Decizia civilă nr. 509/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 509/R/2013
Ședința publică din data de: 07 octombrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B.
JUDECĂTOR - D. M. D. JUDECĂTOR - N. K. GREFIER - T. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC O. VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței civile nr.2534/_ pronunțata de către Judecătoria C. -N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Ș. V. G., cauza având ca obiect în primă
instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului, d-nul avocat HEDEȘIU D. N., lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-au depus la dosar următoarele:
la data de_, de către recurentă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.067,70 lei și 5 lei timbru judiciar.
la data de_, de către intimată întâmpinare.
De asemenea, se constată că s-a solicitat de către recurenta prin recursul formulat, judecarea cauzei în lipsă.
T. ul, în conformitate cu dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă, constată că este competent general, material si teritorial să soluționeze prezentul recurs.
T. ul aduce la cunoștința reprezentantului intimatului faptul că a fost citată partea pe care o reprezintă cu mențiunea de a face dovada achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru în valoare de 163,84 lei datorată la fond, sub sancțiunea dării în debit.
Reprezentantul intimatului arată că nu i s-a adus la cunoștință acest aspect, de către partea pe care o reprezintă.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului formulat, ca fiind neîntemeiat și să se păstreze în totalitate dispozițiile sentinței civile atacate, fără cheltuieli de judecată. Arată că criticile recurentei cu privire la sentința atacată vizează următorul aspect: În opinia recurentei avizarea cu întârziere a producerii evenimentului rutier din data de_ este o condiție necesară și suficientă pentru a fi îndreptățit să refuze despăgubirea ce i se cuvine părții pe care o reprezintă pentru avariile aduse autovehiculului. În susținerea acestei teorii se invocă prevederile art. 5.3,
5.1.11 și 5.1.17 din condițiile generale de asigurare parte integrantă a poliței de asigurare AVA nr. 0752335. Cu privire la avizarea cu întârziere a daunei arată că așa cum rezultă din probele administrate în fața instanței de fond,
avizarea cu întârziere a daunei s-a datorat metodologiei defectuoase a recurentei, necesară a fi parcursă în vederea deschiderii unui dosar de daună. Trebuia să se avizeze dauna telefonică la serviciul Call Center al pârâtei, pentru a i se aloca un nr. de dosar de daună, care era transmis reprezentanților pârâtei de la Sucursala C. iar ulterior urma să fie programat pentru constatarea avariilor produse autovehiculului. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că partea pe care o reprezintă a încercat să avizeze telefonic procedura daunei însă abia în data de_ s-a răspuns la apelurile părții pe care o reprezintă și i s-a alocat un număr de dosar de daună. Chiar dacă s-ar putea reține în sarcină o culpă pentru neavizarea în termen de 2 zile a producerii riscului asigurat, acesta nu este de natură să conducă automat și în mod necondiționat la refuzul despăgubirii ci i se cuvine. În acest sens sunt prevederile imperative ale art.
2.207 Noul Cod Civil, care prevede că la producerea unui risc asigurat, asiguratorul are obligația de a aviza societatea de asigurare în termenul prevăzut prin contractul de asigurare. Dacă termenul a fost depășit, asiguratorul poate refuza plata indemnizației de asigurare doar dacă din pricina acestei întârzieri nu poate fi determinată cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei.
Raportat la probele administrate în prezenta cauză și a apărărilor recurentei, instanța de fond în mod corect a constatat că raportat la prevederile art. 2207 Noul cod civil coroborat cu art. 5.3 și 5.1.11 din condițiile generale de asigurare, nu există motive întemeiate care să justifice refuzul societății de asigurare de a-i achita indemnizația cuvenită.
Cu privire la invocarea de către recurentă a art. 5.1.1.7 din condițiile generale de asigurare, arată că această clauză contractuală prevede obligarea asiguratorului de a conserva dreptul de regres al societății de asigurare împotriva persoanelor vinovate de producerea avariilor autovehiculului asigurat. Față de cele relatate și detaliate în întâmpinare
formulată solicită respingerea recursului.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 2534/2013 pronuntata la data de 11 februarie 2013, Judecatoria C. N. a admis cererea formulata de reclamantul S. V. G. in contradictoriu cu parata SC O. V. SA si a obligat parata sa achite reclamantului despagubiri in suma de 32.812,54 lei si dobanda legala, calculata de la data inregistrarii actiunii:_, pana la achitarea integrala si cheltuieli de judecata in suma de 4289,6 lei taxa timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut faptul ca potrivit procesului verbal de contraventie seria CP nr. 1274985/_ reclamantul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 280 lei in temeiul art. 108 alin.1 lit b si alin.3 din OUG nr. 195/2002. S-a retinut ca a condus autoturismul marca FORD FOCUS cu nr. de inmatriculare_ pe str. Fabricii de Chibrituri, iar la intersectia cu str. Garii nu s-a asigurat corespunzator si a intrat in coliziune cu autoturismul marca ALFA ROMEO cu nr. de inmatriculare_ . In procesul verbal de contraventie sunt descrise avariile produse ambelor autoturisme.
