Decizia civilă nr. 386/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R. IA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILA NR.386/2013
Sedinta publica din data de 10 iunie 2013 Instanta este constituita din: PRESEDINTE: C. C.
JUDECATOR: D. H. JUDECATOR: M. C. B. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind solutionarea recursului declarat de catre recurenta N.
M. in contradictoriu cu intimata SC M. S. impotriva sentintei civile nr.937/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, cauza avand ca obiect, in prima instanta, pretentii.
La apelul nominal se prezinta reprezentanta recurentei, d-na avocat Criste I. T. si reprezentanta intimatei, d-na avocat C. Cristian, ambele cu imputernicirile avocatiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care reprezentante recurentei depune la dosar dovada achitarii unei taxe judiciare de timbru in cuantum de 327,03 lei si timbre judiciare in valoare de 3 lei.
Reprezentanta intimatei depune la dosar o intampinare, precizand ca a comunicat un exemplar al intampinarii reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei nu solicita acordarea unui termen in vederea studierii intampinarii, aratand ca a studiat intampinarea.
In ceea ce priveste competenta instantei, prin raportare la dispozitiile ar.159 ind.1 C.pr.civ. instanta pune in vedere reprezentantelor partilor sa precizeze daca au exceptii de invocat.
Reprezentantele partilor nu au exceptii de invocat.
Instanta, prin raportare la dispozitiile art.159 ind.1 alin.2 C.pr.civ., apreciaza ca este competenta material, general si teritorial sa solutioneze litigiul dedus judecatii.
Instanta acorda cuvantul cu privire la cereri prealabile, cereri in probatiune, exceptii de invocat.
Reprezentantele partilor arata ca nu au cereri prealabile de formulat, cereri in probatiune, exceptii de ridicat.
Nemaifiind exceptii de invocat, cereri prealabile, cereri in probatiune, instanta declara inchisa faza probatorie si acorda cuvantul in dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentei solicita admiterea recursului, modificarea hotararii primei instantei si admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata constand in taxele judiciare achitate, fara onorariu avocatial, pentru motivele aratate pe larg in cuprinsul recursului.
Reprezentanta intimatei solicita respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata. A aratat in cuprinsul intampinarii, atat in fata primei instantei cat si in fata tribunalului, mai multe aspecte pe care le-a considerat importante. Astfel, in primul rand, arata ca spre deosebire de alte antecontracte de vanzare-cumparare pretul in toate contractele facute de SC
M. S. era unul general, ferm si care nu putea fi modificat; acest pret nu
cuprindea, in mod explicit, taxe, contributii, impozite, indiferent de care parte ar fi trebuit achitate acestea, de vanzator sau de cumparator; drept urmare, nici TVA-ul care urma a fi achitat nu era stabilit la o anumita suma sau la un anumit procent. La momentul incheierii antecontractului de vanzare- cumparare era in vigoare un procent al TVA-ului 19%; doar ulterior acestui moment a intervenit posibilitatea achitarii, in anumite cazuri speciale, a unui TVA de 5%. Arata ca referitor la diferenta de 14 % care se solicita de catre recurenta, diferenta care a facut obiectul si al altor dosare potrivit practicii depuse, nu o practica generala ci referitoare la SC M. S., exista ideea ca s- ar cuveni reclamantilor si recurentei din acest dosar in considerarea faptului ca ar fi achitat o suma in plus. Solicita sa se observe faptul ca, raportat la pretul total care reprezinta conventia si vointa partilor, daca ar fi fost de achitat un TVA de 50%, SC M. S. in nici un caz nu trebuia sa-l solicite recurentei sau celorlalti reclamanti; fiecare parte si-a asumat obligatiile, cat era de platit si atat s-a si virat; in momentul cand s-au achitat cele doua rate de pret, s-au virat in luna urmatoare pana in data de 25, TVA-urile aferente acestor sume; aceste sume, diferente, nu se regasesc in patrimoniul SC M.
S. . Conventia partilor reprezinta, practic, dorinta partilor, aspect confirmat de un procesul verbal intocmit de Administratia Finantelor Publice in verificarea acestor aspecte, la reclamatia uneia dintre fostele reclamante; AFP nu a aplicat societatii o amenda tocmai pentru ca TVA-ul a fost corect. In considerarea tuturor aspectelor aratate, solicita respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata.
