Decizia civilă nr. 926/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ nr. 926/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G.
J. ecător: M. P.
J. ecător: M. H.
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă SC
O. V. I. G. SA F. SC B. A. V. I. G. SA, cu sediul procesual ales la Cabinet avocat Corciu&Asociații, în b-dul Dr. Dimitrie Draghiescu, nr. 15, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1532 din_ a Judecătoriei B. Mare, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. I. și L. I. M.
, ambii cu domiciliul în B. S., str. G. nr. 16, județul M., având ca obiect pretenții.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței din camera de consiliu din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din decizie. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_ ,_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie.
T.
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1532/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. Mare a fost admisă în parte cererea reclamantei SC B. A. V.
I. G. SA în contradictoriu cu pârâtul L. I., a fost obligat pârâtul L.
I. să plătească reclamantei suma de 710,50 lei despăgubiri și dobândă legală aferentă calculată conform art. 3 alin.1 din OG 13/2011, modificată începând cu data de_ și până la achitarea integrală și cheltuieli de judecată în cuantum de 60 lei.
În considerentele sentinței se reține că :
În motivare s-a arătat că la data de_, fiul minor al dl. L. I., pe nume L. I. -M., a traversat strada prin loc nepermis, fără a se asigura, în localitatea B. S., producând, din culpa sa, un accident în urma căruia autoturismul_ a fost avariat.
Autoturismul avariat este proprietatea SC Unicarm SRL, fiind totodată asigurat facultativ pentru avarii auto Casco la societatea reclamantă potrivit poliței de asigurare AVA 0427125.
Pentru prejudiciul înregistrat asigurat Casco la societatea reclamantă, ce rezultă din actele emise de organele abilitate (adresa nr. 507073/_ emisă de Poliția orașului B. S., autorizația de reparație seria CR nr. 1146744, declarații) reclamanta a achitat suma de 710,50 lei, conform extrasului de cont din data de_ .
În temeiul plății efectuate de către B. A. V. I. G., conform art. 22 alin.1 din Legea 136/1995, reclamanta s-a subrogat în drepturile asiguratului dezdăunat.
Prima instanță reține că pentru a se stabili dacă tatăl minorului implicat în accidentul din februarie 2009, adică dacă pârâtul chemat în judecată, răspunde în temeiul art. 1000 alin.2 vechiul cod civil, adică în temeiul răspunderii părinților pentru fapta copilului lor minor, s-a audiat, în calitate de martor, cealaltă persoană implicată în accident, respectiv conducătorul autoutilitarei cu nr._ și care a lovit pe minorul L. I. M. .
Din declarația acestuia a reieșit că, în timp ce circula în direcția B. S. -
B. Mare, cu autoutilitara_, minorul a traversat strada prin fața autobuzului oprit în stație, autobuz pe care martorul l-a depășit. Având în vedere că minorul a traversat strada prin loc nepermis, deși în spatele stației de autobuz exista o trecere de pietoni, acesta se face vinovat de producerea accidentului ce a condus la vătămarea sa.
Întrucât pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, acesta având obligația, în calitate de părinte, de a asigura creșterea și educarea corespunzătoare a propriului copil, în temeiul art. 1000 alin.2 vechiul cod civil, va răspunde pentru prejudiciile cauzate asiguratului reclamantei ca urmare a accidentului produs în februarie 2009. Astfel, auto _
, potrivit autorizației de reparații eliberată de Inspectoratul de Poliție al J. ețului M., seria CR nr. 1146744/_, a fost avariat în aripa dreaptă față, care a fost înfundată, în lampă semnalizatoare de pe aripa dreaptă față, lampă ce a fost ruptă.
Contravaloarea necesară reparării acestor avarii produse auto_ s-a ridicat, potrivit devizului întocmit de SC Monarh SRL din_ și a facturii întocmită de aceeași societate în_, cu nr. M007F7837, la suma de 710,50 RON.
La data producerii accidentului, auto_ forma obiectul contractului de asigurare încheiat cu reclamanta.
În temeiul acestui contract de asigurare reclamanta a achitat suma de 710,50 RON, potrivit extrasului de cont depus la fila 11 de la dosar, în data de_ .
În temeiul art. 22 din Legea 136/1995, asigurătorul are dreptul să se regreseze împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
Cum minorul L. I. M. se face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite (traversarea carosabilului prin loc nemarcat și nesemnalizat), cauzatoare de
prejudicii (fapta sa a condus la avarierea auto ce forma obiectul contractului de asigurare încheiat cu reclamanta), fiind deci întrunite în persoana acestuia, condițiile angajării răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, 999 vechiul cod civil, și cum la momentul producerii accidentului L. I. M. era minor, în temeiul art. 1000 alin.2 vechiul cod civil, pârâtul, în calitate de reprezentant al minorului (tată) va fi obligat la plata contravalorii sumei necesară aducerii auto_ la starea anterioară producerii evenimentului.
Art. 1000 alin.2 cod civil stabilește obligația, în sarcina părinților, de a asigura creșterea și educarea corespunzătoare a copilului lor minor.
Întrucât pârâtul nu a dovedit că a existat o cauză exoneratoare de răspundere, va fi obligat să repare paguba cauzată de copilul său minor.
În ceea ce privește dobânda aceasta se datorează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, întrucât numai de la această dată creanța reclamantei este certă (adică existența ei a fost stabilită cu ocazia pronunțării hotărârii), lichidă (cuantumul creanței a fost stabilit prin prezenta hotărâre) si devine, astfel, exigibilă. Dobânda se datorează pentru acoperirea integrală a prejudiciului.
