Decizia civilă nr. 1043/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1043/R
Ședința publică din 01 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
J. ecător M. H.
J. ecător C. G.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-contestator C.
D. F., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. G-ral T. M., nr.48, ap. 6 jud. C. la C. inetul de avocat L. R., împotriva sentinței civile nr. 936 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, jud. M., în contradictoriu cu intimata SC E. K. R. S., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, în urma deliberării s- a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 936 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosar nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. D. F., domiciliat în C. -N., C. F. nr.60, bl.A2, sc.4, et.1, ap.107, jud. C., cu domiciliul procesual ales la sediul C. inetului de avocat R. L., în C. -N., str. G-ral T. M. nr. 48, ap. 6, jud. C., în contradictoriu cu intimata SC E. K. R. S., cu sediul în B., B-dul Dimitrie Pompei nr.10A, Connect Business Park, clădirea C3, et.7.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reține în considerentele sentinței următoarele:În data de_, intimata SC E. K. R. S.R.L., a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.9773276/_, în vederea recuperării sumei de 28.178,76 lei, datorată de către debitorii C. D. F., în calitate de împrumutat și C. D.
B., în calitate de girant.
În acest sens, s-a format dosarul execuțional nr.493/2012 al BEJ V. M. n, executarea silită fiind încuviințată potrivit încheierii nr.2417/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus.
O primă apărare a contestatorului vizează nulitatea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional, raportat la faptul că, executarea silită a fost încuviințată de către o instanță necompetentă, întrucât domiciliul său este în C. -N. .
Aceste susțineri sunt însă lipsite de fundament legal, instanța de executare nefiind echivalentul instanței unde se află domiciliul debitorului, ci reprezentând instanța în circumscripția căreia se va face executarea, astfel cum prevede art.373 alin.2 Cpr.civ., respectiv instanța unde se află bunurile supuse executării.
În speță, înscrisurile depuse nu relevă faptul că, executarea s-ar desfășura în circumscripția Judecătoriei C. -N., unde contestatorul s-a mutat din noiembrie 2011, până la acea dată, având domiciliul în Borșa, str.Independenței bl.15, et.1, ap.5, jud.M., astfel încât, nu se poate reține necompetența Judecătoriei Vișeu de Sus în a soluționa cererea de încuviințare a executării silite.
Referitor la susținerile contestatorului, în sensul că, suma solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă, iar intimata nu ar fi îndreptățită la realizarea dreptului pretins prin cererea de executare silită, nici acestea nu pot fi reținute ca întemeiate.
Creanța este certă și lichidă, în accepțiunea dispozițiilor art.379 alin.3, 4 C.pr.civ., când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, câtimea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte ce emană de la debitor, sunt recunoscute de acesta sau îi sunt opozabile, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În speță, existența și câtimea creanței rezultă din însuși contractul de credit 9773276/_ semnat de contestator, a cărui valoare este de 5.190 Euro, stabilindu-se a fi reeșalonat pe o perioadă de 96 luni, rata dobânzii și comisioanele percepute fiind stipulate în cuprinsul contractului.
Ultima plată efectuată a fost în data de_, astfel că, situația contului la data de_, întocmită de BRD Groupe Societe Generale (f.41 dos.), a relevat o creanță restantă în cuantum total de 25.617,23 lei, din care 5.121,03 Euro credit restant, 472,88 Euro dobânzi restante, 331,86 Euro comisioane restante și 40,05 Euro prime de asigurare restante.
BRD Groupe Societe Generale a cesionat creanța intimatei, sens în care contestatorul a fost notificat, fiind astfel înștiințat despre faptul că, intimata este creditoarea sa pentru creanța menționată (f.42, 43 dos.) și fiind asigurată publicitatea contractului de cesiune nr.5/_ prin înregistrarea făcută în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2010-0. - EAH.Intimata este așadar îndreptățită să inițieze procedurile legale în vederea colectării creanțelor cedate, având calitatea de creditor, dobândită în urma încheierii contractului de cesiune cu BRD Groupe Societe Generale, titlul executoriu fiind reprezentat desigur de contractul de credit 9773276/_ semnat de contestator.
Din moment ce nu există motive de nelegalitate a executării silite declanșate în dosarul execuțional nr. 493/_ al BEJ V. M. n, contestația la executare urmează a fi respinsă ca nefondată.
