Decizia civilă nr. 42/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.42/A/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța este compusă din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECATOR - N. K. GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelurilor declarate de apelanta SC G. A. SA și respectiv apelanta B. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1112/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj- Napoca, în contradictoriu cu intimata B. I. A., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
Se constată că apelanta B. C. N. a înregistrat "Concluzii scrise"; la data de_ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra apelurilor s-au consemnat în încheierea de ședință din data de_, care face parte
integrantă din prezenta hotărâre, tribunalul reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 1112/2013 pronunțată la data de 22 ianuarie 2013 Judecătoria C. N. a respins exceptia netimbrarii actiunii și a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta B. C. N. împotriva paratei G. A. SA si in contradictoriu cu intervenienta fortata B. I.
, fiind obligată parata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2.431,78 lei, cu titlu de daune materiale, la plata in favoarea reclamantei a sumei de 65.000 lei, cu titlu de daune morale.
De asemenea a fost respinsă cererea de obligare a paratei la plata penalitatilor de intarziere, fiind obligată parata la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 5.416,32 lei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că in data de_ pe str.B. din C. -N. a avut loc un accident rutier in care au fost implicate autoturismul marca Dacia Super Nova cu nr.de inmatriculare_, autoturism condus la acea data de intervenienta fortata
I. A. si o ambulanta, autovehicul cu nr.de inmatriculare_, condus de dl.M. Sergiu N. . Cercetarile efectuate si recunoasterea intervenientei fortate au dus la concluzie, fara echivoc, ca vinovata de producerea accidentului a fost intervenienta fortata B. I. A., care nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului ce se deplasa in regim de urgenta, cu semnalele acustice si luminoase in functiune. Prin efectuarea brusca a virajului la stanga impactul cu ambulanta nu a putut fi evitat, iar, in urma accidentului, d-na B. Leontina, care se afla pe bancheta din spate dreapta a autoturismului condus de intervenienta fortata B. I. A. a suferit leziuni traumatice ce au impus internarea imediata la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C. . In data de_ d-na B. Leontina a decedat,
moartea datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute si traumatismului cranio-cerebral survenite ca urmare a accidentului produs in data de_, asa cum reiese din certificatul medical constatator al decesului nr.474/_ depus in copie la fila 28 din dosarul initial inregistrat la T. ul Specializat C. .
Pentru efectuarea cercetarilor determinate de producerea accidentului a fost constituit dosarul penal nr.8500/P/2010 si, in data de_ Parchetul de pe langa Judecatoria C. -N. a dispus trimiterea in judecata a intervenientei fortate B. I. A. pentru savarsirea infractiuni de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 alin.1 si 2 Cod penal. Prin sent. penala nr.1051/2012 pronuntata in dos.pen.nr._ al J. i C. -N. instanta a dispus condamnarea intervenientei fortate B. I. A. la 1 an si
2 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 3 ani si 2 luni (f.57-59).
Prima instanță a mai reținut că partea vatamata, B. C. N., fiica d-nei B. Leontina, reclamanta din prezenta cauza, nu s-a constituit parte civila in dosarul penal. Reclamanta a ales sa se adreseze initial societatii de asigurare la care era incheiata polita de raspundere civila obligatorie (cu nr.2080468) pentru autoturismul marca Dacia Super Nova cu nr.de inmatriculare_ la data producerii accidentului. Reclamanta a solicitat acordarea sumei de 287.633,35 lei, din care 250.000 lei reprezentau daune morale, iar 37.633,35 lei daune materiale (f.12-13 din dosarul initial inregistrat la T. ul Specializat C. ). Societatea de asigurare G. A. SA a acordat suma de 18.415,49 lei, din care 16.000 lei reprezentau daune morale, iar 2.415,49 lei daune materiale (f.11 din dosarul initial inregistrat la
T. ul Specializat C. ), insa reclamanta a refuzat oferta facuta in dosarul de daune si, in data de 12 octombrie 2011 a inregistrat pe rolul T. ul Specializat C., actiunea civila formulata in contradictoriu cu societatea de asigurare prin care solicita obligarea acesteia la plata sumei de 250.000 lei cu titlul de daune morale, la plata sumei de 2.633,35 lei, cu titlul de daune materiale, obligarea la plata penalitatilor de intarziere de 0,1% pe zi calculate, potrivit art.36 din Ordinul nr.5/2010, incepand cu data de_ si pana la achitarea efectiva, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfasurarea procesului.
Prin sentința civilă nr.6665/2011 T. ul Specializat C. a admis exceptia necompetentei materiale, invocate din oficiu si a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea J. i C. -N. . La termenul de judecata din 8 iunie 2012 instanta a dispus suspendarea cauzei pana la solutionarea dosarului penal nr._ al J. i C. -N. . Dupa solutionarea dosarului mentionat, la solicitarea reprezentantului reclamantei prezenta cauza a fost repusa pe rol, analizarea cererii de chemare in judecata urmand a fi efectuata doar in baza actelor depuse, partile nesolicitand administrarea vreunui alt probatoriu cu exceptia inscrisurilor incuviintate.
Astfel, este fara echivoc ca in urma accidentului provocat de intervenienta fortata B. I. A. in data de_ d-na B. Leontina si-a pierdut viata, iar fiica acesteia, reclamanta B. C. N. este indreptatita sa formuleze o actiune in pretentii intemeiata pe dispozitiile Legii nr.136/1995 si a Ordinului CSA nr.5/2010.
In ceea ce priveste pretentiile materiale formulate, instanța de fond a reținut că se face referire doar la cheltuielile ocazionate de decesul d-nei B. Leontina si de inmormantarea acesteia. In dovedirea pretentiilor formulate reclamanta a depus la filele 17-24 din dosarul initial inregistrat la
Tribunhalul Specializat C. copii ale chitantelor eliberate de diverse servicii sau magazine.
