Decizia civilă nr. 313/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.313
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele R. E. și K.
C. G. împotriva sentinței civile nr. 14628 din 5 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se pezintă reprezentantul recurentei, avocat M. Ș., cu împuternicire avocațială la fila 6, în dosarul T. ului
C., lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurentele au depus la dosar la data de 13 mai 2013 un înscris prin care se invocă excepția de necompeteță materială a T. ului specializat C. în soluționarea prezentului recurs.
Reprezentantul recurentelor depune la dosar chitanța care atestă achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 2405,50 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale invocate de recurente.
Reprezentantul recurentelor solicită admiterea excepției de necompetență a T. ului Specializat C. și trimiterea dosarului Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului negativ de compență, pentru motivele ivocate în scris, pe care le susține și în fața instanței. Arată că Tribunalul Cluj își motivează soluția de declinare a competenței bazându-se pe noul cod de procedură civilă, care nu se aplică nicidecum în prezenta cauză. Consideră că simplul fapt că una dintre părțile litigiului este o regie autonomă, nu este un criteriu suficient pentru a atrage natura comercială a prezentului litigiu, iar simpla calitate de comerciant nu îi confer litigiului character commercial, dacă obligația este civilă.
Instanța, în baza actelor de la dosar și a susținerilor părților, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că, prin sentința civilă nr. 14628/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr. de mai sus a fost respinsă cererea formulată de reclamantele R. E. și K. G. împotriva pârâtei R.A.D.P. C. -N., reclamantele fiind obligate să-i achite pârâtei suma de 4.000lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut faptul că în anul 1959, imobilul situat în C. -N., str. A. Iancu, nr. 22-24 (anterior nr. 20), înscris în CF nr. 2158, nr. top 1242, a fost preluat abuziv de către Statul român, prin efectul Decretului nr. 92/1950 și a Decretului nr. 3086/179/IV, emis în data de_, de Sfatul popular al orașului C. . O parte dintre foștii proprietari sunt antecesorii persoanelor vătămate R. E. (născută Berei) și K. C. G.
(născută R. ).
Prin decizia nr. 300/_ a Consiliului P. ular al jud. C. - Comitetul Executiv, imobil în litigiu a fost transmis din administrarea întreprinderii de construcții, reparații și administrare locativă C. -N., în administrarea Administrației parcurilor și străzilor C. -N. .
In anul 1997, același imobilul a trecut, cu titlu de lege, în proprietatea Regiei Autonome a DP C. -N., efectuându-se mențiunea corespunzătoare în cartea funciară.
In anul 2002, persoanele vătămate au promovat o acțiune conform Codului civil, prin care au solicitat, printre altele, să se constate că acest imobil a fost preluat fără titlu valabil de către stat, acțiunea fiind înregistrată la Tribunalul Cluj, cu nr. 767/2002. Prin sentința civilă nr. 565/2002, pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă și irevocabilă prin decizia civivilă nr. 28/2003 a Curții de Apel C. (dosar nr. 381/2003) și decizia civilă nr. 6006/2004 a Inaltei Curți de Casație și Justiție (dosar nr. 2130/2003), s-a constat că imobilul sus menționat a fost preluat abuziv în cotă de 5/8 și că persoanele vătămate sunt moștenitoarele proprietarilor înscriși în cartea
funciară aferentă, anterior momentului preluării abuzive.
Prin notificarea nr. 469/_, înregistrată la Biroul executorului judecătoresc Boloș M., formulată în baza Legii nr. 10/2001, persoanele vătămate au solicitat pârâtei restituirea în natură a imobilului sus menționat. Ca urmare a acestei notificări, a fost emisă decizia nr. 5623/_, prin care, la art. 2, s-a respins cererea de restituire în natură. Reclamantele au promovat o acțiune împotriva pârâtei prin care au solicitat, în principal, modificarea deciziei sus-menționate, acțiune înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 4914/2005.
Prin sentința civilă nr. 1037/_, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată și, în consecință, s-a modificat parțial decizia atacată, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a cotei de 5/8 din imobilul în litigiu (casă și teren), în favoarea reclamantelor. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 137/A/2006 a Curții de Apel C. (dosar nr._ ) și
irevocabilă prin dec. civ. nr. 9076/_ a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin încheierea nr. 24094/_ pronunțată în dosarul nr. 249094/2007 de Biroul de cadastru și publicitate imobiliară C., s-a admis
cererea persoanelor vătămate privind întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra cotei de 5/8, cu titlul de drept-restituire în natură.
