Decizia civilă nr. 363/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 363/R/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECATOR - C. G. JUDECĂTOR - V. -LAURA OROS GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta SC U. A. SA C. -N. împotriva sentinței civile nr. 5006/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimații SC P. I. SRL, N. A. I. și D. I., având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal la a doua strigare se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat Chirilă Liliana, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-au înregistrat întâmpinări din partea intimaților N. A. I. la data de_ și respectiv D. I. la data de_ prin fax și_ prin registratura instanței.
Se comunică reprezentantei recurentei câte un exemplar din cele două întâmpinări.
Reprezentanta recurentei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 133 lei și timbre judiciare de 3 lei, arătând că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții, tribunalul constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fie casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, fie modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata SC P. I. SRL, pentru motivele expuse în scris. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbrele judiciare. În susținere, arată că în esență motivele de recurs vizează greșita interpretare pe care instanța a dat-o probelor administrate în prezenta cauză, insuficiența probelor administrate pentru a stabili culpa chematului în garanție D. I. și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs. Astfel, instanța de fond a reținut că expertiza extrajudiciară a fost efectuată exclusiv pe baza declarațiilor conducătorilor auto implicați în accidentul rutier și a documentelor de constatare, motiv pentru care aceasta nu trebuie luată în considerare. De asemenea, instanța de fond mai reține că nu s-au efectuat măsurători și o constatare la fața locului imediat după producerea accidentului rutier, iar o expertiză efectuată după ce autoturismul era parțial reparat, nu poate stabili fără îndoială dinamica producerii accidentului rutier, deoarece ia în considerare doar declarațiile conducătorilor auto și documentele dosarului de daună. Consideră că din analiza avariilor celor două autovehicule implicate în accidentul rutier, rezultă că modul de producere a acestuia justifică doar avarierea vopselei barei spate și crăparea spoilerului spate la autovehiculului Audi A4. Susține că instanța de fond ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize judiciare care să stabilească în ce măsură toate elementele cuprinse în devizul de reparație
întocmit, provin din evenimentul rutier, însă nu s-a dispus această probă, considerând că un expert nu ar putea răspunde unor obiective, între care și acela de a identifica dacă toate elementele avariate au provenit din accidentul rutier. Raportat la aceste aspecte, apreciază că este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza. În subsidiar, dacă se apreciază că probele sunt suficiente, solicită a se avea în vedere că potrivit constatării amiabile de accident, singurul reper care a fost avariat în accident și asupra căruia atât pârâtul cât și chematul în garanție au fost de acord, este spoilerul spate, motiv pentru care apreciază că cererea de chemare în garanție ar trebui respinsă.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 5006/2012 pronunțată la data de 6 decembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei T., a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta SC U. A. SA, ca neîntemeiată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC U. A. SA în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanta SC P. I. SRL, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție D. I. și a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta SC P. I. SRL în contradictoriu cu pârâții N.
I. A., având ca obiect pretenții, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul N. I. A. în contradictoriu cu chemați în garanție D. I. având ca obiect pretenții și a fost obligat pârâtul N. I. A. la plata în favoarea reclamantei SC P. I. SRL a sumei de 3176,54 lei reprezentând contravaloare reparații, precum și la plata dobânzii legale aferente de la data notificării -_ - până la achitarea efectivă a debitului. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC P.
I. SRL împotriva pârâtei SC U. A. SA pentru lipsa calității procesuale pasive și a fost obligat chematul în garanție SC U. A. SA la plata în favoarea pârâtului N. I.
A. a sumei de 3176,54 lei reprezentând contravaloare reparații, precum și la plata dobânzii legale aferente de la data de introducerii cererii de chemare în garanție -_ - până la achitarea efectivă a debitului. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul N. I. A. în contradictoriu cu chemat în garanție D.
