Decizia civilă nr. 329/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.329
Ședința publică din data 20 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - A. V.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta B. L. împotriva sentinței civile nr.23037/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ privind și pe intimatele S.C. K. I. S.A. și B. C. ROMÂNIA S.A., cauza având ca obiect în primă instanță acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta B. L., asistată de avocat R. C. (împuternicire avocațială - fila 12) și reprezentanta intimatei BCR SA, consilier juridic Terge Eveline, care depune la dosar delegație de reprezentare (f.21).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei depune la dosar un înscris care atestă că datoria este în creștere.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar. Susține motivele de recurs așa cum au fost invocate în scris.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care le susține și oral în instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza actelor de la dosar și a susținerilor părților, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentinta civila nr. 23037/2012 pronuntata la data de data de 22 noiembrie 2012, Judecatoria C. N. a respins actiunea formulata de reclamanta
B. L. in contradictoriu cu paratii SC K. I. S. si B. C. R. SA, ca neintemeiata.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut ca intre parata
B. C. R. S.A. prin A. M. si reclamanta, in calitate de imprumutator, s-a incheiat contractul de credit nr. 388/_ prin care banca a acordat reclamantei un credit de nevoi personale in valoare de 16000 lei. Conform graficului de rambursare, creditul trebuia restituit in 72 de rate lunare, egale, in cuantum de 356,94 lei fiecare. In art. 10 din Conditiile generale de creditare, anexa
la contractul de credit, s-a prevazut dreptul bancii de a cesiona unui tert drepturile si obligatiile sale care decurg din contract (f. 10-20). In baza acestui contract reclamanta a rambursat o parte din suma imprumutata, efectuand plati pana in luna ianuarie 2010.
La data de_ intre banca, in calitate de cedenta si parata SC K. I.
S., in calitate de cesionara, s-a incheiat contractul de cesiune de creanta nr. 21/_ prin intermediul caruia banca a cesionat si creanta pe care o avea supra reclamantei in temeiul contractului de credit nr. 388/_, in suma de 12950,16 lei.
La data de_ parata de rd. 1 a comunicat reclamantei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire o notificare privind incheierea contractului de cesiune de creanta si valoarea crantei cedate in suma de 12950,16 lei, compusa din credit-12261,01 lei, dobanda-613,44 lei si penalitati- 75,71 lei, insa reclamanta nu a procedat la ridicarea plicului.
Analizand actiunea formulata prin prisma situatiei de fapt rezultata din inscrisurile depuse la dosar, instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente.
Astfel, instanta a retinut ca contractul de cesiune de creanta intervenit intre cele doua parate s-a incheiat in mod legal, banca avand dreptul prevazut in mod expres in contract de a-si ceda drepturile si obligatiile decurgand din contractul de credit incheiat cu reclamanta in favoarea unui tert, care in speta este parata de randul 1. Pentru valabilitatea acestei contract de cesiune nu era necesar consimtamantul debitorului cedat, respectiv a reclamantei, contractul producandu- si efectele specifice intre parti din momentul in care acesta a fost incheiat. Astfel in temeiul contractului cesionarul a devenit creditor in dreptul cedentului, preluandu- i toate drepturile astfel cum rezulta acestea din contractul de credit nr. 388/_, respectiv dreptul de a incasa ratele scadente, de a percepe comisioanele si penalitatile contractate de parti, etc.
Avand in vedere ca pana la data cesiunii reclamanta mai avea de rambursat suma de 12950,16 lei, creanta cedata a avut aceasta valoare, instanta a retinut ca sunt neintemeiate sustinerile reclamantei in sensul ca suma pretinsa de catre cesionara este mult prea mare, avand in vedere faptul ca desi reclamanta a imprumutat suma de 16000 lei, prin contractul de credit si-a asumat obligatia de a restitui suma totala de 25699,68 lei, din care potrivit sustinerilor din actiune a rambursat pana in luna ianuarie 2010 aproximativ 10071 lei, deci figurand in continuare cu un debit de 15628,68 lei, insa instanta a constatat ca creanta cedata a fost in cuantum mai mic respectiv 12950,16 lei. Este firesc ca aceasta suma sa se majoreze in fiecare zi, ca urmare a aplicarii penalitatilor de intarziere prevazute in contractul de credit pentru intarzierile in plata ratelor de de credit.