Autovehiculul reclamantului beneficia de polita de asigurare CASCO la societatea de asigurare BCR VIENNA INSURANCE GROUP SA, devenita prin fuziune O. VIENNA INSURANCE GROUP SA. Polita de asigurare era incheiata sub seria AVA nr. 0752335, din data de_ si avea
valabilitate un an. La data de_ parata informeaza reclamantul despre refuzul de despagubire, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor art. 5.1 din contractul de asigurare, care obliga asiguratul sa avizeze asiguratorul, in scris sau telefonic, despre dauna produsa, in termen de 2 zile de la data producerii acesteia. Cu toate acestea, anterior adresei comunicata de parata, aceasta a intocmit procesul verbal de constatare a daunelor, la data de _
. La interogatoriul administrat paratei, aceasta confirma ca devizul depus de reclamant priveste exclusiv daunele constatate de agentul sau in procesul verbal de constatare a daunelor.
Instanta de fond a apreciat refuzul paratei de a acoperi prejudiciul produs reclamantului ca fiind nejustificat. Este real ca potrivit dispozitiilor art. 5.1 din contractul de asigurare, reclamantului ii revenea obligatia ca, in doua zile de la producerea evenimentului asigurat, sa anunte parata prin doua modalitati alternative: telefonic sau scris. Din motive nedovedite in concret, referitor la care reclamantul pretinde ca ar fi fost indrumat de catre angajatii sucursalei din C. -N. a paratei, acesta intelege sa foloseasca modalitatea alternativa, a contactarii telefonice. In acest sens, cum rezulta din desfasuratorul convorbirilor telefonice pe care operatorul de telefonie mobila le-a pus la dispozitia reclamantului, acesta a apelat, in perioada _
, telefonul paratei. Ca a fost apelat nr. de telefon al paratei este confirmat implicit de catre parte, cand afirma ca apelarea nu echivaleaza intentiei de a informa despre dauna.
Sustinerile paratei, care apreciaza ca simpla apelare a nr. de telefon nu poate fi dovada a intentiei reclamantului de a anunta dauna nu poate fi primita. Un om rational, cu inteligenta si educatie medie, nu poate apela pur si simplu un numar de telefon, fara scop. Apoi, este putin probabil ca reclamantul, constatand ca apelurile sale nu sunt preluate, sa insiste a apela telefonul paratei si in zilele urmatoare, cand avea posibilitatea de a formula in scris cererea de dezdaunare. Insistenta cu care reclamantul a apelat telefonul paratei duc instanta la concluzia ca acesta a avut reprezentarea faptului ca doar asa poate informa parata despre paguba produsa. Se poate conchide inclusiv faptul ca reclamantul a putut fi indus in eroare, asa cum sustine in cererea de chemare in judecata, cu privire la modul de informare a paratei.
Instanta de fond a apreciat ca nu este lipsit de importanta nici faptul ca dispozitia contractuala trebuie interpretata si in sensul ca, daca partile au convenit asupra celor doua modalitati alternative, parata si-a asumat, implicit, obligatia de a raspunde apelurilor telefonice si riscul de a se expune unor situatii de natura celei de fata atunci cand nici un angajat nu raspunde la telefon. Instanta a avut in vedere si faptul ca cele doua modalitati de informare sunt alternative, adica nu se exclud dar nici nu presupun ca, alegand o varianta, asiguratul sa fie sanctionat pentru ca nu a uzat de ambele simultan. Ar fi o sarcina excesiva pentru asigurat si, in acelasi timp, in afara contractului.