I. și a fost obligat pârâtul N. I. A. la plata în favoarea reclamantei SC P. I. SRL a sumei de 1069 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial. A fost obligat pârâtul N. I. A. la plata în favoarea chematului în garanție D. I. a sumei de 726,90 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial și cheltuieli de transport. A fost obligat chematul în garanție SC U. A. SA la plata în favoarea pârâtului N. I. A. a sumei de 269 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 720 indice 1 C. pr. civ., în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată,
"(1) în procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directa. … (2) In scopul solutionarii litigiului prin conciliere directa, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigura trimiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin inmanarea
inscrisurilor sub semnatura de primire. (3) Data convocarii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
În speță, instanța a constatat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, aceasta a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie a concilierii directe în conformitate cu dispozițiile legale citate, astfel că a respins ca neîntemeiată excepția prematurității formulării acțiunii.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată pârâta SC U.
A. SA în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantă împotriva sa, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată și a admis-o.Astfel, instanța a reținut sub acest aspect apărările formulate de către pârâtă, care apar a fi întemeiate, cu privire la lipsa unui raport obligațional de natură contractuală sau delictuală între reclamantă și această pârâtă, precum și faptul că reclamanta nu este titulara dreptului la despăgubire în baza contractului de asigurare obligatorie RCA.
Ca urmare în temeiul art. 41 C. pr. civ., raportat la art. 137 C. pr. civ., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC U. A. SA și a respins acțiunea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată chematul în garanție D. I., instanța a reținut că prezenta cerere de chemare în garanție are ca temei juridic răspunderea civilă delictuală, astfel încât raportat la pretențiile deduse judecății a fost justificată calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție, pretins debitor al unei obligații de a repara prejudiciul produs pârâtului prin fapta ilicită săvârșită.
Ca urmare în temeiul art. 41 C. pr. civ., raportat la art. 137 C. pr. civ., instanța a respings excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție D. I. .
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că pârâtul N. I. A. este proprietarul auto marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare CJ 0. .
La data de_, în timp ce se staționa la semafor, în loc. Dumbrăvioara, jud. M.
, autovehiculul proprietatea pârâtului a fost implicat într-un eveniment rutier în urma căruia a suferit mai multe avarii, fiind lovit din spate de către autovehiculul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ condusă de către chematul în garanție
D. I., care se deplasa pe același sens, pe aceeași bandă.
La data producerii evenimetului rutier autoturismul condus de către chematul în garanție era asigurat pentru răspundere civilă delictuală, conform poliței de asigurare nr. 002035178 emisă de U. A. SA, SUCURSALA T. M., la data de_, cu valabilitate din data de_ până la data de_ .
Ulterior producerii accidentului, chematul în garanție D. I. și-a recunoscut culpa în producerea accidentului, încheind împreună cu pârâtul N. I. A. constatarea amiabilă, în care au indicat condițiile producerii accidentului și avariilr suferite de fiecare autoturism.
Avariile produse autovehiculului aparținând pârâtului au fost constatate de către inspectorul de daune al societății de asigurare, U. A. SA potrivit notei de constatare întocmite în dosarul de daună nr. RC_ /CJ, din data de_ .
Urmare a verificărilor efectuate de către societatea de asigurare, materializate în expertiza tehnică extrajudiciară întocmită, s-a apreciat că în cazul în care impactul dintre cele două autoturisme s-a produs într-adevăr, nu pot fi justificate decât avariile vizibile la exteriorul barei spate (avarierea vopselei) și a spoilerului spate (crăpat) de la auto Audi A4 cu nr. de inmatriculare CJ-0., astfel încât dosarul de daună a fost respins.
Instanța a reținut raportat la probatoriul administrat în cauză, că între reclamanta și pârât au existat, fără îndoială, relații comerciale - chiar dacă nu au fost materializate într- un înscris - constând în prestarea de către SC P. I. SRL de servicii de reparații auto
conform obiectului său de activitate, în favoarea lui N. I. A., acesta din urmă având obligația de a achita contravaloarea lor.