Întrucât pârâtul a căzut în parte în pretenții, a fost obligat în parte la plata cheltuielilor de judecată, efectuate și dovedite de reclamantă, cheltuieli constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC O. V. I. G. SA (fosta B. A. V. I. G. SA) solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată în recurs.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că instanța a motivat respingerea solicitării societății reclamante de obligare a pârâtului și la plata dobânzii de la data efectuării plații către asiguratul său pe motiv ca abia la data pronunțării sentinței pretențiile recurentei dobândesc caracter cert, lichid și exigibil.
Se menționează că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată fără a se ține cont de prevederile art. 3 pct. 17, art. 43 si art. 56 din Codul Comercial (în vigoare în momentul introducerii acțiunii pe fondul cauzei), art. 2 pct. 1 din Legea 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor sau de dispozițiile Deciziei nr. XXIII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 17 Cod comercial, sunt considerate ca fapte de comerț "asigurările, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții".
Potrivit dispozițiilor art. 56 Cod comercial "dacă un act este comercial numai pentru una dintre părți toți contractanții sunt supuși, în cât privește acest act, legii comerciale".
Conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea 32/2000, activitatea de asigurare reprezintă activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune,
activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată,
Pe de altă parte, statuările Deciziei XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție din_ vizează în exclusivitate acțiunea în regres exercitată de asigurător ca urmare a subrogării sale în drepturile asiguratului, decizie în considerentele căreia se apreciază că, în raport cu prevederile art. 56 Cod comercial, se impune ca o astfel de acțiune să fie supusă legii comerciale, cu privire la toți contractanții, deoarece asigurarea ce a fost încheiată constituie fapta de comerț în ceea ce îl privește pe asigurator.
Se arată că, în situația de față, dreptul asigurătorului la acțiunea în regres împotriva intimatului-pârât derivă din subrogarea în drepturile asiguratului, în limita indemnizației plătite, și este valorificabil pe calea dreptului comun, nefiind vorba despre un raport juridic contractual direct între asigurător si asigurat.
Astfel fiind, subrogarea reclamantei în drepturile asiguratului său pentru despăgubiri, ca urmare a producerii unui prejudiciu, are la bază un raport juridic delictual și nu unul contractual, deoarece între recurenta-reclamantă și intimatul-pârât nu exista raporturi contractuale.
Se menționează că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Astfel, recurenta- reclamanta era și este îndreptățită să solicite atât plata echivalentului pagubei, cât și plata dobânzilor legale aferente acestei sume până la plata integrala a debitului.
Momentul plații prin subrogare coincide cu momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantei. Astfel, din momentul achitării despăgubirilor se poate solicita dobânda legală aferentă debitului principal.
Având în vedere că izvorul obligației în cauză este o faptă ilicită, iar raporturile juridice născute între părțile prezentei cauze au natura comercială pentru considerentele reiterate anterior, se consideră ca intimatul-pârât se află de drept în întârziere din momentul producerii prejudiciului în patrimoniul reclamantei prin plata despăgubirii achitate în data de_ .
Se susține că instanța de fond, trebuia să țină cont și de dispozițiile art. 43 Cod comercial, potrivit cărora datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânzi de drept din ziua în care devin exigibile. Astfel, obligația intimatului-pârât de a plăti sumele de bani către reclamantă a devenit exigibilă la momentul plății sumelor de bani de către recurenta-reclamantă, în calitate de asigurator, în contul asiguratului său.
Examinând cererea de recurs și hotărârea atacată sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța reține în fapt următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995: " În limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului
sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei";.
În situația de față, întrucât societatea reclamantă a achitat efectiv asiguratorului suma de 710,50 lei a exercitat acțiune în regres în limitele acesteia.
Astfel, în limitele indemnizației plătite și din momentul plății, în asigurările de bunuri, asiguratorul este subrogat de drept și fără nicio formalitate în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
În ceea ce privește temeiul legal al acordării dobânzilor legale, acesta îl constituie dispozițiile art. 43 Cod comercial, față de părțile care sunt comercianți, coroborat cu principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, prevăzut de art. 1084 Cod civil.
În ceea ce îl privește pe pârâtul L. I. persoană fizică, dobânzile legale datorate de acesta se calculează de la data punerii în întârziere a acestuia în condițiile art. 1088 Cod civil, respectiv de la data înregistrării acțiunii (_ ) și acestea în condițiile în care regula curgerii de drept a dobânzilor își găsește aplicarea numai în cazul în care obligația privind plata unei sume de bani este comercială pentru debitor.
Pentru considerentele sus menționate în baza art. 3041coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, iar hotărârea va fi
modificată în parte, în sensul obligării pârâtului la plata dobânzii legale de la momentul promovării acțiunii, potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 alin. 3 coroborat cu art. 276 Cod procedură civilă intimatul L. I. va fi obligat să plătească recurentei SC O. V. I. G. SA (fosta B. A. V. I. G. SA) suma de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, acesta din urmă fiind redus raportat la complexitatea cauzei și valoarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 3041Cod procedură civilă,
Admite recursul declarat de reclamanta SC O. V. I. G. SA (fosta B. A. V. I. G. SA) împotriva sentinței civile nr. 1532 din_ a Judecătoriei B. Mare, pe care o modifică în parte în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Obligă pârâtul L. I. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 710,50 lei conform art. 3 alin. 1 din OG nr. 13/2011, modificată, începând cu data de_ și până la achitarea integrală.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pe intimatul L. I. să plătească recurentei suma de 290,00 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | J. ECĂTOR, | J. ECĂTOR, | |
C. G. | M. P. | M. | H. |
GREFIER,
E. -A. I. C.
Red. M.P _
Tehnored. E.A.I.C./_ - 2 ex
J. . la fond D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 68/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 3/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