Contestatorul C. D. F. a atacat sentința cu recurs
prin care a solicitat în principal casarea în temeiul art.304 pct. 3 Cod procedură civilă de la 1865 iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței în temeiul art. 304 pct. 9
Cod procedură civilă și a se dispune admiterea contestației la executare, anularea Încheierii civile nr. 2417/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosar nr._ prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, anularea tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate în dosar execuțional nr. 493/_ al B.E.J. V. M. n și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
Motivul de casare este întemeiat pe încălcarea art.400 al. 1 și 2 coroborat cu art. 373 al. 2 Cod procedură civilă în conformitate cu care J. ecătoria Vișeu de Sus care a pronunțat soluția atacată nu era competentă să soluționeze contestația la executare.
În condițiile în care, creditorul nu indică existența unui terț poprit sau existența unor bunuri mobile ori imobile situate pe raza teritorială a instanței pe care a investit-o cu cererea de încuviințare a executării silite și singurul element al cererii relevat de parte care poate contribui la aflarea competenței teritoriale este cel legat de domiciliul debitorului care este în Mun. C. -N., rezultă că instanța de executare competentă să soluționeze contestația formulată este instanța de domiciliu care este Judecătoria Cluj-Napoca.
Este real faptul că Judecătoria Cluj-Napoca și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus, dar această declinare nu este legală.
Se învederează instanței de recurs faptul că contestatorul C. D. F. și fratele său C. D. B. au formulat încă3 contestații la executare împotriva altor acte de executare emanate de la același executor judecătoresc, toate fiind soluționate pe fond de Judecătoria Cluj-Napoca.
În dezvoltarea criticilor care reglementează cererea de modificare a sentinței, recurentul invocă următoarele:
Instanța fondului argumentează respingerea anulării încheierii de încuviințare silită deoarece susținerile făcute de contestator nu au temei legal, înscrisurile depuse nu relevă faptul că executarea silită s-ar desfășura în circumscripția Judecătoriei C. -N. .
Din actele de la dosarul de executare, încuviințarea executării silite a fost admisă prin Încheierea civilă nr. 2417 de J. ecătoria Vișeu de Sus, ce a fost pronunțată la data de_, cu toate că domiciliul recurentului este C. -N., dovada fiind făcută cu cartea de identitate anexată la dosar.
Contrar susținerilor instanței creditorul nu poate alege competența după criterii pur subiective care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie și ce au în vedere, nu principiul disponibilității, ci pe acela al instanței de executare, în sensul art. 373 al. 2 Cod procedură civilă, mai ales dacă se are în vedere importanța determinării teritoriale a instanței de executare, care nu se limitează la această fază a încuviințării executării silite, ținând seama că potrivit art. 373 al. 3 Cod procedură civilă această instanță este și cea care judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Principiul disponibilității nu poate funcționa însă în această materie a determinării competenței care se face după criterii legale și nu după opțiunea discreționară a părții.
Recurentul mai susține că prima instanță a apreciat în mod nefondat că existența și câtimea creanței rezultă din contractul de credit pe care l-a semnat.
Contrar susținerilor instanței din actele ce au fost depuse de intimată pentru executarea silită nu rezultă cu certitudine că suma de 28.178,76 lei solicitată cu titlu de debit este suma pe care subsemnatul o datorez, deoarece sumele reprezentând debit principal nu au fost achitate la termenul de scadență prevăzut în contractul de credit, iar intimata nu a depus la dosarul de executare o situație clară din care să rezulte cuantumul debitului rămas de achitat și accesoriile calculate, precum și perioada pentru care au fost socotite acestea.
Astfel din titlul executoriu depus de intimată pentru executare nu rezultă faptul ă suma solicitată de 28.178,76 lei este certă, motiv pentru care toate actele de executare silită trebuiesc anulate.
Nu a primit nici un document din care să i putem da seama cum s-a efectuat calculul acestei sume, iar la dosarul cauzei nu află un asemenea act, ce reprezintă exact această sumă, cât din sumă reprezintă bit și de când este scadentă această sumă pentru care recurentul este executat silit.
În consecință, creanța a cărei executare se cere nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 379 c.pr.civ., nefiind certă, lichidă și exigibilă, încât recurentul a fost somat să achite suma de 31.851,76 lei, fără să fie prezentate înscrisuri din care să rezulte, sau prin intermediul cărora să se poată determina cuantumul debitului datorat.