În acest sens, în cuprinsul întâmpinării formulate la dosar, precum și prin răspunsurile la interogatoriul formulat de către reclamantă, pârâtul a recunoscut că este proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare CJ 0., iar că reclamanta S. P. I. SRL a efectuat reparații la acest autovehicul în cursul anului 2010.
Aceste împrejurări au fost confirmate și de către martorul Dărăban G. Remus, din care rezultă că în temeiul comenzii semnate de către pârât a efectuat reparații la autovehiculul proprietatea acestuia, pârâtul preluând autovehiculul la finalizarea lucrărilor, fără a avea obiecțiuni legate de reparațiile efectuate. Martorul a confirmat de asemenea că pârâtul a efectuat mențiunea de pe factură în sensul că nu este de acord să efectueze plata reparațiilor.
Fata de cele expuse, instanta a retinut că între cele două părți s-au desfășurat relații comerciale, în cadrul cărora reclamanta a prestat servicii în beneficiul pârâtului, în baza unei comenzi emise de către acesta, fiind întocmită factura fiscala seria ALLP01416/_
, în valoare de 3176,54 lei. Împrejurarea că factura fiscală nu a fost semnată de către pârât nu poate însă dovedi contrariul, câtă vreme pârâtul însuși a recunoscut existența acestor reparații.
Din cuprinsul materialului probator aflat la dosarul cauzei se desprinde cu certitudine concluzia că autovehiculul aparținând pârâtului a beneficiat de reparațiile facturate de către reclamantă, în valoare totală de 3176,54 lei, ca urmare a evenimentului rutier în care acesta a fost implicat, sumă rămasă neachitată până în prezent.
Întrucât societatea de asigurare a persoanei vinovate de producerea accidentului, respectiv pârâta U. A. SA a refuzat efectuarea plății, reclamanta s-a îndreptat împotriva pârâtului în vederea recuperării contravalorii reparațiilor efectuate.
Instanța a reținut că temeiul de drept al acțiunii de față în constituie fără îndoială răspunderea civilă contractuală, iar nu cea delictuală. Împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat acțiunea și pe prevederile art. 998 cod civil - ce reprezintă dreptul comun pentru răspunderea civilă în general - nu este suficientă pentru a se aprecia altfel.
Pârâtul a arătat prin cererile formulate în cauză, că societatea de asigurare și persoana răspunzătoare de producerea accidentului trebuie să suporte în final contravaloarea reparațiilor întrucât aceasta din urmă beneficia la momentul producerii evenimentului rutier de o poliță de asigurare pentru răspundere civilă delictuală, ce acoperea astfel de riscuri asigurate.
Cu toate acestea trebuie avut în vedere că deschiderea unui dosar de daună la societatea de asigurare nu înlătură răspunderea contractuală a persoanei care a beneficiat de reparațiile aduse auoturismului - în speță pârâtul. Totodată transmiterea dosarului de către inspectorul de daune în vederea aprobării plății nu presupune în mod automat acceptarea plății de către societatea de asigurare.
Prin urmare, în condițiile în care dosarul de daună a fost respins - indiferent de motive - revine beneficiarului reparației obligația de a suporta costul acestora.
Reținând că reclamanta SC P. I. SRL a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtului N. I. A., în cuantum de 3176,54 lei, neachitată până în prezent, instanța a admis acțiunea formulată de aceasta și a dispus obligarea pârâtului la plata acestei sume.
Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 43 Cod comercial - în vigoare la momentul intervenirii raporturilor comerciale între părți - în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, părțile sunt libere să stabilească în
convenții rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dispozițiile art. 2 din același act normativ prevăd că, pentru situațiile în care, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale, obligația este purtătoare de dobândă dar nu este specificat cuantumul acesteia, se va plăti dobânda legală.