Instanta retine cauza in pronuntare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 937/2013 pronuntata la data de 18 ianuarie 2013, Judecatoria C. N. a respins actiunea formulata de catre reclamanta N. M. impotriva paratei SC M. S., avand ca obiect pretentii.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut faptul ca intre parata S.C. M. S.R.L., in calitate de vanzatoare si reclamanta N. M.
, in calitate de cumparatoare, s-a incheiat la data de_, antecontractul de vanzare-cumparare avand ca obiect apartamentul situat in Floresti, str. Porii, nr. 148, et.2, corp 5, scara III ap. 81. La data de_, intre aceleasi parti a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1530/_ de BNP Amalia Marga. Pretul total de vanzare-cumparare convenit de parti a fost de 21.500 Euro cu TVA inclus, pret achitat integral de catre reclamanta anterior incheierii contractului in forma autentica din data de_ .
In drept, instanta a retinut ca la data incheierii antecontractului de vanzare cumparare,_, erau in vigoare prevederile art. 140 alin. 1 referitoare la cota standard de TVA de 19%. Ulterior, conform reglementarii date de OUG 200/2008 la art. 140 Legea 571/2003 Cod Fiscal, se introduce dupa alineatul (2) un nou alineat, alineatul (2^1) potrivit caruia cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Se mentioneaza expres insa ca din punct de vedere al cotei aplicabile, aceasta este cea in vigoare la data la care intervine faptul generator, cu exceptia cazurilor prevazute la art.134^2 alin. (2), pentru care se aplica cota in vigoare la data exigibilitatii taxei. Prin Normele de aplicare ale OUG 200/2008, norme reglementate de HG 1618/2008, se mentioneaza de asemenea despre
modificarea pct. 23 din art. 140 Cod fiscal, despre care se face referire la art. 2^1.
In speta, instanta a retinut ca nefondate pretentiile reclamantei sub aspectul a doua considerente majore. Astfel, in primul rand, instanta a retinut ca in conditiile in care legea nu precizeaza care este faptul generator, in sensul ca nu face nici o distinctie intre antecontract si contract, iar ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, instanta a apreciat ca faptul generator de servicii este antecontractul incheiat intre parti in anul 2008, si care trebuie avut in vedere raportat la aplicarea cotei de TVA si care devine cea de la data faptului generator. Tinand cont de faptul ca antecontractul este semnat la data de_, deci anterior intrarii in vigoare a prevederilor art. 140 alin. 2 ind. 1 Cod fiscal, instanta a apreciat ca nu poate fi aplicata in speta o cota redusa de TVA de 5%. Prezinta relevanta si faptul ca pretul in integralitatea sa a fost platit de reclamanta anterior intrarii in vigoare a OUG 200/2008, data la care s-a retinut TVA-ul aferent de 19%.
In al doilea rand, instanta a retinut ca antecontractul a fost incheiat de ambele parti cu buna stiinta, fara obiectii, acestea fiind de acord cu suma globala stabilita ca pret al vanzarii cumpararii imobilului, contractul reprezentand vointa partilor, asa cum prevede art. 969 C.civ. Asadar, in aceste conditii cumparatorul nu mai poate solicita ulterior vanzatorului restituirea unei parti din acest pret, aceasta, cu atat mai mult cu cat in contractul de vanzare-cumparare a fost mentionata suma de 21500 euro, cu TVA inclus, asadar pret unitar, chiar daca compus din mai multe sume. Instanta a considerat ca orice modificare de taxe sau impozite il afecteaza doar pe cel care este dator sa plateasca acele taxe sau impozite.
Pentru toate aceste considerente, instanta a apreciat ca reclamanta nu este indreptatit sa i se restituie suma de 8850,69 lei reprezentand diferenta intre cota de TVA standard de 19% si cota redusa de TVA de 5%, motiv pentru care a respins actiunea reclamantei, ca nefondata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta N. M. solicitand instantei admiterea recursului, modificarea sentintei civile nr. 937/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._ si in consecinta admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru si timbru judiciar.
In motivare, recurenta a aratat ca in cauza este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct 9 Cod proc. civ..