Fata de cele ce preced, instanta a apreciat ca reclamantul, procedand la apelarea telefonica a paratei, a actionat potrivit obligatiilor asumate prin contractul de asigurare. Chiar daca a depasit termenul contractual, reclamantului nu i se poate refuza plata despagubirilor decat daca, asa cum prevede art. 1202 C.civ. din acest motiv, al anuntarii despre eveniment dupa expirarea termenului contractual, nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei.
Atunci cand refuza plata parata sustine ca, din pricina anuntarii cu intarziere a evenimentului, nu a putut ataca procesul verbal de
contraventie si, implicit, nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei. Apararile paratei nu sunt eficiente pentru ca nu corespund realitatii.
Conform art. 31 din OG nr. 2/2001 parata nu are calitate procesuala activa pentru a declansa, din proprie initiativa, un proces impotriva procesului verbal de contraventie intocmit reclamantului. Calitatea in care societatea de asigurare sta in proces este aceea de intervenient fortat, ceea ce presupune, in prealabil, ca autorul contraventiei sa promoveze plangerea contraventionala.
Un alt argument avut in vedere de instanta cand apreciaza drept lipsite de efect sustinerile paratei, este faptul ca, potrivit art. 31 alin. 1 din
O.G. nr. 2/2001 impotriva procesului verbal de contraventie se poate face plangere in termen de 15 zile de la inmanare/comunicare. In cauza de fata procesul verbal a fost intocmit la data de_ si comunicat imediat reclamantului iar termenul prevazut de art. 31 alin.1 din.O.G. nr. 2/2001 s- ar fi implinit la data de_ . Cum reclamantul a anuntat evenimentul la data de_, iar procesul verbal de constatare a daunelor a fost intocmit la data de_, ulterior intocmirii dosarului de dauna, parata a cunoscut dauna suferita de reclamant si a avut posibilitatea de a ataca procesul verbal de contraventie in termenul legal, contrar sustinerilor sale.
In privinta celei de-a doua conditii pe care legea le prevede pentru situatia in care asiguratorul poate refuza plata daunelor pentru evenimente anuntate cu depasirea termenului legal, respectiv imposibilitatea de a determina intinderea pagubei, nici aceasta nu este incidenta spetei. Potrivit procesului verbal de constatare a daunelor, intocmit de chiar angajatul paratei, cum declara la interogator aceasta, daunele au putut fi constatate iar devizul intocmit de societatea de service cuprinde doar costul de reparatie al avariilor constatate prin procesul verbal intocmit de angajatul societatii parate.
Rezumand, instanta de fond a constatat ca refuzul paratei de a achita contravaloarea prejudiciului suferit de reclamant este nejustificat prin prisma dispozitiilor art. 1202 alin.2 C.civ..
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta S.C. OMNIAS1G VIENNA INSURANCE GROUP S.A., solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei in sensul respingerii actiunii.
In motivare, recurenta a solicitat sa se constate ca nu sunt motive reale si obiective de admitere a actiunii si sa admita recursul in baza art. 304 pct.9 Cod Proc.Civ. avand in vedere ca hotararea recurata este rezultatul aplicarii gresite a legii. De asemenea a solicitat sa se constate ca in mod gresit prima instanta a admis actiunea deoarece aceasta nu a facut in mod corect aplicarea dispozitiilor conditiilor generale, parte integranta a politei de asigurare.
Instanta prin sentinta a luat in considerare numai existenta politei de asigurare CASCO si numai obligatiile asiguratorului, ignorand obligatiile asiguratului. Prima instanta apreciaza ca refuzul recurente-parate de a achita contravaloarea prejudiciului este unul nejustificat prin prisma disp. art. 1202 alin.2 NCC, or art. 1202 alin.2 NCC se refera la clauzele standard, clauze care nu au vreo sanctiune, singura observatie fiind in alin.3 care arata ca clauzele negociate prevaleaza clauzelor standard. Intimata mai arata ca a raspuns intimatului-reclamant la solicitarea sa prin adresa nr.1642 prin care a comunicat atat refuzul justificat, cat si motivul si temeiul de drept al refuzului si anume ca asiguratul, adica intimatul-reclamant nu a indeplinit conditiile de la pct. 5.1.11 din Conditiile Generale privind incunostiintarea in
scris sau telefonic despre producerea evenimentului asigurat in termen de 2 zile lucratoare de la producerea acestuia sau de la luarea la cunostinta.