Întrucât în speță nu s-a făcut dovada stabilirii unui alt nivel al dobânzii, instanța a reținut că pârâtul datorează reclamantei dobândă legală, drept pentru care, în temeiul în 43 Cod com. și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, a apreciat întemeiat și petitul accesoriu constând în obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente pe care urmează a o acorda în conformitate cu solicitarea reclamantei începând cu data notificării acestuia -_ până la achitarea efectivă a debitului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva societății de asigurare, U. A. SA, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, astfel că a admis-o astfel cum a fost formulată.
Potrivit art. 969 Cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părți. Potrivit art. 49 din legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurarile în
România, "Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil";.
Art. 55 din același act noramtiv dispune că "Despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite";.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 54 "Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați";.
Autovehiculul condus de chematul în garanție D. I. beneficia de o poliță de răspundere civilă obligatorie, în temeiul căreia U. A. SA se obliga să acopere contravaloarea avariilor produse din culpa asiguratului.
S-a avut în vedere că U. A. SA a refuzat achitarea despăgubirilor solicitate de pârâtul N. I. A. raportat la concluziile expertizei extrajudiciare întocmite de aceasta.
Instanța a apreciat, însă, că probele administrate în cauză confirmă împrejurările producerii accidentului astfel cum au fost reținute și în cuprinsul constatării amiabile întocmite de pârât și chematul în garanție.
Pe de altă parte, expertiza extrajudiciară de care se prevalează societatea de asigurare a fost întocmită exclusiv pe baza declarațiilor conducătorilor auto implicați în accident și a documentelor de constatare și nu este în măsură să dovedească o situație de fapt contrară. Cu atât mai mult se impune a se constata că prin raportul de expertiză întocmit de către asigurator nu s-a reținut că accidentul nu s-a putut produce în condițiile descrise, ci doar că nu pot fi justificate decât avariile vizibile la exteriorul barei spate (avarierea vopselei) și a spoilerului spate (crăpat) de la auto Audi A4 cu nr. de înmatriculare CJ-0. .
Instanța a reținut însă că în lipsa unor măsurători și a unor constatări la fața locului imediat ulterior producerii accidentului, care să țină seama de toate condițiile de producere a impactului, o expertiză efectuată la momentul la care autoturismul pârâtului era parțial reparat, exclusiv pe baza documentelor existente la dosarul de daună, nu poate stabili fără îndoială dinamica producerii accidentului. Pe de altă parte nu poate fi omis faptul că nota de constatare întocmită de către inspectorul de daune al societății de
asigurare, cuprinde și alte elemente în afara barei spate și a spoilerului spate, respectiv fusta spate și locaș roată spate, astfel încât nu se poate aprecia că au fost reparate și facturate alte elementele decât cele incluse în nota de constatare.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse anterior, reținând că refuzul chematului în garanție U. A. SA de a acoperi prejudiciul suferit de pârât nu este justificat raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârât și a dispus obligarea U. A. SA la plata în favoarea acestuia a sumei de 3176,54 lei reprezentând contravaloare reparații, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data promovării cererii de chemare în garanție, respectiv 07.1. și până la achitarea efectivă a debitului datorat.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către pârât în contradictoriu cu D. I., în calitate de persoană vinovată de producerea accidentului, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 54 din legea nr. 136/1995, anterior citate, rezultă că sarcina suportării despăgubirilor pentru prejudiciile produse pârâtului revine exclusiv societății de asigurare, în condițiile în care la momentul producerii evenimentului rutier, autovehiculul condus de D. I. era asigurat RCA, în baza unei polițe de asigurare valabile.
În temeiul art. 274 C.pr. civ., instanța a dispus obligarea pârâtului N. I. A. la plata în favoarea reclamantei SC P. I. SRL a sumei de 1069 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
A dispus obligarea pârâtului N. I. A. la plata în favoarea chematului în garanție D. I. a sumei de 726,90 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
De asemenea, a obligat chemata în garanție SC U. A. SA la plata în favoarea pârâtului N. I. A. a sumei de 269 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța nu a acordat însă pârâtului și onorariul avocațial solicitat, reținând că în dovedirea cheltuielilor efectuate cu acest titlu pârâtul a depus la dosarul cauzei chitanțe de plată a onorariului avocațial emise la data de_, respectiv_, în condițiile în care acțiunea a fost formulată de către reclamantă împotriva sa doar la data de_ .