In ceea ce priveste efectele cesiunii fata de reclamanta, instanta a retinut ca aceasta este tert fata de contractul intervenit intre parate, astfel ca potrivit art. 1393 si urm. din C. civ. in vigoare la data cesiunii, pentru ca cesiunea sa fie opozabila reclamantei in calitate de debitor cedat ea trebuia sa fie notificata in legatura cu incheierea acestui contract sau sa accepte cesiunea prin contract autentic. In cauza, instanta a retinut ca reclamanta a fost notificata in cursul lunii martie 2010 de catre cesionara, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, in legatura cu incheierea contractului de cesiune si cu privire la creanta cedata si sumele din care aceasta era compusa, insa reclamanta nu a ridicat de la oficiul postal plicul respectiv, astfel ca instanta a apreciat ca nu este culpa
paratelor ca reclamanta a omis sa-si ridice corespondenta in termen astfel ca aceasta a fost restituita la destinatar.
Pe de alta parte, instanta a apreciat ca reclamanta din luna ianuarie 2010 (cand a platit ultima rata) pana in luna august 2011 (cand sustine prin actiune ca a primit o notificare de la cesionara), a stat in pasivitate desi stia ca are de achitat lunar rate in baza contractului de credit. Or instanta a apreciat ca un minim de diligenta trebuia sa-i impuna acesteia sa se intereseze la banca in legatura cu situatia creditului sau, ocazie cu care ar fi aflat despre cesionarea contractului de credit, chiar daca nu si-a ridicat corespondenta prin care i s-a comunicat acest lucru.
Pe de alta parte, instanta nu a putut retine apararile reclamantei care fac trimitere la prevederile Noului Cod Civil, cata vreme acestea nu sunt incidente in cauza, cesiunea contractului de credit fiind facuta sub imperiul Vechiului Cod Civil. De asemenea, nici trimiterile la prevederile OUG nr. 50/2010 nu au fost retinute, in conditiile in care acest act normativ a intrat in vigoare in luna iunie 2010, deci la patru luni dupa incheierea contractului de cesiune, iar potrivit art.95 din OUG nr. 50/2010, modificat prin Legea nr. 288/2010 prevederile acestei ordonante nu se aplicau contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a actului normativ, cu cateva exceptii care nu sunt incidente in cauza.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta B. L. solicitand instantei admiterea recursului si modificarea sentintei civile nr. 23037/2012 in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata, cu cheltuielile de judecata de la fondul cauzei conform chitantelor de la dosarul cauzei.
In motivare, recurenta a aratat ca hotararea recurata este nelegala si netemeinica, instanta fondului incalcand in mod flagrant dreptul la aparare al subsemnatei reclamante-recurente prin modalitatea in care a dispus asupra probelor in cauza, apreciind deasemenea in mod gresit si contrar tututor probelor de la dosarul cauzei ( inscrisuri) ca recurenta ar fi stat in pasivitate raportat la obligatiile asumate prin contractul de credit.
Recurenta arata ca a incheiat la data de_ cu B. C. R. SA prin A. M. C. -N. - Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.388/_ .
La data de_, parata de rd. 1 i-a trimis recurentei o adresa din data de_ in care i se punea in vedere sa incheie un angajament de plata pentru stingerea unui debit in cuantum de 15.249,29 lei provenit dintr-un contract de credit incheiat intre parti la data de_ . Recurenta a incercat sa ia legatura cu ambele parate pentru explicatii, dar acestea au refuzat orice dialog.