Reclamanta a cuantificat despagubirile materiale solicitate la suma de 2.633,35 lei, iar reprezentantii paratei au fost de acord cu acordarea sumei de 2.415,49 lei.
Analizand dovezile depuse la dosar instanta a apreciat ca reclamanta este indreptatita la acordarea sumei de 2.431,78 lei cu acest titlu. Astfel, dintre chitantele depuse, unele sunt anterioare decesului d-nei B. Leontina, motiv pentru care nu pot fi incluse in categoria cheltuielilor legate de inmormantarea acesteia. Bonul pentru suma de 26,25 lei a fost eliberata de SC ONCOS IMPEX SRL in data de_, iar decesul a avut loc in data de_ . De asemenea, bonurile emise de SC OMV PETROM MARKETING SRL si SC MOL R. IA SRL pentru sumele de 30,01 lei, respectiv 40,01 lei au fost eliberate in datele de_, respectiv_, adica anterior decesului d-nei
B. Leontina. Este posibil ca aceste cheltuieli sa fi fost determinate de vizitarea acesteia la spitalul unde era internata, insa reclamanta nu a dat astfel de explicatii si, mai mult chiar, a mentionat in mod expres, ca prin chitantele si bonurile depuse in copie justifica cheltuielile "ocazionate cu inmormantarea";.
In aceste conditii, cheltuielile anterioare decesului nu pot fi incluse in aceasta categorie. In ceea ce priveste bunul fiscal eliberat in data de_ de SC Rompetrol SRL pentru suma totala de 43,48 lei, instanta a apreciat ca poate fi acordata doar suma de 39,98 lei, reprezentand contravaloarea benzinei, nu si suma de 3,50 lei ce reprezinta contravaloarea unui suc fanta de lamaie.
Reprezentantii paratei au apreciat ca nu pot fi asociate evenimentului cheltuielile facute cu achizitionarea cafelei, a sucurilor si a foliilor pentru parastas, necontestand efectuarea celorlaltor cheltuieli. Instanta a apreciat ca, in cazul achizitionarii unei singure sticle de suc fanta la momentul alimentarii autoturismului cu benzina nu se poate include suma respectiva in categoria cheltuielilor de inmormantare. Insa, pentru bunurile mentionate anterior este vorba despre achizitionarea unei cantitati mari din toate acestea, astfel incat in mod sigur au fost folosite pentru pomana ce a trebuit organizata ulterior inmormantarii.
In aceste conditii si pentru motivele prezentate, instanta a apreciat ca se impune obligarea paratei la plata daunelor materiale in favoarea reclamantei, in cuantum de 2.431,78 lei, reprezentand cheltuieli ocazionate de inmormantarea mamei acesteia.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate, instanța de fond a constatat că nici reprezentantii partei nu contesta dreptul reclamantei de a solicita o suma de bani cu acest titlu de la societatea de asigurare. Problema care se pune este accea a cuantificarii acestor daune morale in conditiile in care exista o diferenta semnificativa intre suma pretinsa de reclamanta, de
250.000 lei si cea oferita de societatea parata, de 30.000 lei. Instanta de judecata nu are la indemana nici o parghie legislativa pentru stabilirea acestui cuantum, practica judiciara in materie fiind in sensul ca, prin acordarea daunelor morale trebuie sa se compenseze suferinta pricinuita, prin raportare la consecintele negative suferite de cei implicati, de valorile morale lezate si de masura in care le-a fost afectata situatia familiala si profesionala.
In sustinerea punctelor de vedere exprimate reprezentantii partilor au depus la dosar practica judiciara in materie de acordare despagubiri morale in caz de accidente, hotararile judecatoresti depuse de catre reprezentantii
partei vizand, in principal, persoane vatamate cu o varsta mai inaintata, apropiata de cea a mamei reclamantei, iar hotararile judecatoreti depuse de catre reprezentantul reclamantei vizand, in principal, situatiile in care au fost acordate daune morale in cuantum mare.
Cu toate ca reclamanta a apreciat ca fiind "imoral"; ca reprezentantii paratei sa faca referire la varsta mamei sale instanta a apreciat ca trebuie avute in vedere toate aspectele legate de varsta victimei, activitatea acesteia, legatura avuta cu reclamanta si implicarea in viata acesteia pentru a putea intelege oarecum pierderea suferita si pentru a avea o posibilitate de cuantificare a daunelor morale.
Astfel, d-na B. Leontina avea 71 ani la data decesului, era pensionata, insa isi desfasura activitatea ca si vanzatoare la SC IL VEL COM SRL (f.33, 34-37 din dosarul initial inregistrat la T. ul Specializat C. ). Este adevarat ca reclamanta si-a pierdut tatal in copilarie, insa, decesul mamei sale, chiar daca a fost unul neasteptat, nu putea avea acelasi impact emotional ca si cel al tatalui ce a survenit cand reclamanta avea 15 ani. Ca urmare, instanta a apreciat ca nu se poate face o legatura emotionala intre cele doua decese intervenite la un interval de 20 ani, iar reclamanta, la cei 34 ani ai sau in 2010 nu poate fi considerata ca fiind "orfana"; cu implicarea emotionala pe care doreste sa o induca. De asemenea, face referire la faptul ca nu le va putea oferi copiilor sai ocazia sa isi cunoasca bunica si nici ca aceasta sa aiba grija de ei. Este evident ca intre bunici si nepoti se creaza o legatura speciala si fiecare copil din lume trebuie sa aiba posibilitatea de a se bucura de afectiunea si grija bunicilor sai, legatura care nu poate fi inlocuita si este regratabil ca d-na B. Leontina nu va mai avea posibilitatea sa se bucure de statutul de bunica. Insa, in prezenta cauza nu s-a facut nici o referire si nu s-a depus nici o dovada din care sa reiasa ca reclamanta are copii.