Potrivit susținerilor reprezentantei pârâtului, onorariul a fost achitat în perioada în care se realiza procedura concilierii prealabile de către reclamantă, procedură în cursul căreia l-a reprezentat pe pârât.
Instanța a reținut însă că obligația părții căzute în pretenții de a suporta cheltuielile de judecată ale părții care a câștigat procesul se limitează la cheltuielile ocazionate de procesul în sine, iar nu a celor efectuate anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC U. A. SA B. EȘTI, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a recurentei sau al acordării despăgubirilor doar pentru spoilerul spate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că criticile aduse sentinței instanței de fond vizează greșita interpretare pe care instanța a dat-o probelor administrate în cauză precum și insuficiența probelor administrate pentru a stabili culpa chematului în garanție
D. I. și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs.
Recurenta susține că a arătat în fața instanței de fond că nu contestă producerea accidentului rutier din data de_ însă în mod evident nu toate avariile autovehiculului Audi A4 cu nr. de înmatriculate CJ-0. sunt rezultatul impactului dintre acesta și autovehiculul_ . Este real că pentru autovehiculul CJ-0. s-a întocmit o notă inițială de constatare a avariilor, dar aceasta nu înseamnă implicita acceptare a plății
despăgubirilor pentru avariile cuprinse în procesul inițial de constatare a avariilor. Constatarea inițială a avariilor presupune doar prezența autovehiculului avariat, iar instrumentarea efectivă a dosarului de daune presupune stabilirea existenței elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina asiguratului întrucât obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri este subsidiară și condiționată de existența obligației de reparare a prejudiciului în sarcina asiguratului..
Prin urmare, instanța de fond a dat o interpretare greșită înscrisului care constată avariile întrucât acesta nu face dovada că avariile menționate în acest înscris au rezultat cu siguranță din accidentul rutier. Avariile menționate în procesul verbal de constatare fac dovada doar în ceea ce privește reperele care au fost văzute de către inspectorul de daune ca fiind avariate, însă dovada că acestea provin din accident și nu din alte împrejurări anterioare sau ulterioare accidentului trebuia făcută cu alte mijloace de probă.
Instanța de fond a reținut că expertiza extrajudiciară a fost efectuată exclusiv pe baza declarațiilor conducătorilor auto implicați. În accidentul rutier și a documentelor de constatare, motiv pentru care aceasta nu trebuie luată în considerare.
Mai reține instanța că nu s-au făcut măsurători și o constatare la fața locului imediat după producerea accidentului rutier, iar o expertiză efectuată după ce autoturismului era parțial reparat nu poate stabili fără îndoială dinamica producerii accidentului rutier deoarece ia în considerare doar declarațiile conducătorilor auto și documentele dosarului de daună.
Retoric se pune însă întrebarea de ce actele dosarului de daună pot sta la baza luării unei hotărâri judecătorești care trebuie să stabilească dinamica producerii accidentului rutier, răspunderea chematului în garanție, întinderea prejudiciului, dar nu pot sta la baza întocmirii unui raport de expertiză tehnică. De ce instanța poate să dea o hotărâre judecătorească deși nu a efectuat o constatare la fața locului imediat după producerea accidentului rutier, iar expertul nu poate întocmi o lucrare de specialitate în baza declarațiilor date de către persoanele implicate, de martori, a fotografiilor efectuate.
De asemenea, dacă plecăm de la raționamentul instanței de fond, raportat la faptul că reclamantului îi revine sarcina de a dovedi că toate avariile sunt din accident, rezultă că acțiunea acestuia trebuia respinsă întrucât nu a făcut dovada în acest sens. recurenta susține că nu acesteia îi revine sarcina de a dovedi că toate avariile sunt din accident ci pârâtului, ori acesta a afirmat în constatarea amiabilă că un singur reper a fost avariat, și anume spoilerul spate.