In opinia recurentei, ambele parate aveau obligatii legale pe care nu le-au respectat. Astfel, parata de rd.2. in temeiul prevederilor contractuale, pct.10, avea obligatia de a-i comunica cesionarea contractului bancar, aceste prevederi trebuind coroborate cu prevederile legale in materie care obliga parata de rd. 2 sa ii notifice cesiunea.
Astfel, pentru a se realiza opozabilitatea cesiunii fata de terti, este necesara indeplinirea unor formalitati, prevazute de art.1393 din Codul civil roman. Creditorul nu poate transmite tertului creanta sa fara consimtamantul debitorului daca: a) transmiterea contravine esentei obligatiei, intelegerii dintre parti sau legii; b) partile au stipulat expres, la incheierea actului juridic, ca cesiunea creantei poate opera numai cu acordul debitorului cedat; c) dintr-o dispozitie legala expresa rezulta o asemenea conditie.
Conform art.70 din OG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cesiunea de drepturi se poate face numai in anumite conditii strict prevazute de lege. (4) Cesiunea se notifica de catre cedent consumatorului, in termen de 10 zile de la incheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. (5) Notificarea va mentiona creditorul care va incasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului dupa cesiune, precum si numele si adresa sediului social si a punctului de lucru al reprezentantului legal in R. ia
Recurenta a mai aratat ca parata de rd-1 nu si-a indeplinit nici ea obligatiile legale, de a-i comunica transparent cesiunea, aceasta vorbeste in inscrisurile emise despre un Contract de credit nr. 43484979 din data de_, insa Contractul de credit incheiat intre recurenta si BCR SA are nr.389 din data de_ iar suma pe care o pretinde este nejustificata, parata de rd.1 necomunicandu-i nici macar data la care s-a incheiat contractul de cesiune si situatia creditului la acel moment. Se cunoaste faptul ca cesiunea de creanta este o operatie speculativa, creanta fiind in general achizitionata pe un pret inferior valorii sale reale. Or in cazul sau creanta pe care o pretinde parata de rd.2 este nejustificat de mare.
Mai mult, si N.C.Civil in art.1578 arata ca debitorul este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in care accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa. De asemenea nu sunt indeplinite nici cerintele din art. 1578 de la pct.b - adica parata i-a comunicat o adresa si un angajament de plata in scris insa cuantumul datoriei este aberant. Recurenta solicita sa se constate ca datorita neindeplinirii cerintelor pct. b din acest articol, cesiunea nu i-a fost comunicata legal (datoria nu e identificata in mod rezonabil iar contractul de credit in baza careia se pretinde nu corespunde cu Contractul nr. 388/_ semnat de ea cu BCR SA) si ca urmare atata timp cat aceste elemente de identificare nu sunt corecte, cesiunea nu se poate considera comunicata si nu poate avea efecte legale fata de recurenta.
In fapt, cedentul- parata de rd.2 nu i-a comunicat nimic despre cesiune iar cesionarul - parata de rd.1 i-a transmis o adresa care nu tine loc de notificare conform legii a cesiuniii deoarece prin ea nu i s-a adus la cunostinta despre clauzele esentiale ale contractului de cesiune, adresa referindu-se la alt contract, cu o alta data si la sume pe care nu le recunoaste si accepta.
Raportat la efectele speciale ale cesiunii de creanta, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominala a creantei, indiferent de pretul pe care l-a platit cedentului, in cazul in care cesiunea s-a facut cu titlu oneros. Dar, el nu poate dobandi mai multe drepturi decat creditorul cedent.
Raportat la modalitatea instantei de fond de a comunica si pune in discutia partilor actele depuse de parate la dosarul cauzei, precum si raportat la incalcarea dreptului la aparare al reclamantei-recurente, recurenta arata ca parata a depus, la solicitarea sa la dosarul cauzei un set de documente -inscrisuri - care se regasesc la filele 77-82 din dosarul cauzei -nesemnate, nedatate si fara numar reprezentand un asa numit contract de cesiune de creanta tip, tradus din limba engleza, necertificate de parata - aceste inscrisuri au fost comunicate recurentei si in opinia sa nu au nici un fel de forta probanta datorita viciilor mentionate mai sus. De asemenea la fila 33 din dosarul cauzei, parata depune o anexa la contractul mentionat mai sus, nesemnat si nedatat unde la pozitia 6118 apare reclamanta - recurenta cu o creanta de 12.950 lei.
