Sentința civilă nr. 703/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.703/2013
Ședința publică din data de 7 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la acțiunea formulată de către reclamanta SC A. Ț. A. SA în contradictoriu cu pârâtul P.
C. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 4 martie 2013 au fost înregistrate la dosar concluzii scrise formulate de către pârât, iar în data de 6 martie 2013 concluzii scrise formulate de către reclamantă.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013 când instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 7 martie 2013 în vederea depunerii de concluzii scrise; încheierea menționată face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată la data de_ pe rolul Judecătoriei C. -N. reclamanta S.C. A. - Ț. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. C. G. obligarea pârâtului la plata sumei de 640.260 lei cu titlu de despăgubiri și a dobânzilor penalizatoare din ziua fixată pentru conciliere până în ziua plății efective.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că la_ pârâtul în timp ce conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate la trecerea de pieton și a accidentat pe Jakab Raul Alexandru și pe Jakab I. . În urma evenimentului rutier, pârâtul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei drept de a conduce a fost suspendat. Întrucât autoturismul condus de către pârât era asigurat la data producerii accidentului pentru răspundere civilă auto la societatea reclamantă, iar în baza acestei asigurări s-a achitat părții vătămate Jakab I. și Jakab Sandu Cosmin suma de 640.260 lei reprezentând pretenții materiale și morale.
Reclamanta susține că în temeiul art. 58 din Legea nr. 136/1995 are dreptul de a recupera suma plătită drept despăgubire părților vătămate, de la persoana responsabilă de producerea evenimentului dat fiind faptul că accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale în vigoare privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție rezultând că pârâtul a condus autoturismul având permisul suspendat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil, art.
58 din Legea nr. 136/1995.
La data de_ pârâta a formulat și depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. pentru soluționarea cererii, apreciind că această competență aparține Tribunalului. Pârâta a arătat că raportat la faptul că reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 640.260 lei cu titlu de despăgubiri și având în vedere disp. art. 2 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, precum și Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 23/2007, competența aparține Tribunalului.
Prin sentința civilă nr. 20435/2012 pronunțată la data de 22 octombrie 2012 în dosarul nr._ de către Judecătoria C. N. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. și s-a dispus declinarea competenței de judecare a cererii de chemare în judecată
formulată de reclamanta S.C. A. - Ț. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul P. C. G., având ca obiect pretenții în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 9 noiembrie 2012 sub nr._ .
Prin notele de ședință depuse la termenul din 24 ianuarie 2013, pârâtul P. C. G. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa concilierii directe, excepție care a fost soluționată la termenul de judecată din 7 februarie 2013 (f.156-157).
De asemenea, pârâtul a depus note de ședință la termenul de judecată din 7 februarie 2013, prin care a făcut precizări referitoare la incidența prev. art. 58 din Legea nr. 136/1995. Astfel, pârâtul a solicitat să se constate lipsa legăturii de cauzalitate dintre faptul conducerii unui autovehicul pe drumurile publice cu permisul de conducere suspendat și producerea accidentului de circulație, respectiv a riscului asigurat, ca izvor al obligațiilor
civile, obiect al prezentei cauze și, pe cale de consecință lipsa legăturii de cauzalitate între faptul conducerii unui autovehicul pe drumurile publice cu permisul suspendat și obligarea la suportarea cheltuielilor care cad în sarcina asigurătorului ca urmare a încheierii unei polițe de asigurare.
Pârâtul a mai arătat că în opinia sa dispozițiile legale arătate nu sunt aplicabile, deoarece nu există nici o legătură de cauzalitate între infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice și producerea accidentului de circulație, fapt generator a pretinsei obligații.
În acest sens, pârâtul a mai arătat că infracțiunea arătată este una de pericol abstract și nu poate face parte în nici o ipoteză din structura raportului de cauzalitate faptă - prejudiciu, pentru simplul fapt că acest comportament nu poate genera nici un prejudiciu concret (f.129-132).
Prin precizarea depusă de către reclamantă la data de 28 februarie 2013 (f.256-257) aceasta a arătat că suma solicitată în cuantum de 640.260 lei reprezintă daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial produs ca urmare a decesului fiului d-lui Jakab Sandu Cosmin și d-na Jakab I. .
Astfel, suma de 320.130 lei echivalentul a 75.000 euro la data plății a fost negociată cu fiecare dintre cele două părți, încheindu-se câte un contract de tranzacție, respectiv contractul nr. 525 și contractul nr. 526 din 25 ianuarie 2011.