Recurenta consideră că din analiza avariilor celor două autovehicule implicate în accidentul rutier rezultă că modul de producere a accidentului rutier justifică doar avarierea vopselei barei spate și crăparea spoilerului spate la autovehiculul Audi A4 cu nr. de înmatriculare CJ-0. . Celelalte avarii nu provin din accidentul rutier din data de _
. Constatarea amiabilă de accident, indică un singur reper avariat la autovehiculul CJ-0.
. Ori în devizul de reparație întocmit de reclamantă și care se pretinde a fi achitat de recurentă sunt incluse reparații care exced acestor elemente cum ar fi reparații la podea portbagaj spate, înlocuirea barei spate etc, elemente a căror avariere ar presupune, așa cum a constatat și expertul, existența unor avarii mai mari la partea frontală a celuilalt autovehicul implicat în accident, autovehiculul VW PASSAT cu nr. de înmatriculare _
.
Raportat la aceste susțineri, recurenta a apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să dispună efectuare unei expertize judiciare care să stabilească în ce măsură toate elementele cuprinse în devizul de reparație întocmit provin din evenimentul rutier cu atât mai mult cu cât aceasta a formulat o cerere în probațiune în acest sens iar în virtutea rolului activ pe care trebuia să-l dea instanța se impunea administrarea acestui mijloc de probă pentru justa soluționare a cauzei. Instanța de fond a considerat însă că efectuarea
unei expertize judiciare nu se impune întrucât" în lipsa unor măsurători și a unor constatări la fața locului imediat după producerea accidentului, care să țină seama de toate condițiile de producere a impactului, și doar pe baza documentelor existente la dosarul cauzei, nu se va putea stabili fără îndoială dinamica producerii accidentului rutier."
Recurenta a arătat că instanța de fond în mod eronat nu a dispus efectuarea unei expertize în prezenta cauză și a stabilit greșit că expertul nu putea răspunde unor obiective stabilite, printre care și acela de a identifica dacă toate elementele avariate au provenit din accidentul rutier. Doar un expert care are cunoștințe de specialitate se putea pronunța dacă e posibil sau nu să răspundă unor obiective stabilite pe baza documentație puse la dispoziție. Raționamentul instanței este unul eronat, inductiv, substituindu-se expertului și argumentând că acesta nu va putea efectua o expertiză, fără ca instanța să aibă posibilitate de a ști în concret dacă este sau nu așa.
Pe de altă parte, faptul că în nota de constatare întocmită de inspectorul de daună al subscrisei se regăsesc mai multe elemente avariate nu garantează că acestea au provenit din accidentul rutier din data de_ . Identificarea unor elemente avariate prezente pe autovehiculul adus la inspecție reprezintă doar o fază în instrumentarea dosarului cum este de altfel și efectuare unei expertize extrajudiciare în unele situații, ultima etapă a instrumentării fiind luarea unei decizii bazate pe întreaga activitate desfășurată. In prezenta cauză, coroborând întreaga activitate administrativă s-a ajuns la concluzia susținută și de raportul de expertiză extrajudiciară și care a fost susținută și în fața instanței, că devizul de reparații conține elemente care nu au putut proveni din evenimentul rutier din data de_ .
In subsidiar, în situația în care se va aprecia că probele administrate sunt suficiente, recurenta solicită să se aibă în vedere că potrivit constatării amiabile de accident singurul repet cate a fost avariat în accidentul rutier și asupra căruia atât pârâtul cât și chematul în garanție au fost de acord este spoilerul spate, dar chematul în garanție a arătat că impactul a fost în zona centrală a autovehiculelor și că nu a spart spoilerul în lateral pentru că nu a lovit autovehiculul pârâtului în lateral, ci în pe zona centrală. Chematul în garanție D. I. a afirmat în constatarea amiabilă de accident că a fost avariată masca față a autovehiculului său, dar în realitate a fost spart doar grilajul radiatorului pe care 1-a înlocuit pentru suma de 250 lei.