In primul rand, prima instanta retine ca faptul generator de servicii este antecontractul incheiat intre parti in anul 2008 si care trebuie avut in vedere raportat la aplicarea cotei de TVA. Aceasta interpretare incalca in mod flagrant prevederile Codului fiscal din Titlul VI Taxa pe valoare adaugata, respectiv dispozitiile art. 128 alin. 1, art. 1341alin. 1 si art. 1341alin. 6, in baza carora faptul generator intervine la data livrarii bunurilor, iar in cazul livrarii bunurilor imobile, data livrarii este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar, care coincide cu data incheierii contractului in forma autentica, nicidecum data incheierii antecontractului.
Interpretarea primei instanta incalca si prevederile art. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, potrivit carora terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilan si extravilan, indiferent de destinatia sau de intinderea lor, pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute, precum si prevederile art. 140 alin. 4 din Legea 571/2003 - Codul fiscal "in cazul schimbarii cotei se va
proceda la regularizare pentru a se aplica cotele in vigoare la data livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, pentru cazurile prevazute la art. 1342alin. (2)".
In ceea ce priveste concluzia primei instante care "apreciaza ca nu poate fi aplicata in speta o cota redusa de TVA de 5%", aceasta este eronata, pentru ca in speta s-a aplicat o cota redusa de TVA de 5%. Dovada cea mai elocventa o constituie faptul ca parata a stornat facturile de avans cu TVA de 19% prin factura storno nr. 2696/_ si a emis factura cu TVA de 5% nr. 2697/_ .
In al doilea rand, in ce priveste invocarea de catre prima instanta a art. 969 din vechiul Cod civil, recurenta a precizat faptul ca suma pretinsa nu reprezinta pret, ci o taxa prevazuta de lege. Daca este adevarat, asa cum sustine prima instanta, ca pretul este ferm si nu poate fi modificat, nu se explica de ce parata a recuperat de la finante, in numele recurentei, o suma de bani cu titlu de TVA, pe care si-a insusit-o.
Textul art. 140 alin. 4 din Legea 571/2003 prevede in mod expres posibilitatea modificarii TVA-ului in cazul schimbarii cotei, fara ca aceasta sa insemne incalcarea art. 969 din Codul civil, pentru simplul motiv ca este vorba despre o taxa legala, care se cuvine bugetului de stat, nu vanzatorului. TVA-ul nu a fost in nici un moment al vanzatoarei, el se cuvine statului, iar vanzatoarea are obligatia sa il vireze, lunar, catre destinatarul final, adica bugetul statului.
De asemenea, un alt argument ca prin admiterea actiunii in nici un caz nu s-ar incalcat textul art. 969 din vechiul cod civil este urmatorul: Atata timp cat sunt indeplinite conditiile prevazute de lege cu privire la locuinta si persoana cumparatorului, iar cumparatorul prezinta o declaratie pe propria raspundere privind indeplinirea lor, vanzatorul este obligat sa aplice cota de TVA de 5%.
In acest sens, recurenta sustine ca a aratat in fata primei instante faptul ca prin Sentinta civila nr. 607/2009, pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul_ au fost anulate partial prevederile cuprinse in partea 167 paragraful 9, teza X din Normele metodologice din 22 ianuarie 2004 de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004, asa cum a fost modificat prin HG 1618/2008 in sensul eliminarii termenului
"poate" din textul enuntat care lasa la latitudinea vanzatorului posibilitatea aplicarii TVA in cuantum redus de 5%. Prin urmare, vanzatorul este obligat sa aplice cota redusa de TVA de 5%, fara ca aceasta sa insemne ca se aduce vreo atingere principiului fortei obligatorii a contractului prevazut de art. 969 din vechiul Cod civil, or sentinta mentionata este general obligatorie, potrivit art.23 din Legea 554/2004.