In luna mai 2007 (până în data de_ ), s-a întocmit documentația tehnică cadastrală pentru imobilul în litigiu, beneficiar fiind RADP și reclamantele. Expertul cadastral Mămară N. C. a realizat, până în data de_, documentația solicitată, printre care și planul de amplasament și delimitare a imobilului cu propunerea de dezlipire și tabelul cu mișcarea parcelară, propunând să fie atribuite reclamantelor suprafața de 1321 mp, reprezentând casă de piatră acoperită cu țiglă, compusă din: parter - un local pentru prăvălie, 8 camere, 4 bucătării și dependințe; etaj - 2 camere, o bucătărie, dependințe; curte și grădină în str. A. lancu, nr.22, cu nr. de carte funciară 1242/1 și nr. cadastral 12050/1, respectiv să fie atribuită pârâtei suprafață de 792 mp, reprezentând casă de piatră acoperită cu țiglă, compusă din: parter - 4 camere, 2 bucătării și dependințe; etaj - 2 camere, o bucătărie, dependințe; curte și grădină, în str. A. lancu, nr. 24, cu nr. de carte funciară 1242/2 și nr. cadastral 12050/2.
Până în anul 1997, sediul pârâtei s-a aflat pe str. M. M. din C. -N.
, ulterior fiind mutat pe str. A. lancu, nr. 22-28. La această adresă funcționa cea mai mare parte dintre birouri; RADP avea diverse "baze de producție", dar la alte adrese.
In data de_, a avut loc o întâlnire între reprezentantul reclamantelor și directorul general, respectiv director general adjunct ce-și desfășurau activitatea în cadrul RADP-ului. Rezultatul acestei întâlniri s-a concretizat în actul intitulat "Minuta", în cuprinsul căreia s-a consemnat că scopul întrevederii a fost următorul: "stabilirea conduitei de urmat în vederea punerii în executare a sent. civ. nr. 1037/_, pronunțată în dosarul nr.4914/2005 al T. ului C., rămasă irevocabilă". Din cuprinsul "Minutei", rezultă că s-au hotărât următoarele: angajarea unui expert pentru întocmirea unei expertize având ca obiective partajarea imobilului(teren și clădiri) în cote de 3/8 și 5/8, ridicarea topografică, si dezmembrarea parcelelor în aceste cote, în vederea ieșirii din indiviziune și a întabulării în CF; eliberarea unor părți din clădire și predarea lor spre folosință temporară către mandatarul reclamantelor fără a se stabili data predării; virarea cotei de 5/8 din încasările obținute ca urmare a utilizării curții drept parcare.
In data de_, a avut loc o nouă întâlnire, concretizată în actul intitulat "Anexa la Minuta nr. 2644/_ ".
In acest context, s-au stabilit încăperile din construcțiile edificate pe str. A. Iancu, nr. 22-24, care trebuiau să fie predate de către RADP "spre folosința noilor proprietari", până în data de_, conform înțelegerii consemnate în
"Minuta". Astfel, s-a convenit că se vor preda "libere" următoarele "părți ale imobilului": -întreaga porțiune de clădire care constituie frontul edificat la str.
A. Iancu, pivnița cu intrare din curtea interioară,biroul ocupat de S. administrativ și investiții-proiectare,cele trei birouri ocupate de S. financiar-contabilitate,intrarea in pod,biroul SRUIS,biroul Serviciu aprovizionare-audit,fostul birou al S. ui administrativ,fostul birou al S. ui patrimoniu (situat la etaj),fostul birou al S. ui investiții (situat la etaj).
In procesul verbal de cercetare la fata locului din data de_ incheiat de organele de cercetare penala si semnat de mandatarul reclamantelor se mentioneaza starea imobilului la data preluarii. În cuprinsul procesul verbal de receptie lucrari de reparatii din_, incheiat intre mandarul reclamantelor si parată, s-a consemant faptul că toate distrugerile consemnate in procesul verbal mentionat mai sus au fost reparate integral.