Față de aceste împrejurări în care este fără dubiu că avariile autovehiculului CJ-0. rezultate din accident sunt spoilerul spate zona centrală, ori acesta nu a fost spart în zona centrală astfel încât nu se impune înlocuirea iar cererea de chemare în garanție trebuie respinsă. Dacă însă se va considera că este dovedit că spoilerul spate a fost spart din accident, atunci considerăm că cererea de chemare în garanție se impune a ii admisă doar în parte, pentru suma de 289,34 lei reprezentând contravaloarea spoilerului spate și suma de 26,50 lei reprezentând contravaloarea manoperei de înlocuire a acestuia. Restul reparațiilor efectuate cad în sarcina pârâtului deoarece autovehiculul său probabil a fost avariat anterior. Existența avariilor autovehiculului nu implică acordarea despăgubirilor pentru toate avariile ci numai pentru cele rezultate în accidentul rutier, adică pentru spoilerul spate.
Prin întâmpinare intimatul N. A. I. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că, raportat la culpa producerii evenimentului rutier, în mod just instanța a apreciat că aceasta apartine, astfel cum rezulta din constatarea amiabila de accident incheiata, conducătorului autoturismului marca VW Passat, numitul D. I., care, de altfel si-a recunoscut vina si a fost de acord sa plătească despăgubirea, cu atât mai mult cu cât acesta era asigurat pentru răspundere civilă,
conform Poliței de Asigurare nr. 002035178 emisă de SC U. A. SA. Nu mai puțin important este faptul că, D. I., chematul în garanție și-a menținut și în fața instanței de judecată poziția exprimată cu ocazia întocmirii constatării amiabile.
In ceea ce privește avariile produse în urma acestui eveniment rutier, ele au fost descrise în constatarea amiabilă de accident, atât cât au putut fie le constatate la o primă vedere, fiind apoi constatate personal de către inspectorul de daune al societății de asigurare U. A. SA, potrivit notei de constatare întocmite în dosarul de daună nr. RCO/0025/2010, din data de_ .
Este foarte important faptul că, în "Documentul de introducere în reparații a vehiculului", document ce a fost întocmit și semnat de către inspectorul de daună al societății de asigurare, la rubrica "elemente avariate"; sunt descrise toate elementele care au făcut obiectul reparațiilor/înlocuirilor prestate de către intimată: bară spate, spoiler bară spate, fustă spate, locaș roată spate, vopsit. Mai mult, toate probele administrate în cauză, respectiv toate depozițiile martorilor audiați, converg spre concluzia certă că toate avariile care au fost remediate de către intimată au fost produse ca urmare a evenimentului rutier din data de_ . Convingătoare în acest sens a fost depoziția martorului propus de către intimată, martor care la momentul la care s-au efectuat reparațiile a îndeplinit funcția de șef service și care a declarat că reparațiile la autoturismul recurentului s-au efectuat conform constatării întocmite de către inspectorul de daună al SC U. A. SA. Totodată, a confirmat faptul că avarierea fustei spate și a locașului roată spate sunt consecințe inerente față de modul în care s-a produs accidentul rutier.
De asemenea, martora M. M. A., care se afla în autoturismul condus de către intimat la momentul incidentului, a arătat că impactul dintre cele două autoturisme a fost unul puternic, ceea ce explică avarierea celor două componente, respectiv fustă spate și a locașului roată spate.
Așadar, față de toate probele administrate în cauză, intimatul susține că instanța a reținut în mod corect faptul că, în lipsa unor măsurători și a unor constatări la fața locului imediat ulterior producerii accidentului, care să țină seama de toate condițiile de producere a impactului, o expertiză efectuată ulterior momentului la care autoturismul intimatului era deja reparat, nu poate stabili fătă îndoială dinamica producerii accidentului.