Prin urmare, aplicarea cotei reduse de TVA de 5%, este obligatorie pentru vanzator, atata timp cat sunt indeplinite conditiile prevazute de Codul fiscal. Este evident ca aplicarea cotei reduse nu inseamna incalcarea principiului fortei obligatorii a contractului, pentru ca altfel textul de lege din Codul fiscal nu s-ar mai aplica niciodata. De altfel, nu aceasta este problema in cazul de fata, unde parata a aplicat in mod corect cota redusa de TVA de 5%, indeplinindu-si obligatia impusa de Codul fiscal. Problema este ca in urma aplicarii cotei reduse a rezultat o diferenta de TVA, pe care parata si-a insusit- o, desi nu are dreptul de a-si insusi nici o suma cu titlu de TVA, pentru ca TVA-ul este al statului, sau, in acest caz, al recurentei.
De asemenea, prima instanta nu analizeaza deloc afirmatiile paratei in sensul ca se considera ca, in realitate, asemenea actiuni ar fi trebuit promovate in contradictoriu cu Statul roman si nu cu ea, prin care practic recunoaste ca exista o diferenta de TVA care se cuvine recurentei, insa
apreciaza ca este solicitata persoanei gresite. Afirmatia este falsa, din cel putin 3 motive. Astfel, diferenta de TVA, la acest moment, se regaseste in patrimoniul paratei, nicidecum in bugetul statului, pentru ca facturile de avans cu suma mai mare de TVA, au fost stornate, iar la stat s-a virat doar TVA-mai mic, operatiune facuta la incheierea contractului in forma autentica, prin regularizare. Cumparatorul final nu va putea niciodata recupera de la stat o suma reprezentand TVA, pentru ca doar persoana platitoare de TVA - in cazul de fata parata - este subiect de drepturi si obligatii in raporturile cu statul, in ceea ce priveste TVA. Rambursarea TVA de la stat se face prin depunerea decontului negativ de TVA de catre persoana impozabila (parata), nu de catre persoanele fizice, care in mod evident nu pot intocmi deconturi de TVA, pentru simplul motiv ca nu sunt platitori de TVA.
Prima instanta nu a analizat deloc prevederile art. 140 alin. 4 din Legea 571/2003 - Codul fiscal si a ignorat complet numeroasele interpretari si adrese emise pe aceasta tema de organele fiscale (adresa nr. _
/43296/_ emisa de DGFP C., Activitatea de Metodologie si Administrarea Veniturilor Statului - Biroul Metodologie si Asistenta Contribuabili; Adresa nr. 3871/_ emisa de DGFP C., numeroase adrese individuale, comunicate contribuabililor) in sensul ca diferenta de TVA de la 19% la 5% pentru locuinte, rezultata cu ocazia regularizarii, se cuvine cumparatorului si ii va fi restituita acestuia de catre vanzator, nu de catre bugetul statului.
Intimata prin intampinare a solicitat respingerea recursului, aratand ca acesta este nefondat. In ceea ce priveste succesiunea in timp a raporturilor contractuale dintre parti, coroborata cu modificarea legislatiei privind aplicarea TVA, aceasta a fost urmatoarea. La data de_ partile au incheiat un "antecontract de vanzare-cumparare al unui bun viitor" privind un apartament pe care intimata urma sa-l construiasca in localitatea Floresti, jud.C. . Pretul de vanzare-cumparare ferm, stipulat in antecontractul susmentionat, a fost de 21.500 Euro, "inclus TVA", acesta fiind "un pret ferm si nu mai poate fi modificat", ce a si fost, de altfel, achitat de catre reclamanta. Transele de pret achitate de reclamanta in urma facturarii de catre intimata, au fost achitate in cursul anului 2008, data la care s-a si retinut TVA-ul aferent, TVA care a si fost virat de indata bugetului de stat. Ambele transe de pret au fost achitate de reclamanta anterior aparitiei OUG 200/_, astfel incat aceste transe au fost supuse regimului de TVA de 19% in vigoare atat la data semnarii antecontractului, cat si la data achitarii transelor de pret. Pretul ferm stabilit de catre ambele parti includea atat TVA, cat si orice alte taxe ce urmau a fi achitate de catre vanzatoare, indiferent de cuantumul acestora, deci indiferent daca TVA-ul urma sa ramana 19%, sa se micsoreze la 5% sau sa se majoreze la 24% ca in prezent. Contractul autentic s-a semnat abia in anul 2009, insa acesta nu putea fi supus unui regim de TVA de doar 5% avand in vedere neretroactivitatea legii civile, pe de o parte, dar si faptul ca TVA-ul se aplica la data faptului generator de servicii, deci la data semnarii antecontractului de vanzare-cumparare, in anul 2008.