Reclamanta a mai arătat că dosarul de daună a fost deschis ca urmare a pretențiilor civile rezultând din decesul minorului Jakab Raul Alexandru.
În plus, distinct de dosarul de daună menționat a mai fost deschis și dosarul de daună nr. CF036195 pentru pretenții reprezentând daune materiale și morale solicitate de partea civilă JAKAB I. pentru propriile prejudicii rezultate din infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
De asemenea, reclamanta a precizat că nu a efectuat nici o plată cu titlu de despăgubiri rezultând din infracțiunea de vătămare corporală, având în vedere tranzacția care a intervenit între părți. În plus, plățile efectuate către cele două civile au fost făcute exclusiv în considerarea daunelor morale cauzate de decesul minorului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 273/2011 pronunțată de Judecătoria C. N. la data de 17 martie 2011 în dosarul nr._ inculpatul P. C. G., pârâtul din prezenta cauză a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 al.1 și 2 C.pen, la pedeapsa de un an și 11 luni închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, a fost condamnat la 4 luni închisoare, pedepsele fiind contopite, dispunându-se executarea pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare, suspendată condiționat pe o durată de 3 ani și 11 luni.
De asemenea, în baza art. 11 pct. 11 lit. b C.pr.pen, raportat la art. 10 lit. h C.pr.pen, s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.pen, ca urmare a împăcării părților. Cât privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că părțile vătămate JAKAB I. și JAKAB SANDU COSMIN au renunțat la constituirile de părți civile, prejudiciul fiind acoperit inclusiv în raport cu SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR. OCTAVIAN FODOR C. N. (f.173-179).
În cuprinsul considerentelor acestei hotărâri, Judecătoria C. N. a reținut că la data de_, inculpatul P. C. G. s-a deplasat la volanul autoturismului său pe raza județului Sibiu, prilej cu care a fost surprins de către lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. - S.P.R. Sibiu încălcând limitele legale de viteză, motiv pentru care a fost sancționat contravențional, în baza art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată, aplicându-i-se concomitent și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile,
începând cu data de_ . După aplicarea măsurii, inculpatul a formulat p cerere de reducere a perioadei de suspendare care i-a fost admisă, astfel că suspendarea dreptului de a conduce autovehicule s-a redus la 30 de zile, cu începere din_ . Trebuie făcută precizarea că dovada înlocuitoare a permisului conducere i-a fost dată cu valabilitate, pe o perioadă de 15 zile, care astfel a expirat data de_ .
La data de_, inculpatul P. C. G. s-a urcat la volanul autoturismului său marca VW Passat cu numărul_ pe care l-a condus din cartierul Zorilor unde locuia până în zona centrală a mun. C. -N. unde s-a întâlnit cu martora Vlaic A. -P. ina, pe care apoi a luat-o în calitate de pasageră în autoturism, cu intenția de a o lăsa la domiciliu, deoarece inculpatul dorea să ajungă locuința fiicei sale, în localitatea Florești.
Pe cale de consecință, deplasându-se cu autoturismul pe câteva străzi din C. -N. a ajuns în jurul orei 18,55 pe Bld. 1 D. 1918, deplasarea făcând-o în direcția str. Garibaldi - magazinul Cora. Astfel, a trecut de intersecția semaforizată dintre strada Bld. 1 D. 1918 și strada Garibaldi, după care a ajuns în zona restaurantului Sinaia. Aici, potrivit spuselor inculpatului, soarele, care era la asfințit i-a creat o pierdere totală a capacității vizuale, motiv pentru care inculpatul nu a observat nici trecerea
de pietoni, care se află amplasată în zona pasarelei peste râul Someș, nici pe partea vătămată Jakab I. care se afla împreună cu fiul său în vârstă de trei luni, Jakab Raul-Alexandru aflat într-un cărucior pentru copii, în traversarea drumului, pe acea trecere, de la dreapta spre stânga în direcția de deplasare a autoturismului (spre magazinul Cora). Prin urmare, în momentul în care Jakab I. a ajuns aproape de axul care desparte cele două sensuri de mers, iar căruciorul pe mijlocul benzii a doua în sensul de deplasare menționat, a fost surprinsă împreună cu fiul său de către autoturismul condus de inculpat, care abia cu câțiva metri înainte i-a observat și care, deși a acționat intempestiv sistemul de frânare, a lovit frontal căruciorul în care se afla minorul Jakab Raul-Alexandru, iar pe Jakab I. a acroșat-o cu partea lateral-dreapta a autoturismului (spre magazinul Cora).