Instanta a mai arătat că nu are posibilitatea sa evalueze impactul pe care decesul d-nei B. Leontina l-a avut asupra lor in conditiile in care nu se stie daca acesti nepoti exista in prezent si daca bunica se implica in ingrijirea lor. Daca reclamanta a prezentat doar o situatie ipotetica, instanta nu a putut aprecia aceasta pierdere, cauza principala fiind aceea ca nu se stie daca reclamanta va avea sau nu copii.
Instanta de fond a mai arătat că nu are motive sa conteste legatura puternica ce a existat intre reclamanta si mama sa, mai ales ca o mare parte din viata a fost singurul parinte al acesteia. Este dureros sa pierzi un parinte si, in mod evident, nici o compensare baneasca nu il va mai aduce inapoi, insa, pentru a raspunde solicitarilor formulate in acest sens de catre reclamanta, instanta a apreciat ca prin acordarea sumei de 65.000 lei nu se vor realiza nici venituri nejustificate pentru reclamanta si nici nu va reprezenta o amenda excesiva pentru societatea de asigurare ce trebuie sa achite aceasta suma. Suma reprezinta echivalentul a aproximativ 15.500 euro si reprezinta, intr-adevar, o suma mai mica decat cea acordata de instante judecatoresti pentru situatia in care victima accidentului a suferit grave leziuni fizice sau psihice, necesita o perioada lunga pentru recuperare si nu mai poate desfasura activitati pentru intretinerea sa sau a familiei sale ori pentru situatiile in care accidentele s-au soldat cu decesul unor copii sau persoane foarte tinere.
In cazul de fata instanta a considerat ca in baza unei aprecieri rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului moral efectiv produs parata poate fi obligata la plata sumei de 65.000 lei in favoarea reclamantei, ci titlul de daune morale, in conformitate cu dispozitiile 50 din Legea nr.136/1995 si ale art.49 pct.2 lit.d din Ordinul CSA 5/2010.
Cu privire la penalitatile de intarziere solicitate, instanta a apreciat ca cererea formulata este neintemeiata. Astfel, potrivit art.6 din Ordinul CSA nr.5/2010 despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de asigurator sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca. Vinovatia intervenientei fortate a fost stabilita prin sentinta penala nr.1051/2012 pronuntata in dos.pen.nr._ al J. i C. -N. .
Este adevarat ca in cursul discutiilor purtate intre reprezentantii partilor anterior momentului inregistrarii cererii de chemare in judecata si apoi in cursul procesului societatea de asigurare a fost de acord cu acordarea, cu titlu de daune morale, a sumei de 16.000 lei si ulterior a sumei de 30.000 lei, insa reclamanta nu a acceptat aceasta suma. Potrivit art.55 alin.4 din Legea nr.136/1995 aceasta ar fi trebuit sa indice contul bancar in care sa fie virata suma acordata si sa dea o declaratie potrivit careia nu mai are pretentii cu privire la paguba. In lipsa acestor elemente, instanta a apreciat ca parata nu poate fi obligata la plata penalitatilor de intarziere calculate incepand cu data de_ .
Exceptia netimbrari actiunii formulate, invocata prin intampinare, a fost respinsă de către instanța de fond, avand in vedere ca reprezentantul reclamantei a depus la dosar dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantumul fixat de instanta dupa solutionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Apelanta SC G. A. solicitând instanței admiterea acestuia cu consecința admiterii în parte a hotărârii atacate sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate cu generozitate de către instanța de fond.
În motivare Apelanta a arătat că, criticile pe care le aduce sentinței apelate vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond reclamantei B. C., daune morale pe care le consideră ca fiind neinteimeiate si nejustificate raportat la prejudiciul suferit de către reclamanta.
Fara a nega producerea unui prejudiciu de natura morala determinat de pierderea unui părinte, precum si faptul ca o reparație este totuși necesara chiar daca nu in sensul tradițional al repunerii in situația anterioara care cert nu mai este cu putința ci numai prin intermediul unei compensații de natura patrimoniala, consideram totuși ca suma de 65000 lei nu este o suma rezonabila.
In speța, in data de_ conducătoarea autovehiculului asigurat RCA la recurentă a produs un eveniment rutier in urma căruia numita B. Leontina in vârsta de 71 de ani a decedat, fiica acesteia introducând cererea de chemare in judecata impotriva sa in calitate de asigurător RCA in vederea obținerii de despăgubiri morale si materiale.
Apelanta mai susține că si-a arătat disponibilitatea de a soluționa pe cale amiabila litigiul oferind reclamantei cu titlu de daune morale suma de
30.000 lei si daune materiale in cuantum de 2415,49 lei, oferta care nu a fost acceptata, reclamanta optând pentru solicitarea unei sume mai mari pe cale judecătoreasca, chiar inainte de soluționarea dosarului penal deschis cu privire la evenimentul rutier.
Intr-adevar cuantificarea prejudiciului moral este dificil de realizat in lipsa unor criterii obiective sau probe materiale, instanța având sarcina sa stabilească o suma globala care sa compenseze suferința pricinuita de
pierderea celui drag prin apreciere, in cazul de fata suma apreciata ca fiind îndestulătoare pentru fiica persoanei decedate este de 65.000 lei.