Intimata a mai aratat ca impotriva sa s-au derulat de altfel si alte procese similare, in care alti reclamanti, de exemplu -Tunyogi Izabella,M.
V. e Cristian si M. M. I. ,Ionita O. s.a. - au reclamat aceeasi diferenta de TVA, actiunile acestora fiind insa respinse irevocabil prin sentintele civile pronuntate de Judecatoria C. -N. si prin deciziile pronuntate de T. ul Specializat C., pe care le-a depus la dosarul cauzei, in fiecare dintre acestea instantele intelegand si luand in considerare faptul ca a negociat un pret total cu fiecare dintre cumparatori si ca din acesta urma sa
achite toate taxele, impozitele etc, acest pret ferm neputand fi modificat de cumparatori printr-o asemenea actiune.
Se mai arata faptul ca Agentia Nationala de Administrare Fiscala
C. -Directia Generala a Finantelor Publice C. a procedat si la verificarea intregii intimate sub aspectul retinerii corecte a TVA-ului aferent activitatii pe care o desfasoara concluziile fiind ca, cota de TVA aplicabila unei livrari de bunuri sau prestari de servicii este cea in vigoare la data la care intervine faptul generator pentru care se aplica cota in vigoare la data exigibilitatii taxei conform alin 3 al art.140 din legea 571/2003. Faptul generator in cazul livrarii de bunuri imobile intervine la data la care sunt indeplinite formalitatile legale pentru transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.La art.1342.alin 2 din legea 571/R/2003 se precizeaza a exigibilitatea TVA intervine la data la care se incaseaza avansul pentru platile in avans efectuate inainte de data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezinta plata partiala sau integrala a contravalorii bunurilor sau serviciilor efectuata inainte de data livrarii sau prestarii acestora. In raport de toate cele expuse, se apreciaza ca recursul declarat de recurenta N. M. este nefondat si se impune a fi respins ca atare.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate prin recurs, a apararilor din intampinare, precum si a dispozitiile art. 304, 3041si 312 C.pr.civ., tribunalul retine urmatoarele
:
Intre recurenta N. M., in calitate de promitent cumparator, si intimata S.C. M. S.R.L., in calitate de promitent vanzator, s-a incheiat la data de_ un antecontract de vanzare-cumparare al unui bun viitor, prin care intimata s-a obligat sa instraineze recurentei imobilul apartament compus din 1 camera de zi, 1 bucatarie, 1 hol, 1 baie,1 debara si o terasa, situat la etajul II, bloc 5, ap. 20 din imobilul ce urma a fi edificat in Floresti, str. Porii Catanii in temeiul autorizatiei de construire nr. 549/_ eliberata de Primaria Floresti, iar recurenta s-au obligat sa achite un pret global de 21.500 euro, inclusiv TVA, pret care urma a fi achitat in doua transe, respectiv suma de 2900 euro s-a achitat la data semnarii antecontractului, iar suma de 18.600 euro pana la data de_ .
Recurenta a achitat suma de 10.832,37 lei la data de_, iar diferenta de 68.160 lei la data de_, potrivit chitantei nr.1570/_ si ordinului de plata nr.105/_ .
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1530/_ de BNP Amalia Marga, intimata S.C. M. S.R.L a instrainat recurentei N. M. dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in Floresti, str. Porii, nr. 148, corp 5, scara III, etaj 2, ap. 81 inscris in CF Floresti nr. 50055-C1-U25, sub nr. cad. 9356-C1-U81, imobil ce a facut obiectul antecontractului de vanzare-cumparare mentionat anterior, pentru pretul de 78.992,37 lei, pret cu TVA inclus, despre care s-a mentionat ca a fost achitat integral anterior semnarii si autentificarii contractului.