Desi prima instanta ar fi trebuit sa aplice dispozitie art.1270 alin.1 Noul Cod Civil in sensul ca un contract valabil incheiat este legea partilor, iar clauzele cuprinse in acest contract sunt obligatorii pentru ambele parti, cu toate acestea prima instanta a aplicat acest principiul de drept exprimat in textul legal de mai sus numai unilateral prin prisma drepturilor asiguratului, ignorand si obligatiile acestuia, desi contractul este unul sinalagmatic, stabilind drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti, chiar daca vorbim de o polita CASCO. Astfel, in afara de obligatia de plata a primei de asigurare care este in sarcina asiguratului, in speta dedusa judecatii asiguratul avea si o alta obligatie.
Recurenta mai sustine ca reclamantul arata in actiune ca la data de_ a avut loc evenimentul asigurat si dauna auto si ca abia la data de_ a avizat recurenta, asigurator CASCO, de dauna respectiva, motiv pentru care s-a deschis dosarul de dauna, deci abia dupa 13 zile de la producerea evenimentului asigurat, ceea ce reprezinta o incalcare a obligatiilor contractuale ale asiguratului care are obligatia de a instiinta asiguratorul in termen de 2 zile lucratoare de la producerea evenimentului asigurat. De asemenea, art. 5.3. din conditiile generale precizeaza foarte clar faptul ca asiguratorul are dreptul in cazul neindeplinirii obligatiilor prevazute de art. 5.1.- 5.2. sa refuze plata despagubirii. Deci, din coroborarea-celor doua clauze contractuale (art. 5.1.11 cu art. 5.3.) rezulta ca asiguratorul poate refuza plata despagubirii, iar acest refuz este unul justificat si nu nejustificat, intrucat are o motivare contractuala legala grefata pe dovedirea depasirii cu mai mult de 2 zile lucratoare a termenului in care asiguratul trebuie sa incunostiinteze asiguratorul de dauna produsa.
Raportat la prevederile art. 9.1 din Conditiile generale de asigurare, recurenta solicita a se observa faptul ca asiguratul are obligatia "sa avizeze asiguratorul in scris sau telefonic la dispeceratul Asiguratorului despre producerea evenimentului asigurat in termen de 2 zile lucratoare de la producerea acestuia sau de la luarea la cunostiinta, furnizand informatii despre vehicul, data, locul, cauzele si imprejurarile in care s-a produs evenimentului asigurat, natura si intinderea daunei. In cazul in care din motive justificate, acest lucru nu este posibil, termenul se prelungeste pana in momentul incetarii acestor motive. Sanctiunea pentru nerespectarea clauzelor contractuale este prevazuta in dispozitiile art. 5.3, sens in care Asiguratorul are dreptul in cazul neindepliniriii obligatiilor sa refuze plata despagubirii. Prin urmare, rezulta din coroborarea dispozitiilor contractuale mentionate mai sus faptul ca posibilitatea de a refuza plata este data de neindeplinirea obligatiilor contractuale de a aviza dauna intr-un termen de 2 zile lucratoare.
Dupa cum se poate observa, asiguratul a avizat dauna in afara termenului prevazut in conditiile de asigurare de la data producerii accidentului. Cele precizate in actiune, in considerentele acesteia referitoare la imposibilitatea materiala de incunostiintare a asiguratorului timp de 13 zile de la producerea evenimentului asigurat sunt simple afirmatii, reclamantul neproducand probe concludente si pertinente care sa dovedeasca sustinerile sale. Pe de alta parte, din acel desfasurator rezulta doar accesarea numarului de telefon respectiv si inchiderea lui dupa cateva zeci de secunde, fara a se putea face dovada ca asiguratorul nu raspunde la telefon. Mai mult avizarea de dauna se poate face sau telefonic sau in scris, ori daca intimatul-reclamant sustine ca nu ar fi putut contacta telefonic
asiguratorul, fapt de altfel nedovedit in cauza, putea trimite in scris, fax sau email sau trimitere postala.
De asemenea, recurenta solicita sa se constate ca in cauza pretentiile reclamantului nu au fost dovedite, desi prin actiune reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriu, intrebarile la interogatoriu fiind fara relevanta pentru speta, iar inscrisurile nedovedind reaua credinta a asiguratorului pe care o invoca asiguratul.
Intimatul S. V. G. prin intampinare a solicitat respingerea recursului si pastrarea in intregime a sentintei atacate.