La termenul de judecata din data de_, parata depuse intr-un singur exemplar - in aceeasi zi_, un set de acte in probatiune. Recurenta arata ca a solicitat instantei de judecata sa i se comunice aceste acte in vederea studierii si a precizarii apararii, insa instanta de judecata a respins solicitarea pe motiv ca aceste acte au mai fost odata comunicate, desi acele acte nu au fost comunicate. Din studiul acestor inscrisuri rezulta ca cesiunea dreptului de creanta s-a facut la data de_, banca depunand la dosarul cauzei Notificarea din data de_ care se refera la cesiunea de creanta, despre suma cesionata 12950 lei la care se adauga posibile dobanzi, beneficii prezente si ulterioare - notificare insotita de o informare, aflata la fila 86 din dosarul cauzei privind suma datorata.
La fila 87 - din dosarul cauzei exista dovada necomunicarii celor doua acte mentionate mai sus, a notificarii si a informarii - si anume plicul reintors- returnat pe data de_ . Practic, contractul de cesiune - pe care instanta de judecata nu i-a permis sa il studieze, se refera la date generale despre cesiunea de creanta, in speta fiind vorba de o valoare nominala totala de plata in suma de 247.398.652,34 lei - art. 2, pct.2.2 din contractul de cesiune si de pretul cesiunii in cuantum de 11.751.435,99 lei - art 3.
Intimata B. C. R. SA a depus intampinare, prin care solicita respingerea ca nefondat a recursului declarat, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei civile atacate.
In motivare, intimata a aratat ca niciunul dintre temeiurile de drept pe care este fundamentata cererea de chemare in judecata nu sunt incidente in cauza. Pe fondul cauzei intimata a precizat ca cesiunea de creanta realizata prin Contractul de cesiune nr. 21/_ este perfect legala, respectand dispozitiile Codului civil (art. 1391 -1398). Totodata, prin notificarea din data de_ a fost comunicata doamnei Hasnas L. intervenirea cesiunii de creanta dintre banca si
S.C. "K. I. " S.R.L., care genereaza dobandirea calitatii de creditoare a societatii cesionare. Nu exista nicio dispozitie legala si nicio prevedere conventionala care sa impuna comunicarea catre debitorul cedat a unei informari, a unui
"rezumat" al prevederilor contractului de cesiune de creanta, pentru ca acesta, in calitate de tert fata de contract, sa ia la cunostinta despre obiectul contractului, drepturile si obligatiile asumate de catre partile contractante, adica "clauzele esentiale" ale contractului de cesiune. In esenta, nu exista niciun rationament juridic care sa justifice aceasta imprejurare, atata vreme cat situatia juridica a tertului — debitor cedat - nu s-a modificat cu absolut nimic. Debitorul cedat are aceleasi drepturi si obligatii fata de cesionarul creditor pe care le-a avut si fata de cedentul creditor, in temeiul aceluiasi contract nerespectat, generator de obligatii.
Pe de alta parte, nu exista nicio dispozitie legala care sa interzica cesiunea unei creante rezultata dintr-un contract de credit. Mai mult chiar, astfel cum invedereaza insasi reclamanta - recurenta, in cadrul cererii de chemare in judecata, despre posibilitatea cesiunii se face vorbire in cuprinsul Contractului de credit asumat si semnat de doamna Hasnas L. la pct. 10 din Conditiile generale anexa la contractul de credit bancar.