Din analiza modului de redactare a clauzelor privind pretului, incluse in antecontractul de vanzare-cumparare incheiat de parti la data de _
, cat si a contractului incheiat in forma autentica la data de_, rezulta ca partile au avut in vedere un pret global, care include TVA, fara a defalca acest pret in functie de pretul efectiv negociat si taxa pe valoare adaugata pe care intimata, in calitatea sa de agent economic furnizor de bunuri, urma sa o colecteze si sa o vireze la bugetul statului. Taxa pe valoare adaugata are pe de o parte regimul reglementat de art.125 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, respectiv este un impozit indirect datorat la bugetul statului si care este colectat conform prevederilor Titlului VI din Legea nr.571/2003, respectiv in
conformitate cu dispozitiile art.125 ind.1 pct.28 si art.127 din acelasi act normativ, dar reprezinta totodata si o parte a pretului final al bunului supus tranzactiei, avand in raporturile dintre parti o natura contractuala. Din aceasta perspectiva, imprejurarea ca partile au optat pentru indicarea in actele juridice incheiate a unui pret stabilit global, fara a mentiona suma sau procentul din pret care reprezinta TVA, inseamna ca si-au asumat obligatia de a achita, respectiv de a accepta plata unui anumit pret, precis determinat de parti, in privinta caruia partile au mentionat in mod explicit la art.2.2 din antecontract ca "este ferm si nu mai poate fi modificat";. Clauza privitoare la pret, atat inclusa in antecontract, cat si cea prevazuta in contractul incheiat in forma autentica, este explicita, clara si nu este susceptibila de interpretari in ceea ce priveste vointa partilor.
Modul de stabilire a pretului este independent de cuantumul sau procentul pe care il reprezinta taxa pe valoare adaugata, iar analiza cotei de TVA care era aplicabila la momentul incheierii actelor juridice de catre parti (chiar in conditiile in care au intervenit modificari in ce priveste cota de TVA de la momentul semnarii antecontractului de vanzare-cumparare si pana la momentul la care s-a incheiat contractul in forma autentica) nu este permisa organului jurisdictional atata timp cat nici partile nu au inteles sa defalce pretul final in pretul bunului ce a facut obiectul tranzactiei si TVA-ul colectat de vanzator, ci au stabilit un pret final, in care taxa pe valoare adaugata era inclusa, intelegand astfel sa isi asume riscul unei pierderi sau sansa unui castig rezultate din modificarea cuantumului acestei taxe pe parcursul derularii raporturilor contractuale intre parti.
Aceste considerente au fost avute in vedere si de catre prima instanta care a statuat in sensul netemeiniciei actiunii promovate de catre reclamanta, prima instanta apreciind in mod corect ca nu se mai poate solicita de catre cumparator restituirea unei parti din pret, in conditiile in care in contractul de vanzare-cumparare s-a mentionat suma de 21.500 euro cu TVA inclus, asadar un pret unitar, chiar daca este compus din mai multe sume. Intrucat contractul reprezinta vointa partilor, conform dispozitiilor art.969 Cod civil 1864, clauza privitoare la pret se impune ambelor parti, inclusiv cumparatorului, din perspectiva caruia pretul a fost stabilit ferm si care a avut de la inceput fara urma de dubiu reprezentarea clara a sumei pe care urma sa o achite cu acest titlu, indiferent si independent de modalitatea in care legiuitorul a inteles sa stabileasca cota de TVA aplicabila la un moment dat si de cota de TVA pe care vanzatorul urma sa o vireze la bugetul de stat.
In litigiul de fata, recurenta s-a prevalat de modificarea legislativa a cotei de TVA aplicabila, de la momentul semnarii antecontractului de vanzare-cumparare din_ si pana la data la care a fost semnat contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, respectiv_ . Este real ca potrivit dispozitiilor art.140 al.2 ind.1 din Legea nr.571/2003, introdus prin OUG nr.200/2008, aplicabile incepand cu data de_, C. redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite, in conditiile detaliate la literele a - d, aceasta cota de TVA fiind aplicabila, pentru situatiile la care se refera, in locul cotei de 19% prevazuta de art.140 al.1 din Legea nr.571/2003, in forma in vigoare la acea data. Totodata, in mod corect intimata a indicat ca potrivit prevederilor art.140 al.3 din Legea nr.571/2003, cota aplicabila este cea in vigoare la data la care intervine faptul generator, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 134^2 alin. (2), pentru care se aplica cota in vigoare la data exigibilitatii taxei, iar potrivit acestor dispozitii, exigibilitatea taxei intervine la data la care se incaseaza avansul, pentru platile in avans efectuate inainte de
data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezinta plata partiala sau integrala a contravalorii bunurilor si serviciilor, efectuata inainte de data livrarii ori prestarii acestora. Cu toate acestea, potrivit art.140 al.4 din Legea nr.571/2003, In cazul schimbarii cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota in vigoare la data livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, pentru cazurile prevazute la art. 134^2 alin. (2), precum si in situatia prevazuta la alin. (3^1). Or, asa cum s-a observat de catre reclamanta, faptul generator intervine la data livrarii bunurilor sau la data prestarii serviciilor, iar data livrarii este cea la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar, dupa cum rezulta din dispozitiile art.134 ind.1 al.1 si al.6 din acelasi act normativ, asadar la data incheierii contractului de vanzare- cumparare al bunului imobil in forma autentica.