Este adevărat ca suferința provocata de pierderea unui părinte nu poate fi diminuata prin nici o suma de bani, insa trebuie reținut faptul ca victima accidentului rutier avea o vârsta inaintata, ca după o anumita vârsta speranța de viata este mai redusa, iar pentru cei apropiați survenirea decesului nu mai constituie un eveniment cu totul neașteptat, de neacceptat. Cu toate ca aceste aspecte pot fi considerate " imorale" totuși Apelanta considera ca trebuie luate in considerare in aprecierea prejudiciului efectiv suferit, astfel ca, suma de 30.000 lei oferita de ea, raportat la circumstanțele concrete ale spetei este de natura sa acopere prejudiciul moral cauzat de moartea mamei.
Apelanta mai arată că acest prejudiciu nu poate fi dovedit asemeni unui prejudiciu material insa cu toate acestea, cele menționate prin cererea de chemare in judecata cu privire la faptul ca mama reclamantei reprezenta singura familie a acesteia, faptul ca după moartea acesteia a rămas singura pe lume, relațiile foarte apropiate existente intre mama-fiica puteau fi măcar confirmate prin declarațiile unor martori - persoane care au fost alături de aceasta in acel moment dificil, lucru care nu s-a intamplat.
Având in vedere faptul ca apelanta a fost chemata in judecata in calitate de asigurător RCA al autovehiculului vinovat de producerea evenimentului rutier la cuantificarea prejudiciului material si moral trebuie luate in considerare prevederile art 49 din Ordinul CSA 5/2010 in care se arata faptul ca daunele morale se stabilesc in conformitate cu legislația si jurisprudenta din România.
Cu toate ca nu exista o jurisprudenta unitara in materie, dovada este si faptul ca jurisprudenta depusa atât de către recurentă cat si de către reclamanta făcea referire la sume diferite acordate de către instanțele de judecata din România, Apelanta considera totuși ca pot fi luate in considerare acele hotărâri judecătorești in care s-au acordat daune morale in situații asemănătoare si anume: decesul unui părinte, vârsta inaintata a persoanei decedate, anul in care a avut loc accidentul, faptul ca este vorba de o fapta săvârșită din culpa, fara vinovăție. Suma de 65.000 lei acordata cu titlu de daune morale depășește media despăgubirilor acordate de către recurentă in cazul decesului unui părinte in anul 2012 la nivelul Curților de Apel din România, cat si media despăgubirilor acordate copiilor majori conform Ghidului Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, motiv pentru care considera ca, cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond este ridicat, sens in care solicita prin calea de atac exercitata diminuarea acestei sume astfel incat suma la care este îndreptățită reclamanta B. C. sa nu depășească sfera unei compensații echitabile.
Intimata B. C. N. a formulat apel solicitând instanței admiterea apelului, modificarea in totalitatea a Sentinței civile nr. 1112/2013 ca fiind nelegala si neîntemeiata si, pe cale de consecința, admiterea acțiunii asa cum a fost formulata și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare apelanta a arătat că în data de_, autoturismul cu număr de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat (B. I. A.
), in care se afla si mama sa, circula pe strada C. B. din Mun. C. -N.
. La intersecția cu strada I.C. Frimu, numita B. I. nu a acordat prioritate autospecialei cu număr de inmatrciculare_, care circula regulamentar. Din inerția impactului autoturismul persoanei vinovat s-a întors la 180 grade tamponând un alt autoturism aflat parcat regulamentar. In urma impactului, mama sa, B. Leontina a decedat.
In cauza, șoferul vinovat B. I. A., a fost trimis in judecata pentru ucidere din culpa, aceasta recunoscandu-si vinovăția.
Pe langa trauma decesului mamei, inegalabila de altfel, apelanta arată că este orfana si de tata, acesta decedând când împlinise vârsta de numai 13 ani. Din acel moment mama sa a fost singura persoana care a crescut-o si îngrijit-o creandu-se o relatie mai mult decât una mama-fiica, având o relatie de prietenie. In urma acestui accident a rămas nu numai fara părinți cat si fara cea mai buna prietena.
Apelanta mai arată că instanța de fond nu a înțeles sa pronunțe o hotărâre executorie deși se afla în prezenta unui litigiu comercial. Litigiul este unul comercial raportat la dispozițiile legale prevăzute de art. 3 pct. 17, art. 4, art. 6 si respectiv art. 56 din Codul Comercial.
Pentru parata G. SA, este un raport comercial fara niciun dubiu, raportul comercial fiind rezultat in urma încheierii poliței de asigurare RCA intre aceasta si intervenienta B. I. A. . Prin urmare, pentru parata raportul juridic dedus judecații este unul comercial si el trebuie soluționat de instanțele comerciale.
In alta ordine de idei, pentru asigurătorul G. SA, emiterea de polițe RCA reprezintă obiectul de activitate iar acest aspect este o fapta de comerț.
In prezenta speța situația generează o competenta mixta, in sensul ca raportul juridic are caracter civil delictual numai in ceea ce-i privește pe reclamanți si intervenientul forțat, insa are caracter comercial in ceea ce o privește pe parata G. SA. In conformitate cu dispozițiile art. 56 Cod Comercial, legea aplicabila litigiului este cea comerciala, iar competenta de soluționare a litigiului este data de incidența principiului "specialia generalibus derrogant".
Pe de alta parte din dispozițiile art. 54 din Legea 136/1995, speța impune un cadru tripartit, prin urmare cu toate ca natura raportului juridic este una mixta in baza celor anterior invocate raportul juridic trebuie sa fie soluționat de instanțele comerciale, asta in considerarea dispozițiilor art. 56 Cod comercial.
Pe cale de consecința, hotărârea ce urmează a fi pronunțata trebuie sa fie una executorie si sa fie intemeiata pe dispozițiile care se aplica comercianților.
Apelanta arată că înțelege sa conteste temeinicia aspectelor avute in vedere de prima instanța la cuantificarea despăgubirilor.