Intimata mai arata ca efectul juridic al necomunicarii cesiunii de creanta este acela de inopozabilitate a cesiunii de creanta, adica inseamna ca debitorul cedat are posibilitatea sa ignore cesiunea realizand o plata in contul cedentului, plata pe care ulterior i-o poate opune cesionarului. Insa, in cauza in speta despre o astfel de problema nu poate fi vorba atata vreme cat nu a mai fost realizata, cam de 2 ani jumate, niciun fel de plata in contul creantei.
In ceea ce priveste incalcarea dreptului la aparare, raportat la necomunicarea actelor de la dosarul cauzei, atata vreme cat toate acte depuse si aflate la dosarul cauzei au putut fi studiate si mai mult fotocopiate de catre recurenta, aceasta nu poate sustine ca i-a fost ingradit sau incalcat dreptul la aparare. Mai mult, aceste documente au fost comunicate recurentei.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate precum si a dispozitiilor art. 304, 304 ind.1 si 312 Cod procedura civila., tribunalul retine urmatoarele
:
La data de_ intre recurenta HASNAS (actualmente B. ) L. in calitate de imprumutat si intimata B. C. R. SA in calitate de banca, s-a incheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.388/_, avand ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale in suma de 16.000 lei pentru o perioada de 72 luni. Potrivit art.10 din conditiile generale de creditare - anexa la contractul de credit, banca poate cesiona unui tert drepturile si obligatiile sale din contract.
La data de_ recurenta a facut ultima plata in contul datoriei contractate, aspect care rezulta din extrasele de cont depuse de aceasta in dosarul de fond. De altfel, recurenta a recunoscut imprejurarea ca la un moment dat a avut dificultati financiare si s-a aflat in imposibilitate de a respecta graficul de plata convenit, facand ultima plata in cursul lunii ianuarie 2010.
La data de_, intimata B. C. R. SA a cesionat mai multe creante, printre care si dreptul de creanta izvorat din contractul de credit incheiat cu recurenta, in favoarea societatii Secapital S.a.R.L. reprezentata de SC K. I.
S., incheind un contract de cesiune de creanta cu nr.21/_ . Potrivit Anexei la contractul de cesiune de creanta, dreptul de creanta asupra debitorului Hasnas L.
, avand ca temei contractul de credit nr.388/_, a fost transmis la valoarea nominala de 12.950,60 lei.
La data de_, creditorul cedent B. C. R. SA si cesionarul Secapital S.a.R.L. au emis catre debitoarea recurenta o Notificare, prin care i s-a adus la cunostinta ca intre partile emitente s-a incheiat contractul nr.21/_ prin care a fost cesionat dreptul de creanta rezultat din contractul de credit catre cesionar si s-a pus in vedere recurentei sa achite datoria in suma de 12.950,16 lei in favoarea noului creditor, fiind mentionate datele de identificare ale societatii care va colecta creanta in numele societatii cesionare (adresa administrata, numar de telefon, cont bancar). Notificarea a fost trimisa cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, insa recurenta, desi avizata la data de_, nu si-a ridicat corespondenta. Ulterior, la data de_, a fost emisa de catre cesionar prin reprezentantul sau, o noua notificare catre recurenta, prin care i se reamintea ca are obligatia de a achita suma de 15.249,29 lei rezultata din neachitarea la scadenta a creante rezultate din contractul de credit incheiat cu B. C. R. SA la data de_ .
Prin actiunea civila dedusa judecatii, recurenta a solicitat sa se constate ca cesiunea de creanta incheiata intre paratele SC K. I. S. si B. C.
R. SA nu i-a fost comunicata in mod legal si ca urmare nu produce efecte fata de aceasta si sa se constate ca de la data semnarii contractului de cesiune intre cele doua parate, obligatia recurentei de efectuare a platilor este suspendata conform legii.