În urma accidentului rutier, instanța penală a reținut că, s-a cauzat vătămarea corporală a ambelor persoane, mamă și fiu, care au fost transportate de urgență la spital de echipajele medicale sosite la fața locului. Ulterior, la data de_, a survenit decesul minorului Jakab Raul Alexandru așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 6907/111/452/_ din_ .
Totodată, din raportul de constatare medico-legală nr. 6912/II/b/173 din_ instanța penală a reținut că partea vătămată Jakab I. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale.
În concluzie, instanța a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 C.pen., ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.
184 al. 2, 4 C.pen. și ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu permisul de conducere suspendat prev. de art. 86 al.2 din OUG 195/2002, toate cu aplic.art. 33 lit.b C.pen.
De asemenea, s-a reținut că vinovat de comiterea accidentului s-a făcut în exclusivitate inculpatul P. C. G., care a încălcat prevederile art. 48 alin.1 și art. 49 alin.1 cu privire la viteza de deplasare a vehiculelor, art. 72 alin. 2 cu privire la regulile de circulație destinate pietonilor și traversarea drumurilor de către aceștia, ambele din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată, precum și pe cele ale art. 135 lit. h cu privire la prioritatea de trecere față de pietoni din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care se referă strict la situația care face obiectul acestui dosar, precum și pe cele ale art. 35 din OUG nr. 195/2002, cu privire la conduita generală a participanților în trafic. În cursul judecății inculpatul a recunoscut săvârșirea celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa. În plus, între inculpat și partea civilă Jakab I. - în nume propriu, a intervenit împăcarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2,4 C.pen. De asemenea, între inculpat și părțile civile Jakab I. - în nume propriu și pentru minorul decedat Jakab Raul-Alexandru și Jakab Sandu Cosmin - tatăl minorului decedat Jakab Raul-Alexandru, a intervenit tranzacționarea laturii civile a cauzei, pretențiile bănești cu titlu de daune materiale și morale ale ambilor părinți fiind stinse prin plată (f.173-179).
Prin decizia penală nr. 1378/R/2011 pronunțată de C. ea de Apel C. la data de 14 septembrie 2011, ca urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N., au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse pe un termen de încercare de 5 ani și au fost menținute celelalte dispoziții atacate (f.180-190).
Așadar, instanțele învestire cu soluționarea procesului penal împotriva inculpatului a reținut că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și conducerea unui autoturism pe drumurile publice având permisul suspendat, ultima infracțiune fiind o infracțiune săvârșită cu intenție.
Din această perspectivă, în cauza dedusă judecății sunt incidente disp. art. 58 alin.1 lit. b din Legea nr. 136/1995, text care deschide calea asigurătorului de a recupera daunele plătite ca urmare a producerii riscului asigurat de la persoana vinovată de producerea evenimentului rutier.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în cazul în care accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție.
Rezultă așadar că în ipoteza în care cel vinovat de producerea accidentului a săvârșit și o faptă cu intenție, asigurătorul este îndreptățit să recupereze despăgubirile acordate victimelor evenimentului rutier.
Din această perspectivă, considerentele expuse de pârât potrivit cărora ar lipsi raportul de cauzalitate dintre fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat și producerea riscului asigurat, este lipsit de orice temei întrucât este evident faptul că în ipoteza în care pârâtul nu ar fi condus autoturismul la data producerii evenimentului rutier, accidentul soldat cu decesul minorului Jakab Raul Alexandru nu ar fi avut loc. desigur, în acest context, instanța reține că fapta penală care a avut ca și urmări decesul minorului și vătămarea corporală a mamei sale, au fost săvârșite din culșpă, însă a avut la bază o faptă săvârșită cu intenție, respectiv aceea de a conduce autoturismul pe drumurile publice, având permisul de conducere suspendat.
Referitor la daunele morale și materiale pe care asigurătorul reclamant în prezenta cauză le-a plătit părților vătămate ca urmare a evenimentului rutier de care se face vinovat pârâtul, instanța reține că pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, în urma căreia d-na Jakab I. a suferit prejudicii, s-a încheiat tranzacția aflată la filele 71-73.