Potrivit dispozitiilor art. 998 si 999 C. civil, pentru angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane este necesara existenta unui prejudiciu si a unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
Analizând elementele răspunderii civile delictuale sub aspectul prejudiciului de ordin material pe care l-a invocat reclamantul, a legăturii de cauzalitate între acțiunea paratei și producerea acestui prejudiciu, precum și săvârșirea faptei ilicite de către parata s-a reținut de către instanță că prin litigiul promovat reclamantele nu au suportat nici un prejudiciu de ordin material.
Toate distrugerile consemnate in procesul verbal de cercetare la fata locului din data de_ au fost reparate integral, o parte din reparatii fiind facute in timpul cercetarii penale, altele facute ulterior, fiind incheiat procesul verbal de receptie lucrari de reparatii la data de_ .
De altfel, reclamantele au intentionat sa demoleze imobilul pentru valorificarea terenului, pe de alta parte, in scopul construirii Centrului Integrat Urban pe locul cladirilor situate in C. -N., str. A. Iancu, nr. 20-22-24 sens in care a fost incheiat Acordul de asociere intre RADP C. -N. pe de o parte si Asociatia de Proprietari pe de alta parte.
Dupa semnarea Acordului de asociere reclamantele au intentionat sa-si vanda cota-parte din imobil catre firma FrankoniaEuro-Bau Duseldorf.
Reclamantele au obtinut venituri din exploatarea imobilului - parcare central- ca urmare a asocierii cu parata,aceasta din urma virand banii prin ordine de plata catre mandatarul reclamantelor.
Si daca reclamantele ar intelege sa antreneze raspunderea pentru faptele prepusilor, prin Ordonanta procurorului din data de_ s-a stabilit cine se face vinovat si care sunt faptele savarsite de angajatii Cataniciu Florian si Sava Alexandru.
Reclamantele nu au dovedit existenta altui prejudiciu in afara celui mentionat mai sus, nici existenta unor fapte ilicite in sarcina paratei, astfel ca pentru motivele aratate instanta a apreciat actiunea reclamantelor ca fiind neintemeiata motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel în termen legal reclamantele R. E., K. C. G. solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată promovată de către reclamante.
În motivare se arată că înțeleg să atace cu apel toate încheierile premergătoare sentinței atacate.
Recurentele au arătat că prima instanță a respins în mod nelegal și netemeinic cererea de chemare în judecată formulată și că învestirea instanței
s-a făcut cu soluționarea unei cereri în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civ., pentru obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pe care le-a cauzat reclamantelor ca urmare a sustragerii din imobilul a cărui proprietate a fost redobândit, a tuturor sobelor de teracotă, a deteriorării utilităților și aducerii acestuia într-o stare care-l face imposibil de valorificat și utilizat.
S-a mai susținut că prejudiciul trebuie cuantificat potrivit art. 1084 C.civ. și că judecătoria C. -N. a respins fără a motiva soluția de respingere a cererii în probațiune privitoare la expertiza de evaluare a prejudiciului, a chiriei medii pe care reclamantele nu au putut-o percepe, în condițiile în care reclamantele consideră că au suferit un prejudiciu nerealizat, ca urmare a imposibilității utilizării imobilului și un prejudiciu ce constă în pierderea efectiv suferită, ca urmare a distrugerilor cauzate imobilului.
Recurentele precizează că prin decizia nr.72/_ pârâta a recunoaște fapta ilicită și că această decizie nu poate fi interpretată decât ca o recunoaștere a vinovăției, impunându-se a fi coroborată cu toate celelalte probe administrate în cauză și conduce la admiterea cererii de obligare a pârâtei la plata prejudiciului suferit ca lucrum cessans și damnum emergens.
În dezvoltarea motivelor de recurs se precizează că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică și motivat pe faptul că nu valorifică
întregul material probator administrat în cauză, respectiv depozițiile martorilor pe care prima instanță nici măcar nu le amintește în cuprinsul hotărârii judecătorești.
Soluția pronunțată de prima instanță a fost criticată și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care pârâta a fost inițial reprezentată prin consilier juridic astfel încât, prin raportare la prevederile OUG nr. 26/2012 apreciază că nu era îndreptățită să beneficieze de serviciile unui avocat remunerat.
Intimata a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 293/R/13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de reclamante împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, fără a se recalifica apelul declarat ca și cale de atac de cele două părți litigante, reținându-se faptul că acțiunea promovată are ca obiect obligarea pârâtei R.