Astfel, instanța de fond a avut in vedere doar practica depusa de către parata. Din cuprinsul hotărârii atacate, rezulta ca instanța de fond a avut in vedere la cuantificarea daunelor morale exclusiv practica instanțelor depusa de către parata.
Apelanta mai arată că a invocat in fata primei instanțe o serie de aspecte care trebuiau avute in vedere la stabilirea despăgubirilor, însă considera ca totuși nu a fost luate in calcul.
Pe de alta parte, apelanta mai arată că a depus practica a instanțelor, inclusiv practica a T. ului B. si a I.C.C.J., din care se poate observa ca pentru situații similar, sumele oferite au fost mult mai mari. Este adevărat ca printre hotărârile depuse sunt si unele prin care s-au acordat despăgubiri mult mai mari pentru vătămări corporale dar, cu atât mai mult, consideră ca pentru un deces sumele ar trebui, ca si regula, sa fie superioare celor acordate pentru vătămări corporale.
In fond, oricine si-ar dori sa sufere o vătămare, fie ea si grava, decât sa-si piardă viata. Viata poate continua si cu o mana rupta si chiar si cu o disfunctionalitate a acesteia.
In contradictoriu cu sentimentele avute in vedere de prima instanța, apelanta a mai arătat că a suferit si suferă foarte mult ca urmare a pierderii unicului părinte si ca urmare a faptului ca la acest moment este singura. Mai mult, mama sa, indiferent de vârsta pe care o avea, era cea care i-a dat viata si cea pe care o iubea necondiționat si din păcate nu o sa o mai poată vedea.
In ceea ce o privește, si daca avea o vârsta mai puțin înaintata, trauma era aceeași si nimic nu o face acum sa o iubească mai puțin decât o iubea acum 20 de ani.
Deși prima instanța a reținut ca pierderea tatălui la o vârsta frageda nu ar fi putut sa amplifice trauma unui nou deces apelanta contrazice aceste aspect. Din păcate sunt sentimente si trăiri care nu pot fi dovedite, dar golul din suflet exista si din păcate s-a amplificat.
Apelanta mai arată că a prezentat primei instante, ca este adevărat ca este vorba despre niște sume mari dar, a arătat de asemenea ca aceste sume nu sunt mari prin esența lot si trebuiesc raportate la anumite aspecte practice, aspecte pe care le-a detaliat in cadrul concluziilor scrise respective, suferințele cauzate victimei. Pe de alta parte, înțelege ca pentru parata, emiterea de polițe este o afacere si ca, acordarea unor sume cat mai mici pentru situatii similare, inseamna un mers cat mai bun al afacerii. Considera totuși, ca trebuie avut in vedere si riscul pe care parata si l-a asumat in momentul in care a decis sa încheie o polița RCA. Considera totuși, ca este inadmisibil ca in urma unui probatoriu, in fata unei instanțe de judecata, sa se acorde o despăgubire mai mica decât cea acordata de un alt asigurător in situație identica, pe cale amiabila. Tot raportat la aceasta despăgubire solicitam sa se observe ca in aceasta speța, despăgubirea a fost achitata anterior finalizării procesului penal neexistand o condiție in acest sens, iar ea a trebuit sa aștepte aproximativ 3 ani sa-i fie soluționată cererea.
In alta ordine de idei, pentru o suferința iremediabila nu poate spune ca o anumita suma este prea mare si ar reprezenta o îmbogățire fara justa cauza.
Apelanta considera ca aspectul relei credințe de care a dat dovada parata, trebuia avut in vedere si la cuantificarea daunelor. Deși a arătat ca atitudinea reclamantei este si a fost una ostentativ de tergiversare, având în vedere faptul ca in data de_ parata i-a propus soluționarea pe cale amiabila a diferendului, facand in acest sens o oferta in cuantum de 18.415,49 lei, oferta pe care a inteles sa o refuze fiind mai mult vexatorie decât reparatorie. La data de_ probabil ca in dosarul penal nu se începuseră niciun fel de acte de soluționare, asta raportat la faptul ca evenimentul rutier a fost in data de_ . In continuare parata a dat dovada de rea credința, in condițiile in care in fata instanței de judecata a solicitat suspendarea cauzei pe motiv ca nu se cunoaște vinovăția iar pe de alta parte in data de_ i-a comunicat o noua oferta de stingere a litigiului.
La acest moment, având in vedere ca prima instanța a respins petitul cu privire la penalități si, probabil vazand ca in mod eronat, hotărârea nu este executorie, a inteles sa pluseze si sa atace si aceasta hotărâre deși cunoaște foarte bine ca suma acordata este una foarte mica. In fond, intenția paratei este aceea de a tergiversa si de a plati cat mai târziu, cu atât mai mult cu cat cadrul juridic al spetei incurajeaza aceasta atitudine.
S-a mai arătat că instanța de fond a respins in mod neintemeiat petitul cu privire la penalități, si in baza unei interpretări greșite a textului de lege.
Conform art 35 si urm. din Ordinul CSA nr. 5/2010, a formulat o cerere de despăgubite, care in data de_ a fost comunicata cu parata.
Prin adresa nr. 13389 din data de_, parata i-a propus ca si despăgubire suma de 18.415,49 lei, fara nicio motivare suplimentara asa cum cere art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010. In condițiile in care parata a diminuat nejustificat despăgubirea in condițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 "in cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plati indemnizația de asigurare in condițiile prevăzute in contractul de asigurare. In situația in care părțile nu se inteleg asupra cuantumului indemnizației de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta sa se fi soluționat prin negocieri sau de către instanța de judecata, apelanta, prin scriptul_, a solicitat sa i se achite suma de 18.415,49 iar pentru diferența, va apela la instanța de judecata. Prin răspunsul din data de_ înregistrat sub nr. 1180, data de la care considera ca trebuie sa curgă penalitățile de intarziere, parata a respins solicitarea sa, invocând cu rea intenție un text de lege inaplicabil situației de fata respectiv art. 55 alin. 4 din Legea nr. 136/1995 care prevede ca odată cu incasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara in scris ca au fost despăgubite pentru pagubele suferite si ca nu mai au nicio pretenție de la asigurătorul de răspundere civila si asigurat (persoana vinovata) in legătura cu paguba respectiva.