Cu titlu preliminar, tribunalul constata ca cesiunea de creanta este un contract prin care se realizeaza transmisiunea unui drept de creanta din patrimoniul creditorului cedent in patrimoniul creditorului cesionar. Ca si
conventie incheiata intre cedent si cesionar, contractul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale unui contract. Pentru validitatea cesiunii de creanta nu este insa necesar consimtamantul debitorului cedat, care nu are calitatea de parte in acest contract, ci este tert fata de conventie. Sustinerile recurentei cu privire la faptul ca creditorul nu ar putea transmite tertului creanta sa fara consimtamantul debitorului, in unele situatii enumerate de recurenta, desi corecte din punct de vedere strict teoretic, nu au relevanta in contextul raporturilor juridice dintre parti, intrucat transmisiunea dreptului de creanta izvorat din contractul de credit nr.388/2007 nu contravine esentei obligatiei de plata a sumelor datorate de catre recurenta (care se poate indeplini in raport de orice creditor, persoana acestuia fiind indiferenta), nu contravine nici intelegerii partilor (in conditiile in care prin contractul de credit semnat de recurenta s-a prevazut in mod expres dreptul bancii de a cesiona creanta in favoarea unui tert, fara a se mentiona necesitatea obtinerii in prealabil a acordului debitorului) si nu contravine nici dispozitiilor legale in vigoare (nefiind mentionata de recurenta vreo norma legala care sa impuna obtinerea acordului debitorului dintr-un contract de credit, anterior cesionarii creantei de catre creditor in favoarea unui tert). Ca urmare, in mod cert si fara urma de dubiu, creditoarea B. C. R. SA nu avea obligatia de a cere acordul debitorului cedat anterior cesionarii dreptului de creanta in favoarea unui tert, iar acordul debitorului nu reprezenta o conditie de valabilitate a contractului de cesiune de creanta, asa cum tinde sa sustina recurenta.
S-a sustinut in mod neintemeiat de catre recurenta, ca parata B. C.
R. SA avea obligatia contractuala, asumata de aceasta conform art.10 din contractul de credit bancar, de a comunica cesionarea contractului bancar. In realitate, prevederea contractuala invocata se refera la dreptul bancii de a cesiona dreptul de creanta in favoarea unui tert si nu se refera la o pretinsa obligatie de a notifica cesiunea de creanta in favoarea debitorului cedat.
Este adevarat insa, ca exista o obligatie legala in sarcina partilor din contractul de cesiune de creanta de a notifica cesiunea realizata debitorului cedat, pentru a asigura opozibilitatea acesteia. In acest sens sunt dispozitiile art.1393 cod civil 1864, potrivit carora pentru ca cesiunea sa fie opozabila tertilor, inclusiv debitorului cedat, trebuie indeplinite anumite formalitati: notificarea facuta de cesionar sau cedent debitorului, prin care i se face cunoscut faptul schimbarii creditorului sau acceptarea din partea debitorului cedat, prin care acesta declara ca a luat cunostinta despre cesiune, adica despre schimbarea creditorului initial. Contrar sustinerilor recurentei, prin notificarea efectuata de cesionar sau cedent debitorului cedat nu este necesar sa se aduca la cunostinta acestuia din urma clauzele esentiale ale contractului de cesiune, acestea neprezentand relevanta in ce il priveste de debitor, care este si ramane tert fata de respectivul contract si fata de care clauzele contractului de cesiune de creanta, esentiale sau neesentiale, sunt absolut irelevante. Prin respectiva notificare, este necesar sa se aduca la cunostinta debitorului cedat faptul schimbarii creditorului in raportul obligational, intrucat de la data notificarii cesionarul poate pretinde in mod legal plata creantei cesionate, iar platile facute in favoarea cedentului nu mai sunt valabile.