Asadar, din normele legale anterior evocate rezulta ca in acele ipoteze in care s-a colectat TVA la momentul incasarii avansului, adica a platii partiale sau integrale a contravalorii bunurilor si serviciilor, efectuata inainte de data livrarii ori prestarii acestora, daca a intervenit o schimbare in ce priveste cota de TVA aplicabila, dispozitiile legale sus mentionate prevad ca se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota in vigoare la data livrarii de bunuri sau prestarii de servicii. Mai mult, asa cum s-a aratat de catre reclamanta, prin sentinta civila nr.607/2009 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul nr._, au fost anulate partial prevederile art. 167 indice 1 paragraful 9 teza 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal aprobate prin HG 44/2004, asa cum acest text a fost modificat de HG 1618/2008, potrivit carora: ,,pentru locuintele prevazute la art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, vanzatorul poate aplica cota de TVA de 5% daca cumparatorul va prezenta o declaratie pe propria raspundere, autentificata de un notar, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, care va fi pastrata de vanzator pentru justificarea aplicarii cotei reduse de TVA de 5%,,, stabilindu-se ca se impune eliminarea termenului "poate" din textul enuntat care lasa la latitudinea vanzatorului posibilitatea aplicarii T.V.A. in cuantum redus de 5%.
Asadar, sub aspect strict teoretic sustinerile recurentei in sensul ca textele legale anterior enuntate impun vanzatorului sa aplice o cota de TVA de 5% in cazul prevazut de art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal sunt corecte, iar aceste norme sunt direct aplicabile in raportul de drept fiscal stabilit intre debitorul taxei pe valoare adaugata, care este furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii si creditorul acestei taxe, respectiv statul la al carui buget este colectata taxa in discutie.
Cu toate acestea, recurenta este tert fata de acest raport juridic, iar modul in care s-a nascut si s-a derulat raportul in discutie este independent de suma stabilita cu titlu de prêt de catre partile din contractul de vanzare-cumparare. Atata timp cat partile au stabilit obligatia recurentei de a plati un prêt fix, unitar, care include si taxa pe valoare adaugata, modul in care ar putea fluctua aceasta taxa de la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare si al achitarii pretului (care include TVA) pana la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica nu are incidenta si nu influenteaza pretul stabilit de comun acord de catre parti. Din acest punct de vedere, nu se poate retine o incalcare de catre prima instanta a dispozitiilor art. 140 alin. 4 din Codul fiscal, intrucat aceste dispozitii nu sunt incidente in raporturile directe stabilite intre recurenta si intimata, in raport de circumstantele concrete ale cauzei, ci sunt aplicabile in raporturile dintre stat, prin organul fiscal competent, si parata ca furnizor de bunuri. In cauza dedusa
judecatii s-a aplicat cota de TVA in cuantum procentual de 5%, dupa cum rezulta din cuprinsul facturii fiscale nr.2697/_, insa modificarea pe care a cunoscut-o procentul de TVA aplicabil nu este de natura a influenta pretul final convenit de parti, asa cum s-a aratat mai sus.