Având in vedere ca, si cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, parata a invocat același motiv de respingere a solicitării de plata parțiala, a considerat ca acest aspect trebuie lămurit.
Apelanta mai arată că în ceea ce o privește considera ca nu exista nicio problema de înțelegere a art. 20 alin. 3 si art. 55 alin 4 din Legea nr. 136/1995. Situația este pe cat se poate de simpla, si aici trebuie avut in vedere si caracterul de urgenta si de amiabilitate pe care il presupune temeiul special de drept invocat in sensul ca, legiuitorul pune pe primul loc ocrotirea integrității fizice si psihice a individului.
Pe cale de consecința, legea speciala stabilește ca in cazul in care părțile (asigurator-victima) nu se inteleg asupra cuantumului despăgubirilor, asigurătorul trebuie sa plătească suma pe care el o considera justa iar pentru diferența, victima va trebuie sa formuleze o acțiune in instanța. Pe de alta parte, art. 55 alin. 4 are rolul, ca atunci când părțile au stabilit definitiv asupra cuantumului despăgubirilor, victima sa dea o declarație ca nu mai are alte pretenții, lucru, de altfel absolut normal pentru a se evita o dubla plata si de la asigurător si de la persoana vinovata.
Apelanta solicita a se observa ca acest art. 55 alin. 4 nu interzice sau nu obliga victima sa-si asume un astfel de angajament in cazul in care intervine doar o plata parțiala aspect cat se poate de logic.
Refuzul paratei de a efectua plata parțiala este o veritabila rea credința, având in vedere ca asigurătorii, incearca sa amăgească oamenii cu niște sume foarte mici dar pe care le plătesc de indata, concomitent cu aducerea la cunoștința acestora ca un eventual litigiu ar presupune o perioada lunga de timp si costuri considerabile. Din păcate, foarte mulți oameni accepta aceste sume derizorii din neștiința si lipsa de informare.
Art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, instituie o sancțiune pentru asigurătorii care nu isi îndeplinesc obligațiile contractuale, sancțiune care isi are seva in Directiva nr. 103/_ a Parlamentului European, act care sta la baza întregii legislații privind asigurările din România si care prevede ca "statele trebuie sa aplice sancțiuni drastice asigurătorilor, in masum in care aceștia nu-si indeplinesc in cel mai scurt timp posibil obligațiile rezultate din polița RCA...." din păcate "gravitatea" acestui text s-a pierdut odată cu
transpunerea acestuia in legislația interna printr-o traducere defectuoasa din engleza in romana.
Pe cale de consecința, in temeiul art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, daca asigurătorul RCA nu isi îndeplinește obligațiile in termenele prevăzute la art. 36 sau si le îndeplinește in mod defectuos, inclusiv daca diminuează nejustificat despăgubirea, în suma de despăgubire cuvenita, care se plătește de asigurător, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de întârziere, considera ca petitul cu privire la penalități este întemeiat si se impune acordarea acestora.
De asemenea, solicita acordarea de penalități de intarziere in cuantum de 0.1% aplicate la suma finala pe care instanța o va stabili de la momentul
introducerii acțiunii si pana la data achitării efective a despăgubirii de către parata. Un alt aspect neintemeiat, invocat de către pârâtă in apărarea sa, il reprezintă faptul ca nu a efectuat plata ca urmare a faptului ca nu se încheiase procesul penal, aspect total neadevarat si care nici măcar nu se coroborează cu acțiunile anterioare ale paratei. Asa cum a arătat pe parcursul acestui script, asigurătorul trebuie sa plătească victimei in baza unui raport contractual (polița RCA) si nu in baza unui raport delictual, si nu trebuie sa aștepte finalizarea procesului penal, tocmai pentru ca, victima da o declarație prin care se obliga sa restituie sumele încasate in măsura in care se va schimba vinovăția. Părata cunoaște foarte bine acest lucru, motiv pentru care a si făcut o oferta de plata la nici 2 luni după producerea accidentului, atunci când se cunoșteau foarte puține detalii despre împrejurările in care s-a produs evenimentul, (accidentul s-a produs in data de_ iar oferta din partea G. a fost recepționată de in data de_ . Prin urmare, parata vrea sa spună ca la 2 luni după producerea accidentului, atunci când abia se formase dosarul cercetare, putea fara niciun fel de probleme sa plătească amiabil, si cunoștea vinovăția asiguratului dar, in data de_ (la aproximativ 7 luni) atunci când deja s- a inceput urmărirea penala si era pusa in mișcare si acțiunea penala si mai mult, dosarul primise propunere de trimitere in judecata pentru ucidere din culpa, parata subit, fara niciun fel de motiv nu mai cunoștea daca
intervenienta forțată este vinovata de producerea accidentului.
Apelanta a arătat că este de acord ca pentru parata este o afacere profitabila sa plătească cat mai târziu despăgubirile si fara penalități de intarziere dar in fata instanței cred ca trebuie sa justifice temeinicie legala si buna credința pentru a obține aceasta scutire de plata penalităților.
In final, considera ca nu exista niciun impediment ca aceste penalități sa se aplice sumei de 18.415.49 lei de la data de_, aceasta fiind in mod indubitabil, certa, lichida si exigibila pentru parata.