Cu privire la avizarea cu intarziere a daunei (art. 5.1.11 din Conditiile generale de asigurare), asa cu rezulta din probele administrate in fata instantei de fond, avizarea cu intarziere a daunei s-a datorat metodologiei defectuoase a recurentei parate, necesara a fi parcursa in vederea deschiderii unui dosar de dauna. Intimatul trebuia sa avizeze dauna telefonic la serviciul Cal Center al paratei, la nr. de telefon 19203 pentru a i se aloca un nr. de dosar de dauna, care era transmis reprezentantilor paratei de la Sucursala C. iar ulterior urma sa fie programat pentru constarea avariilor produse autovehicolului. Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul ca intimatul a incercat sa avizez telefonic producerea daunei, insa abia in data de_ i s-a raspuns la apeluri si i s-a alocat un nr. de dosar de dauna.
Chiar daca s-ar putea retine in sarcina sa o culpa pentru neavizarea in termen de 2 zile a producerii riscului asigurat, aceasta nu este de natura sa conduca automat si in mod neconditionat la refuzul despagubirii ce i se cuvine. In acest sens sunt prevederile imperative ale art.2.207 Noul Cod Civil (al carui text a fost preluat integral din art.19 din Legea nr. 136/1995, text abrogat prin intrarea in vigoare a Legii 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil).
Prin raspunsul la interogatoriul administrat recurentei parate, rezulta in mod clar si neechivoc aspectul ca avizarea cu intarziere a evenimentului rutier din data de_ nu a fost de natura sa impieteze determinarea cauzelor producerii avariilor autovehicolului apartinand intimatului si nici intinderea acestora. Astfel prin raspunsurile la intrebarile nr. 2 si nr. 3 din interogatoriul administrat, recurenta parata recunoaste faptul ca a determinat prin angajatii sai daunele rezultate in urma evenimentului rutier din data de_ iar prin devizul de reparatie intocmit de SC Creative Autocenter SRL s-a stabilit in mod corect valoarea de reparatie a acestor daune.
Raportat la probele administrate in prezenta cauza si la apararile recurentei parate, instanta de fond in mod corect a constatat ca raportat la prevederile art. 2207 Noul Cod Civil coroborate cu art. 5.3 si 5.1.11 din Conditiile generale de asigurare, nu exista motive intemeiate care sa justifice refuzul societatii de asigurare de a-i achita indemnizatia cuvenita.
Cu privire la invocarea de catre recurenta parata a art 5.1.17 din Conditiile generale de asigurare, intimatul arata ca aceasta clauza contractuala prevede obligatia asiguratului de a conserva dreptul de regres al societatii de asigurare impotriva persoanelor vinovate de producerea avariilor autovehiculului asigurat. Este evident ca aceasta clauza vizeaza cazurile in care avariile autovehiculului asigurat s-au produs din culpa unei alte persoane decat asiguratul. In speta de fata aceasta clauza nu este aplicabila intrucat avariile autovehiculului asigurat au fost produse din culpa intimatului care are calitatea de asigurat.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate precum si a dispozitiilor art. 304, 304 ind.1 si 312 Cod procedura civila., tribunalul retine urmatoarele
:
La data de_, a avut loc un eveniment rutier in care a fost implicat autovehiculul marca Ford Focus cu nr.de inmatriculare_ condus de intimatul S. V. si autovehiculul marca Alfa Romeo cu nr.de inmatriculare_ . Astfel, autovehiculul cu nr.de inmatriculare_ condus de intimat a circulat pe str.Fabricii de Chibrituri din C. N., iar la intersectia cu str.Garii, intrucat conducatorul auto nu s-a asigurat corespunzator, a intrat in coliziune cu autoturismul anterior mentionat. Aceste aspecte rezulta din cuprinsul procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr.1274935/_, depus in dosarul de fond.
La acea data, autovehiculul marca Ford Focus cu nr.de inmatriculare_ era asigurat in baza politei de asigurare facultativa CASCO seria AVA nr.0752335/_ la BCR ASIGURARI VIENNA
INSURANCE GROUP SA, ale carei drepturi si obligatii au fost preluate in urma fuziunii de SC O. VIENNA INSURANCE GROUP SA.
La data de_, s-a intocmit de catre un inspector constatator apartinand recurentei un proces verbal de constatare a daunelor. La data de_, recurenta a comunicat asiguratului sau, intimatul din prezenta cauza, refuzul de plata al despagubirilor, motivat de faptul ca nu au fost indeplinite conditiile mentionate la pct.5.1.11 din Conditiile generale de asigurare, aferente politei CASCO incheiate pe numele intimatului.