Totodată, s-a arătat că în mod just a apreciat instanța de fond că nu poate fi omis faptul că însuși inspectorul de daună al societății recurente care a evaluat autoturismul intimatului imediat după producerea accidentului rutier și care a întocmit nota de constatare a cuprins în această notă nu doar bara și spoilerul spate, ci și cele două elemente contestate ulterior de către recurentă, respectiv fusta spate și locaș bară spate, astfel încât nu se poate aprecia că au fost reparate și facturate și alte elemente decât cele incluse în nota de constatare întocmită de inspectorul de daună al recurentei imediat după producerea evenimentului rutier.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin recursul formulat, recurenta SC U. A. SA a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție pentru motive de netemeinicie, motive care se subsumează motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
În ceea ce privește expertiza extrajudiciară depusă la dosarul cauzei de către recurenta SC U. A. SA, în mod legal și temeinic instanța de fond a înlăturat acest mijloc de probă care nu a fost administrat în condiții de contradictorialitate și care nu a
respectat principiul egalității de arme reglementat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, în fața instanței de fond recurenta chemată în garanție a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, cerere care la termenul din 16 noiembrie 2012 a fost respinsă ca fiind tardiv formulată. Astfel, potrivit art. 138 Cod procedură civilă, dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare sau la primul termen de judecată nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, iar în cauză nu au fost incidente excepțiile prevăzute la pct. 1-4 ale aceluiași articol. Astfel, cererile în probațiune au fost discutate în contradictoriu la termenul din 4 mai 2012, iar cererea formulată de către chemata în garanție privind efectuarea unei expertize tehnice a fost înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 noiembrie 2012, fără ca necesitatea acestei probe să reiasă din dezbateri.
Avariile produse autovehiculului aparținând pârâtului au fost constatate personal de către inspectorul de daune al societății de asigurare, U. A. SA potrivit notei de constatare întocmite în dosarul de daună nr. RC_ /CJ, din data de_, pornind de la faptul cum acestea au fost descrise în constatarea amiabilă de accident. În "Documentul de introducere în reparații a vehiculului"; întocmit de inspectorul de daună al societății de asigurare recurente au fost descrise toate elementele care au făcut obiectul reparațiilor/înlocuirilor prestate de către intimată: bară spate, spoiler bară spate, fustă spate, locaș roată spate, vopsit, înscris care se coroborează și cu celălalte probe administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor audiați. De asemenea tot din probatoriul administrat în mod temeinic a reținut instanța de fond că avarierea fustei spate și a locașului roată spate sunt consecințe inerente față de modul în care s-a produs accidentul rutier.
De asemenea, potrivit art. 1169 Cod civil, recurenta chemată în garanție avea obligația de a face dovada, în conformitate cu dispozițiile procedurale incidente, că o parte din avariile constatate s-au datorat unei alte cauze și că ar fi de natură să o exonereze de răspundere, ori pe lângă faptul că nu a făcut o asemenea dovadă, din probele administrate nu reiese că o parte din varii s-ar fi datorat unei alte fapte decât cea reținută, astfel că în mod temeinic instanța de fond a reținut atât existența prejudiciului cât și întinderea lui.
Raportat la cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta SC U. A. SA în contradictoriu cu intimații N. I. A., D. I. și SC P. I. SRL împotriva
sentinței civile nr. 5006 pronunțate la data de 6 decembrie 2012 de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurenta SC U. A. SA în contradictoriu cu intimații N. I. A., D. I. și SC P. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 5006 pronunțate la data de 6 decembrie 2012 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. | I. C. G. | V. | LAURA OROS D. | P. |
Red.CG/MM 2 ex./_ | ||
Judecător fond: A. G. Judecătoria Turda. | N. | , |
| ← Sentința civilă nr. 2507/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 703/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