Prin întâmpinare intimata SC G. A. SA a solicitat respingerea apelului formulat de către reclamanta B. C. ca fiind neîntemeiat, arătând că în ceea ce privește solicitarea de majorare a daunelor morale solicitate, considera ca aceasta este nejustificata având in vedere apelul formulat si de societatea prin care a inteles sa conteste cuantumul acestor daune pe considerentul ca suma acordata nu este una rezonabila.
Având in vedere lipsa unor criterii obiective in funcție de care sa poată fi cuantificat un astfel de prejudiciu si care fie la dispoziția instanțelor de judecata, acestea trebuie sa se raporteze la anumite aspecte privitoare la un caz concret pentru a putea sa cuantifice intr-un fel sau altul prejudiciul cauzat de moartea unui părinte.
Intimata considera ca luarea in considerare de către instanța de fond a unor aspecte precum vârsta victimei, activitatea acesteia, legătura avuta cu
reclamanta si implicarea in viata acesteia a fost necesara pentru ca instanța sa poata intelege, pe cat posibil, o astfel de pierdere.
Raportarea la vârsta victimei este pertinenta, si nu constituie un aspect imoral. Este evident ca, in cazul decesului unui părinte, daunele morale acordate copiilor majori, nu pot fi la fel de mari ca in cazul daunelor morale acordate copiilor minori, care sunt lipsiți de prezenta unui părinte la o vârsta la care acestea au nevoie de ocrotire, sprijin material si indrumare in viata. Mama reclamantei avea vârsta de 71 de ani la data accidentului, si cu toate ca era pensionara si lucra în continuare, nu se poate afirma ca fiica acesteia depindea la varsta de 34 de ani in totalitate de mama sa, si ca nu si- a croit propriul drum in viata. Nu se poate nega ca intre mama si fiica a existat o legătura puternica si ca cele doua se iubeau, insa pentru a compensa aceasta pierdere nu se pot pretinde sume exagerate care depășesc sfera unor venituri rezonabile si justificate.
De asemenea, se mai arată ca instanța de fond nu a luat in considerare doar practica depusa de intimată, din moment ce si ea si-a arătat nemulțumirea fata de cuantumul daunelor acordate. Este evident ca practica nu este unitara, insa considera ca pot fi luate in considerare doar cele care fac referire la situații similare in ceea ce privește vârsta victimei, data accidentului, vârsta copiilor care s-au constituit parti civile.
In pratica judiciara, sumele acordate in caz de deces sunt mult mai mici decât cele acordate in cazul unei vătămări corporale, motiv pentru care suma de 250.000 lei solicitata de reclamanta este nejustificata, iar acordarea unei sume superioare chiar si celei acordate de instanța de fond este neintemeiata.
Respingerea petitului cu privire la obligarea la plata unor penalități de întârziere de la data de_ pana la plata integrala a sumei de 18.415,49 lei oferita inițial cu titlu de despăgubire de intimată, se apreciază ca este justificata. Conform art. 6 din Ordinul CSA 5/2010 asigurătorul RCA este obligat sa achite despăgubirea in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii si cuantificării daunei, solicitat in scris de către asigurător sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătoreasca definitiva cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat sa o plătească. De asemenea, potrivit art. 1 alin 1 din Ordinul CSA 5/2010, asigurătorii care practica asigurarea obligatorie de răspundere civila a vehiculelor pe teritoriul României acorda despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual fata de terțe persoane.
Răspunderea asiguratei pentru producerea accidentului rutier din data de_ a fost stabilita in dosarul_ in data de_ când Curtea de Apel C. s-a pronunțat definitiv asupra recursurilor formulate impotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria C., astfel ca, doar de la acesta data se poate spune ca a fost stabilita răspunderea in sarcina asiguratei.
Faptul ca intimata a dat dovada de buna voința si a încercat sa soluționeze amiabil acest litigiu, chiar inainte de soluționarea dosarului penal, nu inseamna ca, in cazul in care aceste demersuri au eșuat, sunt incidente prevederile art. 37 din Ordinul CSA 5/2010 conform cărora daca asigurătorul nu-si indeplineste obligațiile in termenele prevăzute, la suma cuvenita se aplica o penalizare de 0,1% pe zi de întârziere. Aceste dispoziții sunt aplicabile in cazul in care răspunderea civila delictuala este stabilita in sarcina asiguratului si au fost depuse toate documentele necesare, insa asigurătorul fara nici un motiv justificat nu achita suma cuvenita. Din moment ce părțile nu au căzut de acord asupra sumei cuvenite, persoana
prejudiciata nefiind de acord sa dea o declarație de acceptare a acestei sume, sub rezerva restituirii in cazul schimbării vinovăției in cadrul procesului penal, societatea noastră nu poate fi obligata la plata unor penalități de întârziere. Aceste prevederi legale au fost introduse de către legiuitor cu titlu de sancționare a pasivității asiguratorului in efectuarea plații in termenele legale, ori in cazul de fata intimata nu a dat dovada de pasivitate, ci a incercat sa soluționeze amiabil solicitarea de despăgubire, si nici nu a incalcat termenele legale, din moment ce răspunderea asiguratului a fost stabilita la finele anului 2012.
Mai mult, având in vedere faptul ca instanța de judecata a fost investita cu stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite, eventualele penalități de intarziere nu pot curge decât de la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la suma de despăgubire pe care asigurătorul este obligat sa o plătească.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin apelurile declarate, tribunalul reține că apelantele au atacat hotărârea primei instanțe sub aspectul daunelor morale acordate, apelanta SC G. A. SA considerând că suma de 65.000 lei cu titlu de daune morale nu este o sumă rezonabilă, în timp ce apelanta reclamantă B. C.