Potrivit prevederilor art. 120 din OUG 99/2006, aplicabil în relațiile dintre contestator și BRD Groupe Societe General SA "contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii", iar potrivit prevederilor art. 373 indice 1 c.pr.civ. raportat la art. 371indice 1 alin.3 și 37.13 alin.l c.pr.civ. executarea silită are drept stop realizarea drepturilor recunoscute prin titlul executoriu în favoarea creditorilor.
Coroborând dispozițiile legale menționate, cu starea de fapt, se poate constata că titlu executoriu constând în Contractul de credit nr. 6211788/_ privește o altă persoană juridică decât pe creditoarea BRD Groupe Societe General SA, respectiv pe intimata E. K. R. S., care a solicitat realizarea executării silite împotriva subsemnatului în baza Contractului de cesiune de creanță. Or, raportul juridic stabilit între părți nu este Contractul de credit bancar ci Contractul de cesiune de creanță ce nu prevede o sumă certă, lichidă și exigibilă pentru care să pot fi executat silit. Chiar dacă prin cererea depusă de intimata la Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare, intimata a înscris o creanță deținută împotriva subsemnatului, dar această creanță înseamnă doar dreptul de a solicita și primi sumele datorate de către debitorii cedați și un Contractul de credit încheiat între subsemnatul și BRD.
Astfel, intimata un se poate prevala de propriul Contract de cesiune de creanță pentru a pune în executare Contractul de credit bancar ,deoarece un este îndreptățită la realizarea dreptului pretins prin cererea de executare silită. Contractul de cesiune de creanță ce stabilește raportul juridic cu recurentul nefiind titlu executoriu.
Intimata SC E. K. R. S., nu și-a exprimat poziția procesuală în recurs și nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază potrivit art. 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă de la 1865, T. reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare prin care s-a atacat soluționarea silită însăși sub două aspecte: necompetența instanței care a încuviințat executarea silită cu consecința nulității întregii executări silite; contestatorul a mai criticat executarea și pentru caracterul incert al creanței.
Contestația la executare a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei C.
-N. sub dosar nr._ care și-a declinat competența potrivit normelor de competență teritorială în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus pe rolul căruia a fost înregistrat sub dosar nr._ .
Executarea silită a început iar contestația la executare a fost înregistrată anterior datei de_ când a intrat în vigoare codul de procedură civilă actual, judecata în primă instanță și în recurs urmând regulile prevăzute de Codul de procedură civilă de la 1865 în temeiul art. 3 din Legea nr. 76/2012.
Ulterior înregistrării cauzei la J. ecătoria Vișeu de Sus, recurentul- contestator a depus la data de_ (f.7-10), cu denumirea "concluzii scrise"; o cerere prin care a invocat suplimentar ca nou motiv de contestație împotriva executării silite însăși inexistența unui titlu executoriu în sensul art. 372 Cod procedură civilă de la 1865.
În susținerea acestui nou motiv s-au invocat argumente similare redate în recurs în cadrul motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă de la 1865.
Prima instanță s-a pronunțat și asupra acestui motiv prin sentința recurată, deși a omis comunicarea acestora cu intimata-creditoare SC E. K. R.
care nu a atacat sentința sub acest aspect, astfel încât se constată că nu există nici un impediment procedural pentru a fi analizată legalitatea executării silite în recurs pentru motivul inexistenței unui titlu executoriu în sensul art. 372 Cod procedură civilă de la 1865.
a verificat cu precădere potrivit art.312 al. 2 și 3 Cod procedură civilă de la 1865, motivul de casare invocat prin cererea de recurs, constatând că este nefondat.
Recurentul-contestator nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a primei instanțe în temeiul prevăzut de art. 131 Cod procedură civilă de la 1865, operând decăderea acesteia.
Ulterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă de la 1865 prin Legea nr. 202/2010 necompetența teritorială cu caracter exclusiv, caracter pe care îl au și normele de competență care reglementează sub aspect teritorial competența teritorială a instanței de executare, poate fi invocată de către oricare dintre părți sau de instanță din oficiu numai la primul termen de judecată când părțile sunt legal citate.
Recurentul-contestator a invocat excepția necompetenței teritoriale a primei instanțe pentru prima dată în recurs, impunându-se în temeiul art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă respingerea acestui motiv ca nefondat.