In acelasi context, se impune si precizarea ca dispozitiile art.1393 Cod civil 1864 au guvernat notificarea cesiunii de creanta fata de debitorul cedat, raportat la data la care s-a realizat aceasta (_ ) si la prevederile art.3 din Legea nr.71/2011. Contrar afirmatiilor recurentei, nu au fost aplicabile prevederile OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, intrucat acest act
normativ a intrat in vigoare la data de_, asadar ulterior datei la care s-a incheiat contractul de cesiune de creanta si s-a realizat notificarea cesiunii fata de debitor, iar prevederile art.95 din OUG nr.50/2010 au stabilit ca dispozitiile acestei ordonante nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a actului normativ, cu unele exceptii care insa nu se regasesc in cauza dedusa judecatii. Nu sunt incidente nici dispozitiile Noului Cod civil in ce priveste procedura de notificare a cesiunii de creanta, intrucat atat contractul de cesiune de creanta cat si notificarea cesiunii s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil, producand efectele juridice pe care vechiul Cod civil le prevedea in favoarea acestor acte juridice conform art.3 din Legea nr.71/2011. Chiar daca cesiunea s-ar fi realizat ulterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, dispozitiile art.177 al.1 din Legea nr.71/2011 prevad ca creanta transmisa prin cesiune sau subrogatie intervenita dupa data intrarii in vigoare a Codului civil, isi pastreaza regimul stabilit de normele in vigoare la data nasterii creantei.
Cat priveste valabilitatea notificarii cesiunii de creanta catre debitorul cedat, aceasta s-a realizat in mod legal in cursul lunii martie 2010, dupa cum in mod corect s-a retinut si de catre prima instanta. Creditorul cedent si cesionarul au comunicat debitoarei recurente o notificare, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, prin care i-au adus la cunostinta faptul schimbarii creditorului in contractului de credit nr.388/2007 si i-au pus in vedere sa plateasca suma restanta datorata in temeiul acestui contract, in favoarea cesionarului. Desi recurenta sustine ca la fila 87 din dosarul cauzei exista dovada "necomunicarii"; notificarii si a informarii, in realitate notificarea a fost expediata prin serviciul postal, la domiciliul acestuia, si pusa la dispozitia recurentei care a fost avizata sa isi ridice corespondenta. Imprejurarea ca aceasta a refuzat sau pur si simplu a omis sa ridice propria corespondenta nu poate fi opusa cesionarului si cedentului, iar recurenta nu poate pretinde in mod intemeiat ca nu ar fi fost notificata cu privire la respectiva cesiune, intrucat ar insemna sa se prevaleze de propria lipsa de diligenta, contrar principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem. Or, conduita culpabila a recurentei nu poate produce efecte in contra emitentilor notificarii, paratii din prezenta cauza, intrucat acestia si-au indeplinit obligatia stipulata de lege, de a proceda la notificarea cesiunii de creanta, iar recurenta nu poate, prin propria vointa, sa lipseasca de efecte actul realizat de intimate cu respectarea prevederilor legale.
Afirmatiile recurentei cu privire la nelegalitatea comunicarii cesiunii de creanta, cu referire la notificarea emisa la data de_ sunt nefondate, intrucat notificarea cesiunii s-a realizat anterior, dupa cum s-a mentionat mai sus. Sunt neintemeiate si sustinerile recurentei cu privire la faptul ca dreptul de creanta pretins de parata SC K. I. S. este intr-un cuantum nejustificat de mare, cesiunea de creanta fiind o operatiune speculativa. In realitate, ca efect al cesiunii de creanta, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominala a creantei, indiferent de pretul platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit. Creanta transmisa in patrimoniul cesionarului ramane neschimbata, in sensul ca isi pastreaza natura, garantiile care o insoteau, si continua sa produca aceeasi dobanda, daca era purtatoare de dobanzi. In speta, cesiunea de creanta facuta in favoarea cesionarului s-a realizat la valoarea nominala a creantei, in cuantum de 12.950,60 lei, la care se adauga accesoriile acestei creante, izvorate din contractul de credit nr.388/2007. Recurenta nu a contestat cuantumul datoriei sale fata de B.