Potrivit art.5.1.11 din Conditiile generale de asigurare facultativa a vehiculelor, asiguratul este obligat sa avizeze asiguratorul, in scris sau telefonic la dispeceratul Asiguratorului, despre producerea evenimentului asigurat, in termen de 2 zile lucratoare de la producerea acestuia sau de la luarea la cunostinta, furnizand informatii despre vehicul, data, locul, cauzele si imprejurarile in care s-a produs evenimentul asigurat, natura si intinderea daunei. In cazul in care, din motive justificate (vatamarea corporala grava a asiguratului), acest lucru nu este posibil, termenul se prelungeste pana in momentul incetarii acestor motive. In acelasi timp, conform art.5.3 din aceleasi conditii generale, in cazul neindeplinirii obligatiilor prevazute la art.5.1 - 5.2, asiguratorul are dreptul, dupa caz, sa refuze plata despagubirii sau sa o ajusteze corespunzator influentei obligatiilor neindeplinite asupra producerii evenimentului asigurat/determinarii primelor de asigurare.
Prin recursul declarat in cauza, recurenta a invocat motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, privind gresita aplicare a legii de catre prima instanta, argumentand prin aceea ca aceasta nu a facut in mod corect aplicarea dispozitiilor conditiilor generale, parte integranta a politei de asigurare.
Este cert ca potrivit art.5.1.11 din conditiile generale ale asigurarii facultative a autovehiculelor, practicate de societatea intimata, asiguratul avea obligatia contractuala de a instiinta asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat in termen de 2 zile lucratoare de la producerea acestuia sau de la luarea la cunostinta, iar potrivit art.5.3, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, asiguratorul avea dreptul sa refuze plata despagubirii.
Prima problema care se impune a fi lamurita este aceea daca asiguratul si-a indeplinit sau nu in speta obligatiile ce cadeau in sarcina sa, inclusiv cea prevazuta de art.5.1.11. Din acest punct de vedere, tribunalul subscrie opiniei primei instante in sensul ca prin dispozitia contractuala
mentionata s-a prevazut pentru asigurat posibilitatea de a anunta asiguratorul cu privire la producerea riscului asigurat fie in scris, fie telefonic, cele doua modalitati fiind alternative si lasate la latitudinea asiguratului. In cauza dedusa judecatii, asiguratul a optat pentru incunostiintarea telefonica, sens in care a apelat un numar de telefon apartinand societatii de asigurare, in mai multe randuri, in perioada_ -_, conform desfasuratorului convorbirilor telefonice pus la dispozitia intimatului de catre operatorul de telefonie mobila. Recurenta nu a contestat ca acel numar de telefon i-ar apartine, insa a sustinut ca daca asiguratul afirma ca nu ar fi putut contacta telefonic asiguratorul, putea trimite sesizarea in scris, fax, email sau trimitere postala, avand aceasta posibilitate contractuala. Contrar acestor sustineri, tribunalul apreciaza ca optiunea pentru o anumita maniera de instiintare a asiguratorului apartine asiguratului, iar cata vreme cele doua modalitati alternative de incunostiintare a societatii de asigurare au fost prevazute in favoarea asiguratului, se presupune ca societatea de asigurare a inteles sa accepte ca valabile oricare dintre cele doua, asumandu-si inclusiv riscul de a nu putea fi anuntata in mod efectiv cu privire la producerea riscului asigurat in termenul stabilit. Cu alte cuvinte, devreme ce posibilitatea de instiintare a asiguratorului in una din cele doua modalitati in mod alternativ a fost stipulata in favoarea asiguratului prin conventia partilor, nu i se poate pretinde ulterior acestuia sa opteze pentru una dintre cele doua modalitati si sa procedeze la incunostiintarea asiguratorului intr-o anumita maniera.
Or, intimatul a incercat contactarea societatii de asigurare in termenul de 2 zile lucratoare de la data evenimentului asigurat, aspect probat cu desfasuratorul convorbirilor telefonice aferent numarului de telefon mobil al intimatului pentru perioada_ -_, iar esuarea demersului sau este imputabil recurentei, care nu a preluat apelurile respective. In acest context, afirmatia recurentei in sensul ca intimatul ar fi avut obligatia sa o contacteze si in scris este nefondata, intrucat ar echivala unei sarcini excesive pretinse intimatului si care contravine clauzelor contractuale, care permiteau asiguratului sa o contacteze telefonic in cazul producerii unui risc asigurat.
