul M. G., prin P., cu sediul în G., str. B., nr. 2, jud. C., CUI 4349071, având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 277.072,03 lei plus dobânzi contractuale de 0,1% pe zi de întârziere și cheltuieli de judecată, în favoarea Tribunalului C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
F. -Iancu M. | F. | B. |
Thred./FIM/5 ex./09.05.14
| ← Decizia civilă nr. 3352/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 4498/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