C. R. SA la momentul cesiunii de creanta, iar respectiva creanta era
purtatoare de dobanzi, astfel ca in mod firesc aceste dobanzi au continuat si continua sa curga, adaugandu-se debitului principal. In consecinta, afirmatiile recurentei cu privire la cuantumul prea oneros al sumei pretinse de cesionar ori cu privire la transmisiunea dreptului de creanta la o valoare mai mare decat suma datorata de debitorul cedat sunt lipsite de suport legal.
In sfarsit, in ce priveste sustinerile recurentei cu privire la faptul ca i-ar fi fost incalcat dreptul la aparare, sustineri care se circumscriu motivului de recurs prevazut de art.304 pct.5 Cod procedura civila, acestea nu sunt de natura sa conduca la solutia casarii hotararii atacate, asa cum se pretinde de catre recurenta, pentru urmatoarele considerente. Inscrisul de la filele 77-82 in dosarul de fond este o traducere in copie legalitate a contractului de cesiune de creanta incheiat intre cedentul B. C. R. SA si cesionarul SECAPITAL S.a.R.L., depus de asemenea in copie la filele 93-106, astfel ca nu era necesara semnarea acestuia de catre partile contractante, semnaturile reprezentantilor legali ai acestora fiind indescifrabile, in cazul efectuarii unei traduceri a actului original. Anexa la contractul in discutie, unde este mentionata si creanta asupra recurentei, in valoare de 12.950,60 lei, datorata in baza contractului nr.388/2007, este semnata de reprezentantii legali ai partilor din contractul de cesiune de creanta, faptul ca nu este si datata neavand nicio relevanta in ce priveste valabilitatea cesiunii creantei respective.
Inscrisurile depuse la filele 92-140 au fost depuse de B. C. R. SA ca raspuns la solicitarea instantei de judecata, comunicata paratei prin adresa emisa de prima instanta la data de_ (fila 75 dosar fond), reprezentand acte aflate in evidentele unei persoane de drept privat, nefiind necesar a fi depuse in mai multe exemplare, cata vreme nu au fost depuse de B. C. R. SA in probatiune. Pe de alta parte, recurenta nu a fost in masura sa probeze vreo vatamare suferita prin respingerea de catre prima instanta a cererii de acordare a unui termen de judecata in vederea studierii acestor inscrisuri, recurenta avand posibilitatea de a formula aparari fata de aceste inscrisuri prin recursul declarat in cauza, insa afirmatiile recurentei din recurs cu privire la inscrisurile mentionate nu sunt de natura sa conduca la concluzia temeiniciei pretentiilor acesteia. Nu este intemeiata nici critica recurentei cu privire la respingerea de catre prima instanta a cererii in probatiune formulata prin care a solicitat luarea interogatoriului paratelor, intrucat raportat la teza probatorie propusa de aceasta, proba era inutila solutionarii in cauzei, date fiind inscrisurile deja administrate in probatiune. In sfarsit, desi s-a sustinut de catre recurenta ca prima instanta nu a verificat daca cesiunea priveste contractul bancar nr.388/_, se observa din simpla lecturare a anexei la contractul de cesiune de creanta ca a fost cedata creanta in suma de 12.950,60 lei, suma datorata de recurenta in baza contractului de credit nr.388/_
.
Pentru toate considerentele expuse, retinand ca nu pot fi primite criticile recurentei, tribunalul constata ca nu este intemeiat recursul declarat de recurenta
B. L., astfel ca, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge ca neintemeiat acest recurs, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei civile nr.23037/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. L. in contradictoriu cu intimatii SC K. I. S. si B. C. R. SA impotriva sentintei civile nr.23037/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, pe care o mentine in intregime.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 mai 2013.
PRESEDINTE: | JUDECATOR: | JUDECATOR: | GREFIER: | |
M. C. B. | C. | C. D. H. | A. V. |
Red./dact./MCB/MM/2ex./_ Judecator fond: R. C. V. e, Judecatoria C. N., judetul C. .
| ← Decizia civilă nr. 1412/2013. Acțiune în constatare | Încheierea civilă nr. 584/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