Chiar daca nu sunt pe fond corecte considerentele primei instante cu privire la faptul ca nu este aplicabila in cauza cota redusa de TVA de 5% intrucat antecontractul a fost incheiat anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor art.140 al.2 ind.1 Cod fiscal, acest aspect nu este de natura la a conduce la o alta solutie decat cea pronuntata de prima instanta, pentru considerentele expuse anterior. Nici afirmatia primei instante in sensul ca faptul generator de servicii este antecontractul de vanzare-cumparare si care trebuie avut in vedere la aplicarea cotei de TVA nu este in esenta corecta, insa critica adusa de recurenta acestor considerente si, mai exact modului de interpretare a dispozitiilor art.128 al.1, art.134 ind.1 al.1 si 6 din Codul fiscal, nu este in masura sa conduca la concluzia temeiniciei pretentiilor recurentei, in conditiile in care normele invocate nu erau aplicabile raportului juridic stabilit intre partile in litigiu, in sensul dorit de recurenta. In acelasi context, se impune si precizarea ca nu se poate retine o incalcare a dispozitiilor art.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 de catre prima instanta, asa cum se pretinde de catre recurenta, in conditiile in care litigiul dedus judecatii nu a reclamat aplicabilitatea acestor norme, nefiind pus in discutie transferul dreptului de proprietate asupra unui imobil.
In ce priveste sustinerile recurentei in sensul ca intimata a recuperat de la stat suma de 8850,69 lei cu titlu de TVA, iar aceasta suma s-ar regasi in patrimoniul intimatei fara sa existe o justa cauza, se impune in primul rand observatia ca nu s-a facut dovada realizarii regularizarii de TVA si a restituirii catre intimata a diferentei de la cota de 19% la cea de 5% aplicabila la data incheierii contractului de vanzare-cumparare. In al doilea rand, nu se poate pune in discutie o eventuala imbogatire fara just temei a intimatei, asa cum tinde sa se sustina de catre recurenta, prin faptul ca fluctuatia cotei de TVA a fost una favorabila intimatei, intrucat temeiul incasarii pretului fix stabilit de parti (prêt care include TVA) il constituie insusi contractul insusit de ambele parti prin semnatura.
In sfarsit, nu pot fi primite sustinerile recurentei in sensul ca prima instanta nu a analizat o afirmatie a paratei potrivit careia o asemenea actiune ar fi trebuit promovata in contradictoriu cu statul roman, iar nu cu parata si ca aceasta afirmatie reprezinta o recunoastere a faptelor pretinse de catre recurenta. Pentru a fi in prezenta unei marturisiri, ca mijloc de proba reglementat de dispozitiile art.1204 Cod civil 1864, este necesar ca acea marturisire sa fie expresa, or o afirmatie care nu are un inteles neechivoc nu poate fi interpretata intr-un sens propus de reclamant pentru a produce efecte impotriva autorului respectivei afirmatii. Or, recurenta pretinde ca parata
"practic recunoaste ca exista o diferenta de TVA are se cuvine subsemnatei";, insa o asemenea afirmatie nu a fost facuta in mod clar si expres de catre intimata, astfel incat sa valoreze marturisire judiciara spontana. Celelalte alegatii ale reclamantei cu privire la falsitatea acestei afirmatii nu se mai impun a fi analizate, atata timp cat nici premisa lor nu este una sustenabila, asa cum s-a mentionat mai sus.
Nici afirmatiile recurentei cu privire la continutul adreselor emise de autoritatile fiscale nu sunt de natura a conduce la concluzia temeiniciei pretentiilor sale, intrucat modul in care se aplica cota redusa de TVA nu avea relevanta in raporturile juridice dintre partile in litigiu, atata timp cat acestea
si-au asumat un pret final, global al bunului ce a facut obiectul tranzactiei, care include cota de TVA.
Pentru toate aceste considerente, neputand fi retinute criticile recurentei, tribunalul apreciaza nu este fondat recursul declarat de acesta impotriva sentintei civile nr.937/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, recurs care va fi respins, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei atacate.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta N. M. in contradictoriu cu intimata SC M. S. impotriva sentintei civile nr.937/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, pe care o mentine in intregime.
Fara cheltuieli de judecata in recurs. Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iunie 2013.
PRESEDINTE: | JUDECATOR: | JUDECATOR: | GREFIER: | |||
C. C. | D. | H. | M. C. | B. | C. P. |
Red.MCB/LU/2 ex./_
Judecator fond: C. | -S. | N. , |
Judecatoria C. N. | . |
| ← Decizia civilă nr. 665/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 414/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