A. a DP C. -N. la plata sumei de 160000 lei cu titlu de despăgubiri, că în drept, reclamantele s-au prevalat de disp. art. 998-999 C.civ. și art.1000 alin 3 cod civil invocând răspunderea civilă delictuală.
În atare situație, tribunalul în baza art. 228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, a apreciat că litigiul este de competența T. ului Specializa tC., întrucât vizează răspunderea civilă delictuală a unui profesionist, așa cum este definit în art.3 alin.2 din Noul Cod civil, cauzele de o asemenea natură căzând în competența acestei instanțe, așa cum de altfel s-a statuat în literatura de specialitate anterior, pornindu-se de la
aplicarea art.4 din vechiul Cod comercial care instituia prezumția de comercialitate
Altfel spus, în raport de prezumția de comercialitate instituită de art. 4 susmenționat, vor constitui fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din fapte licite sau din săvârșirea unor fapte ilicite în legătură cu activitatea comercială a comerciantului, cum este cazul în speță, unde, răspunderea pe care recurentele o atribuie societății intimate are un caracter vădit comercial.
Aceasta, întrucât este știut faptul că printre faptele juridice stricto sensu, ca izvor de posibile obligații, alături de gestiunea intereselor altuia, plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză, se regăsește și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că ea nu este cuprinsă de art. 3 din Codul comercial.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ.
T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
S-a reținut și faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără
personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul a admis excepția invocată din oficiu și declinat competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Dosarul a fost înregistrat la registratura instanței specializate la data de_, ca și recurs, în condițiile preluării dosarului prin sistemul Ecris, reclamantele depunând la dosar la data de 13 mai 2013 un înscris în cuprinsul căruia au invocat excepția necompetenței materiale a instanței specializate de soluționare a căii de atac.
S-a susținut astfel că natura litigiului dedus nu este una comercială ci esențialmente civilă și că simplul fapt că una dintre părțile litigante are calitate de comerciant nu este suficient pentru a atrage natura comercială a litigiului.
S-a arătat că obligația ce rezultă din raporturile dintre părți este una civilă, răspunderea civilă delictuală neavând o etimologie comercială și nerezultând din faptele de comerț ale pârâtei, fiind rezultatul ocupării abuzive
și a distrugerii unui imobil redobândit în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamante.
Distincția pe care o făceau dispozițiile art. 4 din C.comercial este apreciată ca fiind clară, faptele ilicite săvârșite de pârâtă nu au caracter comercial ci civil, răspunderea civilă a unui comerciant putând avea caracter comercial doar când obligația pe care o are de îndeplinit comerciantul nu poate să atragă răspunderea oricărei alte persoane.
În plus, se susține că operațiunile ce priveau imobilele potrivit fostului Cod comercial nu erau privite ca fapte de comerț ci drept operațiuni civile.
Analizând cu prioritate, prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. 1 coroborate cu dispozițiile art. 159 indice 1 C.pr.civ., excepția necompetenței materiale a instanței specializate de soluționare a căii de atac formulate împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, instanța o va admite ca fiind fondată raportat la considerentele ce urmează:
Reclamantele au învestit judecătoria cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea pârâtei RADP C. -N. la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul prejudiciului pretins cauzat prin fapta culpabilă a acesteia constând în sustragerea unor bunuri și cauzării unor distrugeri aferente imobilului localizat în C. -N. str. A. Iancu nr. 22-24, imobil retrocedat acestora în condițiile Legii nr. 10/2001.
S-a susținut în motivarea cererii faptul că în cauză sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cciv. și art. 1000 alin. 3 C.civ. în condițiile în care cererea a fost
înregistrată pe rolul judecătoriei la data de_, iar faptele pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii delictuale au fost săvârșite anterior acestei date. Pârâta a formulat întâmpinare și a susținut faptul că cererea este prematur formulată în condițiile în care nu a fost pusă în întârziere cu privire la pretențiile formulate, invocând pe de altă parte, tardivitatea formulării cererii prin raportare la termenul de prescripție de 3 ani de la data la care reclamantele au intrat în posesia imobilului, termen în care a apreciat că s-ar fi
impus a fi introdusă acțiunea în instanță.