N. consideră că suma nu acoperă prejudiciul moral suferit. În plus, aceasta din urmă a formulat critici și cu privire la neacordarea penalităților de întârziere solicitate asigurătorului pentru neplata daunelor.
Având în vedere limitele învestirii, tribunalul reține că criticile formulate vizează așadar daunele morale și penalitățile, astfel încât, va avea în vedere faptul că starea de fapt nu a fost contestată de către nici una din părți și nici daunele materiale acordate de prima instanță.
Referitor la daunele morale, tribunalul reține că prima instanță a avut în vedere la stabilirea acestora aspecte legate de vârsta victimei, activitatea acesteia, legătura avută cu reclamanta și implicarea în viața acesteia, reținând faptul că apelanta reclamantă a fost fiica d-nei B. Leontina, decedată în urma evenimentului rutier.
Astfel, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral ca fiind atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori.
În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate (victima accidentului), prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane (autorul accidentului), care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, iar instanța trebuie să
aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
În acest sens, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că acestea se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale părții, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
În conformitate cu art. 49 pct.1 lit. f) și a art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este prevăzut că, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie: "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.";
Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui
îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
În cauză, apelanta SC G. SA nu a contestat dreptul apelantei reclamante B. C. N. la daune morale pretinse ca urmare a decesului mamei sale, astfel încât, față de cele statuate în cele ce preced, instanța va preciza în concret, reținând circumstanțele cauzei criteriile pe care le are în vedere la stabilirea prejudiciului moral.
Astfel, în primul rând tribunalul înțelege să sublinieze faptul că vârsta de 71 de ani a victimei evenimentului rutier nu trebuie să reprezinte criteriul principal pentru cuantificarea daunelor morale, dat fiind faptul că acestea se acordă fiicei victimei. În acest context, nici prima instanță și nici asigurătorul nu sunt chemați să aprecieze daunele prin raportare la vârstă, cu atât mai mult cu cât, chiar și reținând un criteriu statistic, respectiv speranța de viață în România (aproximativ 77,5 de ani în cazul femeilor), apelanta B. C. N. se putea încă bucura de mama sa o anumită perioadă de timp.
În plus, tribunalul reținând circumstanțele concrete ale speței, are în vedere faptul că apelanta B. C. N. nu o avea decât pe mama sa, tatăl
său fiind decedat încă de la vârsta de 13 ani a apelantei, context în care, desigur, legătura afectivă dintre mamă și fiică poate fi apreciată ca fiind una deosebit de strânsă.
În concluzie, tribunalul reține că este incontestabil apelanta a fost supusă unor suferințe psihice de neimaginat, traversând o perioada deosebit de dificila de la data decesului mamei sale, prejudiciul din aceasta perspectiva fiind incomensurabil, iar daunele morale trebuie sa aibă caracter reparatoriu, pentru a compensa lipsurile din viața acesteia a mamei sale, daunele morale având un efect compensatoriu, însă desigur nu se pot transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei.
Nu în ultimul rând, tribunalul are în vedere faptul că în urma evenimentului rutier a fost lezată cea mai înaltă valoare pe care orice societate înțelege să o ocrotească, respectiv viața.
Având în vedere toate aspectele reținute și, în principal circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul reține că o sumă în cuantum de 100.000 lei cu titlu de daune morale este de natură să compenseze suferința fiicei victimei.
Pe cale de consecință, în temeiul disp. art. 296 C.pr.civ., va respinge ca nefundat apelul declarat de apelanta SC G. A. SA și va admite apelul declarat de apelanta B. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1112 din _
, pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga pârâta SC G. A. SA să plătească reclamantei B. C. N., suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Referitor la penalitățile de întârziere, tribunalul are în vedere disp. art.
37 din Ordin ul CSA nr. 5/2010 și, reține faptul că pentru suma de 18.415,49 lei care a fost oferită de asigurător, dar nu a fost plătită, penalitățile de întârziere se calculează de la data de_, așa cum au fost solicitate în cuprinsul apelului. În acest sens, tribunalul are în vedere principiul disponibilității părții, întrucât daunele ar fi trebuit acorde de la data de_, dată la care reclamanta a acceptat plata.
Pentru restul sumei până la concurența de 100.000 lei, penalitățile în cuantum de 0,1% calculate pe fiecare zi de întârziere vor fi acordate de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv_, așa cum a solicitat apelanta, având în vedere același principiu al disponibilității, raportat la faptul că aceste penalități ar fi fost datorate de la momentul la care dosarul de daună era complet.
De asemenea, tribunalul va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de apelanta SC G. A. SA cu sediul în
B., str. M. E. nr. 45, sector 1 în contradictoriu cu intimatele B. C.
N. cu domiciliul procesual ales în C. N., str. T. M. nr. 46, ap. 16, jud. C. și B. I. A. domiciliată în C. N., B-dul M. nr. 87A, ap. 112, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1112 din 22 ianuarie 2013 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Admite apelul declarat de apelanta B. C. N. în contradictoriu cu intimatele SC G. A. SA și B. I. A. împotriva sentinței civile nr. 1112 din 22 ianuarie 2013 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N. pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta SC G. A. SA să plătească în favoarea reclamantei B. C. N. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi întârziere care se calculează începând cu data de_ și până la data plății efective a sumei de 18.415,49 lei și
începând cu data de_ și până la data plății efective a sumei de 84.016,29 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1112 din 22 ianuarie 2013 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER | |
S. I. N. | K. | DP | |
Plecată în C.O Semnează președintele instanței, | Plecată în C.O semnează prim grefierul instanței, |
Red.5 ex. NK/LU/_
Judecător fond:A. Neamț Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 429/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 423/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