Chiar si in situatia in care intimatul nu si-ar fi onorat aceasta obligatie contractuala, stipulata in sarcina sa prin art.5.1.11 din conditiile generale ale asigurarii facultative a autovehiculelor, recurenta nu ar fi fost in masura sa refuze plata despagubirii in mod automat, invocand in favoarea sa dispozitiile art.5.3, ci numai daca omisiunea asiguratului de anuntare a producerii riscului asigurat ar fi pus asiguratorul in situatia de a nu putea lamuri cauza producerii evenimentului sau intinderea pagubei.
Astfel, clauza contractuala mentionata nu poate produce efecte in contra dispozitiilor art.2207 al.1 si 2 Cod civil, in vigoare la data incheierii politei de asigurare, dispozitii potrivit carora Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractul de asigurare. In caz de neindeplinire a obligatiei prevazute la alineatul 1, asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei. Interpretarea clauzei contractuale prin prisma dispozitiilor legale enuntate conduce la concluzia ca neindeplinirea obligatiei de anuntare a asiguratorului cu privire la producerea riscului asigurat poate fi sanctionata cu respingerea cererii de despagubire numai daca s-a produs asiguratorului o vatamare prin omisiunea asiguratului de a-si indeplini aceasta obligatie contractuala, in sensul ca asiguratorul se afla in imposibilitate de a stabili
imprejurarile producerii evenimentului asigurat si intinderea prejudiciului cauzat.
Or, in mod cert, conditiile concrete in care s-a produs evenimentul rutier sunt constatate prin procesul verbal seria CP nr.1274935/_ intocmit de IPJ C. si nu au fost contestate de catre recurenta. Nici intinderea pagubei nu a fost contestata de catre aceasta, recurenta intocmind printr-unul din inspectorii sai procesul verbal de constatare a daunelor, fara a avea rezerve in privinta unora dintre avariile constatate, iar prin raspunsul la interogatoriu recunoscand ca devizul de reparatie intocmit la data de_ cuprinde doar costul de reparatie al avariilor autovehiculului_, constatate prin procesele verbale de constatare incheiate la data de_ de angajatul sau A. G. .
In aceste conditii, refuzul recurentei de plata a despagubirii este unul nejustificat, cata vreme recurenta nu a pus in discutie nici cauza producerii evenimentului rutier si nici avariile produse, nefiind necesare investigatii suplimentare cu privire la aceste aspecte.
Cat priveste mentionarea de catre prima instanta a prevederilor art.1202 Cod civil in considerentele sentintei, aceasta nu este in masura sa conduca la nelegalitatea hotararii primei instante, instanta de fond facand o justa aplicare a prevederilor art.2207 Cod civil, in mod real aplicabile in cauza.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind ca nu se poate retine incidenta motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, tribunalul constata ca nu este intemeiat recursul declarat de recurenta SC O. VIENNA INSURANCE GROUP SA, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge ca neintemeiat acest recurs, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei civile nr.2534/_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr._ .
In baza prevederilor art.20 al.5 din Legea nr.146/1997, constatand ca intimatul datoreaza o diferenta de taxa judiciara de timbru pentru actiunea promovata, pe care nu a achitat-o anterior solutionarii cauzei de catre instanta de fond si pe care nu a contestat-o nici in fata instantei de control judiciar, formuland in acest sens o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, tribunalul va dispune darea intimatului in debit cu suma de 163,84 lei reprezentand diferenta taxa judiciara de timbru datorata la fond.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC O. VIENNA INSURANCE GROUP SA in contradictoriu cu intimatul S. V. impotriva sentintei civile nr.2534/_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr._, pe care mentine in intregime.
Dispune darea in debit a intimatului cu suma de 163,84 lei reprezentand diferenta taxa judiciara de timbru datorata la fond.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 octombrie 2013.
PRESEDINTE: JUDECATOR: JUDECATOR: GREFIER:
M. B. D. D. N. K. T. G.
In concediu de maternitate, Semnează președintele instanței
Red./dact./MCB/LU/2ex./_
Judecator fond: C. M. C., Judecătoria Cluj-Napoca, judetul C. .
| ← Decizia civilă nr. 1171/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1738/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