Cererea dedusă judecății are o natură pur civilă fiind formulată în condițiile răspunderii civile delictuale, împrejurarea că pârâta are calitatea de comerciant nefiind de natură schimbe natura litigiului dedus judecății.
Aceasta deoarece producerea prejudiciului cauzat reclamantelor și pretins prin cererea de chemare în judecată nu este rezultatul activității comerciale derulate de persoana juridică, în exercitarea atributelor specifice obiectului său de activitate și scopului pentru care a fost înființată, ci rezultatul unor fapte pretins delictuale, constând în sustragerea unor bunuri din imobilul retrocedat reclamantelor și deteriorarea unor instalații aferente acestuia. Or, cu certitudine obiectul de activitate al pârâtei și scopul pentru care aceasta a fost constituită nu îl reprezintă săvârșire unor fapte de natura celor ce îi sunt imputate de reclamante.
Dispozițiile art. 4 C. comercial, act normativ în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată și la data săvârșirii faptelor ilicite imputate pârâtei statuează asupra faptului că, în afara faptelor de comerț obiective de
natura celor prevăzute în mod exemplificativ de dispozițiile art. 3, se socotesc fapte de comerț și celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant (fapte de comerț subiective), dacă nu sunt fapte de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
În cazul în speță, fiind vorba de o răspundere civilă delictuală suntem în ipoteza pe care dispozițiile art. 4 o reglementează în teza finală, faptele având o natură esențialmente civilă, după cum rezultă și din etimologia cuvântului. Actele de natură civilă devin comerciale doar în situația în care sunt făcute un comerciant cu ocazia exercitării comerțului său.
Este reală împrejurarea că legea nu precizează ce se înțelege prin acte civile însă practica judiciară și doctrina sunt unanime în a considera că trebuie avute în vedere actele de drept privat care prin structura și funcția lor esențială nu se pot referi la activitatea comercială și care rămân civile indiferent de persoana care le săvârșește, comerciant sau necomerciant.
Pe de altă parte, instanța specializată apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă întrucât litigiul a fost demarat anterior intrării în vigoare a acestuia și prin raportare la dispozițiile art. 25 din Noul Cod de procedură civilă procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
De altfel, în condițiile Noului cod competența de soluționare a litigiului nu ar reveni instanței specializate deoarece prevederile art. 56 din C. comercial au fost abrogate prin dispozițiile art. 219 din Legea nr. 71/2011 astfel încât nu își mai găsește aplicabilitatea prezumția de comercialitate pe care o instituia norma menționată.
Modificarea adusă de Legea nr. 71/2011 nu reprezintă doar o simplă înlocuire terminologică: litigii dintre profesioniști în loc de litigii comerciale. Noul Cod civil a reglementat raporturile dintre profesioniști în forma în care această categorie este definită de art. 3 alin. 2 și 3 și nu cuprinde referiri la raporturile dintre profesioniști și neprofesioniști, anterior comercianți și necomercianți, în termenii art. 56 din C. comercial.
Prin urmare nu mai există reguli derogatorii astfel încât instanța specializată este competență să soluționeze doar acele litigii care sunt prevăzute de dispozițiile ar. 226 și 227 din Noul Cod de procedură civilă,.
Instanța specializată nu este competentă material să soluționeze recursul dedus judecății, prin raportare la natura strict civilă a raporturilor dintre părți astfel încât, având în vedere prevederile art. 158 și 159 indice 1 alin. 1 coroborate cu prev. art. 299 și prev art. 2 pct. 3 C.pr.civ., ținând cont și de dispozițiile art. 307 alin 3 din Legea nr. 304/2004 va admite excepția necompeteței materiale de soluționare a cererii, invocată de recurente și va dispune declinarea competenței în favoarea T. ului C. .
În baza prevederilor art. 22 alin. 2 Cpr.civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, se va dispune suspendarea din oficiu a oricărei alte proceduri și înaintarea dosarului Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. de soluționare a recursului, și în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantele
R. E. și K. C. G. împotriva sentinței civile nr. 14628/05 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, în favoarea T. ului C. .
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Curții de Apel C. în vederea soluționării acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GRFIER, | ||||
B. M. | C. | C. | H. D. | A. | V. |
Red.CC 2ex./_
| ← Decizia civilă nr. 1422/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 977/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