Cât privește infracțiunea de uciderea din culpă a minorului Jakab Raul Alexandru, instanța reține că pârâtul a achitat părinților minorului suma de
3.000 lei cu titlu de ajutor, astfel cum rezultă din înscrisul de la file 32-34. Referitor la daunele morale pretinse de părinții minorului Jakab Raul
Alexandru, instanța reține că pe parcursul soluționării procesului penal, asigurătorul de răspundere civilă auto respectiv SC A. Ț. A. SA, reclamantă în prezenta cauză, a încheiat cu aceștia câte o tranzacție, având ca obiect stingerea oricăror și a tuturor pretențiilor prezente și/sau viitoare pentru prejudiciile ( atât cele materiale cât și cele fără caracter patrimonial - morale) suferite de Jakab Sandu Cosmin, consecință a evenimentului produs în data de_ și pentru care, în baza poliței de răspundere civilă nr. 112266215/_ emisă de SC A. Ț. A. SA, a fost deschis dosarul de daună nr. CE976580 în schimbul plății de către SC A. Ț. A. SA a sumei de 320.130 lei (f.7-8, 9-10 dosar nr._ ).
Astfel, din suma pretinsă cu titlu de daune morale, instanța, contrar susținerilor reclamantei, va avea în vedere că prin cele două tranzacții încheiate au fost acoperite atât daune de ordin moral cât și ordin material, astfel cum reiese din cuprinsul tranzacției și, având în vedere că așa cum s-a
arătat în cele ce preced inculpatul a înțeles să acopere daunele de natură materială rezultate din infracțiunea de ucidere din culpă, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la filele 33-34, din cuantumul total a pretențiilor reclamantei va deduce suma de 3.000 lei, apreciind că restul sumei până la concurența sumei de 640.260 lei reprezintă daune morale acordate părinților minorului.
În cauză, pârâtul a contestat cuantumul daunelor morale, apreciind că suma acordată este superioară prejudiciului suferit de d-nii Jakab ca urmare a decesului fiului lor în vârstă de 3 luni.
Astfel de susțineri nu pot fi considerate de către instanță ca fiind rezonabile, dimpotrivă acestea ignoră suferința părinților, ca urmare a decesului fiului lor, astfel încât, urmează a fi înlăturate pentru considerentele care se vor expune în cele ce urmează.
Ca atare, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima unui accident auto, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite și măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral ca fiind atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori.
În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate, prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane (autorul accidentului), care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, iar instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
În acest sens, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că acestea se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta C. e a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale părții, principiul aplicabil fiind cel al reparării
integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate.
Astfel, atât instanțele naționale, cât și C. ea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
În plus, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
În concluzie, față de cele expuse, tribunalul reține că este incontestabil că părinții minorului decedat în accidentul rutier au fost supuși unor suferințe psihice de neimaginat, traversând o perioada deosebit de dificila de la data decesului minorului, prejudiciul din aceasta perspectiva fiind incomensurabil, astfel încât, daunele morale trebuie sa aibă caracter reparatoriu, pentru a compensa lipsa din viața acestora a copilului lor minor, daunele morale având un efect compensatoriu, însă desigur nu se pot transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei.
Nu în ultimul rând, tribunalul are în vedere faptul că în urma evenimentului rutier a fost lezată cea mai înaltă valoare pe care orice societate înțelege să o ocrotească, respectiv viața.
Din această perspectivă, daunele morale acordate de către reclamantă părinților minorului sunt într-un cuantum absolut rezonabil și nu există nici o justificare pentru ca acestea să fie diminuate.
În consecință, în temeiul tuturor considerentelor reținute, având în vedere disp. art. 58 alin.1 lit. b din Legea nr. 136/1995 republicată, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta SC A. Ț. A. SA în contradictoriu cu pârâtul P. C. G. și va obliga pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 637.260 lei, cu titlu de daune, precum și dobânda penalizatoare calculată conform art.3 alin.2 din
O.G. nr.13/2011, începând cu data fixată pentru conciliere, respectiv 28 aprilie 2011 și până la data plății efective și va respinge, ca neîntemeiate, restul pretențiilor reclamantei, până la concurența sumei de 640.260 lei.
În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 10.518,60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta SC A. Ț. A. SA cu sediul procesual ales în C. N., B- dul 21 D. 1989 nr. 90, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul P. C. G. cu sediul procesual ales în C. N., str. E. R. nr. 38, ap. 1, jud. C. și,
în consecință:
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 637.260 lei, cu titlu de daune, precum și dobânda penalizatoare calculată conform art.3 alin.2 din O.G. nr.13/2011, începând cu data fixată pentru conciliere, respectiv 28 aprilie 2011 și până la data plății efective.
Respinge, ca neîntemeiate, restul pretențiilor reclamantei, până la concurența sumei de 640.260 lei.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 10.518,60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. K. C. P.
Red.4.ex. NK/LU/_
| ← Decizia civilă nr. 363/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 259/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