T. constată că recursul este întemeiat sub aspectul celui de al doilea motiv al inexistenței unui titlu executoriu în sensul art. 372 Cod procedură civilă de la 1865.
Titlul executoriu care a stat la baza începerii executării silite îl constituie contractul de credit 9773276/_ încheiat între recurentul-contestator C.
D. F. și BRD Groupe Societe Generale, încheiat la valoarea de 5.190 Euro, pe o perioadă de 96 luni, rata dobânzii și comisioanele percepute fiind stipulate în cuprinsul contractului.
BRD Groupe Societe Generale a cesionat creanța intimatei SC E. K. R.
care a procedat la notificarea recurentului-contestator și la îndeplinirea formalităților de publicitate a contractului de cesiune nr.5/_ prin înregistrarea făcută în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2010-0. -EAH.
reține că potrivit art.120 din OUG nr. 99/2006, act normativ sub imperiul căruia contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Valoarea de titlu executoriu a altui înscris decât hotărârile judecătorești nu poate fi stabilită decât prin lege.
Contractul de cesiune de creanță nu are caracterul unui contract de credit, garanție reală sau personală pentru a avea calitatea de titlu executoriu în sensul definit de art.120 din OUG nr. 99/2006.
Atât contractul de credit 9773276/_ cât și contractul de cesiune de creanță s-au încheiat sub reglementarea Vechiului Cod civil.
Chiar dacă potrivit art.1396 din Vechiul cod civil cesiunea de creanță asigură transmiterea creanței cu toate accesoriile și garanțiile sale, acest efect privește materialitatea dreptului de creanță iar nu caracterul de titlu executoriu care nu poate fi considerat ca un accesoriu al creanței. Se apreciază că legiuitorul a înțeles să confere contractului de credit valoarea de titlu executoriu în considerarea atributelor speciale ale creditorului, respectiv a instituției de credit autorizată să acorde împrumutul bancar cu privire la care nu a operat transferul pe temeiul cesiunii de creanță care ,așa cum s-a reținut anterior, produce numai efectele prevăzute de lege .
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă de la 1865,T. va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii contestației la executare, anulării încheierii de încuviințare a executării silite și a tuturor formelor de executare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă de la 1865 intimata-creditoare va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurentul- contestator în cursul primului ciclu procesual și care reprezintă onorariul achitat avocatului care a formulat contestația la executare și a asigurat asistența juridică prin reprezentare.
T. va respinge cererea recurentului-contestator de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs întrucât nu s-a făcut dovada sumelor avansate cu acest titlu în cadrul recursului. Chitanța nr. 006/_ seria CJLP eliberată de cabinetul de avocat L. R. este identică cu chitanța depusă la fila 11 din dosarul de fond și care a fost avută în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată în primă instanță acordate prin prezenta decizie.
În ceea ce privește sumele acordate cu titlu de taxă judiciară de timbru, aceste sume nu pot fi incluse în cheltuielile de judecată în cadrul contestației la executare indiferent de etapa pe care o parcurge judecata întrucât potrivit art.23 din Legea nr. 146/1997 în cazul admiterii contestației la executare aceste
sume fac obiectul restituirii la cererea contestatorului acre le-a achitat, cerere pe care recurentul nu a formulat-o în acest cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurentul-contestator C. D. F., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. G-ral T. M., nr.48, ap. 6 jud. C. la C. inetul de avocat L. R., împotriva sentinței civile nr. 936 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, jud. M., în dosarul nr._ pe care o modifică și, în consecință:
Admite contestația la executare formulată de către recurentul-contestator
D. F. în contradictoriu cu intimata SC E. K. R. S., cu sediul în B. Bd. Dimitrie Pompei, nr. 10A, Connect Business Park, clădirea C 3, etaj 7 și sediul procesual ales în C. -N., str. B., nr.16, ap.3, jud. C. .
Anulează încheierea de încuviințare a executării silite nr.2417/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, jud. M., în dosarulnr._ .
Anulează toate actele de executare silită încheiate de către BEJ V. M. N în dosarul execuțional nr. 493/2012.
Obligă pe intimată să plătească recurentei-contestatoare suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță.
Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată în recurs. IREVOC. ILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. P.
M.
H.
C.
G.
G. ier,
H.
Red. M.H./ Tred. A.H.
_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND ANA-M. L.
| ← Decizia civilă nr. 77/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 178/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
